Care este vârsta potrivită să te căsătoreşti?


De mult timp am vrut să aflu răspunsul la întrebările ce țin de acest subiect, căci nu știam cum se face pasul prin care se propune fetei căsătoria. Simt că nu voi putea fără să mă căsătoresc, dar încă nu îmi place o fată așa cum e scris la pct. 1. Mai am o întrebare – la ce vârstă este bine pentru un bărbat să se căsătorească? Eu am auzit de la o vaduvă creștină că nu e bine până la vârsta de 27 de ani – căci băiatul încă nu e serios și nu e copt la minte. Poate nu toți sunt așa și unii ar putea să se căsătorească înainte de vârsta aceasta. În ce mă privește pe mine, mi se pare ca eu nu sunt încă copt, căci sunt încă de multe ori neserios și naiv. Poate pentru mine e bine să mă gândesc la căsătorie nu mai degrabă de vârsta de 27 ani. Totuși, aș vrea să știu care ar fi vârsta cea mai bună.

În acest articol doresc să răspund la întrebarea pusă – Care este vârsta potrivită să te căsătoreşti?

1. Respectă legislaţia ţării tale în ce priveşte vârsta căsătoriei

Fiecare stat din lume are stabilită prin lege o vârstă pentru căsătorie şi de obicei, la bărbaţi se cere să aibă o vârstă mai mare decât cea a femeilor. Aceasta nu este neapărat din pricina că la bărbaţi se “coace mintea” mai greu, ci pentru că lor le revine responsabilitatea să întreţină material soţia şi copii, să ia decizii şi se aşteaptă maturitate. În Republica Moldova prin legislaţie, dacă nu mă înşel, se permite băieţilor să se căsătorească la vârsta de 18 ani şi fetelor la vârsta de 17 ani. Oamenii care au lurat la elaborarea acestei legislaţii şi-au asumat că la o astfel de vârstă un bărbat ar trebui să fie în stare să întreţină familia. În Sparta antică, bărbaţilor nu li se permitea să se căsătorească decât după ce împlineau vârsta de 30 de ani.

2. Dumnezeu nu a fixat o vârstă anumită pentru căsătorie în Sfintele Scripturi

Cu toate că Domnul este foarte specific în legile care le-a lăsat poporul Său Israel – nu există o lege care ar stabili vârsta căsătoriei. Sau, cel puţin, eu încă nu am găsit o astfel de lege. Totuşi, Dumnezeu ne relatează vârsta când s-au căsătorit unii bărbaţi ai credinţei.

  • Moise, trecuse de 40 de ani când s-a căsătorit, pentru că Faptele Apostolilor ne spun că Moise “avea patruzeci de ani, când i-a venit în inimă dorinţa să cerceteze pe fraţii săi, pe fii lui Israel.” (Fapte 7:23). Numai după aceasta el a trebuit să fugă în Madian şi acolo s-a căsătorit cu fiica lui Ietro, preotul Madianului.
  • Iosif “era în vârsta de treizeci de ani când s-a înfăţişat înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului” (Genesa 41:26) Doar după aceasta Faraon “i-a dat de nevastă pe Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On.” (Genesa 41:45)
  • Isaac “era în vârstă de patruzeci de ani, când a luat de nevastă pe Rebeca” (Genesa 25:20)

3. Nu te poţi căsători până nu-ţi dezvolţi capacitatea şi puterea de a întreţine soţia şi copiii

Cu părere de rău, aceasta nu înţeleg mulţi tineri, că fiecare bărbat are o capacitate anumită de a proteja şi a întreţine şi că trebuie să-şi dezvolte această capacitate. Biblia spune că “Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, şi mai ales de cei din casa lui, s-a lepădat de credinţă, şi este mai rău decât un necredincios.” (1 Timotei 5:8) Ceia ce eu numesc capacitate de a întreţine, este numit aici “a purta de grijă de ai săi” şi fiecare bărbat trebuie să dezvolte această capacitate, toată viaţa lui. Atenţie, nu se are în vedere sume de bani pe care cineva visează să le capete prin minune peste noapte, sau că va face o astfel de afacere şi repede se va îmbogăţi. Nu, în nici un caz nu aceasta are în vedere Cuvântul lui Dumnezeu. Capacitatea de a întreţine este capacitatea ta de a lucra ca să poţi câştiga, să poţi întreţine pe cei din casa ta şi să-i protejezi. Pentru aceasta, dragul meu, nu alerga undeva să câştiţi repede o sumă mare de bani pe care nu ştii cum să o administrezi, ci mergi să înveţi o specialitate, o profesie, o meserie. Numai atunci, când vei fi în stare să întemeiezi o familie.

