Valoarea unei fete creștine…


Am auzit recent de o fată care a invitat pe un băiat în oraș. Sau de fată care pentru un “Te iubesc” pasional, s-a dăruit gratis înainte de căsătorie. Sau de fată care pentru o poșetă nouă și o pereche de blugi, a coborât standardele crezând ca banii sunt mai importanți ca și curăția minții și a trupului.

Întâlnești fete pentru care valorile adevărate sunt pe exterior. Farduri, rujuri, solarii, machiaje, haine mulate, toate realizate cu scopul de a atrage privirea. Pentru că lucrurile ieftine trebuiesc împodobite și au nevoie de reclame multe (dar aceste fete nu știu acest principiu de marketing). Cine are puțin în interior întotdeauna va pune mare preț pe exterior, că altceva „de preț” nu are…

Diavolul are un scop pentru care luptă enorm: să ne arate ca lucrurile ieftine sunt scumpe iar pe cele scumpe să le ieftinească ca să pară vechituri. Să le spună la fete ca “oricum te căsătorești cu el” deci poți să-i permiți prietenului orice. Că “oricum veți fi împreună toată viața, ce să mai aștepți până la nuntă?”.

Woman-PrayingDumnezeu ne învață altceva însă. Biblia scoate în relief fete care au marcat istoria prin ascultare de Dumnezeu. Acsa fata lui Caleb nu s-a dat unuia cu o mașină de ultimul răcnet, nici unuia cu mușchi sau fițe, ci unui biruitor. Băieți care biruiesc ispitele lumii, care vin de la părtașia cu Dumnezeu și uimesc prin principiile pe care le au. Băieți care nu caută fete ieftine ci fiice de Rege.

Estera a luat de la curtea împăratească doar ce era necesar (Estera 2:15). Dacă s-ar fi bazat pe exterior, ar fi murit împreuna cu poporul evreu. Ea avea însă un interior unde postul și rugăciunea erau valori inestimabile cu care a putut “cumpăra” viața unei națiuni.

Pregătirea pentru căsătorie nu se face cu telenovelele în față, nici cu starurile de la Hollywood luate ca exemplu (de ieftineli) care au n divorțuri în spate. Nu! Fiicele Regelui se pregătesc altcumva pentru căsătorie. Pentru ele nu va conta marca telefonului, nici dacă e chirie sau casă cu trei etaje. Nu! Pentru ele va conta daca băiatul e mereu prin preajma Regelui, ca să știe cum să se comporte cu o fiică a Lui.

Valorea unei fete creștine e dată de hărnicia ei. Proverbe 31 nu e un capitol de “groază” pentru ea ci un capitol exemplu. În epoca fast-food, a-ți aștepta soțul cu mâncare gătită azi e o raritate. Dar nu uitați că familia unită care stă în jurul unei mese acasă,  reprezintă o mare binecuvântare. (Ps. 128:4).

Valoare unei fete creștine e dată de disponibilitatea de a da viață. A fi mamănu e pe placul societății azi, dar e o cinste ca Cel ce e Viața să te folosească pe tine pentru a da naștere la noi vieți. Iar ca să modelezi inima unor micuți e nevoie ca să fii tu modelată înainte de caracterul Regelui.

Valoarea unei fete e dată de Biblia ei personală. E cel mai folosit obiect din poșeta ei și cel mai de preț. Și cu siguranță va “căuta” un băiat care să nu fie străin de versetele de aur ale acestei Cărți.

Pentru toate fetele valoroase am scris asta. Pentru cele care în căminele de la facultate se luptă să se păstreze curate. Pentru cele care nu-și dau deloc ușor numarul de telefon. Pentru cele care nu ies în evidență și nu atrag privirile prin lucrurile lumii. Pentru fetele care la facultate le găsești în sălile de la bibliotecă învățând nu pe la cluburi, banchete și petreceri.

Pentru cele care luptă din greu cu curentul de lângă ele. Pentru cele care merg la rugăciune, la bolnavi în vizită și pe care puțini băieți le întreabă: “Ce mai faci?”. Pentru fetele acelea valoroase care se întreabă mereu dacă chiar merită să se păstreze curate când își văd colegele în aventuri după aventuri. Pentru fetele care în ziua nunții nu te pun pe gânduri pe tine ca slujitor ci știi sigur că intră în biserică curate.

