Categorie: Adolescenţă

Tinerii creștini reușesc să evite o mare parte din greșelile tinerilor seculari, când vine vorba de relațiile amoroase. Ei au însă probleme majore în a-și depăși temerile și mulți dintre ei trăiesc în incertitudine vizavi de alegerea unui partener și implicarea într-o relație care să conducă la căsătorie.

Jurnalista Susan Olasky, de la publicația creștină World Magazine, a inițiat o investigație în licee din patru state americane. Scopul ei a fost să analizeze opțiunile tinerilor creștini în privința formării unei relații, prin comparație cu opțiunile tinerilor seculari. Olasky a efectuat mai multe interviuri în profunzime (dialoguri nestructurate, urmărind să culeagă informații despre comportamentul, gândurile și emoțiile subiecților) cu elevi de liceu provenind atât din medii secularizate, cât și din medii creștine.

După o primă oprire la școala de arte Parsons The New School for Design, din Manhattan (New York), jurnalista a observat că tinerii secularizați au dificultăți circumstanțiale în a-și găsi un partener de viață. Situația dezavantajează fetele, care alcătuiesc aproape 80% din efectivul de elevi ai școlii. Ele sunt defavorizate și de faptul că mulți dintre băieții care învață la această școală sunt de orientare homosexuală.

Olasky notează că elevii de la Parsons, provenind din zone foarte variate ale lumii – California, Costa Rica, Colombia, Africa de Sud, Turcia, Rusia, Bhutan, New York – reprezintă un arhetip al generației tinere care nu vede nimic rău în „combinații” sau în concubinaj. Tinerii de la Parsons sunt sceptici cu privire la posibilitatea de a iubi o persoană toată viața și găsesc cu rapiditate dezavantaje ale căsătoriei. Foarte puțini recunosc că și-ar dori să se căsătorească – de dragul prieteniei, pentru a-și alunga singurătatea și pentru sprijin – însă chiar și aceștia văd căsnicia ca pe ceva care îi constrânge, le limitează libertatea și abilitatea de a se concentra pe carieră. În general, elevii de la Parsons nu asociază căsătoria cu sexul sau nașterea copiilor. Ei consideră mariajul ca una dintre multele căi de a fi fericit în plan personal și atât.

Tinerii cu o educație creștină – educați acasă, într-o școală vocațională creștină sau chiar și cei de la școlile publice – au o cu totul altă viziune, remarcă Susan Olasky.

Elevii creștini au un respect deosebit față de căsătorie și resping ideea divorțului sau a sexului premarital. Însă, spune Olasky, cam la asta se rezumă lucrurile asupra cărora cad de acord. Drumul tinerilor creștini spre căsătorie este presărat cu numeroase obstacole, legate de dificultatea de a-și pune în practică principiile. Acest drum, spune jurnalista, a fost influențat în mod special de cartea autorului creștin Joshua Harris „I Kissed Dating Goodbye”, despre care Olasky spune că transpare în multe din dialogurile pe care le-a avut cu tinerii creștini.

„Chiar și tinerii cărora nu le-a plăcut cartea se simt constrânși să acționeze în limitele pe care le-a trasat aceasta” – menținerea purității emoționale și sexuale, și cultivarea „curteniei” ca etapă premergătoare căsătoriei. Cartea a ajutat mulți creștini să evite capcanele practicilor romantice seculare, precum implicarea în numeroase relații de scurtă durată, însă, potrivit multora dintre femeile intervievate de Olasky, un alt rezultat este paralizia decizională și presiunea socială.