Dumnezeu să te binecuvinteze ca să fii un bărbat matur în atitudini şi gândire ca să poţi intemeia o familie.

http://www.moldovacrestina.net/sfaturi-practice/varsta-potrivita-casatorie/

Ce contează într-o relație?


Citesc cu plăcere o carte interesantă a psihoterapeutului creștin Larry Crabb, ”Conectarea interpersonală”.  De mult timp nu m-am regăsit în vreo lectură mai bine decât în această fascinantă și profundă scriere. După ani de muncă asiduă pe câmpul psihoterapiei, în cea mai dificilă și cuprinzătoare latură a sa, cea analitică, concluzia la care a ajuns Larry Crabb, punând cap la cap toate observațiile clinice, a fost că ceea ce contează cel mai mult pentru vindecarea unui pacient de-al său nu e nicidecum tehnica folosită, ci putința conectării cu cel bolnav într-o relație plină de înțelegere și de dragoste.

Psihiatrul Viktor Frankl îndrăznise, sfidând preconcepțiile terapeutice în vogă la vremea lui, să afirme răspicat că dragostea este una dintre cele mai puternice forțe generatoare de sens din câte există, pe când sexualitatea (marcant și nejustificat prezentă în psihodinamica freudiană) își ratează rostul oridecâteori încearcă să ființeze în afara iubirii. După el, puzderie de psihoterapeuți seculari și creștini avea să îmbrățișeze viziunea spiritual-personală a omului, viziune care, spun eu, a înnoit pentru totdeauna felul de abordare a suferindului emoțional. Urmând această traiectorie, dr. Larry Crabb are curajul, fără a deveni o clipă reducționist, să afirme că miraculoasele operări ale schimbării lăuntrice stau în relații: în cele pe verticală și-n cele pe orizontală.

Unul dintre exemplele date de Larry Crabb este chiar cel al băiatului său. Larry primește un telefon neașteptat din partea conducerii școlii, prin care i se aduce la cunoștință faptul că odrasla sa a fost exmatriculată pe motive disciplinare. Deși în mintea lui se nășteau fel de fel de trăiri, atunci când se găsește în fața fiului său, copleșit surprinzător de o dragoste și de o milă imense care se coboară asupra lui, Larry nu-i face fiului niciun reproș, ci doar îi spune: ”-Ce pot să fac pentru tine?” Mai târziu, fiul recunoaște că atitudinea plină de iubire a tatălui a fost elementul declanșator al convertirii lui și, implicit, al schimbării interioare. O altă pildă pe aceeași temă este experiența cu unul dintre pacienții săi. Lucrase cu el vreme îndelungată, dar unele probleme păreau insurmontabile. Într-o zi, trece pe lângă clientul X, care lua prânzul cu un alt bărbat. După un moment de ezitare, dacă se cade sau nu, psihoterapeutul se îndreaptă spre pacient și, după o scurtă conversație, este invitat și el să se alăture părtășiei lor. Peste ani, întrebat fiind ce i-a folosit cel mai mult din terapia primită, fostul ”bolnav” a relatat că ziua în care psihoterapeutul lui a luat prânzul cu el a fost cea mai importantă pentru dinamica lui spre tămăduire lăuntrică. Și, în fine, al treilea caz care m-a mișcat este cel al unui prieten de-ai săi, care, confruntat cu apăsătoare poveri interioare, a apelat la ajutorul unui amic, preot. Știți ce strategie ”terapeutică” a avut preotul? După ce l-a ascultat, nu i-a spus absolut nimic, ci doar l-a îmbrățișat. Și a fost de-ajuns pentru ridicarea lui la o viață biruitoare.

Interesant: oamenii se sinucid cel mai puțin în vremea calamităților sociale. Își pierd case, averi, animale, li se clatină siguranța zilei de mâine, dar de sinucis, nu se sinucid. Știți de ce? Sociologii au făcut această mirobolantă descoperire: în vremea dezastrelor naturale, oamenii sunt solidari unii cu ceilalți și nu mai sunt singuri. În încercare, comunitatea e unită. Iar comunitatea unită e inamic puternic împotriva întristării și a temerilor de orice fel.

