Categorie: Adolescenţă

Fiecare lucru de sub soare îşi are ceasul lui, spunea Eclesiastul. Dacă pierzi acel ceas, ai pierdut o oportunitate care nu se mai întoarce niciodată. Americanii au două vorbe: “That train is not pulling back in the station” şi “That horse has long since left the barn.” (“Acel tren nu se mai întoarce în gară” şi “Acel cal a părăsit grajdul de multă vreme.”) Iată în continuare câteva trenuri pe care ar fi bine să nu le pierzi în tinereţe. Sper că ceea ce urmează nu sună a bunic ursuz şi supărat care îşi petrece zilele bocind după vremurile lui. Îmi doresc să sune mai degrabă a încurajare:

1. Practică un sport. Nu contează care, ideea este să stoarcă energia din tine. Eu nu sunt bun la jocuri sportive în echipe, dar fac jogging şi merg cu bicicleta. Sportul te detensionează şi te oboseşte într-un mod sănătos. Te scuteşte de multe ispite şi necazuri! Te învaţă să te disciplinezi, iar asta se va răsfrânge şi asupra altor domenii din viaţa ta.

2. Învaţă să cânţi la un instrument, chiar dacă nu vei depăşi nivelul de amator. Dacă nu doreşti un instrument, participă cel puţin la corul bisericii şi modelează-ţi vocea.

3. Stai e vorbă cu părinţii, bunicii sau cu stră-bunicii. Caută să afli cât mai multe lucruri din trecutul lor pentru că este şi trecutul tău. În anii în care tăicuţa a fost paralizat am stat cu el de vorbă ceasuri întregi. Nu regret nicio secundă. Cunosc numele stră-stră-bunicului meu şi câte ceva despre el. Am fost cu tăicuţa singur în clipa morţii, experienţă care cu siguranţă a avut un impact în viaţa mea.

4. Participă în tabere şi excursii, mai ales la munte. Sfatul meu este să eviţi acele tabere gigant cu sute de persoane, unde atmofera e mai rea decât pe stadion. Mai bine rămâi acasă şi te duci la un meci de fotbal. Mergi în tabere mai restrânse, cu câţiva prieteni. Taberele pe munte, cu cortul, în care se fac zilnic trasee sunt, după părerea mea, cele mai recomandate. Urcatul pe munte te formează. Puţine experienţe sunt mai plăcute decât să ajungi pe culme, într-o zi de vară cu cer senin, de un albastru intens, să asculţi vântul şi să priveşti un vultur care planează…”Heaven, I m in Heaven…” spunea cântarea.

5. Caută să te deprinzi cu lucrurile practice. E ruşinos să nu poţi bate un cui, să nu ştii să faci focul, să nu ştii să verifici nivelul uleiului sau să schimbi o roată la maşină. La fete nu mă amestec, dar ceea ce vreau să spun băieţilor este că ar trebui să îşi însuşească şi deprinderi care, în general sunt atribuite fetelor: să ştii să faci ceva de mâncare, să ştii să foloseşti maşina de spălat şi să îţi calci cămăşile. Nu îi înţeleg pe bărbaţii care sunt atât de îngrămădiţi, încât dacă pleacă soţiile sau mamele de acasă, mănâncă… pufuleţi şi beau cola.

Acum câteva sfaturi mai bătrâneşti:

6. Citeşte. Stai de vorbă cu cineva care să te sfătuiască. Să îţi spună unde să începi, ce să eviţi etc. Nu evalua cititul în funcţie de cât de mult reţii. La fel ca mersul pe munte, cititul te formează. Probabil vei reţine prea puţin, dar avantajul va fi că vei învăţa să citeşti. Mare lucru!

7. Învaţă bine limba engleză. Dacă mai este loc de încă una, foarte bine, dar engleza e obligatorie. Un tânăr dotat, dar care nu ştie engleză, e ca o fată deosebit de frumoasă, dar la care îi lipesc doi dinţi din faţă. Învaţă engleza bine! Asta nu se poate face decât prin lecturi de calitate, nu de la TV.

8. Alege cu grijă prietenii. În primul rând, rămâi prieten bun cu părinţii tăi.Crede-mă chiar dacă nu ştiu să dea check-in şi feeling excited pe FB, sunt mai înţelepţi decât tine. Nu te înhăita cu oamenii de nimic. La vârsta tinereţii eşti foarte naiv şi s-ar putea să fii constrâns să iei decizii sub presiune. Decizii pe care nu le-ai vrut şi care te vor duce unde nu vrei. Spunea proorocul Ieremia de evrei că “au umblat după lucruri de nimic şi au ajuns ei înşişi de nimic.” Trist ar fi să ţi se întâmple aşa.

9. Adu-ţi aminte de Creatorul tău. Asta o spune Solomon, nu eu. Până când nu îţi cad dinţii şi se înceţoşează ochii. Mai devreme sau mai târziu, va trebui să dai ochii cu El oricum. Trăieşte clipa, ca şi cum va trebui să te vezi cu El peste o oră.

Închei aici, că dacă mă mai lungesc, vă trece tinereţea!

