Autor: Biserica Maranata Vulcan
Puterea şi efectele cuvintelor
Nici un cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud. Efeseni 4:29
Cuvântul care zideşte e un concept destul de puţin utilizat astăzi. Deşi avem la dispoziţie o mare putere cei mai mulţi dintre oameni nu sunt conştienţi sau dacă sunt conştienţi o folosesc în mod egoist. Câţi oameni sunt conştienţi că fiecare vorbă pe care o rostim are un potenţial în ea, va produce un efect în cei care o aud?
Orice vorbă ieşită de pe buzele noastre va produce un ecou în ceilalţi, îi va afecta, îi va transforma. Dacă vorbele sunt pozitive ei îşi vor schimba starea, dispoziţia într-una bună, mai pozitivă. Dacă acele cuvinte vor fi negative schimbarea celorlalţi va fi în consecinţă. Mai mult, cuvintele produc ecouri, nu dau în misticism, e ceva logic. Dacă eu am cuvinte bune pentru tine şi starea ta se schimbă în una bună atunci sunt şanse ca şi tu să ai cuvinte mai plăcute, mai bune deci şi următorul om să fie afectat în bine şi lanţul poate continua. Mă gândesc acum că o vorbă bună poate ajuta mulţi oameni.
Mass-media şi unii „deştepţi” ai lumii ştiu multe despre puterea cuvintelor şi aşa manipulează oamenii. Se lansează o veste de criză undeva (calculat bine) apoi aceasta vibrează efectiv în lume şi produce efecte de care ei se vor folosi, de aceea vă recomand cât pot de prietenesc, evitaţi mass-media, hrăniţi-vă din relaţia cu Dumnezeu, citiţi cărţi şi relaţionaţi cu oameni pozitivi, optimişti care transmit o energie bună.
Noi suntem otrăviţi zilnic cu cuvinte ca: război, boală, viol, crimă, accident, bătăi, conflicte, criză, preţuri, înşelare, trădare etc. Cuvintele astea efectiv pătrund în mintea noastră şi produc efecte. Doar rostiţile şi observaţi cum vi se schimbă dispoziţia. Pe când cuvintele destinate zidirii dau o stare de bine. Ce simţiţi când auziţi cuvinte ca: pace, linişte, binecuvântare, eşti frumoasă, eşti puternic, poţi, îţi stă bine, curaj etc? Sigur că apar sentimente mult mai plăcute. Nu vă mai otrăviţi cu ce ne dă mass-media, hrăniţi-vă cu cuvinte bune, de zidire.
Ce se poate face ca să ne folosim de puterea cuvintelor bune:
Nu asculta cuvinte „stricate”. Ştii foarte bine că un măr stricat într-un coş cu mere bune le va strica pe toate în timp. Nu asculta cuvinte stricate, vorbe fără sens, glume ieftine, tâmpenii. Dacă ţii cât de cât la tine trebuie să renunţi la a le asculta pentru că „te vor strica”. Fereşte-te de oamenii care vorbesc aşa, fereşte-te de orice sursă de poluare a cuvintelor. Asociază-te, caută anturajul oamenilor care vorbesc bine, care au cuvinte bune.
Nu rosti cuvinte stricate. Fiecare din noi avem în noi alterate cuvintele pentru că am ascultat cuvinte stricate şi ne-a afectat dar te rog încearcă să nu rosteşti cuvinte „stricate” e foarte important să ai mereu vorbe de apreciere, de încurajare, de îmbăbătare. Dacă nu ai asemenea cuvinte atunci mai bine taci. Totuşi dacă vrei să poţi vorbi „bine” şi nu găseşti în tine resurse atunci:
Vindecă-ţi cuvintele. În Scriptură spune un om al lui Dumnezeu: Vai de mine căci sunt un om cu buze necurate dar Dumezeu îl atinge şi îl vindecă da asta. Dumnezeu poate vindeca buzele tale de rostirea de cuvinte negative, stricate. El are puterea asta, trebuie doar să îi ceri.