Și-atunci ce contează într-o relație? Care este scânteia aceea care aprinde, prin noi, voința de viață și de schimbare în ceilalți? Mustrarea noastră violentă? Amenințarea? Tăcerea? Izolarea de ei? Și acestea pot avea roade, într-un conformism exterior al celui în nevoie, fără ancore în profunzime. Așa se fac fariseii, depresivii, istericii, anxioșii. Din aplicarea abuzivă a legii fără de har, a dreptății crude rupte de dragostea cea blândă. Și nu doar în religie, ci și în familie, la școală, la locul de muncă. Eu cred, la unison cu înțelegerea nou-testamentală pe care o am, în acord cu cele mai prolifice școli de înțelegere umană ale momentului și cu experiențele dintotdeauna ale sfinților creștini, că forța care mișcă lumea este iubirea. Puterea aceea care te îndeamnă a-ți pune pe plan secund mânia față de fiul tău greșit, puterea aceea care te face să-ți lepezi mândria de terapeut și să prânzești cu pacientul tău, puterea aceea care te învață ca, în loc de canon, să-i dai sufletului enoriașului ce suspină lângă tine sfântul remediu al îmbrățișării – iată ce contează într-o relație!

Știu că unii dintre dvs., cititorii, aveți vocații de justițiari. Fiți liniștiți! Îndreptarea, mustrarea, întoarcerea celuilalt rămân valabile plenar. Numai că ele încep să lucreze doar după ce iubirea începe să vindece și niciodată înaintea ei.

”-Aleg să te iubesc în ciuda rănilor pe care mi le produci!”. ”-Voi lupta cu tine până se vor ivi zorii biruinței!”. ”-Oridecâteori ai nevoie de mine, sunt aici, pentru tine!”. ”-Îmi pasă de tine și cred în schimbarea ta!”. ”-Chiar remușcările tale îmi spun că ești pe drumul cel bun!”. ”-Te iert pentru că am fost și eu iertat, iar dragostea ce se revarsă din mine spre tine aparține Celui care m-a învățat ce înseamnă iubirea!”. ”-Aleg să te iubesc…!” Sunt cuvinte pe care le putem spune în mod diferit, adaptat nevoilor și disponibilităților lor, tuturor celor cu care împărțim, pentru o scurtă vreme, a noastră trecere prin viața terestră. Sunt cuvinte care contează…

http://patrincaandrei.wordpress.com/2011/08/09/ce-conteaza-intr-o-relatie/

Este păcat pentru o fată să se sărute doar pentru a fi acceptată de alții?


Întrebare:

Bună seara! Aș dori să vă adresez o întrebare care nu m-am lămurit destul când am citit despre sărut pe site-ul dumneavoastră. Când eram in clasa a 7-a, cum este pe vremea asta, am sărutat un băiat doar pentru a fi la fel ca fetele din anturajul meu. Nu aveam niciun interes pentru el, deși el mă plăcea, și regret enorm că am făcut asta. Mă gândesc acum cum am putut face așa ceva, când eu îmi doream, și îmi doresc în continuare, să nu mă ating de niciun băiat până când Dumnezeu mi-l va da pe cel potrivit. Menționez că nu mă grăbesc să am pe cineva, să sărut pe cineva, ci aștept momentul când Dumnezeu vrea asta. El știe până la urmă de ce am nevoie… Nu mă consider ,,curată” că am lăsat un băiat sa mă atingă înainte de cel cu care îmi e scris să fiu. E un păcat? Doamne ajută!

Am răspuns la această întrebare în articolul “Poate fi sărutul considerat adulter?” şi am mai abordat subiectul în articolul “Este permis sărutul cu logodnica?” Soţia mea de asemenea a scris despre sărut în articolul “Sunt permise săruturile în perioada logodnei?”.

Însăşi faptul că acum nu vă mai consideraţi curată este o dovadă că şi conştiinţa personală vă condamnă cu privire la această faptă. Iar conştiinţa personală exprimă legea lui Dumnezeu care a fost pusă deja în fiecare om de către El. Unii au căutat să astupe această lege a conştiinţei personale până acolo că nu-i mai aud de fel vocea.

Vă felicit pentru faptul că aţi fost înţeleaptă şi v-aţi oprit la timp din această pornire rea şi pentru felul înţelept în care gândiţi acum cu privire la viitoarea căsătorie.

