Creștinismul și realitatea


Creștinismul și realitatea

„Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva. Să nu vă înspăimântaţi, căci lucrurile acestea trebuie să se întâmple. Băgaţi de seamă să nu vă amăgească cineva. Căci vor veni mulţi în Numele Meu. Nimeni să nu vă înşele cu vorbe deşerte. Nimeni să nu vă înşele prin vorbiri amăgitoare. Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filosofia şi cu o amăgire deşartă. Să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră. Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip. Să nu vă lăsaţi amăgiţi de orice fel de învăţături străine. Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele!”

Iată câteva frânturi de versete, care se găsesc toate în Noul Testament, unele rostite de însuși Domnul Isus Hristos, altele robii săi, care vorbesc despre necesitatea unui creștinism ancorat bine în realitate. Toate sunt avertismente în privința probabilității ca noi creștinii să fim înșelați în convingerile noastre, pe baza deformării realității. Toate avertizează că, eu și tu, putem crede altceva decât realitatea. Și pentru că sunt așa de multe, trag concluzia că se dorește cu ardoare ca noi, creștinii, să fim înșelați să devenim din credincioși, creduli. (am mai scris aici despre credulitate)

Observ cu durere, în ultima vreme, o credulitate fenomenală a creștinilor. Oameni de la care mă aștept să fie cel mai bine ancorați în realitate, ajung să fie primii din cei amăgiți și păcăliți. Oamenii care ar trebui să contribuie la informarea obiectivă a semenilor, ajung să creadă minciuni evidente și să le și mai răspândească.

Cred cu tărie, că oamenii cu Duhul lui Dumnezeu în ei, trebuie să fie cei dintâi la perceperea realității, cei dintâi la a depista înșelăciunile. Noi, care ne numim uneori cu îngâmfare „copiii lui Dumnezeu”, dăm dovadă de o prostie fenomenală și asta e usturător și dureros, pentru că Îl necinstește pe Dumnezeu. Scriptura e o carte a înțelepciunii, e o carte a discernerii, e o carte cu foarte multe îndemnuri spre a deveni înțelepți, nu avem voie să fim proști sau „prostibili”. Nu avem voie să fim dezorientați și speriați mereu, de ceea ce vine spre noi din mass-media. Da, e drept, putem fi luați prin surprindere uneori, dar de la asta, până la a fi mereu, nonstop, dezorientați, duși încoace și încolo de orice fel de știre, e cale lungă. Nu trebuie să ne caracterizeze credulitatea.

Băgați de seamă să nu vă înşele cineva. Un avertisment teribil, care privește și viața spirituală, dar și realitatea care nu e deloc separată de viața spirituală cum credem noi. Viața spirituală se trăiește în realitate, încă nu se trăiește în cer, nu se trăiește cu capul în nori. Noi, credincioșii ar trebui să fim primii, care să deschidem oamenilor ochii la manipulările care au loc. Duhul lui Dumnezeu și cunoașterea Scripturii ne vor descoperi adevărul din spatele realității care ne este prezentată. Nu avem voie să credem tot ce ne dă media, e interzis, trebuie totul analizat dacă este valid.

Înșelătorul are treabă cu noi, el vrea să ne facă să credem baliverne, el vrea să ne facă să credem altceva decât realitatea, vrea să credem minciuni și lovitura mare o dă, când noi, oameni de încredere, răspândim minciunile pe care le credem. Se folosește de credibilitatea noastră, dată de Dumnezeu, să aibă eficiență în transmiterea minciunilor lui, că doar este tatăl minciunii.

Vă scriu câteva sugestii, simple, nepretențioase și nu uitați, sunt doar sugestii, aveți libertatea de a ține sau nu cont de ele:

