Categorie: Adolescenţă

Vrei sau doreşti?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Adolescenţă, Consiliere

pasi spre succes

Viaţa noastră este departe de a fi perfectă şi fiecare din noi dorim să evoluăm, să devenim mai buni, să ne depăşim în permanenţă performanţele fie că e vorba de cele materiale, intelectuale sau spirituale. Dorinţa aceasta o consider una bună şi este bine dacă există.

Pe de altă parte, tot în aceeaşi discuţie intră şi oamenii care vor să renunţe la diferite vicii şi patimi în care au intrat, cei care vor să renunţe la un stil de viaţă păcătos, cei care vor să repare relaţii rupte şi în general cei care vor să se sfinţească. Nu de puţine ori vin oameni la consiliere, cu dorinţa de a scăpa de pornografie, cu dorinţa de a scăpa de vicii sau pur şi simplu cu dorinţa de a depăşi starea în care se află, dar nu reuşesc. Unul din motive e confuzia între a vrea şi a dori.

Hai să clarificăm puţin. În noi, la un moment dat, pentru că vedem starea în care ne aflăm, se naşte dorinţa de a ne duce la un alt nivel. Fie ne dorim să renunţăm la un viciu, la un păcat, la un obicei, fie ne dorim să evoluăm. Dorinţa asta se naşte în urma introspecţiei cauzată de un exemplu bun, de o predică, de un film motivaţional sau chiar de un foc lăuntric care cere mai mult. Dorinţa asta iniţială te duce de regulă într-o stare de visare: „cum ar fi dacă eu aş reuşi”. Ajungi să anticipezi cumva schimbarea, să trăieşti în vis la acel nivel, să guşti avantajele acelui nou nivel. Atâta vreme cât dorinţa te duce doar în visare nostalgică, ea rămâne doar fantezie şi nimic mai mult. Mulţi oameni au intenţia de a evolua, dar e doar în fanteziile lor.

Ce face diferenţa între dorinţă şi vrere este acţiunea. După ce anticipează cum ar fi dacă… unii oameni fac paşi pe drumul înspre acolo. Diferenţa dintre „a dori” şi „a vrea” este acţiunea. O acţiune cât de mică, un pas cât de mic dar constant, te poate duce mai uşor sau mai greu spre noul nivel. Dacă nu există acţiune, dorinţa rămâne doar dorinţă sau dă în fantezie.

Aşa se face că oamenii „dornici” declară tuturor că doresc să se schimbe, dar nu reuşesc. Că postesc pentru viciul lor dar nu pot să scape, că se luptă în mintea lor dar nu au izbândă. Oamenii „dornici” spun ce ar face ei dacă ar fi într-o funcţie mai înaltă, ce ar face ei dacă ar avea mai mulţi bani, ce ar face ei dacă ar fi în locul lui cutare sau cutare şi fac o pasiune din trăirea în fantezie şi închipuire.

Oamenii care vor, plătesc preţul. De multe ori preţul „vrerii” este mare. Nu e uşor să te rupi de un viciu, nu e uşor să înveţi o altă meserie, nu e uşor să ţii o cură de slăbire, nu e uşor să faci gimnastică zilnic, nu e uşor să te trezeşti mai dimineaţă în fiecare zi, nu e uşor să te apuci de învăţat deşi tu ai familie şi lucrezi. Toate sunt grele, dar omul care vrea face paşi spre realizarea dorinţei sale. Asta e diferenţa dintre a dori şi a vrea.

Poate îţi doreşti anumite lucruri cu privire la tine, poate de multă vreme le doreşti. Poate deja ai descurajat că nu ai ajuns unde doreai. Poate deja eşti invidios că alţii au reuşit şi tu te zbaţi încă în dorinţe. Azi te provoc să acţionezi. Asta face diferenţa. Începe să faci ceva, scrie pe hârtie ce vrei şi cum se poate ajunge acolo şi apucă-te de mers. Orice pas, cât de mic, este un pas înainte. Orice moment în care doar visezi şi nu acţionezi e unul care face din dorinţa ta o povară, o apă stătută şi împuţită. Aşa devin dorinţele bune adevărate poveri şi te pot îneca în balta lor.