Nu asculta bârfe. Oricât de dulci ar fi aceste vorbe vibrează negativ în tine.Nu uita că ascultarea vorbirii de rău este o participare. Adică nu doar asculţi ci prin asocierea cu vorbitorul de rău îl vorbeşti de rău şi tu pe aproapele. Ce produce în tine vorbirea de rău pe care o auzi? Dumnezeu ne spune să nu ne vorbim de rău unii pe alţii. Nu uita , vorbirea de rău cât şi ascultarea vorbirii de rău te afectează negativ.
Nu uita: Cuvintele pot vindeca. Da oameni bolnavi pot fi vindecaţi cu ajutorul cuvintelor fie că e vorba de afecţiuni care ţin de psihic fie că e vorba de boli fizice. Cercetările confirmă că un om care aude cuvintele pozitive se vindecă mult mai repede, răspunde cu eficienţă la orice fel de tratament.
Spunea cineva că anual rostim cam 25 000 de cuvinte adică aproximativ 500 de cărţi de 100 de pagini, e impresionant de mult. Ce scrie în cărţile tale? Sunt plăcute la citit. Zâmbeşte cel care le-ar citi sau se încruntă. Inspiră adânc sau i se face rău? Ce fel de cuvinte se găsesc acolo?
Ce mesaj transmiţi tu azi oamenilor prin cuvinte? Ai „pregătite” cuvinte de zidire? Eu am, multe, şi le voi rosti. Încep acum:
Ştiu că poţi să te schimbi, ştiu că ai cuvinte plăcute pe care să le foloseşti, ştiu că poţi zidi prin vorbele tale, te încurajez să foloseşti puterea extraordinară a cuvintelor astăzi pentru a crea ecouri pozitive şi vei fi binecuvântat din cuvintele gurii tale.
Armina Pirtea – Domnul este Păstorul meu
Despre Cultul Creștin Penticostal (1)
Mărturisirea de credință
Biserica lui Dumnezeu Apostolică Penticostală din România a avut încă de la organizarea ei o Mărturisire de Credinţă al cărei temei este Cuvântul lui Dumnezeu. Această Mărturisire de Credinţă stă la baza Statutului de organizare şi funcţionare a Cultului Creştin Penticostal — Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România.
1. Noi credem că Biblia sau Sfânta Scriptură este Cuvântul lui Dumnezeu fără greşeală şi singura noastră normă în viaţa de credinţă.
Biblia sau Sfânta Scriptură, compusă din Vechiul Testament şi Noul Testament, este insuflată de Dumnezeu (2 Tim. 3:16; 2 Petru 1:20-21).
Biblia este o descoperire dumnezeiască făcută oamenilor. Ea a fost scrisă în diferite perioade de timp, până la finalizarea ei, prin cartea Apocalipsei. Nimeni nu are dreptul să adauge, să scoată sau să schimbe ceva din ea (Prov. 30:6; Gal. 1:8-9; Apoc. 22:18-19). Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, viu şi lucrător, mai tăietor ca o sabie cu două tăişuri (Evrei 4:12).
Vechiul Testament ne arată cum Dumnezeu a pregătit venirea în lume a lui Mesia, care este Domnul Isus Hristos (1 Cor. 10:6; Gal. 3:24; Col. 2:14-17; Efes. 2:14-16; Evrei 8:13).
Noul Testament ne arată viaţa şi învăţătura Domnului Isus Hristos care stau la temelia Bisericii lui Dumnezeu. De asemenea, Noul Testament cuprinde învăţătura apostolilor (Rom. 10:4; 3:24; 1 Cor. 15:12; 2 Tim. 1:13; Romani 1:16; 2 Tes. 1:8-9)
2. Noi credem într-un Dumnezeu în trei persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.
a. Dumnezeu Tatăl
S-a descoperit în vechime slujitorilor Săi ca un Dumnezeu care nu depinde de cineva, zicând: „Eu sunt Cel ce sunt” (Exod 3:14).
Dumnezeu este Duh (Ioan 4:24), viaţă (1 Tim. 6:13-16; Fapte 17:25-28), lumină (1 Ioan 1:5), iubire (1 Ioan 4:8), înţelepciune (Ieremia 10:12), dreptate şi sfinţenie (Apoc. 15:3 şi 4:8).
