Categorie: Adolescenţă

“Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.

Dragostea nu va pieri niciodată.”  (1 Corinteni 13:4-8)

Uneori stând de vorba cu tinerii și cu adolescenții, ajung la concluzia că dragostea acestei vârste este oarbă. Cei mai mulți simt la început fluturași în stomac, Shakespear, luna de pe cer, promisiuni forțate și vise îndrăznețe. Cu timpul, acești fluturași devin molii care provoacă reacții adverse cum ar fi: ura, durerile de stomac, stările de vomă și coșmaruri.

Tinerii și adolescenții cad în depresii pentru că nu primesc ceea ce doresc sau că dăruiesc ceea ce este interzis. Cei mai mulți cad în păcat, iar din această cauză apar moliile.

Am fost anul trecut în Iași și am făcut fotografii lângă teiul lui Eminescu. M-am plimbat cu soția prin parcul Copou și am plecat de acolo mai inspirat.

Odată cu plecarea mea din Iași, am coborât din teiul lui Eminescu, am pus picioarele pe pământ și mi-am pus la inima să înțeleg mai profund dragostea.

Nu am găsit nimic mai frumos și bogat decât pasajul din 1 Corinteni 13.

Așa am ajuns la concluzia că acest sentiment care ar fi  trebuit să înnobileze, să înalțe și să îmbrace viața noastră într-o haină a purității și a respectului, este confundat cu obsesia, adică cu  o tulburare a voinței care se manifestă prin idei fixe, prin dorința irezistibilă de a face un act determinat.

Dragostea este îndelung răbdătoare, nicidecum nu îți tulbură voința prin idei fixe și prin dorințe irezistibile. În această privință, dragostea adevărată ne învață următoarele lucruri: “Nu lua, nu gusta, nu atinge …” 

 Băieții ar trebui să învețe că dragostea îmbracă, nu dezbracă, iar fetele să înțeleagă că dragostea acoperă TOTUL. Lumea este plină de dezbracate, iar puținele fete îmbrăcate, cad pradă celor căzuți în cap din teiul lui Eminescu.

Dragostea nu se bucură de nelegiuire ci se bucură de adevăr, iar în lipsa adevărului, obsesia se bucură de nelegiuire, de aceea  pământul este plin de nelegiuiți.

Adevărata DRAGOSTE nu va pieri în veci, în schimb toți obsedații și nelegiuiții vor pieri în înșiși stricăciunile lor…

Sursa: http://www.flacarainchinarii.ro/portile-neprihanirii/dragostea-din-tei-16624

Simţi că nu mai ai puteri să lupţi şi credinţă să crezi în visele tale? Te simţi dezamăgit de Dumnezeu pentru că nu îţi răspunde rugăciunilor aşa cum tu te-ai aştepta? Ei bine, nu renunţa! Continuă să mergi înainte şi nu renunţa la a-L căuta pe Dumnezeu chiar dacă El ţi se pare distant. Adevărul este că Dumnezeu este mai aproape de tine ca niciodată doar că tu nu-L poţi vedea, însă numai pentru că nu o poţi face sau pentru că nu-L poţi simţi, nu înseamnă că El e departe de tine. Dumnezeu este aproape de cei cu inima zdrobită. Ai inima spartă în ţăndări? Domnul cel bun e lângă tine…
Mulţi dintre noi renunţăm la a spera şi a visa lucruri mari pentru Cer pentru că tot ceea ce vedem în jur ne deprimă şi ne îndreaptă cu paşi repezi spre mediocritate. Adevărul este că viaţa alături de Isus este presărată cu vise mari şi fapte măreţe! Contează cât de mult din inima noastră punem în tot ceea ce facem. Nu este neapărat ca visul să fie mare, ci cât de mult suntem dispuşi să plătim pentru visul pe care îl avem. Şi visul trebuie să fie unul nobil, care să-i aducă glorie Lui. Nu trebuie să căutăm binele şi popularitatea noastră, ci slava Numelui Său.

