Categorie: Adolescenţă

Totdeauna am crezut că dacă faci ceva “bun” pentru alţii, vei fi răsplătit într-o zi, cât mai apropiata! Nicidecum peste luni sau poate chiar şi ani. Aşa că am încercat să dau absolut totul din mine, nu pentru a avea ceva în schimb (poate că uneori şi pentru asta:D) ci pur şi simplu pentru dragul de-a o face. Nu mi-a fost uşor. De cele mai multe ori m-am regăsit singură, crezând ferm că am dat maximul din mine şi ajungând să afirm că n-am nici o valoare. Ei bine, sunt aici, acum. Nu cred că valorez 100 de dolari, nici 1.000.000 dar sunt convinsă că El ştie mai bine ca toţi cât valorez. Şi ştie cât valorezi tu. Şti, săptămâna asta am dat “din greşeală” într-un citat care îi aparţine lui C.S Lewis şi care spunea că nu trebuie să las ca fericirea mea să depindă de lucruri care probabil le voi pierde. Gândindu-mă am ajuns la concluzia că şi oameni fac parte din aceste “lucruri”. De ce? Ce întrebare uşoară îţi mai pun! Logic că atunci când faci dintr-o anumită persoană fericirea ta, şi vezi că mai apoi pleacă…waw, ştiu exact cum te simţi. Dar nu-i bai, crede-mă. Or să apară altele şi o să plece la fel:D. Da e trist. Iar eu am trecut de faza asta. Iuhuu! Am înţeles care e esenţa vieţii şi nu stă în nici un caz în oameni!

Cred că singura excepţie va fii jumătatea mea, dacă o voi întâlni, cândva!:D Dar probabil că nici atunci, pentru că ştiu că fericirea noastră se va baza pe ceva real şi deosebit, şi că El a vrut să fie aşa…şi că nici o circumstanţă nu va schimba ceea ce a plănuit El!

Prea des mi se spun lucruri frumoase, şi prea rar se dovedesc. Nu o spun cu părere de rău. Nu o spun cu răutate. O spun pentru că mi se umple inima cu un sentiment încă necunoscut. Mi s-a zis că sunt exemplul fetelor de vârsta mea, şi v-am spus că sunt tânără…deci nu vă imaginaţi cât am plâns când mi s-a zis:). Cel puţin…ştiu că acea persoană a simţit cu adevărat cuvintele acestea. De astfel de oameni am nevoie. Sinceri, autentici. În a căror prezenţa să simt că ating Cerul cu un deget. Ştiu că mai există. Şi pentru cât poate părea de ciudat, am să încerc să fiu o astfel de persoană. M-am fript, ce-i drept. Dar să-ţi spun un secret? Mai vreau! Daaa, nu pentru că sunt “nebună” dar pentru că doar atunci vezi cum e omul. Îl vezi în întregime şi îţi dai seama că va trebui să te fereşti..sau poate nu…

Ca rezumat general. Sunt fericită? Foarte! Aş fi fericită şi dacă cineva mi-ar oferi o ciocolată sau  o căpşună. Dar nu, nu mi s-a întămplat. Aşa că, sunt fericită pentru că însfârşit ştiu ce-i fericirea. Te imaginez cum zici “Noa, mersi fain. Ştiam şi eu asta”. Da, dar nu ştii că există o mică diferenţă între a ştii ce-i şi a avea parte de ea. Eu am avut! Şi tu ştii cel mai bine că  nu o găseşti în confort, într-o casă incredibil de grozavă, în hainele cele mai scumpe şi cosmeticele cele mai waw, să nu uităm de maşina cea mai încredibilă şi neagră…

Mai important decât toate, mi-am găsit fericirea. A mea. Sursa mea. Ceea ce mă împlineşte cu adevărat şi mă face să mă trezesc şi să nu spun: “oooh, iar trebuie să mă trezesc?! De ceee?! da de cee?!”. Am găsit-o în oameni care ştiu că rămân pe termen nelimitat. Da, asta e fericirea mea…

Tu ce fel de om vrei să fi?Unul care pleacă încolo şi încoace, îndreptându-se spre cum bate vântul  sau unul care rămâne şi e dispus să lase cu adevărat ceva?