Pentru fetele care vor da naștere la viitori predicatori, misionari, cântăreți, medici creștini, scriitori creștini, martiri, evangheliști, băieți de valoare.

Pentru fetele care vor zâmbi nu doar în ziua nunții în fața aparatului foto. Pentru fetele care vor merge cu încredere în Dumnezeu înainte știind că fiicele Lui care se păstrează curate vor trece prin viață cu sufletul ușor și cu cântări de laudă în viitoarea familie…

Pentru fetele pe cale de dispariție în societatea de azi, dar care nu vor dispărea niciodată din viziunea lui Dumnezeu pentru un cer cu flori, cu străzi de aur, cu alb și cu albastru.

https://cristianboariu.wordpress.com/2014/11/25/valoarea-unei-fete-crestine/

Daca pui punct unei relatii fa-o cu dragoste ~ Tony Berbece


man praying

Daca pui punct unei relatii fa-o cu dragoste

In ultimul timp aud de tot mai multe despărțiri intre prieteni (nu ma refer la divorțuri).

Viata ne aduce si in situatia de a încheia o relatie anume, fie pentru ca nu aducea nimic rodnic, fie pentru ca unul din cei doi a ales alta cale.

Si Pavel s-a despărțit in lucrarea lui de Barnaba, dar fara sa-si afecteze reputația de crestin autentic, fara sa-L întristeze pe Dumnezeu.

Unii desi ca fata si baiat s-au inteles ani de zile, dintr-odată devin dusmani de moarte si incep un lung șir de denigrări. Altii, inainte buni colaboratori, ajung dusmani in transee diferite desi amandoi zic ca sunt in „Oastea Domnului”.

De la iubire maxima la ura crunta. Realizez ca iubirea adevarata nu se uita si nu se șterge niciodata, ce a fost si a parut iubire a fost doar o imitatie. Asigurați-va ca iubiti cu iubire din Dumnezeu.

Daca a venit vremea sa pui punct fa-o cu dragoste, chiar daca ai de pierdut. Si Avraam aparent a pierdut câmpiile mănoase lăsându-l pe Lot sa aleagă, insa peste ani Lot era sărac lipit pamântului intr-o peștera si Avraam era cu mult mai bogat ca la despărțire.

Dumnezeu iubeste curăția de inima si respectul. Cand imi fac un prieten ma rog întotdeauna ca in cazul unei despărțiri sa ramanem crestini. Pentru ca o despărțire poate sa fie punctul de alunecare din Biserica.

Nu zic lasa loc de: „Buna ziua!”, ci zic lasa loc de: „Pace!”

Tony Berbece

https://rodiagnusdei.wordpress.com

De ce pleacă tinerii din biserici? … din perspectiva unui tânăr


jovenes

Mă prezint. Sunt un tânăr de 21 de ani, născut și crescut într-o familie de creștini. De mic copil am fost dus la biserică, am fost în tabere de tineret, am participat la concerte creștine, etc. De când am ajuns un adolescent și până în prezent, mulți din prietenii mei au decis să se îndepărteze. Tineri pe care i-am cunoscut dintotdeauna abandonau biserica. M-am întristat nespus pentru că aproape nu mai rămâneau tineri în biserica noastră. O întreagă generație pierdută

Din cauza aceasta am început să mă gândesc la mai multe lucruri. Ce poate să le dea lumea și nu le poate da biserica? Cine este de vină: părinții, biserica sau Dumnezeu? Am privit la mine însumi și m-am întrebat: cum se face că eu încă sunt aici, dar alții nu? Nu este o problemă de sfințenie, mi-am zis. Sunt un păcătos ca și ceilalți. Atunci?

Păcatul este foarte viclean și am putut verifica asta. Îl amăgește pe fiecare tânăr după cum îi sunt slăbiciunile. Petreceri, alcool, prieteni, prietene, etc. În cazul meu i-a fost mai greu pentru că sunt o persoană foarte liniștită. Întotdeauna am preferat să merg la cinematograf într-o sâmbătă în loc să merg la discotecă. Am avut noroc.

