Categorie: Adolescenţă

Nevoia de a avea un prieten.

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Adolescenţă

James Tayler in unul din cantecele lui scrie:”Sunt vremuri in care nimic nu
e bine,cand cerul e intunecos,si plin de norii. Sunt oamenii care sunt gata sa
iti faca rau,sa te inghita ca pe apa dintr-o lingura,sa scoata sufletul din
tine…”In asemenea situatiI e nevoie de un prieten.Prietenul adevarat intr-o
situatie ca aceasta pe care o traim zilele acestea[criza economica] te ajuta sa
nu cazi in deznadejde.Te ajuta sa nu iti creasca colesterolul ,sa nu ai boliI
de inima. Cand se intampla caderi pe treapta sociala [ai fost cineva si nu mai
esti],caderi din pozitia financiara [ai avut si acum vezi cum tot ce ai
agonisit pe cale cinstita se scurge printre degete],ai fost sanatos[si acum ai
ajuns bolnav],da in asemenea situati e nevoie de un prieten ,dar nu orice
prieten ci de  un prieten bun. Un simplu prieten , cand vine in
vizita se comporta ca un invitat.prieten adevarat, iti deschide frigiderul si
se serveste.Un simplu prieten , nu te-a vazut niciodata plangand.Un prieten
adevarat are umerii umezi de la lacrimile tale.Un simplu prieten, nu stie
prenumele parintilor tai.

Un prieten adevarat are numarul de telefon al parintilor tai in agenda
telefonica.

Un simplu prieten aduce la ziua ta o sticla de bautura.Un prieten adevarat
soseste mai devreme pentru ca sa te ajute la pregatiri si ramane mai tarziu ca
sa te ajute sa faci curat.

Un simplu prieten nu agreeaza cand il suni in preajma orei lui de culcare.Un
prieten adevarat te intreaba de ce ti-a luat atat de mult pana l-ai sunat.Un
simplu prieten considera ca prietenia voastra a luat sfarsit cand apare prima
cearta intre voi. Un prieten adevarat te suna imediat dupa cearta.Un simplu
prieten se asteapta sa fii mereu la dispozitia lui. Un prieten adevarat este
mereu in preajma ta.

Textul nostru ne vorbeste de o prietenie ce sa legat intre un print si un
simplu pastor de oi[intre David si Ionatan}David era un simplu pastor de
oi,in schimb era apreciat de popor(1Samuel 18:7)Dumnezeu il alesese sa fie
noul imparat a lui Israel(1Samuel 11-13).Era vazut bine de Saul si slujitorii
lui(1Samuel 18:5) A devenit prietenul lui Ionatan(1Samuel 18:1) Ionatan
,print,urmatorul la tron caci locul pe tron se mostenea din tata in fiu.

*PRIETENIA ADEVARATA ESTE
PRIETENIA CARE INCEPE DIN INIMA (1Samuel .18:1) David
sfarsise de vorbit cu Saul. Si de atunci sufletul lui Ionatan s-a alipit de
sufletul lui David, si Ionatan l-a iubit ca pe sufletul din el.

*PRIETENIA ADEVARATA ESTE
PRIETENIA CARE E DISPUSA SA FACA LEGAMANT/CONTRACT (1 Samuel 18:3) 3. Ionatan a
facut legamant cu David, pentru ca-l iubea ca pe sufletul lui.

*INTR-0 PRIETENIE ADEVARATA
PRIETENII SUNT GATA DE SACRIFICIU(1Samuel 18:4) A
scos mantaua pe care o purta, ca s-o dea lui David; si i-a dat hainele sale,
chiar sabia, arcul si cingatoarea lui.(2 Samuel 9:1-13) . David a zis: “A
mai ramas cineva din casa lui Saul, ca sa-i fac bine din pricina lui
Ionatan?….

*INTR-O PRIETENIE ADEVARATA ,PRIETENII SE TIN INFORMATI ,SE
INGRIJESC UNUL DE ALTUL(1Samuel20)

*INTR-O PRIETENIE ADEVARATA PRIETENII ISI FAC PLANURI DE VIITOR,(1 Samuel
20:14-15) se incurajeaza unul pe altul .

