Tu cu ce ai rămas din predica de Paște?


Ceva a dispărut din cadrul bisericilor noastre….

Și nu mă refer la sfântu’ batic,aranjamentele florale,nici la  cantitatea de membrii, nu la capitalul financiar,nu vorbesc nici de rugăciune..aceasta este fie regina sau cenușăreasa care încă mai supraviețuiește , nu vorbesc de putere și pasiune în predici..că o putem fabrica noi cu puține butoane și decibeli, zgomot, nu lipsesc nici programele bine puse la punct, nici corul,ș.a.m.d. Acest accesoriu era carnețelul cu titlul predicii, data și mesagerul.

Observ că a dispărut instrumentul de buzunar, pe care îl vedeam la majoritatea fraților atunci când m-am întors la Dumnezeu la 17 ani. Cine își lua notițe din predică? Veți crede că cei care predicau! Fals! Eu am văzut altceva…oameni de la fabrică, instalatori,contabili, oameni simpli,apicultori,studenți,pensionari și alții care nu se ocupau neapărat în ale „comunicării în public”… dar care prețuiau în inima lor Cuvântul lui Dumnezeu. Unele erau cu spirală, altele micuțe cît o palmă, altele îmbrăcate în copertă de piele. Fiecare consumator de programe religioase avea la el pe lângă cartea de cântări și Biblia, carnețelul. Nu am nimic împotriva relevanței pentru „Noua Generație” care este blindată de cabluri,sticle,plasme,ecrane,laptopuri,mixere,boxe și videoproiectoare. Un adevărat arsenal media!

Am însă împotriva neutilizării creierului- care de multe ori este lăsat la ușa bisericii, iar mintea fuge în timpul predicii acasă la facturi,la trenurile pline de armament ce înconjoară lumea,următoarea cină,soacre, hrană pentru pisici,la gândul că ți-a rămas fieru’ de călcat în priză, la rate în bancă, meciu’ din Champions League și alte grijuri inerente ale vieții. Imi aduc aminte că în primii mei pași de credință

în umblarea cu Domnul aveam astfel de carnețele..și îmi notam cuvintele dătătoare de viață, indiferent că veneau printr-un tânăr de 18 ani sau un bătrîn de 81. Scopul lui (carnețelului) nu era pentru a vâna frați, greșeli gramaticale, sau doctrinare..ci pentru ca mădularul să se alinieze la Cuvânt, să rămână sufletul lui bine ancorat în Scriptură odată cu trecerea anilor. Să rămână un mic cronicar nu un consumator de idei briliante, filosofie sau bolboroseală. Pe el îl interesa acuratețea Cuvântului. Și trebuia înregistrat, notat.

Oare gândesc prea conservator, prea tradiționalist?…Acum în avansul tehnologiei moderne, când totul iți este afișat..poate și memoriile noastre au avansat. Ah!! a mea trebuie să recunosc public- Nu! Am nevoie să îmi scriu versetele și să le caut acasă în contextul lor, să descopăr mai mult din ceea ce Isus Christos a dorit să mă învețe la adunare. Așa făceau strămoșii mei din Bereea (Fapte 17:11). Erau oameni cu pix si blocnotes. Cică mergeau acasă și cu discernământ și foame cercetau să vada dacă ceea ce li se livra din față ..corespundea/ era conformă cu Invățătura Mirelului și Stăpînului lor -Isus Christos.

Sunt curios tu cu ce ai rămas din predica de azi? „Ți-ai notat direct in inima” vei spune..Bun, mă bucur. Și peste 3 luni vei mai ține minte? Sau ai o minte extraordinară, incredibilă? Ce ai păstrat azi în inima ta, precum evlavioasa Maria? „Ea păstra toate cuvintele acelea și se gîndea la ele în inima ei „(Luca 2:19). Propun fondului monetar evanghelic și tuturor bisericilor din România să achiziționeze tomuri întregi de hartie…sau să ofere la intrare blocnotes-uri pentru oamenii care sunt flămînzi și însetați după neprihănire, pentru cei care sunt în căutarea Adevărului. Cei care nu iși iau notițe ( de ani de zile) înțeleg că deja au înțelepciunea completă asupra lor și  dețin adevărul absolut in cerbicele lor. Nu generalizez însa tare mult mi-ar plăcea sa văd o adunare care iși ia notițe, la orice predică, meditație,mesager.

Acum că trebuie să ai și ce nota…asta este alt subiect. Scriptura însă afirmă că Dumnezeu vorbește doar celui ce ia seama. Avem de-a face apoi cu alții în biserică care nu sunt leneși – ci care în loc să se pocaiască la un mesaj al lui Dumnezeu dintr-o dată ei au ceva cu mesagerul:))! In loc să fie responsabili și să schimbe în viața lor ceea ce se transmite prin predică ei tot o dau într-una că ei au ceva cu „mesagerul”. Deci sa recapitulăm: Când e predica bună, pe text…nu au loc în inimile lor să noteze nimic….. Când e predica prea incomodă și adevărul doare…dintr-o dată auzi reacții :”Cine e ăsta bah? Ce autoritate spirituală are ăsta măi? Ce competenta are mucosu’ asta? Nu e el fiul tractoristului, fiul tîmplarului? Același cerc vicios!