Dar așa cum v-am spus înainte, tentația vine acolo unde șchiopătezi. În cazul meu au fost prietenii. În biserica mea nu erau tineri, deoarece majoritatea au plecat. Eram fără nici un chef, stăteam multe sâmbete în casă fără să am nimic de făcut și unica soluție era să merg la alte biserici, dar la vârsta mea îmi era greu să mă deplasez. Mi-a mai rămas doar o opțiune: să ies cu prietenii de la școală. Și nu zic că a fost rău. Mă simțeam bine jucând fotbal, baschet, sau cu videoconsola, mă rog lucruri sănătoase. Dar am ajuns la vârsta la care prietenii mei au început să meargă la petreceri. Să bea, să fumeze, să iasă cu fetele, așa cum sunt toți. Și atunci a trebuit să decid: să urmez lumea sau să-l urmez pe Isus. Mulțumesc lui Dumnezeu că am ales calea Lui.

Sunt trei factori importanți, din cauza cărora tinerii abandonează sau rămân în biserici:

Părinții

Părinții au responsabilitatea să-și duce copiii, atât în cele lumești cât și în cele spirituale. Greșeala pe care o fac mulți părinți este de a fi prea permisivi. Am putut să-i văd pe mulți părinți cedând în fața capriciilor copiilor lor. Ca oricare persoană, aveam și eu zile în care nu aveam chef să merg la biserică, dar mulțumită insistenței părinților mei, am putut să mă așez tot mai mult, în fiecare duminică. Momentele de devoțiune din familie sunt o bună manieră de a inocula valori copiilor și de asemenea de a învăța mai  mult din Scriptură. Părinții trebuie să fie fermi, să știe să spună nu și chiar dacă noi copiii ne mâniem, trebuie să ne dăm seama că ei o fac pentru binele nostru.

Biserica

Este foarte greu să reușești a face un grup de tineri uniți în biserică, dar totuși cred că putem să-l obținem. Trebuie să numim lideri serioși, ce dau exemplu, ce îi unesc pe ceilalți și îi învață ca aceștia să lase conflictele dintre ei deoparte. Avem nevoie de unitate și seriozitate în biserici.

Să începem cu noi înșine. Noi tinerii avem nevoie să ne relaxăm, dar în același timp să învățăm lucrurile lui Dumnezeu. Multe biserici se duc la extreme. Mult divertisment și puțină spiritualitate sau altele în schimb se adună doar pentru a studia Cuvântul, unde tinerii se plictisesc și pleacă. Trebuie să căutăm echilibrul. Putem să învățăm și să ne relaxăm. Dumnezeu nu este plictisitor. Nu trebuie să ne centrăm doar pe muzică, ceea ce ne atrage mai mult. Avem nevoie să ne instruiască în slujirea din biserică, în predicare, la timpul de rugăciune, etc.

Avem nevoie de buni consilieri, lideri care să-i ajute și să-i sfătuiască pe adolescenți în problemele pe care nu le spun părinților pentru că le este rușine. Acestea pot să fie rezolvate de un lider în care avem încredere, care să fie tânăr și care a trecut prin aceleași probleme. Mulți dintre noi dorim să ajutăm și din cauza tinereții noastre nu au încredere în noi. Tinerii avem nevoie să ni se dea oportunități, bineînțeles dacă dovedim că suntem credincioși în cele mici. Avem nevoie de biserici care să fie angajate cu cei mai tineri. Biserică ascultă-ne! Suntem viitorul!

Noi înșine

Ultima decizie întotdeauna o luăm noi. Părinții noștri ar putea să eșueze, biserica la fel, dar chiar și așa trebuie să ne încredem în Dumnezeu și să sperăm în El. Trebuie să înțelegem ca și tineri că drumul este dificil. Lumea ne atrage, credem că ne dă totul, dar nu este așa. Tinerii din lume sunt goi și unicul lor obiectiv este să-și trăiască sfârșitul de săptămână, iar restul zilelor rătăcesc prin viață, fără ca să-i găsească sensul. Oricare ar fi situația ta, încrede-te în Dumnezeu. Dacă în biserica ta nu sunt tineri, sau te simți singur, nu-ți pierde încrederea, totul va trece. Încearcă să cunoști alți tineri, du-te și asistă la diferite evenimente și nădăjduiește în Dumnezeu.