  • Nu as vrea sa inchei pana nu va voi spune caci
    exista unul care a venit din cer de la Dumnezeu si care iti cere pretenia ;El e
    Isus Hristos fiul lui Dumnezeu,e recomandat de apostolul:Nu stiti ca prietenialumii este vrajmasie cu Dumnezeu? Asa
    ca cine vrea sa fie prieten cu     lumea
    se face vrajmas cu Dumnezeu. (Iac.4:4)
    fii prieten cu Isus e mult mai bine,e recomandat de Iov:Imprieteneste-te dar cu Dumnezeu si vei avea pace; te vei bucura astfel iarasi de fericire. (Iov.22:21)
    El a devenit prietenul pacatosilor(Zacheu,Maria, …) El ma acceptat si pe mine
    un mare pacatos sa Ii fiu prieten.Da El iti cere si pretenia ta..Ce faci ?De
    alegerea ta depinde locul unde iti vei petrece vesnicia..
  • Il accepti ori il respingi.Eu am spus da si am fost acceptat,hai
    spune si tu :Isuse! vreau sa ma accepti sa fiu prietenul Tau.
  • AMIN
  • http://strainisicalatori.wordpress.com/

În dragoste nu este frică

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Adolescenţă

Când iubeşti cu adevărat teama dispare, fiindcă dragostea acoperă totul. Atunci când vei iubi oamenii şi viaţa vei suferi de multe ori şi îţi va veni să renunţi la dragostea ce o ai în inimă, vei dori să fii ca ceilalţi. Să nu mai pui atâta suflet în tot ce faci şi să nu mai înfrumuseţezi suflete. Dar vei vedea că înlocuind dragostea cu ura nu vei ajunge mai fericit şi nici mai mulţumit de starea pe care o vei avea, nu, ci vei deveni disperat şi îţi va fi dor să revii la starea dinainte, fiindcă dragostea întotdeauna biruie. Dragostea adevărată se manifestă chiar şi atunci când nimeni nu o împărtăşeşte şi atunci când i se pare că face totul în zadar. Putem face multe lucruri bune şi frumoase, însă dacă nu punem esenţa magică în ele, vor rămâne lipsite de valoare.
Poate că vom cădea de multe ori atunci când vom iubi, poate că nu vom fi apreciaţi. Însă să nu ne dăm bătuţi, ci să iubim aşa cum am fost şi noi iubiţi de Domnul nostru. Vor fi momente în care vom eşua, însă nu înseamnă că trebuie să renunţăm la dragoste. Înseamnă doar că trebuie să iubim mai mult..

Majoritatea celor care cred că ştiu ce e dragostea, nu ştiu nimic. Dragostea nu o vei putea niciodată cunoaşte pe deplin şi ea nu va dăinui dacă nu a fost mai întâi trecută prin probe de foc. Dragostea nu va fi reală decât atunci când va suferi, când va răbda totul şi când va acoperi greşelile. Este uşor să iubeşti de pe buze sau să iubeşti pe cei care te iubesc. Dragostea agape se manifestă nu doar cu cei care ne iubesc, ci şi cu cei care nu ne plac. Am învăţat că dragostea este întotdeauna cea mai bună opţiune fiindcă niciodată nu vei putea greşi fiindcă ai iubit pe cineva aşa cum Cineva te-a iubit şi pe tine. Mi-am dat seama că dragostea aceasta îţi va produce multă suferinţă şi că nu este confortabilă, ba chiar îţi va cere uneori să faci unele lucruri pe care nu le-ai face.. decât iubind.

Mai avem cu toţii multe de învăţat despre dragoste. Şi niciodată nu vom cunoaşte pe deplin ce înseamnă ea, însă vom cunoaşte atât cât ne va trebui. Îmi cer şi îţi cer să iubeşti.. chiar dacă nu vei primi nimic în schimb. Chiar dacă cel pe care îl iubeşti nu va ştii asta, chiar dacă vei risca să fi urât în schimb. Umple-ţi inima cu dragostea cerească şi vei descoperi ce înseamnă să îi semeni Celui mai iubitor Om care a existat vreodată..

http://www.intrebarileinimii.blogspot.ro/

Ce-i cu băieții și bărbații de azi? – de Gili Indrie

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Adolescenţă, EDITORIALE, FAMILIE