Nu te mulţumi cu nimic mai puţin decât cu ceea ce Dumnezeu a plănuit pentru tine, iar El doreşte ce este mai bun pentru viaţa ta! Nu te compromite de dragul plăcerii temporare şi nu te afunda în mediocritate. Fii întodeauna creativ şi caută noi metode prin care să te apropii de Dumnezeu, prin care să-I cunoşti inima. El nu doreşte ca tu să ai o viaţă monotonă, El visează pentru tine ceva mai măreţ decât îţi poţi tu închipui. Dar trebuie să plăteşti un preţ dacă vrei să vezi minunile Sale, dacă vrei să fi martorul unor schimbări radicale în viaţa persoanelor pentru care te rogi. Trebuie să te sacrifici. Să ştii că vei fi criticat! Unii oameni nu vor avea cuvinte frumoase de spus despre tine. Dar contează că tu vei fi braţele Lui iubitoare, împlinind voia Sa.

Îmi place să cred că noi creştinii ar trebui să avem cele mai înalte standarde. Din păcate, standardele înalte sunt rare zilele noastre şi sunt înlocuite cu lucrurile de moment, cu ocaziile de care trebuie să profităm. Ce mai contează că ne pătăm inimile? Modul acesta de gândire ar trebui eliminat din mintea fiecărui om care mărturiseşte că L-a cunoscut pe Mesia. Când Dumnezeu te schimbă, devii un alt om. Complet diferit faţă de cine ai fost înainte. El aşează în inima ta legi noi, cereşti. Nu mai te conforma atunci după cele omeneşti! Dragostea lui Dumnezeu ne este pusă în inimi cu scopul de a face o diferenţă acolo unde ne aflăm. Şi această dragoste ne îndeamnă să cerem lucruri mari, să nu ne dăm bătuţi şi să nu ne lăsăm clătinaţi de fiecare vânt ce va năvăli peste noi. Trebuie să-L credem pe cuvânt pe Cel Credincios!
Până când nu ne vom da seama că Dumnezeu ne cheamă la un stil de viaţă radical, nu vom putea experimenta ce are El mai bun pentru noi. Poate că vom simţi uneori prezenţa Lui, dar şi aceasta destul de rar. Aşa că, nu te da bătut! Continuă să-L cauţi pe Yahweh şi vei vedea minunile Sale în viaţa ta.

http://www.intrebarileinimii.blogspot.ro

Când îi încredinţezi lui Dumnezeu stiloul ca să-ţi scrie povestea de dragoste, întreaga ta viaţă ţi se schimbă şi asta pentru că Îl faci pe Domnul centrul vieţii tale. Când te încrezi în El cu privire la povestea de dragoste, devii dintr-o dată atent la felul în care îţi trăieşti viaţa şi înveţi că trebuie să munceşti pentru binecuvântări. Dumnezeu este creatorul dragostei adevărate şi fără El nu am putea nici măcar spera la acel cântec mai dulce fiindcă toate duc la El, aşa că de ce ne-am irosi speranţele şi vieţile în relaţii superficiale şi de scurtă durată? Am fost martora multor relaţii superficiale între tinerii care mărturiseau că îl au pe Dumnezeu în viaţa lor, dar felul în care relaţiile lor decurgeau spunea opusul mărturiilor lor. Unul dintre motivele pentru care nu-L lăsăm pe Dumnezeu să fie Autorul suprem al poveştilor noastre de dragoste este că nu vom mai putea face după cum vrem noi. Este momentul în care Dumnezeu ne direcţionează paşii, iar majoritatea dintre noi nu vrem să fim puşi să aşteptăm o persoană pe care nu o cunoaştem, fiindcă suntem prea nerăbdători de a savura momentul, aşa că ne delectăm în relaţii ieftine din care furăm. Furăm ceva ce nu ne aparţine.