Acţionează! Domnul este cu tine viteazule! Nu mai visa, păşeşte. Indiferent că vrei să renunţi la pornografie, la alcool, la tutun, la TV, la mâncarea exagerată. Indiferent dacă vrei să faci o şcoală, să înveţi o limbă străină, o meserie nouă. Indiferent dacă vrei să te duci la un alt nivel, să slăbeşti, să găseşti timp pentru tine dimineaţa, să te implici social. Orice ai vrea să faci, nu îţi permite să visezi fără a acţiona. Fă-ţi planuri, scrie-le pe hârtie, stabileşte etapele şi apucă-te de lucru. Asta face diferenţa între un proiect reuşit şi un eşec. Asta face diferenţa între dorinţă şi vrere. Asta face dorinţa dintre fantezie şi reuşită. Hai, ACŢIONEAZĂ!

http://www.filedinjurnal.ro/

Cunoaşte voia lui Dumnezeu în alegerea partenerului de căsătorie (partea I)

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Adolescenţă

Cu două zile în urmă am avut o discuție cu un creștin care dorește să se căsătorească, și a cerut un sfat în vederea cunoaștereii voii lui Dumnezeu cu privire la alegerea partenerei de viață. Am auzit cândva un om înțelept de la țară cum spunea cuiva care dorea să se căsătorească: “Gândește-te bine cu privire la alegerea pe care o faci! Căsătoria nu este un măr pe care îl muști și dacă nu-ți place îl arunci și iai altul. Căsătoria este un legământ pentru toată viața. Alegerea persoanei cu cine te vei căsători este un lucru foarte serios și responsabil pentru că este o hotărîre care nu poate fi schimbată sau anulată și aceasta te poate face fericit sau nefericit pentru tot restul vieții tale.”

În acest mesaj doresc să vă prezint câteva principii de temelie din Cuvîntul lui Dumnezeu, care vor ajuta pe orice tânăr să facă o alegere înțeleaptă în privința persoanei cu cine va merge în căsătorie. Pasajul se găsește în capitolul 24 din cartea Genesa și ne relatează despre căsătoria lui Isaac cu Rebeca. Iată aceste principii:

1. Voia lui Dumneze este să te căsătorești cu o persoană care face parte din poporul Lui

Cuvântul lui Dumnezeu spune:

Avraam era bătrîn, înaintat în vîrstă; şi Domnul binecuvîntase pe Avraam în orice lucru. Avraam a zis celui mai bătrîn rob din casa lui, care era îngrijitorul tuturor averilor lui: ,,Pune-ţi te rog, mîna subt coapsa mea; şi te voi pune să juri, pe Domnul, Dumnezeul cerului şi Dumnezeul pămîntului, că nu vei lua fiului meu o nevastă dintre fetele Cananiţilor, în mijlocul cărora locuiesc, ci te vei duce în ţara şi la rudele mele să iei nevastă fiului meu Isaac.“(Genesa 24:1-4)

Canaaniții se închinau altor zei, erau păgâni și aceasta a afectat rău viețile și purtarea lor. Dumnezeu se pronunță categoric împotriva căsătoriilor dintre cei care I se închină Lui și cei ce nu-L recunosc, pentru că aceste căsătorii vor duce numai la rău și vor îndepărta de la relația cu Dumnezeu pe cel credincios. A merge într-o astfel de căsătorie înseamnă a întoarce spatele lui Dumnezeu, a-L trăda, a-I deveni vrăjmaș. Niciodată nu accepta în mintea ta o astfel de căsătorie și ține-te cât mai departe de orice relație care ar putea într-o zi să te ducă la acest gînd rău. O astfel de căsătorie nu va fi binecuvintată și experiența celor care au călcat peste această poruncă clară a lui Dumnezeu, demonstrează realitatea consecințelor. Poți fi fericit în căsătorie doar cu un soț sau o soție care face parte din poporul lui Dumnezeu și I se închină Lui cu adevărat.