  1. Nu răspândiți o știre fără să o cercetați. Da, poate părea teribilă, sau fascinantă, sau senzațională și ați impresiona prin ea. STOP! Înainte de a o da mai departe, ai obligația de a o cerceta dacă este adevărată. Cum? Păi iaca bine. Pasul unu este să gândiți știrea în lumina Scripturii și sub călăuza Duhului Sfânt și pasul doi este să o verificați din mai multe surse. Ex: Se vorbeşte despre NASA că ar fi spus că Pământul o să fie lovit de asteroizi. Mergi dragul meu pe site-ul NASA si caută dacă chiar au spus. Mergi pe pagini de știri credibile să vezi dacă apare informația.
  2. La știrile sau veștile care caută să vă prindă emoțiile, mila, compasiunea, excitarea fiți foarte suspicioși. Căutați să vedeți realitatea din spatele lor. De regulă, se apelează la imagini sau povești emoționante când deformatorii realității, caută să mascheze unele chestii urâte. E un fel de „cal troian”. E un fel de a vinde otravă ascunsă în ciocolată. Nu vă lăsați amăgiți și înșelați de reportajele sau știrile care vă emoționează puternic. Cercetați neapărat, cereți sfatul cuiva, cereți lumină de la Dumnezeu.
  3. Documentați-vă. Trebuie să fim cei dintâi la fapte bune, și unele din cele mai bune fapte sunt acelea prin care descoperim minciuna și arătăm adevărul. Noi suntem chemați să fim incoruptibili, să fim fii ai luminii, să ne caracterizeze adevărul, suntem chemați să descoperim minciuna. Ce ar fi ca să existe în biserici un grup de oameni înțelepți care să ia la analizat știrile majore ale momentului, sub călăuzirea Scripturii și a Duhului Sfânt, pentru a ajuta credincioșii să vadă adevărul? Ar însemna efort, e mai ușor să crezi și să răspândești o știre care e dată de postul tău preferat de TV. Pe aia o iei de adevărată, lor le dai credit și e bai mare dacă cineva îți spune că ai fost mințit, poţi chiar să te înfurii rău, dacă cineva îndrăznește să afirme că postul tău TV de încredere, minte.

Una din caracteristicile vremurilor de azi e minciuna. Alta e prostia, și astea două sunt prietene bune, nu se despart una de alta. Se dorește ca oamenii să fie proști, altfel e imposibil să îi supui, așa că, le creezi o realitate pe care să o creadă. Oamenii ajung să creadă realități ireale, dacă le pot numi așa. Noi suntem chemați să analizăm totul în lumina Cuvântului. Mare atenție să nu dați crezare mai mare mass-mediei decât Scripturii, cum fac cei mai mulți. Cum faci asta? Iată un posibil punct de analiză, te uiţi la TV în aceeași proporție de timp cât citești Scriptura? E un barem minim cred, deși televizorul în 5 minute poate să îți verse în minte toate dejecțiile, prin metodele pe care le are la dispoziție. Totuși, care e timpul alocat Scripturii și care e timpul alocat informării din mass-media în viața ta?

Sursa: http://www.filedinjurnal.ro/crestinismul-si-realitatea/

Ghiță,Daniel,Debora & Nely Turcu – Vreau lângă Dumnezeu…


Mi-ai dat harul să trăiesc!


Maria Luca

Mi-ai dat Doamne glas să-Ţi cânt
Să Te laud ne-ncetat
Căci în marea-Ţi îndurare
M-ai iubit şi m-ai salvat!

Mi-ai dat ochi să pot privi
Minunea ce mă-nconjoară
Şi mă-ntâmpină în zori
Mă alintă…mă-nfioară…

Doamne, mi-ai dat mîini curate
Să le-nalţ cu dor spre cer
Să-mi câştig pâinea cu ele
Şi ofrande să-Ţi ofer…

Dar mai mult de tot şi toate
Mi-ai dat harul să trăiesc
Şi o inimă fierbinte
Ca să iert şi să iubesc!

Vulcan-25-08-2015     Maria Luca

Slujba din 13 sept.2015 a.m. Bis.Maranata Vulcan


Creştinul şi crucea


Maria Luca

Pe drumul cu spini ce-n tălpi îl străpung
Venea un creştin cu anii-n amurg…
Purta grea pe umeri o cruce ce-apasă
Ar vrea să alerge dar crucea nu-l lasă…
Şi vede în urmă cum vin alergând
Mulţime de oameni râzând şi cântând
Ei poartă o cruce micuţă, uşoară
Şi pasul li-e sprinten…ei vin parcă zboară…
Se-opreşte creştinul…se-aşează oftând…
Priveşte la cruce din greu suspinând…
E grea…e prea grea iar puterea îl lasă
Şi drumul e lung să ajungă „acasă”…
Plecat pe genunchi, tremurând şi stingher
Ridică cu teamă privirea spre cer:
„O, Tatăl meu scump…priveşte spre mine
E crucea prea grea iar s-o tai mi-e ruşine!
Întinde-Ţi o mână…povara-mi ridică
Să fiu iarăşi liber…în duh fără frică
Şi pune putere în trupul slăbit,
Dă-mi aripi să zbor spre albastrul zenit
S-ajung înaintea-Ţi iar crucea să-mi fie
Întreagă pe drumul ce duce-n vecie!”
Din slava cerească Isus îl ascultă
Şi plânge cu el durerea lui multă…
Priveşte la ochii curaţi şi senini,
La talpa străpunsă, rănită de spini,
Priveşte cărbunii ce ard pe altar
La viaţa de jertfă, de rugă şi-amar,
La crucea cea grea ce-amarnic apasă
Şi-l cheamă duios…cu iubire…”acasă”!

Vulcan-25-08-2015    Maria Luca