Mai trebuie să înţelegeţi că nu doar din pricina acelui sărut, ci încă din alte multe pricini nu sunteţi curată înaintea lui Dumnezeu tot aşa ca şi toţi restul oamenilor. Biblia spune că toţi oamenii au păcătuit şi că plata păcatului este moartea, dar darul fără plată a lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Hristos Isus. Grăbiţi-vă să intrați în Noul Legământ prin credinţă în Domnul Isus Hristos pentru că doar aşa veţi primi o iertare deplină de toate păcatele pe care le aveţi şi vă va fi dat Duhul Sfânt de la Dumnezeu care este arvuna moştenirii vieţii veşnice şi  odată cu Duhul Sfânt veţi primi şi puterea să trăiţi o viaţă sfântă şi curată. Aşa să vă ajute Dumnezeu.

http://www.moldovacrestina.net/casatorie/sarutul-pacat/

Este permis sărutul cu logodnica?


Întrebarea :

Am o nedumerire cu privire la sărut. Este interzisă sărutarea viitoarei tale soţii sau este permis sărutul cu logodnica? Eu încă nu sunt botezat şi am cunoscut o minunată fată care intenţionez să o cer în căsătorie. Nu vreau să cad în păcat cu ea înainte de botez şi nici să o ispitesc.

Iată răspunsul scurt despre sărutul cu logodnica

Nu este permis sărutul cu logodnica

De ce? Pentru că nu ai încheiat încă un legământ cu ea şi nu v-a fost oficiată cununia înaintea lui Dumnezeu şi înaintea martorilor. Sărutul cu logodnica aprinde pasiunea la ambii şi îi poate conduce până la întreţinerea relaţiei sexuale, care în cazul lor va fi curvie. Dacă vor comite curvie înainte de încheierea legământului, ei vor păta, sau cum scrie în Biblie, vor spurca relaţia lor intimă şi îşi vor culege consecinţele pentru tot restul vieţii. Dumnezeu a spus foarte clar:

Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea, şi patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari şi pe preacurvari. (Evrei 13:4)

Dacă vă permiteţi să vă jucaţi cu focul şi prin sărutări şi mângâieri să ajungeţi până la relaţie sexuală înainte de oficierea cununiei, prin aceasta veţi comite curvie şi aceasta va spurca patul vostru conjugal, adică relaţia voastră intimă. Să nu vă mai plângeţi atunci unul pe altul pentru faptul că nu aveţi plăcerea pe care vă aşteptaţi să o aveţi când veţi face dragoste, pentru că voi singuri aţi risipit şi aţi călcat în picioare această plăcere şi cu ea curăţia relaţiei dragostei voastre.

Sărutul cu logodnica aprinde un foc

Când creştinii din Corint l-au întrebat despre aspectul sexual al vieţii creştine, Apostolul Pavel le-a scris astfel:

Cu privire la lucrurile despre care mi-aţi scris, eu cred că este bine ca omul să nu se atingă de femeie. (1 Corinteni 7:1)

Pavel nu s-a referit aici la strângerea sau sărutul mâinii când te saluţi cu o femeie, nici la îmbrăţişările prieteneşti când ne vedem la biserică, şi nici la sărutarea sfântă pe care ne-o dăm unii altora pe obraz. El s-a referit la acele atingeri pe care un bărbat le face din pornirile lui sexuale şi care trezesc dorinţele sexuale ale unei femei. Chiar dacă după logodna voastră veţi fi tari şi vă veţi ţine să nu ajungeţi până la curvie, faptul că vă permiteţi sărutările şi atingerile la care s-a referit Pavel în pasajul citat, vă va pune sub o presiune permanentă şi chinuitoare a dorinţei sexuale neîmplinite şi nu este bine aceasta nici pentru cel ce o iniţiază dar nici pentru cea asupra căreia sunt îndreptate aceste atingeri şi sărutări.

Sărutul cu logodnica aduce remuşcări şi ruşine

Când fac consilierea mirelui şi a miresei înainte de oficierea cununiei, uneori mi-au spus cu ruşine mirele sau mireasa că şi-au permis să se sărute cu sărutări care le-au provocat dorinţele sexuale, dar mai ales un simţământ de ruşine şi vinovăţie. De fiecare dată mi-a părut rău că n-am putut să anunţ primul lor sărut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor veniţi la nuntă. Dar şi mai rău mi-a părut când am aflat altă dată că au început să-şi arunce învinuiri unul altuia că nu s-ar fi păstrat curaţi până la căsătorie şi aceste învinuiri au produs durere şi rană. Tocmai în felul acesta afectează relaţia conjugală aceste sărutări şi mângâieri înainte de cununie.

http://www.moldovacrestina.net/casatorie/este-permis-sa-te-saruti-cu-viitoarea-ta-mireasa/

Lucruri pe care ar fi bine sa le stii inainte de casatorie


Cand te indragostesti, iti doresti ca persoana iubita sa iti fie alaturi pentru totdeauna. Te vezi imbatranind impreuna intr-o relatie de dragoste ca-n povesti. Si nu e nimic rau in asta, insa lucrurile nu sunt intotdeauna atat de idilice.