Imaginează-ţi că inima ta este un trandafir frumos şi care emană un parfum fin. Însă, cu fiecare relaţie sau aventură eşuată, din acel trandafir este smulsă o petală. Acum, continuând în felul acesta, vei ajunge la un moment dat în care trandafirul tău frumos îşi va pierde petalele, dar şi mirosul. Va rămâne doar o bâtă verde şi plină de spini. I-ai putea da viitorului tău soţ sau viitoarei tale soţii un astfel de „trandafir”? Cu fiecare relaţie eşuată, ceva din inima ta se smulge. Poate fi sensibilitatea, puritatea, feminitatea, tandreţea. Nu ai cunoscut nicio persoană, care de le prea multe relaţii superficiale a ajuns să spună tuturor: „Nu vă măritaţi fetelor! Toţi bărbaţii sunt nişte porci!” sau „Mai bine rămâi burlac toată viaţă, o nevastă numai rău îţi va duce.”?
Ei bine, eu am întâlnit astfel de persoane care au afirmat asta. Analizându-le modul în care îşi trăiseră viaţa până atunci, mi-am dat seama că aceşti oameni au făcut multe greşeli în tinereţea lor şi nu s-au păstrat curaţi. Odată ce începuseră să smulgă din trandafirul fin câte o petală, acesta îşi pierduse strălucirea. Într-un fel, era şi normal pentru aceşti oameni să facă asemenea afirmaţii, fiindcă lor li se potrivea. Când vezi o bâtă spinoasă nu poţi spune ceva frumos despre asta!

Modul în care îţi trăieşti viaţa încă de pe acum are un cuvânt greu de spus în viitorul tău ca şi persoană căsătorită. Când îi încredinţezi lui Dumnezeu stiloul ca să-ţi scrie povestea de dragoste, vei avea parte de ceva minunat fiindcă El ştie mai bine decât tine totul. Însă, nu va fi uşor. Dar victoria lor nu le aparţine decât acelora care au luptat pentru ea.
Prin faptul că vei alege să trăieşti în puritate pentru viitorul tău partener încă de pe acum, înseamnă că vei avea parte de o relaţie binecuvântată fiindcă atunci când Dumnezeu îţi va încredinţa persoana aceea specială, vei putea să apreciezi mai mult totul. Dumnezeu răsplăteşte pe aceia care Îl iubesc.

http://www.intrebarileinimii.blogspot.ro/

Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.Romani 12:2

Era dimineaţă, eram pe peronul gării din Mediaş, peronul „mustea” de elevi care mergeau la şcoala din Târnava. Unii îi mai spun şi „academia din Proştea”. Multe fete şi mulţi băieţi care aşteptau trenul şi conversau în acelaşi timp. Despre conversaţii poate altă dată dar mi-a atras atenţia felul lor de a se purta. Băieţii se puteau toţi încadra la categoria „şmecheraşi” iar fetele la categoria vedete TV. Machiaje aproape la perfecţiune, tocuri din alea de se poartă doar pe sticlă, accesorii şi poşetuţe imitaţie de branduri importante, gesturile toate copiate de la vedetele preferate, părul vopsit de la 16 ani şi desigur, aere de vedete. Caiete sau cărţi nu aveau cum încăpea în minusculele poşete, acolo nu era loc decât pentru telefonul cu un hectar de ecran şi poate un pachet de batistuţe.

De la imaginea asta am rămas toată ziua cu gândul la cât de mult ne influenţează televiziunea viaţa în rău. Acolo pe peron erau nişte copii care şi-au cam ratat startul în viaţă, nu mă refer la toţi ci la majoritatea dintre ei, dar per ansamblu situaţia e mult mai dramatică. Uitatul la TV nu se împacă nici cu munca nici cu învăţatul. Modelele de la TV nu inspiră nici dorinţă de afirmare prin performanţă, nici poftă de muncă. Privitul la TV paralizează şi cel mai mic vlăstar de creativitate, dorinţă de învăţare sau de muncă şi în acelaşi timp deformează pentru totdeauna vieţile celor ce îi acordă timp.