Sunt anumite întâlniri, situații, care îți lasă ”urme” în suflet pentru toată viața. Aceste ”urme” nu sunt neapărat vizibile, dar ele își lasă amprenta pe felul tău de a vedea lucrurile pentru tot restul vieții. Aceste urme eu le numesc filtre. De exemplu: de când am ajuns să conștientizez dezechilibrul numeric dintre bărbații și femeile din biserici, datorită acestui filtru, de fiecare dată când intru într-o biserică fac o evaluare rapidă a acestui raport. La unii, aceste filtre, se datorează pregătirii lor profesionale și sunt numite defecte profesionale: pantofarul vede imediat ce fel de pantofi porți, stomatologul îți analizează inconștient dinții, frizerul se uită inevitabil la aranjamentul părului, iar psihologul sau păstorul îți citește sufletul ca-n palme. Ultima este doar parțial adevărată.
Întâlnirea băieților și bărbaților de la Biserica Betel din Timișoara, în care l-am avut ca și invitat pe dr. Glynn Harrison, a avut mai multe subiecte interesante pentru viața băieților și bărbaților din care o să menționez câteva:
1. Prima observație care mi s-a părut interesantă a fost aceea că:
Cultura ne comunică faptul că mersul la biserică (religia) este pentru fete și femei, iar contextul bisericesc, prin abundența elementelor feminine, confirmă că percepția lumii este adevărată. Din acest mariaj inconștient între biserică și cultură, băieții și bărbații percep un semnal comun care-i face să se simtă oarecum niște intruși, excluși din spațiile sacre. Cei mai mulți ajung în biserici doar la Sărbătorile mari – că așa face toată lumea, la cununii sau la botezuri – participarea este obligatorie. Procesul de înstrăinare a bărbaților de biserică a fost unul lung și subtil, istoric și sociologic, psihologic și spiritual, iar lupta pentru readucerea lor în biserică, relegarea lor de Cristos este una de durată și strategică pentru viitorul bisericii Sale.
Ceea ce se întâmplă în societate (cultură) și în biserici, influențează și viața de familie, în special rolurile pe care le joacă bărbații și femeile. În această privință, un mesaj comun pe care îl trimit cele două este acela că bărbatul, tata, nu este priceput/potrivit în/pentru educația copiilor, deși se așteaptă și i se cere să o facă. Acest mesaj conflictual derutează bărbații și-i fac să devină pasivi și acasă și în biserică.
Cum vom reuși să comunicăm consistent, convingător și creativ adevărul că și biserica este locul potrivit pentru bărbați?
Glynn a analizat câteva pagini web de prezentare ale unor biserici și a observat că pozele indică spre o prezență și influență feminină covârșitoare în raport cu cea masculină, ceea ce transmite mesajul subliminal că bărbații sunt o floare rară prin biserică. Cântecele monotone, dulcege și adormitoare pot fi și ele descurajante pentru băieții și bărbații activi. Unele biserici excelează în decoruri cu aranjamente florale și mătăsuri încântătoare pentru ochiul feminin. La școala duminicală, unde mai sunt și câțiva băieți, găsești o prezență feminină dominantă în timp ce partea masculină este absentă, ocupându-se cu lucrurile ”importante”.
Răspunsul la întrebarea de mai sus este că prin schimbarea culturii bisericești, pas cu pas, schimbare după schimbare, azi un pic, mâine un pic, intenționat și cu înțelepciune putem face contextul bisericesc mai accesibil pentru băieți și bărbați. Aceasta în cazul în care suntem de acord că ea trebuie și poate fi schimbată, dacă nu, atunci vom merge înainte așa cum am mers și până acum. Dar, ne vom ruga pentru ca băieții și bărbații să-L găsească pe Cristos!
2.Deși în primii ani băiatul este influențat de modelul mamei, în timp va alege să calce pe urmele tatălui.
Tabloul lui Rockwell, care surprinde plecarea spre biserică într-o duminică dimineața de sărbătoarea Paștelui, este suficient de sugestiv. Mama, credincioasă și hotărâtă, și-a îmbrăcat și încolonat copiii să meargă la biserică. Copiii ascultători o urmează pe mama. Fetele parcă sunt mama în miniatură. Băiatul merge acum pe calea trasată de ele, dar ochii și inima lui sunt atrase de calea tatălui. Când va fi mare, spre durerea mamei, nu va mai călca pe calea credinței, ci va alege să trăiască la fel ca și tata.