După mai mulți ani am reușit să trec proba, am reușit să cunosc mai mulți tineri, biserica mea a crescut și acum îi dau slavă lui Dumnezeu pentru aceasta. Știu că El are un plan special pentru fiecare din noi și totul sosește la timpul său. Dacă te afli între lume și biserică, trebuie să decizi care îți este drumul, așa cum spune Cuvântul: ori rece, ori în clocot. Sau apă dulce, sau apă amară, tu decizi.

Fiilor risipitori le dau un alt mesaj: încă mai aveți timp. Dumnezeu vă iubește și suferă ori de câte ori vă privește departe de El. Întoarceți-vă la El și nu vă va dezamăgi. Celor ce continuă să lupte, vă încurajez. Oricare ar fi problema voastră, studiile, familia, prietenii, nu vă descurajați, continuați să luptați lupta cea bună. Așa cum spune în Romani 12:2 Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.

Pablo Fernandez Obanos – student Programare și Aplicații Web, Eibar – Guipuzcoa.

Articol tradus și adaptat din Protestante Digital

http://benidradici.com/

PERSOANA NEPOTRIVITĂ LA MOMENTUL NEPOTRIVIT


Imagini pentru indragostiti

„Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuiește;  dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată. Acum dar rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.”

1 Corinteni 13:4-8, 13

 

Un concept interesant al societății în care trăim, pe care foarte puțini stăm să îl analizăm în profunzimea lui și să ne gândim la puterea influenței sale în viețile noastre, este: „Dragostea este oarbă.” Când aud această afirmație rostită de cineva, mi-e foarte ușor să îmi imaginez o relație dintre un băiat și o fată care merge perfect datorită faptului că amândoi trec cu vederea defectele celuilalt și văd în celălalt doar ceea ce vor să vadă. Însă dacă stau să meditez și numai pentru câteva secunde la definire acestui „perfect” prin prisma ochilor închiși, încep să văd prin această lentilă mult mai clar golurile și lipsurile acestei perfecțiuni iluzorie. Oare atunci când îți place de cineva, când începi sa te îndrăgostești de sexul opus ar trebui să închizi ochii la toate defectele și greșelile pentru a te putea bucura de fericirea de moment a relației? Oare este un lucru bun să îți lași inima să tânjească după prezența unei persoane nepotrivite la momentul aparent potrivit, chiar dacă știi că ceea ce faci nu îți va aduce nici un beneficiu, ci doar te va lăsa cu un gust amar în gură și cu moralul la pământ? Oare e ceva normal să fii orb la lucrurile care se întâmplă în jurul tău și chiar sub ochii tăi și să vezi în persoana din fața ta doar ceea ce ar trebui să vezi și ce ai vrea să vezi? Oare dragostea implică doar orbire, fără a putea integra și vederea?