Interviurile conturează un cadru social bazat pe activități de grup, în care bărbații „studiază” femeile și fac alegeri bazate pe aceste observații. O lege nescrisă perpetuată între tinerii creștini pare să fie aceea de a nu invita în oraș o fată decât dacă întrevăd posibilitatea unei relații de căsătorie. Din acest motiv, crede Olasky, mulți tineri se grăbesc să se implice într-o relație cu titlul de logodnă, pentru că au impresia că aceasta este singura formă acceptată. Reversul acestei situații este frustrarea multora dintre fetele intervievate care se plâng de faptul că băieții nu le invită niciodată în oraș. Tot ele spun că a accepta o întâlnire nu este un răspuns favorabil dat unei cereri în căsătorie. Problema pe care o întrevede una dintre studentele intervievate, Susannah Foote, este că uneori, ca urmare a acestei practici, se trece de la nivelul zero al unei relații, la nivelul 100, pentru a evita comentariile celor din jur.

Și perspectiva masculină apare complicată. O spune chiar Brett Harris, fratele mai mic al lui Joshua Harris, care studiază la facultate. Brett deplânge efectul coroziv al culturii americane asupra relațiilor romantice și spune că tinerii creștini se tem să inițieze o relație pentru a nu fi respinși. Un alt factor care îngreunează inițierea unei relații este avalanșa de oportunități. „Poți ajunge prins în jocul comparațiilor,” spune Brett, explicând că întotdeauna se va găsi o fată mai frumoasă, mai credincioasă, mai inteligentă, iar teama că „poate exista cineva mai bun pentru mine” îi face pe mulți să evite angajamentul.

Într-un interviu acordat Family Christian Stores, Joshua Harris a deplâns faptul că „unii oameni au transformat mesajul cărții în ceva legalist – un set de reguli. Este ceva dincolo de controlul meu și este dezamăgitor câteodată.”

În noiembrie 2005, Harris a susținut o predică în biserica pe care o păstorește în care a indicat „lipsa libertății de a cultiva prietenii între bărbați și femei”, care se manifestă vizibil chiar în biserica sa. Harris a folosit cuvinte precum „epatare” și „îngustime” pentru a critica legalismul în relațiile dintre sexe.

http://semneletimpului.ro/

Tinerii creştini trăiesc în mijlocul unei societăţi şi unei culturi care respectă alte valori decât cele după care se ghidează ei. Aşa a fost dintotdeauna şi nu este de mirare că aşa se întâmplă şi acum.

Două ştiri opuse au apărut în presa străină săptămâna aceasta. Una era legată de rezultatele unui sondaj de opinie realizat de un site de matrimoniale din Statele Unite care dezvăluia că, dintre 5.200 de adulţi necăsătoriţi, cu vârsta între 21 şi 65 de ani, 72% îşi doresc să locuiască împreună cu persoana iubită fără a se căsători, 36% sunt deschişi unor relaţii ocazionale, 54% ar avea o aventură de o noapte, în tip ce peste 76% dintre tinerii între 21 şi 34 de ani nu mai erau virgini.

O a doua ştire, referitoare la o tendinţă opusă, era despre atleta Lolo Jones, în vârstă de 29 de ani, care a declarat că decizia de a-şi păstra virginitatea a reprezentat o luptă mai grea decât antrenamentul pentru Jocurile Olimpice.

În lumina acestor informaţii, liderul creştin Jane Hunt analizează câteva dintre motivele pentru care tinerilor creştini le este dificil să reziste presiunii sociale şi să aibă relaţii în conformitate cu Biblia.

Hunt afirmă că problema principală pe care o au tinerii este faptul că tinerii nu înţeleg conceptul de iubire şi, în consecinţă, au aşteptări diferite la cursul pe care trebuie să-l aibă o relaţie. Cele trei faţete ale iubirii sunt cele exprimate î limba greacă prin cuvintele eros, phileo şi agape.