Eu cred că această problemă este mult mai veche, tații având această slăbiciune în a-și neglija copiii încă din antichitate, numai că, în prezent distanțarea a ajuns prăpăstioasă.
Un exemplu biblic este cel al lui Timotei, un băiat crescut mai mult de mama » Lois și bunica » Eunice. Absența tatălui din viața băiatului a fost sesizată de Pavel, care l-a luat în echipa lui și a jucat rolul unui tată/părinte spiritual. Timotei a avut nevoie de multe încurajări și energizante spirituale din partea lui Pavel. Nevoia modelelor masculine este critică în maturizarea băieților. Femeile știu aceasta și ar face orice că bărbații lor să-și asume rolul.
Bărbaților, taților care aveți băieți (și fetele sunt importante – nu mă înțelegeți greșit!), băieții ascultă de mama, dar sunt cu ochii pe voi. Când vor fi mari vor alege calea voastră. Ce văd oare acum la voi acum este ceva care să-i conducă spre Dumnezeu? Sunteți voi pentru ei un model de bărbat echilibrat?
3. O altă observație importantă este aceasta:
Inima bărbaților este energizată de activități dinafara bisericii și a familiei.
Identitatea bărbatului este tot mai strâns legată de locul de muncă, acolo unde performează, unde demonstrează, cucerește, unde este recunoscut și apreciat. Munca aduce cu sine poziție și statut social, beneficii și renume. Petrecând atât de mult timp muncind, munca ajunge să se identifice cu tine însuți. Când nu mai muncești, nu mai știi cine ești și dacă mai valorezi ceva. Nevoia de semnificație este o forță motivatoare extraordinară pentru bărbați.
Activitățile din familie nu au această valență. Curățenia în casă, grija față de copii nu are semnificație mare în ochii bărbaților. Nu-i energizează gândul că merg spre casă și găsesc aceiași copii neastâmpărați și aceeași soție obosită și nemulțumită.
La biserică dacă merg trebuie să stea pe scaun și, eventual, să vorbească. Acolo sunt unii care pot vorbi mult și bine, fără ca să se mai facă nimic după aceea.
Cum își va găsi bărbatul energia de a investi în familie și în biserică?
Un element important ar fi în a ajuta bărbații să-și găsească identitatea în relația lor cu D-zeu, ca fii ai lui Dumnezeu (este valabil și pentru femei). Dacă bărbatul este energizat doar de muncă, atunci identitatea lui este legată în principal de performanță. Dacă, însă, identitatea lui este legată de relația de filiație cu Dumnezeu, atunci această febră a demonstrării și performanței își pierde din putere. Bărbatul este întâi fiu de Dumnezeu și de aceea va munci cu excelență, va performa cât poate de bine. În sensul acesta identitatea precede performanța! (Ioan 1:12-13)
Trăirea în baza acestui adevăr este strategică după vârsta de 50 de ani și mai ales spre pensionare, când va trebui să renunțăm forțat sau de bună voie la drogul numit muncă. Acest adevăr este esențial și atunci când ești în pragul concedierii sau când ai rămas fără loc de muncă.
Identitatea noastră vine din relația cu Tata de sus și nu din performanța de jos.
Băieților și bărbaților, trebuie să reinterpretăm locul și valoarea muncii din perspectiva lui Dumnezeu care ne acceptă și ne face copiii Săi, înainte ca să performăm sau să-I demonstrăm ceva. Evanghelia este eliberatoare din sclavia performanței. Să ne acceptăm identitatea primită la nașterea din nou și să respingem gândurile că suntem iubiți și valoroși doar când suntem competenți și performanți!
Fetelor și femeilor, nu intrați în ”corul” lumii, care le cântă zilnic că sunt buni doar la muncă și pentru că aduc bani, ci acceptați-i și fără performanțe, arătați-le că sunt și pot fi tot atât de bărbați chiar atunci când [nu] fac nimic sau sunt în ”cutia lor cu nimic”!(?)
Publicat de 