Articol scris de Irene Morosan

Sursa: Heismydad.wordpress.com

Acest articol cu titlul original „10 Men Christian Women Should Never Marry”, semnat de J. Lee Grady, a fost publicat recent, cu ocazia sărbătorii de San Valentin, de revista Charisma Magazine, cea mai citită revistă din Statele Unite de cititorii penticostali şi carismatici.

Rezultatul i-a surprins de-a dreptul pe responsabilii revistei, deoarece articolul a devenit un adevărat „boom” în Internet, fiind citit de peste 2 milioane de persoane şi 1,5 milioane l-au retrimis sau împărtăşit în reţeaua virtuală.

Pe pagina web a revistei au fost scrise 1 200 de comentarii asupra articolului şi nu erau ale unor persoane necredincioase, sau batjocoritoare. Aproape toate erau persoane creştine cu serioase preocupări asupra importanţei căsătoriei. Autorul a adăugat că a primit „tone” de mesaje private, majoritatea de la femei care căutau un sfat deoarece s-au căsătorit cu unul dintre bărbaţii despre care el vorbea în articol.

Steve Strang, fondatorul şi responsabilul revistei concluzionează: „este ca şi cum ar fi existat o dorinţă profundă între creştini, decepţionaţi de atâtea persoane dependente, divorţuri, standarde coborâte … care este trezită când o figură paternă ca şi Lee le spune femeilor ceea ce ar fi trebuit să le spună tata sau pastorul”.

„Eu împreună cu soţia mea, am crescut patru fete – şi fără puşcă în casă”, începe J.Lee Grady. Şi trei dintre ele deja s-au căsătorit. Ne iubim ginerii şi suntem convinşi că Dumnezeu i-a ales pe fiecare dintre ei ca să coincidă cu temperamentul şi personalitatea fiicelor noastre.

Întotdeauna am crezut că Dumnezeu se implică în problema alegerii partenerului. Dacă el a putut-o face pentru fiicele mele, de ce nu ar face-o şi pentru dumneavoastră. În ziua de azi, am mai multe prietene necăsătorite cărora le-ar plăcea să-şi găsească persoana potrivită. Unele îmi spun că şansele sunt minime în biserica lor, drept urmare s-au aventurat în lumea întâlnirilor on-line. Altele deja şi-au ridicat mâinile în semn de disperare, întrebându-se dacă mai există băieţi creştini decenţi în vreun loc. Sau au început să se întrebe dacă ar putea coborî standardele cu scopul de a-şi găsi un partener.

Sfatul meu este: nu te mulţumi cu mai puţin decât ce are Dumnezeu mai bun. Este mult mai bine să fii singură, decât cu bărbatul nepotrivit!

Vorbind de „bărbatul nepotrivit”, aici sunt primii 10 bărbaţi pe care trebuie să-i evitaţi când sunteţi în căutarea unui soţ:

1. Necredinciosul. Ia notă de versetul din 2 Corinteni 6:14 şi pune-l ca şi notă pe monitorul calculatorului tău. Acesta spune: „Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul”? (2 Corinteni 6:14). Aceasta nu este o regulă religioasă învechită. Este Cuvântul lui Dumnezeu pentru dumneavoastră azi. Nu permiteţi ca farmecul unui bărbat, succesul său financiar sau promisiunea că te va însoţi la biserică, să te împingă să te angajezi într-o relaţie care ştii că nu este corectă. „Misionarismul marital” niciodată nu este o bună strategie. Dacă tipul nu este un creştin născut din nou, şterge-l de pe listă. Nu este cel potrivit pentru tine. Încă nu am cunoscut femeia căreia să nu-i pară rău că s-a căsătorit cu un necredincios.