Eros se referă la dragostea romantică şi pasională, dar se poate referi şi la sentimente puternice care nu au o orientare romantică. În cadrul căsătoriei, erosul se referă la plăcerea fizică şi emoţională, în timp ce în cadrul relaţiei, erosul este pur şi moral, lipsit de pasiunea senzuală. Puritatea fizică este necesară pentru puritatea psihică. Phileo este afecţiunea, dragostea de frate şi soră. Phileo este prietenia adevărată şi include simţămintele de iubire (grijă) faţă de sine. Agape este dragostea necondiţionată, altruistă, un angajament de a împlini binele suprem pentru o altă persoană, indiferent dacă sentimental este împărtăşit sau nu. Aceasta este dragostea manifestată de Dumnezeu, care ne-a iubit atât de mult încât L-a dat pe Fiul Său, Iisus Christos, să moară pentru păcatele noastre.

Problema apare atunci când tinerii înţeleg o relaţie ca începând (şi de multe ori, terminând) cu erosul. Alteori, o relaţie ajunge la Phileo, atunci când între cei doi ajung doar să se placă. Rareori, relaţia duce la agape, şi aceasta se întâmplă din cauza egoismului sau a altor probleme de relaţionare.

În plus, acest traseu eros – phileo – agape nu este doar ineficient, ci este şi în opoziţie cu modelul biblic. Planul lui Dumnezeu cu privire la relaţii este invers, evoluând de la interior spre exterior: agape – phileo – eros.

Au mai mare success căsătoriile aranjate?

Există însă şi tineri care încearcă să nu pornească de la eros şi să urmărească exemplul biblic. Un exemplu în acest sens sunt tinerii din Biserica Unificării, din Statele Unite ale Americii, care se căsătoresc în urma alegerii pe care o fac părinţii lor. Deşi practica nu este un obicei stabilit de biserică, şi este practicată şi de evrei şi de hinduşi, tot mai mulţi tineri lasă problema alegerii unui soţ/unei soţii în grija familiei. Obiceiul a început în anii 70, când liderul religios corean Sun Myung Moon a început să sfătuiască tinerii că dragostea romantică conduce la promiscuitate sexuală, cupluri nefericite şi o societate disfuncţională.

Apogeul a fost atins în anii 80, când Moon a binecuvântat – într-o ceremonie publică – mii de cupluri care îi urmaseră sfatul şi care se cunoaşteau personal de doar câteva zile. Un studiu din 1998 a descoperit că 83% dintre cele peste 2.000 de cupluri căsătorite de Moon au rămas împreună, iar aproximativ 70% dintre ele formează o familie şi în prezent.

Deşi asemenea ceremonii nu mai au loc, obiceiul ca părinţii să aleagă un partener de viaţă pentru copiii lor, cu care cei din urmă să se căsătorească de bunăvoie, a rămas o reţetă pe care Biserica Unificării o consideră de succe pentru a avea o căsătorie care să-L onoreze pe Dumnezeu pe acest pământ.

O cale de mijloc

Tot liderul creştin Jane Hunt sugerează 3 mijloace prin care tinerii creştini îşi pot găsi parteneri potriviţi, care să fie şi în concordanţă cu Voia lui Dumnezeu. În opinia autoarei, un prim pas este respectarea standardelor biblice. Cu toate că societatea în care trăim nu este una care să promoveze puritatea, ba chiar una care să o batjocoreze, principiile biblice trebuie cunoscute şi trăite, indiferent dacă sunt populare sau nu.

În al doilea rând, tinerii trebuie să urmărească trăirea dragostei agape faţă de toţi oamenii cu care se întâlnesc, nu doar cu cei cu care şi-ar dori să se căsătorească. A iubi dinspre interior spre exterior este chemarea pe care ne-o face Dumnezeu, fie că ne aflăm acasă, la locul de muncă sau printre prieteni.

În al treilea rând, tinerii trebuie să înţeleagă că sunt iertaţi, chiar dacă au eşuat în relaţiile anterioare şi chiar dacă şi-au pierdut puritatea. Aceşti tineri se descurajează foarte repede şi îşi pierd speranţa, considerându-se uzaţi şi nefolositori. În calitatea noastră de creştini, avem privilegiul de a aminti tututor oamenilor că „la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă”…inclusiv un nou început, care să-L aibă pe Iisus în centru.

http://semneletimpului.ro/