Ce asteapta tanarul de la tatal sau

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Adolescenţă, FAMILIE

Nu, nu cheile de la masina;iata cateva concluzii aparute in urma unui sondaj de opinie instrumentat de Youth Unlimited pe aceasta tema:

El astepta ca tatal sa-l intrebe ce face, cum i-a fost ziua si apoi sa aiba timp sa primeasca raspunsul. Asta arata ca iti pasa de copil. 73% din tinerii canadieni au spus ca a avea pe cineva care sa-i asculte este foarte, foarte important.

El se astepta ca tatal sa fie constant si sustinut in exemplul si modelul – in setul de valori – pe care il ofera. Tatii au datoria de a invata standradul moral si setul de credinta. Tinerii sunt foarte sensibili la ipocrizie si urasc standardul dublu. Intr-o lume a minciunii ei au nevoie sa stie ca tatal lor le spune adevarul.

El vrea sa stie ca tatal il iubeste neconditional. Indiferent de cat de multe prostii fac tinerii au nevoie sa stie ca sunt iubiti. Copii vor sa vada si latura emotionala a celui care se ingrijeste de ei. Tatal nu este o aratare impersoanala venita din alta lume.

Fetele vor sa stie ca tatal lor le trateaza cu respect si verbal si fizic. Tatal seteaza valoarea si pretentia pe care fata o va avea de la viitorul ei partener de viata. Modul cum isi onoreaza sotia – ca fiinta, nu obiect – este la fel de important in deprinderea de catre fete a unui set corect de valori despre umanitatea ei.

Copii au nevoie in aceiasi masura si de calauzire si de libertate. Libertatea este castigata de copii in masura in care ei se dovedesc responsabili cu ceea ce au deja in jur.

Greu, usor, cand vom muri singurul lucru pe care il lasam dupa noi celor dragi este amintirea cum i-am iubit si pretuit. Daca mai primesc si ceva bani, cu atat mai bine; desi in conditiile exsitente se pare ca dupa moarte le vom lasa copiilor facturi de platit.

Fără suferinţă, cum am putea şti ce e bucuria?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Adolescenţă, FAMILIE

Cel mai greu lucru este să renunţi la un lucru sau la o persoană pe care ai iubit-o, să te dai bătut dintr-o dată ca şi când niciodată nu ai avut nimic de câştigat. Viaţa nu te întreabă însă când să-ţi ia ceva, şi o face uneori fără milă parcă. Te trezeşti dintr-o dată singur şi fără nimeni în jurul tău. Te trezeşti mergând la mormânt la cel ce ţi-a fost părinte sau frate şi nu înţelegi de ce omul acela e atât de departe de tine, şi totuşi, atât de aproape. Am minţi dacă am spune că viaţa este uşoară şi că niciodată nu vom trece prin valea umbrei morţii. Aş minţi dacă aş crede că totul va fi cum mi-am dorit eu, că nu voi gusta niciodată din paharul suferinţei. Însă, fără suferinţă nu aş învăţa să apreciez atât de mult momentele de bucurie. Aş avea impresia că mi se cuvine tot şi că viaţa este roz întotdeauna. Fără suferinţă, nu m-aş mai ruga atât de mult, fiindcă aş constata că pot şi fără El. Dar din fericire, trebuie să şi sufăr. Uneori atât de tare încât mă prăbuşesc şi am impresia că mă afund în noroi adânc cu fiecare clipă. Deşi fugim de ea, nu o putem evita. Odată tot ne vom întâlni cu ea, cu suferinţa.

În astfel de momente, ce trebuie să faci? Când simţi şi vezi că totul se prăbuşeşte, când auzi numai veşti rele de la prieteni sau când nu poţi dormi noaptea din cauza gândurilor. Atunci când te găseşti aici, doar vorbeşte cu Dumnezeu. Nu bolborosi rugăciuni învăţate de pe de rost. Spune-I doar ce simţi. Şi fii sincer. Descarcă-ţi sufletul înaintea Lui şi vei simţi încetişor că te linişteşti. Dintr-o dată, problema ta nu va mai fi atât de mare. Îţi vei putea închide pleoapele în nopţile târzii şi zilele vor trece. Nu pot să îţi dau un leac magic care să-ţi rezolve pe loc toate problemele, nu pot să îţi dau un sfat minunat şi nemaiauzit. Îţi cer doar să vorbeşti cu El. Să îndrăzneşti să birui munţii mari care sunt în faţa ta şi care te împiedică să vezi drumul. Nu vreau să priveşti la obstacolele mari din calea ta, vreau să priveşti la finalul drumului. Acolo unde e biruinţa şi unde nimic nu te va mai împiedica să-I sari în braţe lui Dumnezeu. Vreau să ştii că noaptea are un sfârşit şi că dimineaţa înseamnă un nou început. Nu va continua la nesfârşit tot aşa, chiar dacă simţi că e tot greu.

Într-o dimineaţă te vei trezi cu zâmbetul pe buze. Te vei bucura de binecuvântările pe care le-ai primit prin valea plângerii şi vei constata că eşti o persoană mai puternică. Lacrimile ce le-ai înghiţit în timp ce te rugai vor fi doar un trecut dureros. Nu e uşor. Niciodată nu va fi. Dar avem promisiunea că El este cu noi prezent în toate bucuriile şi tristeţile. El nu ne rezolvă întotdeauna la clipeala ochiului problemele, El este doar prezent în mijlocul lor. Şi ne ţine de mână, strâns. Ca să ştim că El este cu noi..

http://www.intrebarileinimii.blogspot.ro