Când e predica un fiasco total…PARADOXAL asta o rețin bine minte, cu perle, poante, glume, faze și ilustrații comice.Astea sunt de neuitat! Am avut des pe blogul meu acest citat, însă acum merge ca o mănușă la acest articol: „Dacă nu ai dorințe puternice după arătarea slavei lui Dumnezeu, aceasta nu este pentru că ai băut indeajuns și nu mai ești însetat. Este pentru că ai cules firimiturile de la masa lumii. Sufletul ți-e încărcat cu lucruri mărunte și nu mai există loc pentru ceva mai mare.”(John Piper). Frumos ar fi ca fiecare suflet să aibă o carte de aducere aminte a Caracterului lui Dumnezeu și a promisiunilor Sale, a cuvintelor care vin în întâmpinarea nevoilor noastre. Imi doresc ca tinerii,atunci cand sunt in pragul căsătoriei (și nu numai atunci) să privească la o persoană care prețuiește Cuvântul și să privească la virtuțiile ei..decât să se orienteze către niște potențiali socrii cu zestre si avere considerabilă. Ca să nu fiu mai exigent decît apostolii în această meditație voi pune eu în practică dorința mea.

Am ințeles azi (01.05.2016) că „atunci când pricep revelația Invierii lui Christos, ea îmi oferă o nouă responsabilitate. Sunt chemat de Dumnezeu să vestesc lucrările Sale semenilor mei. Apoi omul care va auzi Evanghelia va fi responsabil mai departe înaintea lui Dumnezeu.” ” Dacă mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit.”  (Romani 10:9)

http://nazireat4him.blogspot.ro Copy the BEST Traders and Make Money : http://ow.ly/KNICZ

Copy the BEST Traders and Make Money : http://ow.ly/KNICZ

Corul Bis.Maranata Vulcan – Voi auziti,Isus traieste


Anunț – Cina Domnului


Duminica 1Mai 2016 de la ora 09.00 în Biserica Creştină Penticostală “Maranata”Vulcan va avea loc ,Cina Domnului

Vă aşteptăm pe toţi cei care a-ţi făcut un legământ cu Domnul şi sunteţi pregătiţi să participaţi împreună cu noi la acest eveniment minunat şi important din viaţa unui credincios,de a sta la masă cu Domnul.  

Fiți binecuvântați!

Isus în Templu, la exchange


DSC_0043c

„Toate drumurile duc la Roma”, spuneau vechii romani. Dar nu se aplica și la evrei, pentru că în perioada sărbătorilor toate drumurile lor duceau la Ierusalim. La Templu. Veneau din cele patru vânturi, de pe unde-i purtaseră pașii, pentru a sărbători împreună. Și a aduce jertfe. Așa le poruncise Dumnezeu.

Sărbătoriseră primul Paște înainte de trecerea prin Marea Roșie, și au continuat să-l sărbătorească de-a lungul timpului. În semn de aducere aminte. Și de ascultare.
Și era o nouă primăvară. Și un alt Paște. Altfel. Și primăvara și Paștele. Unice.

Pelerinii veneau puhoi spre Ierusalim, ca la fiecare sărbătoare. Dar Paștele acesta urma să rămână în istorie. În cea veșnică. Căci printre cei veniți să se închine era și Isus, Învățătorul din Galilea. Dumnezeu și om. Și urma să plece din Ierusalim doar Dumnezeu.

A fost primit cu urale la poarta cetății. O cetate pe care o iubea. Și pentru care a plâns. Strălucea în soarele primăverii Ierusalimul, purtând ca pe-o coroană Templul de pe Muntele Moria. Ținta lui Isus.

Atmosfera de Templu L-a dezamăgit, însă, iar reacția Sa ne prezintă, parcă, un alt Isus. E drept că vacarmul de acolo nu putea să-L mulțumească. Când murmurul rugăciunilor era acoperit de mugetele boilor aduși la vânzare. Sau behăitul oilor. Căci uguitul porumbeilor, jertfa celor săraci, era mai puțin supărător. Și mai era și zornăitul monedelor de pe tarabele schimbătorilor de bani.

Toate astea în Casa lui Dumnezeu, locul de închinare. Cum s-a ajuns aici? Cei care vindeau păsări și animale pentru jertfe veneau în întâmpinarea nevoii pelerinilor, care nu puteau să le aducă cu ei de la Roma. Nici de la Atena, Damasc, sau alte cetăți îndepărtate. Ar fi explicabil.

Același lucru se întâmpla și cu schimbătorii de bani. Taxa la Templu se plătea în moneda Tirului, or plătitorii veneau din toate părțile, având monede grecești sau romane. Banii trebuiau schimbați. Și atunci de unde reacția lui Isus, care ni-L face de nerecunoscut?

El care S-a dovedit atât de îndurător, gata să ierte, devine deodată intolerant față de acești comercianți din curtea Templului. Și acționează în consecință, scoțându-i afară din Templu. Iar schimbătorilor de bani le răstoarnă mesele.

De ce? Pentru că lui Isus nu-i plac lucrurile amestecate. Spiritualitatea este spiritualitate. Activitatea acestor oameni avea legătură cu închinarea, fără, însă, a face parte din ea. Și locul lor nu era acolo, ci la piață.

Oare câte din activitățile noastre, de altfel necesare mersului lucrării, le substituim adevăratei închinări? Oare de câte ori nu murdărim curtea Templului cu activități prin care urmărim un câștig? Dacă nu în bani, în faimă.

Isus vrea închinare sinceră. Și curățenie în curtea Templului. Putem să învățăm din experiența iudeilor, sau să așteptăm…biciul din ștreanguri. Ce alegem?

Simion Felix Marțian
Vulcan, 26 aprilie 2016

https://simfelixmarblog.wordpress.com/

Petrica & Damaris Berbecea – Tu esti lumina mea…