Ochi albaștri, zâmbet strălucitor și senin, fizic atrăgător și cuvinte alese cu atenție, au fost doar câteva din lucrurile care m-au fermecat mult prea repede privindu-l. Aflându-mă într-o perioadă ciudată, în care am căutat echilibru și stabilitate, mi-a fost foarte ușor să mă las impresionată de ceea ce izbește ochiul. Deși nu ne-am mai văzut niciodată până atunci, a fost foarte ușor să pornim o conversație și să legăm o relație. Din nevoia de a avea pe cineva cu care să pot vorbi liber, fără să mă simt stânjenită și încolțită și dorința de a-l cunoaște, m-am lăsat dusă de frumusețea momentului, lăsând la o parte toate regulile și atenționările pe care mi le-am creionat toată viața mea în minte. Curând am descoperit că avem atât de multe lucruri în comun, de la gusturile muzicale până la aparatul dentar, și am început să devin foarte relaxată în prezența lui, să mă simt în elementul meu. Înainte să ajung să analizez lucrurile la rece, m-am trezit că îi povestesc lucruri personale, pe care de mult nu le-am mai rostit cu voce tare în fața cuiva. Mi-am deschis inima în fața lui și, în naivitatea mea de adolescent necopt și imatur încă, am crezut că sentimentele care răsăreau în inima mea pentru el s-au conturat la fel de frumos și în sufletul lui. Am simțit nevoia să vorbesc cu cineva despre aceste noi simțăminte care se nășteau în mine, dar un sentiment de vinovăție m-a ținut pe loc, fără a mai putea face un pas înainte. Ignorând acest semnal de alarmă și cuvintele răzlețe de reproș care mi-au ajuns la urechi, am ales să văd în el doar ceea ce am vrut să văd pe baza a ceea ce am simțit nevoia să privesc în fața ochilor și m-am lăsat dusă de valurile visului în care am trăit. Totul e superb cât timp încă visezi, dar, când vine momentul să te trezești, lumea fantastică se pierde în neant și de cele mai multe ori rămâi doar cu cioburile fericirii tale de moment și cu durerea pierderii. Când e vorba de un simplu vis, durerea e de cele mai multe ori temporară, dar, când stai în fața realității, rănile s-ar putea să fie prea adânci și sentimentul pierderii prea acut pentru a se vindeca într-un timp relativ scurt. Săptămâna se apropia de sfârșit și ultima zi petrecută împreună a părut a fi culminarea tuturor așteptărilor mele. Însă, bucuria pe care am simțit-o în acele scurte momente la lumina unui foc și în culorile sfioase ale dimineții ce nu a întârziat să apară, a fost spulberată curând de o îmbrățișare de rămas bun și de un sentiment ciudat că toată povestea magică s-a încheiat o dată cu plecarea autocarului. Am început să realizez că visul în care am trăit e prea frumos ca să fie realitate, însă ceva în mine mă împiedica să fug cu totul de ceea ce a fost, în speranța că lucrurile vor continua după dorințele lumești ale inimii mele. Și astfel, a urmat o lună de războaie sufletești, în care m-am lăsat sfâșiată între durerea pierderii și nădejdea redobândirii a ceea ce am crezut că este al meu. Când am aflat adevărul despre caracterul și viața respectivului băiat, am simțit că sentimentele firave pe care le-am sădit pentru el mă vor sufoca și uscăciunea lor îmi va zdrobi inima pentru totdeauna.

Timp de trei luni am încercat cu disperare să fug de ceea ce am făcut și să mă ascund de privirile celorlalți, să îngrop greșeala mea în cel mai adânc cotlon al inimii mele și în același timp am încercat să mă regăsesc pe mine și să mă pot deschide din nou față de oamenii care contează pentru mine. Nu a fost ușor să mă las vindecată de amintirile rușinoase și să mă ancorez din nou în Tatăl care m-a așteptat cu brațele deschise să îmi dea eliberarea, însă în momentul în care cu lacrimi pe obraz am recunoscut din toată inimă că m-am legat de persoana nepotrivită la momentul nepotrivit și că lucrurile pe care le-am făcut sunt greșite, am trecut la următorul nivel: iertarea. Când am putut să spun pe nume acțiunilor înfăptuite și când mi-am dat seama că singura nu voi putea schimba nimic niciodată, am simțit ca și cum o povară imensă mi-a alunecat de pe umeri și am putut în sfârșit să înaintez, să încep să mă bucur din nou de viața mea. Apoi, a venit rândul să îl iert pe el, ceea ce cu timpul am reușit să o fac în deplinătate, deși m-am luptat mult cu mânia și dezamăgirea, însă Dumnezeu m-a ajutat pas cu pas să las în urmă toate sentimentele negative care le-am simțit față de el și chiar să uit. Când m-am uitat la el nu am mai văzut un tânăr care m-a rănit, ci un om care are nevoie de ajutor, pentru care ar trebui să mă rog. Dacă iertarea a fost grea pentru mine, atunci următorul stadiu al eliberării al fost și mai greu: mărturisirea. Să îi povestesc mamei mele evenimente așa de rușinoase, să văd întipărită pe fața ei dezamăgirea atât de dureroasă a fost un lucru care m-a speriat atâta timp și doar imaginându-mi scena mi s-au înmuiat picioarele. Însă mi-am luat inima în dinți și mi-am înfruntat temerile, mărturisindu-i mamei mele ceea ce am făcut. În locul hăului care m-am așteptat să se caște între noi, am simțit cum această mărturisire restaurează relația noastră și mă pot bucura din nou de lumina adevărului.