2. Mincinosul. Dacă tu descoperi că bărbatul cu care te întâlneşti te-a minţit asupra trecutului său, sau că

încearcă să-şi acopere urmele pentru a-şi ascunde secretele faţă de tine, fugi pe uşa cea mai apropiată. Familia trebuie să fie construită pe o bază de încredere. Dacă el nu poate să spună adevărul, rupe relaţia acum, înainte de a fii ademenită într-o decepţie mai mare.

3. Uşuraticul. Mi-ar plăcea să-ţi spun că dacă te întâlneşti cu un băiat bun la biserică, ar fi o garanţie că acesta îşi trăieşte viaţa în puritate sexuală. Dar din păcate acest lucru nu se potriveşte în ziua de azi. Am ascultat povestiri oribile despre băieţi necăsătoriţi care fac parte din echipa de laudă, duminica, dar se comportă ca şi un Casanova în timpul săptămânii. Dacă te căsătoreşti cu un bărbat care trecea dintr-un pat în altul, înainte de nuntă, poţi să fii sigură că va face acelaşi lucru şi după nuntă.

4. Necinstitul. Sunt mulţi bărbaţi creştini care cu ani înainte au eşuat în căsătorie. După divorţ, au experimentat naşterea din nou prin Duhul Sfânt şi acum doresc să se recăsătorească. S-ar putea ca familia din recăsătorie să fie foarte fericită. Dar dacă tu descoperi că bărbatul cu care te întâlneşti nu-şi îngrijeşte copiii rezultaţi din prima căsătorie, ai descoperit o eroare fatală. Orice bărbat care nu este capabil să plătească pentru erorile trecutului sau să-şi ajute copiii din relaţia anterioară, nu o să vă trateze într-o manieră responsabilă.

5. Dependentul. Există mulţi bărbaţi care aparent sunt buni creştini, dar sunt dependenţi de alcool sau droguri şi au învăţat să-şi ascundă problemele, dar tu nu trebuie să aştepţi până la luna de miere ca să descoperi că el este un beţiv. Niciodată să nu te căsătoreşti cu un bărbat care refuză să caute ajutor pentru dependenţa sa. Insistă ca el să caute ajutor profesionist şi depărtează-te de el. Nu intra într-o relaţie de codependenţă în care el afirmă că are nevoie de tine ca să se poată menţine serios. Tu nu poţi să-l ajuţi.

6. Vagabondul. Am o prietenă care şi-a dat seama după nuntă că ea s-a căsătorit cu unul care nu avea planuri de a-şi găsi un loc de muncă stabil. Îşi făcuse un plan foarte ingenios: el rămânea acasă în fiecare zi şi se juca jocuri pe video, în timp ce soţia lui mergea la muncă şi plătea toate facturile. Apostolul Pavel spune că „Cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce” (2 Tesaloniceni 3:10). Aceeaşi regulă se aplică şi aici: Bărbatul care nu este dispus să muncească, nu merită o soţie creştină.

7. Narcisistul. Sincer vorbind sper ca să poţi găsi un bărbat chipeş. Dar să ai grijă: dacă prietenul tău petrece 6 ore pe zi într-o sală de sport şi publică regulat pe facebook, poze cu bicepşii lui, ai o problemă. El s-ar putea să fie „arătos” dar un bărbat care se îndrăgosteşte de imaginea lui şi de propriile lui necesităţi, niciodată nu va fi capabil să te iubească cu sacrificiu aşa cum Hristos îşi iubeşte Biserica (Efeseni 5:25). Bărbatul care întotdeauna se priveşte pe el însuşi în oglindă, niciodată nu te va privi pe tine.

