Am rămas singur, fără fraţi sau surori. Nu am avut pe absolut nimeni decât pe cei doi bunici din partea mamei. Ei erau destul de bătrâni, însă m-au crescut cum au putut. Faptul că eram singur m-a predispus la batjocurile colegilor, prietenilor, vecinilor – de fapt, ale tuturor. Toţi aveau părinţi, rude, fraţi şi întotdeauna eu eram cel care încasam bătaia, dispreţul de la toţi. Aceasta a sădit în inima mea ură încă de mic copil, drept pentru care dorinţa şi scopul meu au fost ca atunci când mă voi face mare, să mă răzbun pe toţi pentru modul în care mă trataseră în copilărie.
La 16 ani am început să fac sport. Am făcut box pentru mai mult timp, iar apoi am făcut caiac-canoe. Visul meu era mereu să devin puternic pentru ca să mă pot răzbuna şi să nu mai poată nimeni să mă bată, să mă pot apăra singur. Acesta era contextul în care mă aflam când mătuşa mea mi-a vorbit despre succes. Succesul pentru mine era unul dintre cele mai mari idealuri în viaţă.
…………………………………………..
Am trăit într-o casă fără curent electric până la vârsta de 20 de ani şi n-am avut nici cea mai mică bucurie materială. Ţin minte că eram mic şi la modă erau trotinetele – cele pe care te sprijini pe un picior şi cu celălalt te propulsezi înainte. Pentru un timp extrem de îndelungat am insistat şi am tot rugat-o pe bunica mea să-mi cumpere o trotinetă, însă ea nu avea decât o pensie foarte mică de la C.A.P. şi nu avea nici o posibilitate de a-mi împlini dorinţa. Totuşi, pentru a face rost de bani să-mi cumpere o trotinetă, bunicul meu a mers să muncească cu ziua pentru mai mult timp. Trotineta albastră pe care mi-au cumpărat-o a fost singurul dar al copilăriei mele. Îmi aduc bine aminte de trotineta aceea şi acum.
Am avut parte de foarte multă umilinţă în copilăria mea, de foarte multă neîmplinire. Toate acestea m-au pus în faţa a două alternative: să mă lupt pentru mine şi să fac singur ceea ce alţii primeau gratis sau să rămân fără lucrurile dorite. Să nu-mi permit să cer şi să aştept.
Notă – pentru întreg interviul click site-ul Bisericii Betania Chicago, unde Luigi Mițoi este păstor.
Interviul a fost realizat de RVE Timișoara