2. Voia lui Dumnezeu este să te căsătorești cu persoana care nu te va devia de la chemarea primită

În continuare, textul biblic spune:

Robul i-a răspuns: “Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze în țara aceasta; va trebui să duc oare pe fiul tău în țara de unde ai ieșit tu? Avraam i-a zis: ”Să nu care cumva să duci pe fiul meu acolo! Domnul, Dumnezeul cerului, care m-a scos din casa tatălui meu și din patria mea, care mi-a vorbit și mi-a jurat, zicând: “Seminței tale voi da țara aceasta,” va trimite pe îngerul Său înaintea ta, și de acolo vei lua o nevastă fiului meu. Dacă femeia nu va vrea să te urmeze, vei fi dezlegat de jurământul acesta, pe care te pun să-l faci. Cu nici un chip să nu duci însă acolo pe fiul meu. (Genesa 24:5-8)

Dumnezeu a promis această țară lui Avraam și urmașilor săi printr-un legământ sfînt. Chemarea lui Isaac de la Dumnezeu era să moștenească această țară a Canaanului. Dacă ar fi acceptat să meargă după soția lui, nu ar mai fi rămas în chemarea primită de la Dumnezeu. Aceasta încă odată arată cât de important este ca atât băiatul, cât și fata care se căsătoresc să fie credincioși lui Dumnezeu și să aibă același scop în viață, ca să poată conlucra împreună în realizarea acestui scop. De altfel, când Dumnezeu a vorbit pentru prima dată despre crearea femeii, a zis că o va face să fie un ajutor potrivit pentru bărbatul ei. O femeie nu va putea fi un ajutor potrivit bărbatului a cărui chemare, dorințe, viziune pentru viață nu le împărtășește.

3. Voia lui Dumnezeu este să dai prioritate caracterului în alegerea persoanei ce dorești să-ți devină partener de viață

Robul care a fost trimis cu această sarcină, să găsească soție pentru Isaac, înțelegea bine cât de important este caracterul acelei persoane și de aceea a pus lucrul acesta înaintea Domnului în rugăciune. Iată ce ne relatează în continuare Sfintele Scripturi:

Robul a luat zece cămile dintre cămilele stăpânului său, și a plecat, având cu el toate lucrurile de preț ale stăpânului său. S-a sculat, și a plecat în Mesopotamia, în cetatea lui Nahor. A lăsat cămilele să se odihnească, în genunchi, afară din cetate, lângă o fântână. Era seara, pe vremea când ies femeile să scoată apă. Și a zis: “Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam! Te rog, dă-mi izbândă astăzi, și îndură-Te de stăpânul meu Avraam. Iată, stau lângă izvorul acesta de apă, și fetele oamenilor din cetate vin să scoată apă. Fă ca fata căreia îi voi zice: ”Pleacă-ți vadra, te rog, ca să beau,”  și care va răspunde: ”Bea, și am să dau de băut și cămilelor tale,” să fie aceea, pe care ai rânduit-o Tu pentru robul Tău Isaac! Și prin aceasta voi cunoaște că Te-ai îndurat de stăpânul meu.”

La prima vedere, pare că robul lui Avraam a cerut ceva misterios de la Dumnezeu dar nu este doar aceasta. El a dorit să identifice fata cu cel mai frumos caracter din acea cetate. Caracterul nostru se vede din felul cum procedam în cele mai simple lucruri. Felul cum avea să procedeze cu un călător străin, avea să scoată în evidență calități frumoase ale caracterului. O fată leneșă, indiferentă și îngâmfată, niciodată nu avea să facă ceea ce și-a propus să vadă robul. El era în stare să-și scoată singur apă pentru el și pentru cămilele sale, dar a lăsat să folosească acest prilej pentru a identifica fata cu cel mai nobil caracter din cetatea respectivă. Ești tu fata sau băiatul cu cel mai nobil caracter? Ce calități ale caracterului tău ies în evidență din felul cum te porți cu oamenii, cu cei străini, cu cei lipsiți, cu cei în vârstă, cu persoanele de sex opus? Este bine să-ți pui aceleași întrebări și cu privire la persoana despre care te gândești să o ceri în căsătorie sau să accepți cererea lui.

http://moldovacrestina.md/tineri/voia-domnului-casatorie-1

TINERE, FII UN MODEL PENTRU ALŢII (1)

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Adolescenţă

*Cuvîntul de aur: Nimeni sa nu-ti dispretuiasca tineretea; ci fii o pilda pentru credinciosi: in vorbire, in purtare, in dragoste, in credinta, in curatie.(1Tim.4:12).