8. Necumpătatul. Bărbaţii cu tendinţe abuzive nu-şi pot controla mânia când îşi pierd cumpătul.

Dacă tipul cu care te întâlneşti are tendinţa de a-şi pierde firea, fie cu tine, fie cu alţii, să nu fii tentată să-i înţelegi comportamentul. El are o problemă şi dacă te căsătoreşti cu el va trebui să navighezi în fiecare zi într-un câmp plin de mine, pentru ca să eviţi o nouă explozie. Bărbaţii irascibili îşi abuzează soţiile verbal sau chiar fizic. Găseşte-ţi un bărbat care să fie un „domn”.

9. Necoptul. Poţi să mă numeşti rămas în urmă, dar eu am suspiciuni faţă de un bărbat care încă locuieşte cu părinţii la 35 de ani. Dacă mama lui încă îi găteşte, îi face curat în cameră şi îi calcă hainele la vârsta aceasta, poţi să fii sigură că se găseşte blocat într-o urzeală emoţională a timpului. Tu îţi cauţi o problemă dacă gândeşti că poţi să fii soţia unui bărbat care nu s-a maturizat. Fă pasul înapoi şi ca şi prietenă, încurajează-l să-şi găsească un mentor care să-l ajute să se maturizeze.

10. Posesivul. Unii băieţi creştini din ziua de azi cred că familia promovează superioritatea masculină. Ei pot să citeze Scriptura şi sună foarte spiritual, dar în spatele faţadei autorităţii maritale se află o profundă insecuritate şi o mândrie care se poate transforma în abuz spiritual. 1 Petru 3:7 porunceşte bărbaţilor să se poarte cu înţelepciune cu soţiile lor, dându-i cinste ca unui vas mai slab (deci de pe poziţii de egalitate). Dacă bărbatul cu care eşti prietenă, îţi vorbeşte de sus, face comentarii jenante asupra femeilor şi le desconsideră darurile spirituale, fă stânga împrejur şi pleacă. El caută doar puterea. Femeile care se căsătoresc cu bărbaţi fanatici din punct de vedere religios, ajung deseori într-un coşmar al depresiei.

„Dacă tu eşti o femeie a lui Dumnezeu, nu-ţi vinde „dreptul de întâi născut”, căsătorindu-te cu un bărbat care nu te merită. Decizia cea mai inteligentă a vieţii este să aştepţi bărbatul care este cu adevărat predat lui Hristos”, este concluzia lui Lee Grady.

sursa:  http://www.stiricrestine.ro

Cu câteva luni înainte de a muri, James Flanagan le-a lăsat o scrisoare celor cinci nepoți ai săi, prin care le dezvăluia câteva lecții prețioase pe care le-a desprins de-a lungul vieții sale. Epistola, scrisă la îndemnul fiicei sale a fost publicată deHuffington Post, pentru a răspândi înțelepciunea de neprețuit pe care un bunic a împărtășit-o cu toată dragostea nepoților.

 

În cele 18 sfaturi despre viață, moralitate, relații de dragoste și prietenie, dezvoltare personală sau carieră, Flanagan îmbină judecata profundă provenită din experiență cu dictoane irlandeze, locul unde „s-a născut sufletul familiei noastre”.

 

„Fiecare dintre voi este un dar minunat din partea lui Dumnezeu către familie și către întreaga lume. Amintiți-vă asta mereu, mai ales atunci când asupra voastră se abat vânturile reci ale îndoielii și descurajării”, este prima lecție oferită de Flanagan. „Nu vă fie frică… de nimeni și nimic atunci când vine vorba de a vă trăi viața cât mai amplu. (…) Asumați-vă riscuri, faceți greșeli”, continuă acesta, încurajându-și nepoții să nu se lase împiedicați de pesimism sau teamă în drumul spre îndeplinirea viselor, pentru ca mai târziu să privească în urmă cu regret.

 

„Alcătuiește-ți o listă a vieții”, cât mai lungă, în care să incluzi toate acele lucruri pe care îți dorești să le faci și în fiecare an bifează câteva dintre acestea, scrie Flanagan. Unul dintre obiectivele de pe această listă ar trebui să fie călătoriile, mai ales la o vârstă tânără: „Nu aștepta până ai suficienți bani sau până când totul este bine. Acest lucru nu se întâmplă niciodată”. Totodată, el subliniază importanța traiului „în comuniune cu natura”, despre care spune că „este important pentru suflet”.