Dumnezeu este viu şi veşnic (Ps. 84:2; Deut. 33:27; Isaia 40:28), El este bun (Marcu 10:18), desăvârşit (Matei 5:48), îndurător (Deut. 4:31; Iacov 5:11), credincios (2 Tim. 2:13), îndelung răbdător (Rom. 2:4). El nu poate fi văzut, nici pătruns de mintea omenească (1 Ioan 4:12; Iov 11:7-9). El poate fi cunoscut prin Isus Hristos, prin Duhul Sfânt, prin Sfânta Scriptură (1 Ioan 5:20; 1 Cor. 2:10-11), prin creaţiune (Rom. 1:19-20; Isaia 40:26) şi prin purtarea Sa de grijă pe care o are faţă de noi (1 Petru 5:7).
Statutul de funcționare
În desfăşurarea activităţii sale, Cultul Creştin Penticostal are la bază următoarele principii: principiul garantării dreptului la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie al oricărei persoane de pe teritoriul României, potrivit Constituţiei şi tratatelor religioase la care România este parte, reprezintă un principiu fundamental în activitatea Cultului Creştin Penticostal.
Principiul nondiscriminării. Nicio persoană nu poate fi pusă în situaţie de inferioritate pentru credinţa sau apartenenţa sa la o grupare, asociaţie religioasă sau cult ori pentru exercitarea libertăţii religioase. Dobândirea şi exercitarea drepturilor religioase se realizează fără constrângere, în baza legii şi a prezentului statut.
Principiul autonomiei. În raporturile sale cu statul român, Cultul Creştin Penticostal este autonom. Exercitarea credinţei penticostale se face în baza normelor stabilite de statutul de organizare şi funcţionare.
Principiul egalităţii. Cultele legal recunoscute sunt egale în faţa legii şi a autorităţilor statale de orice rang. Raporturile Cultului Creştin Penticostal cu alte culte sau organizaţii se realizează pe baza respectului reciproc.
Principiul conformităţii cu normele moral-creştine.
Principiul sacralității familiei. Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită dintre un bărbat și o femeie, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor.
Statutul slujitorului
Potrivit principiului Noului Testament, cu privire la preoţia tuturor credincioşilor, fiecare credincios este chemat să facă o slujbă în funcţie de darul încredinţat lui de Dumnezeu şi recunoscut de biserică. Preoţia tuturor credincioşilor se referă la faptul că fiecare credincios poate sluji în biserică, fie potrivit chemării generale adresată tuturor credincioşilor, fie potrivit chemării speciale adresată anumitor credincioşi.
În cadrul chemării generale, credincioşii pot sluji prin împărtăşirea Cuvântului, prin sfatuire, îmbărbătare, prin ajutorare, prin rugăciuni, cântări de laudă etc.
Credincioşii care dovedesc maturitate spirituală şi calităţi de slujire, menite să contribuie la desăvârşirea spirituală a celorlalţi membri ai bisericii, pot sluji conform chemării speciale ca:
PASTORI – slujitorii ordinaţi care răspund de toate problemele spirituale şi administrative ale bisericii şi oficiază toate actele de cult.
PREZBITERI – slujitorii ordinaţi care oficiază toate actele de cult în biserică, sub îndrumarea pastorului, în limitele delegării primite.
DIACONI – slujitorii ordinaţi care oficiază anumite acte de cult în biserică, sub îndrumarea pastorului sau a prezbiterului şi în limitele delegării primite.
MISIONARI – slujitorii recunoscuţi, trimişi de biserică în ţară sau în străinătate pentru a înfiinţa şi consolida biserici noi.
PROOROCI – slujitorii recunoscuţi, care comunică mesaje din partea lui Dumnezeu, prin manifestarea slujbei profetice.
EVANGHELIŞTI – slujitorii recunoscuţi şi trimişi de biserică pentru a propovădui Evanghelia.
ÎNVĂŢĂTORI – slujitorii recunoscuţi, care se ocupă de educaţia biblică a credincioşilor.