 

UN MODEL DE PRIVIT, O PILDĂ DE URMAT …

1. ÎN CUVÎNT – VORBIRE

-Prin vorbirea ta calculată şi plină de înţelepciune să poţi căpăta credibilitate celor ce te ascultă.

*DE ACEIA MĂSOARĂŢI CUVINTELE (printr-o vorbire lungă poţi să greşeşti, în acelaşi timp să oboseşti pe ascultători şi să te oboseşti şi tu): Cine vorbeste mult nu se poate sa nu pacatuiasca, dar cel ce-si tine buzele, este un om chibzuit. – (Prov.10:19).

*NU OCOLI ADEVĂRUL ORICÎT DE TĂIETOR AR FI: Cine spune adevarul face o marturisire dreapta, dar martorul mincinos vorbeste inselaciune. – (Prov.12:17).

*O VORBIRE ÎNŢELEAPTĂ ADUCE VINDECARE ŞI ESTE ASCULTATĂ CU PLĂCERE, PE CÎND O VORBIRE UŞURATICĂ PRODUCE RĂNII CARE NU E SIGUR CĂ VOR MAI VI VINDECATE: Cine vorbeste in chip usuratic, raneste ca strapungerea unei sabii, dar limba inteleptilor aduce vindecare. – (Prov.12:18).

*CUVINTE PLINE DE ÎNŢELEPCIUNE ASCUNDE INIMA ÎNŢELEPTULUI, ELE SUNT TOT DEAUNA ÎNVĂŢĂTURI NOI PENTRU ASCULTĂTORI: Cine are o inima inteleapta isi arata intelepciunea cand vorbeste si mereu se vad invataturi noi pe buzele lui. – (Prov.16:23) .

*CUVINTELE STRICATE SĂ FIE ELIMINATE COMPLECT DIN VOCABULARUL TĂU: Niciun cuvant stricat sa nu va iasa din gura; ci unul bun, pentru zidire, dupa cum e nevoie, ca sa dea har celor ce-l aud. (Efes.4:29).

*FOLOSEŞTE O VORBIRE PLINĂ CU HAR: Vorbirea voastra sa fie totdeauna cu har, dreasa cu sare, ca sa stiti cum trebuie sa raspundeti fiecaruia. (Col.4:6).

*VORBEŞTE CUVINTELE LUI DUMNEZEU ŞI NU VEI GREŞI: Daca vorbeste cineva, sa vorbeasca cuvintele lui Dumnezeu. Daca slujeste cineva, sa slujeasca dupa puterea pe care i-o da Dumnezeu: pentru ca in toate lucrurile sa fie slavit Dumnezeu prin Isus Hristos, a caruia este slava si puterea in vecii vecilor! Amin. (1Pet.4:11).

http://sprelumina.wordpress.com/

Minciuna – o consecinţă a fricii de respingere

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Adolescenţă

teama de respingere

Ştim foarte bine că Dumnezeu, în Scriptură, consideră minciuna un păcat şi ne recomandă, pentru binele nostru, să nu minţim. Cu toate acestea, adesea oamenii apelează la minciună săvârşind un păcat. Ne punem întrebarea adesea care sunt cauzele pentru care minţim. Nu aş putea să le enumăr pe toate, vreau să fac referire astăzi la una din ele pentru a înţelege mecanismul şi a putea lupta mai eficient cu fenomenul acesta din viaţa noastră.

Din start precizez, cauza fundamentală a oricărui păcat este starea umană decăzută. De aici porneşte ispita de a nu asculta de Dumnezeu şi acesta este punctul la care trebuie să ajungem. Astăzi scriu despre cei care au ajuns să îşi predea viaţa lui Dumnezeu şi să intre în legământ cu Isus Hristos, Mântuitorul oamenilor. Scriu pentru cei care vor să câştige bătălia într-un capitol atât de sensibil.

Una din marile nevoi pe care o avem noi oamenii, nevoie confirmată spiritual, nevoie surprinsă în paginile Scripturii este nevoie de acceptare necondiţionată. Fiecare din noi vrem să fim acceptaţi de grupul din care facem parte, de clasă, de colectivul de la serviciu, de familie, de soţ sau soţie, de părinţi, de copii etc. Este o nevoie de care nu toţi suntem conştienţi, dar se regăseşte în acţiunile, vorbele şi comportamentul nostru.