Lumea în care trăim ne încurajează să trăim momentul, nu contează cum, când și cu cine ne bucurăm de el. Trebuie să cauți împlinirea golului din inima ta cu orice preț și cel mai ușor mod de a face acest lucru pare a fi în relații. Dragostea trebuie să fie oarbă și fericirea trebuie să fie doar de moment, iluzorie. Însă eu astăzi te invit să vezi o altă perspectivă a dragostei, o imagine în care aceasta implică vederea. Eu nu susțin că atunci când te îndrăgostești ar trebui să închizi ochii la lucrurile care se întâmplă în jurul tău și să fii un orb în relație, lăsându-te ghidat de celălalt așa cum vrea el, ci te încurajez să îți deschizi ochii și să vezi ceea ce stă în fața ta prin ochii dragostei adevărate. Iubirea a devenit un concept mult prea mediatizat și mult prea absent de cele mai multe ori în relații pentru a nu îți da seama că acest cuvânt ocupă un loc important în viața fiecăruia dintre noi și că trebuie tratat așa cum se cuvine. E mult prea greu să te bucuri de moment fără să nu îți implici inima și să riști să fii rănit, să trăiești momentul nepotrivit cu persoana nepotrivită. Eu aleg în fiecare zi să aștept persoana potrivită pentru a mă bucura din plin de momentul potrivit, pentru a trăi în dragostea adevărată cu cel care a fost pregătit din veșnicie pentru mine. Tu ce alegi?

https://anastasiamierlut.wordpress.com/2016/03/03/persoana-nepotrivita-la-momentul-nepotrivit/