 

Iata 3 chestiuni foarte importante pe care ar trebui sa le stii inainte de casatorie.

1. Casatoria nu inseamna neaparat „si au trait fericiti pana la adanci batraneti”

Trebuie sa o recunoastem, cu totii ne mai enervam pe partenerii de viata. Au si ei nevoile lor, iar uneori aceste nevoi se suprapun cu ale noastre. Moment in care avem tendinta, umana de altfel, de a deveni incapatanati si egoisti si astfel, sa ignoram partenerii. Scopul casatoriei nu ar trebui sa fie fericirea, in sine. Desi fericirea este unul dintre rezultatele unei casnicii reusite (la care toata lumea viseaza), casatoria nu ar trebui sa aiba ca obiectiv fericirea, ci implinirea cuplului, dar si a fiecarui partener din cuplu. Intr-o casnicie, discutiile care mai apar n-ar trebui sa fie vazute ca motive de nefericire, ci ca mijloace de evolutie personala, experiente care ne fac pe fiecare dintre noi sa crestem. Aduse la suprafata, micile hibe din cuplu pot contribui la intarirea relatiei, mai ales daca frictiunile nu sunt luate personal, iar ambii parteneri sunt deschisi la rezolvarea lor.

 

 

2. Cu cat dai mai mult cu atat primesti mai mult

Cu totii suntem angrenati intr-un sistem in care banii sunt prioritari. Daca nu ai bani, nu ai libertate de miscare, nu-ti poti indeplini visele, nu poti merge in vacantele pe care ti le doresti etc. Ca sa ai bani trebuie sa ai o cariera. Ca sa ai o cariera, trebuie sa muncesti. Iar ca sa muncesti, trebuie sa pui sotul/sotia pe planul doi. Cel putin acestea sunt credintele majoritatii oamenilor. Numai ca, trecand familia pe planul doi, partenerul de viata se va simti abandonat, ba mai mult poate cauta ceea ce-i lipseste in alta parte. Discutiile in contradictoriu, neconstructive, care nu vor duce nicaieri, vor secatui energia fiecaruia, iar la birou nimeni nu va mai avea puterea de a-si duce sarcinile la capat, drept pentru care va munci peste program, isi va ignora si mai mult partenerul si tot asa. Un cerc vicios care nu va face nimanui bine. Daca insa, familia va fi pe primul lor, partenerul de viata nu se va mai simti neglijat, nu se va consuma energie inutil, ci va fi folosita in scopuri construtive, de dezvoltare personala, de evolutie spirituala. Iar partenerul de viata poate deveni un real sprijin, prin incurajarile si ideile lui, pentru dezvoltarea profesionala. Nu trebuie sa-ti pui sotul sau sotia in competitie cu munca ta, ci sa-l transformi in coechipier. Vei vedea treptat ca, in cansnicie, cu cat dai mai mult, cu atat vei primi mai mult. Iar acest principiu poate fi aplicat in orice alt domeniu din viata ta.

 

 

3. Casnicia poate schimba lumea

John Medina, biolog si autorul cartii „Brain Rules” (Creierul face legea), le vorbeste deseori barbatilor despre „meseria de tata”. Speriati de aceasta noua etapa din viata lor, barbatii vor sa afle care este cel mai bun lucru pe care un tata il poate face pentru copiii lui. Raspunsul sau i-a surprins pe toti: „Mergi acasa si iubeste-ti sotia!”. Un mariaj armonios creeaza parinti echilibrati. Parintii echilibrati cresc copiii sanatosi. Atunci cand se dezvolta intr-un mediu familial stabil, inconjurat de iubire si modele pozitive, un copil devenit adult va urma acelasi comportament in casnicia lui. Perpetuand aceste reguli, lumea poate deveni mai buna, de la o generatie la alta.

Read more: http://sfatulparintilor.ro/familie-parinti/casnicie-cuplu/3-lucruri-pe-care-ar-fi-bine-sa-le-stii-inainte-de-casatorie/#ixzz2LhjiHQcK