 

Sfatul privind amânarea este generalizat pentru toate obiectivele listei. „Nu există mâine și nu există momentul potrivit pentru a începe ceva, decât acum”. Totodată, el își încurajează nepoții să citească cât mai mult, pentru că în cărți se ascunde „plăcerea, înțelepciunea și inspirația”.

 

„Alege-ți o slujbă sau o profesie care îți place. Sigur, vor fi și lucruri dificile legate de aceasta, dar munca trebuie să fie o bucurie. Ai grijă dacă îți alegi o slujbă doar pentru bani – îți va schilodi sufletul”, scrie Flanagan. De asemenea, el îi sfătuiește pe nepoții săi să nu se alăture „armatei sau oricărei organizații care vă antrenează să ucideți. Războiul este rău. (…) Dacă războaiele sunt atât de bune și nobile, de ce liderii care pornesc războaiele nu sunt acolo să lupte?”.

 

În ceea ce privește oamenii și relațiile cu ceilalți, Flanagan îi sfătuiește pe cei cinci nepoți ai săi să fie buni cu aceștia și să „se abată din calea lor pentru a-i ajuta pe ceilalți – în special pe cei slabi, fricoși și pe copii”. El îi încurajează să le spună și să le arate întotdeauna celor dragi cât de important e locul pe care îl ocupă în viața lor și să „nu spui niciodată cuiva că îl iubești, dacă nu este așa”. De asemenea, își sfătuiește nepoții să fie mereu sinceri, să își țină întotdeauna promisiunile, în special cele făcute copiilor, și să învețe că impunerea prin țipete nu este niciodată o abordare bună.

 

La final, Flanagan nu uită să le sublinieze importanța recunoștinței față de tot ceea ce au în viață, printr-un dicton irlandez: „«Aceasta este o zi din viața noastră, și nu va mai veni niciodată». Trăiți-vă fiecare zi cu acest lucru în minte”.

http://www.semneletimpului.ro/

Ataşamentul adolescenţilor faţă de credinţa creştină este influenţat de mediul social în care trăiesc. Părinţii, liderii religioşi, biserica sau comunitatea religioasă din care fac parte adolescenţii, ritualurile şi dogmele sunt factorii principali care influenţează modul în care un adolescent se raportează faţă de religie şi credinţă.

 

Este concluzia studiului „Seven Anchors of Religious Commitment”. Studiul a fost coordonat de profesorul David Dollahite, de la Birgham Young University. Acesta a preferat să nu facă un studiu în care să îi întrebe pe adolescenţi „cât de des merg la biserică” sau „de câte ori se roagă”, ci un studiu în care să le ofere şansa de a se exprima în mod deschis, notează christianpost.com.

 

„Relaţiile interumane sunt foarte importante: relaţiile cu părinţii, relaţiile cu liderii bisericii şi relaţiile cu membrii comunităţii religioase din care fac parte”, a precizat Emily Layton, una dintre persoanele care au participat la realizarea studiului. Dumnezeu şi textele religioase sacre sunt, de asemenea, printre factorii consideraţi importanţi de către adolescenţi.

 

Implicarea în activităţile comunităţii religioase, legăturile cu membrii acestei comunităţi şi împlinirea ritualurilor şi a practicilor religioase specifice îi ajută pe adolescenţi să rămână ataşaţi credinţei lor.

 

Au participat la studiu 80 de adolescenţi şi tineri cu vârste între 10 şi 20 de ani, provenind din rândurile a diferite confesiuni creştine şi din rândul comunităţilor musulmane. Un rezumat al studiului a fost publicat în The Journal of Adolescent Research.

http://www.semneletimpului.ro/