PENTRU BĂIEȚI…


 Dragi băieţi,
După lungi ezitări, am hotărât să scriu acest articol pentru a trage un semnal de alarmă în privinţa uşurinţei cu care trataţi interacţiunea cu fetele. Trăim într-o perioadă în care chiar relaţiile şi căsătoriile au ajuns o chestiune de „instant” şi de preferinţă. Fac un lucru pentru că îmi place, pentru că pur şi simplu aşa mi-a tunat mie în acel moment. Din păcate, această mentalitate mutată pe domeniul relaţiilor a ajuns să devină o adevărată otravă. Să mă fac mai explicită, deci. Fiecare persoană recunoaşte, în adâncul sufletului, oricât de rău sau bun ar fi, că vrea să îşi petreacă viaţa întreagă alături de o persoană stabilă, cu scaun la cap. Doar un om cu probleme la „mansardă” ar nega acest lucru spunând că vrea să aibă o viaţă de iad lângă cineva pentru toată.
Ei bine, marea provocare pe care ne-o aduc sub nas reţelele de socializare este dacă noi, proveniţi din mediul creştin, avem voie să interacţionăm în forţă cu persoane de sex opus. Desigur, a cunoaşte oameni pe internet nu este un lucru rău. Până la urmă, omul a fost setat să caute compania, interacţiunea, armonia. Dar, băiat drag, tu îţi doreşti o căsnicie fericită, nu? Doreşti să te vezi peste câţiva ani alături de o soţie minunată şi de copii frumoşi? Doreşti ca Dumnezeu să îţi binecuvânteze viitorul? Doreşti ca în viitorul tău cămin să existe armonie, înţelegere, linişte şi pace?
Atunci de ce îţi spulberi visele cu propriile-ţi mâini? De ce consideri că ţi se cuvine totul în viaţa asta? De ce eşti atât de egoist, în dorinţa ta de a cunoaşte pe cineva sau de a te răzbuna pe o ea, încât laşi în drumul tău suflete rănite? Crezi că dacă acum îţi faci de cap vorbind cu câteva fete într-o săptămână, iar în cealaltă cunoşti altele, peste noapte o să îţi revii din nebunie şi, pac, devii un sfânt în faţa viitoarei tale soţii? Ştiu că voi sunteţi atraşi de ceea ce vedeţi, vă place să intraţi în vorbă cu fete de vârsta voastră cu speranţa că, poate-poate, o veţi cunoaşte chiar pe EA. Ştiu că distracţia este de moment, te simţi bine conversând cu persoane noi; e o oportunitate binevenită. Poate mai schimbi şi numere de telefon. Cuvintele frumoase nu încetează să apară de pe tastatura ta la adresa acestor noi cunoştinţe. Schimbul de like-uri şi comentarii captivante cu siguranţă leagă oameni! Doar că nu îi leagă pe veci, însă lasă efecte pe termen lung. Te trezeşti că ai investit din timpul tău unei persoane cu care…ups…nu ai aproape nimic în comun (sau poate ai avut doar la început). Ajungi să îţi dai seama că ai investit din tine! Da, ai citit bine. Când vorbeşti cu oameni, inevitabil dai din tine. Şi de ce să oferi o părticică din inima ta azi, mâine o alta, ca în ziua când îţi vei cunoaşte aleasa inimii să fii efectiv cu mâinile goale şi cu inima secătuită?
Acum o să spui: „Păi, ştii, eu nu i-am promis marea cu sarea! Cred că exagerezi, între noi nu s-au înfiripat sentimente puternice, suntem doar amici!” Oare?! Dacă, printr-o revelaţie supranaturală, ai descoperi ce aşteptări are viitoarea ta soţie (încă neîntâlnită) de la tine, cum ai reacţiona? Dacă ea, în marea ei listă de aşteptări mature, detestă oamenii ieftini care nu îşi protejează inima şi merg din floare în floare? Dacă, ipotetic, ea îţi cunoaşte caracterul şi decide să spună NU unui om împărţit ca tine? Ce vei face atunci? O să Îl învinovăţeşti pe Dumnezeu pentru viaţa mizerabilă pe care o ai? O să dai cu piciorul în El şi în credinţă pentru că viaţa ta nu e aşa cum ţi-ai făcut socotelile de la început?
Dumnezeu este sfânt şi drept. Dar în acelaşi timp este un Dumnezeu credincios! Un Dumnezeu care binecuvântează curăţia inimii, dedicarea şi punerea deoparte pentru EL şi pentru viitoarea ta soţie. Revin cu întrebarea: doreşti să ai un cămin fericit? Dacă DA, atunci opreşte-te din nebunia minţii tale. Nu ai dreptul să te joci cu inima nimănui! Nu toate fetele sunt aşa cum crezi tu: puternice, care nu iau în serios conversaţia cu un băiat! Există fete delicate, gingaşe, cu inima inocentă, care ajung să şi pună la suflet manevrele tale aparent serioase. Ştiu că Dumnezeu are puterea să vindece rănile profunde ale inimii, dar NU ţi se dă dreptul să profiţi de această calitate a Domnului!
Dacă nu eşti de acord cu ceea ce am scris aici, eşti liber să crezi ce doreşti. Dar nu uita: tot ce faci se va întoarce asupra ta. Nu doresc rău nimănui, de aceea este bine să învăţăm din greşeli la timp. Chiar dacă nu eşti un băiat atât de spiritual, te îndemn să îţi analizezi viaţa. Acum vorbim despre binele tău în primul rând. Abia apoi despre binele fetelor din jurul tău. Fii prudent în relaţiile pe care le ai cu fetele din jurul tău, fie pe internet sau în realitate. Nu te juca cu focul doar pentru a vedea până unde ţine limita amicală. O să te arzi rău de tot. Dar nu acum, ci pe viitor. Acum nu o să simţi nicio pişcătură; efectul o să îl vezi în timp, când vei ajunge să plângi şi să vezi cât te-ai nenorocit. Când îţi vei da seama că te-ai îndrăgostit pe bune, dar că eşti gol pe dinăuntru şi nu te ştii raporta la fiinţa iubită.
Nouă ne place să stăm de vorbă cu băieţi. Recunoaştem. Nu am fost create să fim singure. Dar ne plac băieţii cu simţul responsabilităţii, oamenii maturi care să fie în stare să recunoască atunci când au greşit faţă de cei din jur, aceia care să aibă puterea de a spune „iartă-mă”, dar şi aceia care să îndrepte greşelile, nu să fugă de mizeria pe care au lăsat-o în urmă. Pentru că dacă acum, când eşti singur, fugi de responsabilităţi minore, cum o să faci faţă problemelor cu adevărat grele din viaţa de căsnicie? O să stai să lupţi sau vei alege calea cea mai uşoară, fugind, aşa cum ai făcut până acum? Când te înveţi cu un obicei, e nevoie de timp să te laşi de el. La partea asta suntem raţionale şi e bine. Ne dorim ca şi voi să fiţi ca noi. Totuşi, decizia este a voastră.

Ioana Heredea

Sursa:

http://www.stiricrestine.ro/2016/04/01/scrisoare-catre-baieti-cum-iti-asterni-asa-dormi/