Articol scris de Valentin Fat

Sursa: Valentinfat.wordpress.com

Uneori în viaţă ai nevoie să fii singur undeva departe de lume, undeva unde ştii că L-ai putea vedea pe Dumnezeu şi unde L-ai simţi mai aproape de inima ta. Unele dintre cele mai bune locuri unde El se apropie de tine este natura, locul în care Tatăl îţi arată cum este de fapt El şi ce lucruri minunante plănuieşte pentru tine! Într-una din zile, am vrut să merg să mă întâlnesc cu Dumnezeu, am simţit nevoia să merg într-un loc unde oamenii ar fi departe de mine. De la fereastra camerei mele pot zări frumoasele dealuri ce mă cheamă să le explorez, aşa că mi-am luat bocancii în picioare, pregătită fiind pentru un drum noroios, m-am îmbrăcat mai gros şi am pornit spre Dealuri. Ştiam că îndepărtându-mă de oameni şi de case şi apropiindu-mă de El, voi putea să-I aud mai limpede glasul. Am pornit la drum de una singură, hotărâtă să urc dealurile. Drumul spre deal duce prin cimitir, aşa că trecând pe acolo mi s-a reamintit cât de trecătoare sunt şi cât de mult ar trebui să investesc în lucrurile nepieritoare. În calea mea au fost unele obstacole, a fost drumul noroios şi am urcat gâfâind… ceea ce m-a dus cu gândul  la faptul că lucrurile cu adevărat valoroase în viaţă se obţin cu greutate. Uneori îţi vine să renunţi şi să dai înapoi fiindcă dealul pare prea greu de urcat, iar încălţămintea îţi este încărcată de noroi, însă ştii că dincolo de toate astea te aşteaptă acolo sus ceva pentru care s-a meritat să urci! Am făcut şi opriri pentru a-mi trage sufletul şi pentru a mă curăţa de noroiul ce se lipise de bocancii mei, dar am continuat să urc.

În depărtare am auzit câinii lătrând şi mi-a fost teamă ca nu cumva să mă trezesc cu un dulău în mijlocul naturii, aşa că am luat în mână o piatră mare în caz că ceva pericol mi-ar apărea în cale. În inima mea am înălţat o rugăciune spre Cel Preaînalt, cerându-I să mă ocrotească. De câteva ori mi-a trecut prin minte dacă chiar s-a meritat să merg în deal de una singură pentru a vorbi cu Dumnezeu. „Dacă nu va fi nimic special acolo?”, m-am gândit eu dezamăgită. Într-un final am urcat dealul şi priveliştea din faţa ochilor mei mi-a arătat că s-a meritat să urc până acolo. Înaintea ochilor mei se întindeau dealurile înalte din împrejurul câtorva sate şi sus pe cerul senin strălucea Soarele cel frumos, ochiul lui Dumnezeu. M-am aşezat pe o piatră şi am început să vorbesc… să-I spun ce am pe suflet. În inima mea pace inundase totul şi am ştiut că s-a meritat. Mi-am văzut casa din îndepărtare, mi-am dat seama ce mare e Dumnezeu şi ce mici sunt problemele mele. Şi ce mică sunt eu, şi ce mult mă iubeşte El.

La plecare am aruncat piatra din mână pe pământul rece. „Te păzesc Eu, bine?”, îmi spuse El. Mi-am ridicat mâinile spre Ceruri şi L-am lăudat pe Cel ce merită toată slava! Într-adevăr, nicăeri nu e mai bine ca lângă El. La întoarcere drumul a fost uşor de parcurs, la fel cum este şi după ce îţi dai seama că s-a meritat toată osteneala pe care o depui atunci când faci ceva preţios. Pe măsura ce mă apropiam de oameni şi de case, mi-am dat seama că revenisem la viaţa mea normală. Pentru o oră am fost departe de ei, acum eram printre ei iarăşi.
Dacă nu ai făcut asta până acum, fă-o! Du-te într-un loc al naturii şi stai de vorbă cu Dumnezeu. Pune-I întrebări şi lasă-L să-ţi răspundă. Priveşte tot ce a creat El şi lasă-te cuprins de dragostea Sa. Cât de mici îmi par problemele mele acum pe lângă mărimea Sa! Se merită să urci dealul greu, dacă ştii că în vârf te întâlneşti cu Dumnezeu… 🙂

http://www.intrebarileinimii.blogspot.ro/

Sunteti aici in seara asta, voi tinerii bisericii. Am cunoscut o tanara, avea 40 si ceva de ani. Am remarcat la ea ca tot timpul avea o umbra pe fata, adica, era trista. La un moment dat, mi-am facut curaj si i-am zis, “Am avut seri bune in biserica, am avut zile bune, de ce esti asa de trista? Parca niciodata nu-ti iese tristetea.”

N-a vrut sa-mi spuna. Am insistat in alte momente si mi-a zis: A gasit un baiat in viata ei, frumos, pocait si i-a placut. Si baiatul acesta i-a zis acestei fete, “Eu vreau ca tu sa fii mireasa mea,” si i-a promis ca-i va fi mireasa. Si fata a zis, “Multumesc, Doamne, ca l-ai trimis.

S-au logodit, dupa care el a pleca in America si i-a trimis veste din America ca s-a insurat cu alta. De atunci, nu si-a mai revenit niciodata. Si statea in biserica, credincioasa lui Dumnezeu, dar cu bucuria stinsa.

E greu sa traiesti pe pamantul acesta, cand cei care ti-au promis iubire, te tradeaza. E greu sa traiesti pe pamantul acesta, cand cei care trebuie sa fie langa tine, nu iti sunt loiali.

Si as vrea sa va spun, in numele Domnului Isus Hristos, voua, baietilor: in vecii vecilor sa nu va jucati cu inima, niciodata. Eu nu cred ca Dumnezeu din cer nu tine cont de faptul ca cineva sfarama inima cuiva. Obisnuiesc sa spun lucrul acesta pentru ca am bagat de seama ca intr-o biserica in care oamenii se iubesc, e tare placut sa stai.

http://rodiagnusdei.wordpress.com/