Situaţia asta văzută pe peronul gării nu e deloc una izolată nici la zona numită „Proştea” nici la categoria de vârstă, nici la o religie sau alta. Este una destul de generalizată pentru că, nu, oricât de sărac ar fi omul, chiar dacă nu are bani de haine sau de întreţinere, dar un abonament la cablu şi o plasmă trebuie să fie în casă. Statisticile publicate săptămâna trecută spun că suntem cei mai tari, noi românii spulberăm în clasament orice altă naţie de oameni la numărul de ore petrecute la televizor 326 de minute pe zi adică mai mult de 5 ore jumătate/locuitor. Ei bine asta nu poate rămânea fără urmări. Ce seamănă omul aceea va culege. Seamănă televizor şi vedete asta va culege. Baiul mare e că vedetele de acolo sunt „scursuri ale societăţii” sunt curve (masculine si feminine), sunt nonvalori, sunt oameni uşori, sunt oameni instabili. Nu ajung vedete oamenii muncitori, olimpicii, credincioşii, performerii, oamenii echilibraţi. Aşa că modelele de acolo vor fi copiate şi vom deveni o ţară de cocalari şi piţipoance. Asta e jalnic, absolut jalnic. Mi-e milă de copii mei când mă gândesc la viaţa lor de adult şi mă rog ca Dumnezeu să-i păzească. Munceşti o viaţă să-i educi cum trebuie apoi le suceşte capul vreun şmecheraş din ăsta sau vreo piţi şi te zgârii pe ochi de necaz să-ţi vină acasă ficioru cu vreo „vedetuţă” din asta să ţi-o prezinte ca „iubita mea”. Da, mari încercări ne aşteaptă ca părinţi.

Problema mare e că ceva din stilul „vedetelor”  e copiat şi în biserică. Tot mai multe poze stil „piţi” apar pe profilurile de facebook ale fetelor din biserică, tot mai multe poze în stil „coca” ale băieţilor din biserică apar pe profilurile lor mai mult chiar şi familii adoptă stilul acesta. De fapt e inevitabil, e natural, dacă asta „bagi în maşina de tocat” tot asta să iese,nu poţi toca carne şi să iasă prune tocate pentru gem. Stilul TV ne afectează dramatic bisericile. Odată în viaţa personală, apoi în cea bisericească pentru că, nu?, biserica e formată din noi, aşa cum suntem. Aşa apar lumini colorate şi reflectoare, că e necesar la intrarea vedetelor sau la interpretările lor să fie prezenţă scenică. Aşa apar ritmuri si melodii asurzitoare, pentru că unde e vedeta e bucurie, aplauze, zgomot, flashuri, transmisii live. Aşa apar oameni care strigă şi zbiară când predică sau cântă, că trebuie să te faci remarcat, trebuie să ieşi în evidenţă, trebuie să şochezi pentru a focaliza pe tine reflectoarele.

Şi dacă efectele televiziunii s-ar opri aici ar fi oarecum bine dar în conformitate cu acel stil apare curvia, cearta, divorţul, scandal, toleranţă la păcat, considerarea drept buni a celor ce păcătuiesc, mândria, fala, certuri de fraţi, conflicte etc. Pentru că nu poţi împrumuta doar ceva selectiv. Televizorul când dă, dă tot pachetul nu doar ceva din el. Mulţi cred că pot selecta dar amarnic se înşeală. Priviţi realist în viaţa voastră şi a celor din jurul vostru. Observaţi efectele televiziunii? Să dea Domnul ca la voi şi familiile voastre să nu fie vizibile sau să fie foarte puţin.

Versetul citat ne îndeamnă să nu ne potrivim chipului veacului acestuia ci să ne transformăm. Avem chemarea la conştienţa realităţii în care trăim, la înţelegerea acesteia şi la o transformare „împotriva curentului”. Scopul nostru trebuie să fie în a ne transforma în asemănarea cu Dumnezeu nu în asemănarea cu vedetele. Desigur că asta e o chestie învechită şi nu mai este de actualitate, nu ne scoate în evidenţă pe noi, nu ne pune în lumini favorabile, nu ne face vedete,dar asta e calea spre purificare sufletească, spre linişte în inimi, case, biserici si societate. Asta e metoda prin care ne împlinim menirea pe pământ.

Cum se face asta?… Cred că destul de simplu. Dăm televizorului timpul pe care îl acordăm Bibliei şi Bibliei timpul pe care îl acordam televizorului. Ăsta e primul pas, de ceilalţi nu mă preocup. O să îi descoperiţi cu siguranţă singuri. Doamne ajută-mă să fac cum am spus.

http://www.filedinjurnal.ro