Teama de respingere face pe un tânăr sau pe o tânără, să se dea alţii decât sunt, deci, să mintă despre ei şi performanţele lor adesea. Teama de respingere, ne poate face să trăim în minciună ca slujitori ai lui Dumnezeu, nu avem curajul să refuzăm participarea la lucrările bisericii şi familia are de suferit, dar pretindem că totul e în regulă. Teama de respingere ne face să trăim fals, în minciună cu colegii de şcoală sau serviciu. Teama de respingere ne poate face să minţim prin omisiune asupra faptului că suntem pocăiţi. Teama de respingere ne poate face să ne minţim partenerul de viaţă. Un exemplu aici sunt multele soţii care îşi mint soţii că relaţiile intime sunt plăcute, când acestea nu au fost. Un alt exemplu este acela în care soţii sau soţiile cumpără câte un obiect pe care îl doresc şi mint că l-au primit cadou. Teama de respingere face soţul sau soţia să ascundă bani unul de altul. Teama de respingere poate face un tânăr să primească botezul, fără a avea un moment al predării în mâna lui Dumnezeu şi o pocăinţă autentică. Teama de respingere poate face un om să amâne predarea în mâna lui Dumnezeu. Teama de respingere generează minciună după cum vedeţi.

În noi există dragii mei, o dorinţă permanentă de acceptare necondiţionată şi mereu alergăm spre o asemenea acceptare şi pentru a o dobândi, suntem gata să facem multe compromisuri, cel mai prezent fiind minciuna şi trăirea în minciună. Din dorinţa de a fi acceptaţi de o anumită fată sau băiat tinerii mint cu privire la ei. Se dau alţii, altele, se înfrumuseţează fizic şi spiritual şi intră în relaţii ale minciunii. Ajung apoi să se certe ca şi soţi, să se rănească, să fie dezamăgiţi şi să ducă o viaţă nefericită. Au dorit acceptare dar au obosit simulând. Au dorit acceptare dar preţul a fost foarte mare şi au ajuns chiar la polul opus, la respingere.

Dorinţa permanentă de acceptare, a fost pusă în noi de Dumnezeu, pentru a îl căuta pe El. De fapt, când alergăm după acceptarea oamenilor, noi Îl căutăm pe Dumnezeu în mod inconştient. Noi doar aşa putem avea împlinită acea nevoie, pentru că doar El e cel care poate accepta omul aşa cum este pentru că îl cunoaşte în amănunt şi nimic nu îi este ascuns. Când Dumnezeu primeşte un om care vine la El, nu este loc de ascunziş, acolo e acceptare necondiţionată, conştientă deplin, El cunoaşte până şi gândurile şi fiecare faptă din trecut şi în aceste condiţii îi acceptă pe păcătoşi. Noi după acceptarea aceasta alergăm şi acceptarea aceasta suntem chemaţi să o arătăm oamenilor.

Când descoperim că El este singurul care poate completa nevoia noastră, când ştim care ne este identitatea noastră şi cine suntem noi în El, devenim mai fericiţi şi începe să conteze tot mai puţin ce părere au oamenii despre noi şi dacă ne acceptă sau nu. Această conştientizare, a făcut pe mulţi creştini respinşi şi batjocoriţi să reziste în închisori, în umilinţe, în chinuri, în batjocuri. Conştienţa acceptării de către Dumnezeu, ne transformă în oameni sensibili cu ceilalţi, dar în oameni siguri şi ne şantajabili emoţional, ne transformă în oameni sinceri, care nu se tem să arate cine sunt, care nu se tem de slăbiciunile lor, care ştiu că şi ceilalţi oameni trebuiesc acceptaţi necondiţionat. Continuăm mâine.

http://www.filedinjurnal.ro/

Cum să faci față mai ușor unei despărțiri?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Adolescenţă, Consiliere

despartire

  1. Analizează ce s-a întâmplat!Întrebări utile: „Care au fost motivele despărțirii?”, „Când a început să nu ne mai fie bine împreună?”, „Este el/ea ceea ce îmi doresc?”, „Sunt eu ceea ce el/ea își dorește?”, „Am simțit demult că lucrurile scârțâie între noi?”. Ce conștientizez?„Chiar dacă ne-a fost bine o vreme, lucrurile au decurs în așa măsură încât s-ar fi sfârșit relația, mai devreme sau mai târziu.”, „Mai bine mai devreme decât mai târziu”. „Ce am greșit eu în relație?”, „Ce aș putea schimba pe viitor?”, „Ce conștientizez că am nevoie să primesc din partea celuilalt și nu am primit aici?” Pericolul acestei etape este obsesivitatea gândurilor. Mă gândesc, dar nu fac o obsesie din a întoarce pe toate părțile ce s-a întâmplat.
  2. Nu te întoarce din drum! După ce ai luat decizia despărțirii, se produce un fel de „romantizare a părților bune ale relației”, prin care mintea încearcă să te convingă că părțile rele nu au fost așa de rele și poate că, totuși, poți trăi cu ele. E un fel de autoînșelare. Curând, se ajunge în aceeași buclă și doar se prelungește momentul despărțirii, cu mai multe răni și traume emoționale.
  3. Ia puțină distanță! Există persoane care pot trece ușor dintr-o relație asumată și intensă la una platonică. E frumos așa și de dorit să rămâneți prieteni. Dacă simți însă că apropierea de celălalt reaprinde în tine fantezia cuplului și nu ai tăria necesară să discerni lucrurile și să accepți noua etapă, puțin spațiu între voi ar putea ajuta la aceasta.
  4. Lasă lacrimile să curgă! Dacă e timpul suferinței, suferă puțin! Ai de depășit o pierdere, durerea e parte a procesului de însănătoșire.
  5. Verbalizează! Vorbește cu cei apropiați, sună un prieten suportiv! Înconjoară-te cu oameni simțitori, miloși, empatici, valoroși! Verbalizarea te ajută să te detașezi de povara simțămintelor tale și să privești lucrurile dintr-o perspectivă relaxată și mai aproape de obiectivitate.
  6. Caută activități deconectante: fă sport, scrie un eseu, ieși în oraș!
  7. Notează-ți incompatibilitățile cu celălalt! Fă o listă cu motivele pentru care celălalt nu este potrivit pentru tine. Notează ce ai simțit negativ în prezența lui, bucurându-te, totodată, că nu vei mai simți niciodată acele lucruri ce nu-ți plăceau.
  8. Privește despărțirea ca un capitol încheiat din viață, care anunță libertatea pentru un nou capitol! Orice sfârșit deschide calea unui început.
  9. Folosește constructiv timpul rămas! Acum ai mai mult timp pentru tine, ocupă-l cu lucruri pe care ai voit să le faci demult, dar nu ai putut! Îndreaptă-te spre preocupările care te fac să te simți mai bine: curățenie, decorarea camerei, vizitarea unui prieten, plimbatul câinelui. Oricât de insignifiante ar părea, aceste activități te pot ajuta să te simți mai bine.
  10. Renunță, o vreme, să asculți muzica care-ți amintește de el/ea, să vizitezi locurile unde mergeați împreună. După un timp, când le vei disocia din minte pe unele de celelalte, vei observa că muzica sau locurile ce-ți aminteau de celălalt au valoare proprie.
  11. Caută să te simți împlinit în alte domenii din viața ta! Petrece mai mult timp cu prietenii, cu familia, înscrie-te la cursul pe care doreai să-l faci, etc. Cea mai bună „răzbunare” este să trăiești bine!
  12. chiar dacaRenunță la emoțiile negative!Gestionează-ți mânia! Te simți mânios pe tine, pe fostul partener, pe viața care v-a adus împreună! Te simți rănit! Voiești poate să te răzbuni! Aici e important să conștientizezi că e o pierdere de energie și de timp să te lași în voia simțămintelor tale sau să încerci să schimbi ceea ce nu stă în puterea ta a modifica. Nu transforma iubirea ce-a fost în ură! Te vei murdări lăuntric și vei pângări tot ce-a fost frumos între voi! Înțelege că nu e niciun profit în a cultiva în tine regrete, resentimente, ură.
    Deși s-a terminat, relația ta cu acea persoană a fost unică și specială în multe feluri. Fii mulțumitor pentru ce-a fost și deschis pentru ce va fi!
  13. http://patrincaandrei.wordpress.com/