Categorie: Adolescenţă

De ce ajungem aici? (partea a doua)

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Adolescenţă, DILEME

M-am gândit să trecem mai adânc printr-una din cauzele ajungerii ” aici ” şi să vorbim despre RESPINGERE…

Ce simţi când doar ajungi cuvântul ” respingere ” ? Te tulbură? Nu-ţi place? Îţi aduce la suprafaţă amintiri care te dor? …

Mie… sincer… nu-mi place cuvântul acesta… nu îmi place cuvântul pentru că tot ceea ce cuprinde el m-a făcut să-i simt profund însemnătatea…

Conform DEXului, cuvântul ” respingere ” înseamnă  1. A refuza, a nu admite, a nu accepta. 2. A îndepărta de la sine, a da la o parte. ♦ A arunca înapoi. 3. A ține piept unui atac armat, a sili pe dușman să se retragă. 4. Fig. A înăbuși un sentiment, o pornire. – Din it. respingere.

Să privim ” respingerea ” chiar de la ” începuturile ” ei… Să vedem rădăcinile care au otrăvit omenirea.

► Satan este prima fiinţă respinsă. Din cauza răzvrătirii lui, a fost aruncat afară din Rai. ( Luca 10:18 )

► Adam şi Eva au păcătuit împotriva Lui Dumnezeu au suferit ca şi consecinţă a neascultării lor, respingerea, alungarea din Rai. Din prezenţa Lui Dumnezeu.  ( Geneza 3:1-6)

► Adam o respinge pe Eva ( Geneza 3:12 )

► Acceptarea Lui Dumnezeu  este retrasă. În locul ei a rămas respingerea! ( Isaia 59:2 )

Respingerea este ca un blestem. Ea s-a răsfrânt asupra primilor oameni iar ei au transmis-o generaţional până în ziua de azi.

Aceste consecinţe ale respingerii lucrează şi acum degradare în rasa umană, în prezent.

Această respingere din partea Lui Dumnezeu a fost rezolvată prin jertfa Lui Isus. Însă trebuie să ştim să ajungem la restaurare, adică să avem revelaţia acceptării Lui Dumnezeu.

Restaurarea totală  va avea loc doar atunci când întreaga noastră fiinţă va fi răscumpărată , la revenirea Domnului Isus.

Planul Lui Dumnezeu este de a oferi dragoste şi acceptare în mod necondiţionat.

Respingerea lucrează în duhul uman. În cel mai intim loc al fiinţei noastre. Ne naştem cu această sămânţă a respingerii în duhul nostru.

Ea îşi face simţită apariţia ( în unele cazuri ) încă dinaintea conceperii fătului în pântec. ( …cum ar fi  faptul că viitoarea mamă ” respinge ” sarcina dacă – de exemplu – copilul a venit într-un moment ” nepotrivit”, sau dacă află că sexul copilul este altul decât ceea ce ar fi aşteptat, sau dacă deja sunt prea mulţi copii şi cel din urmă sosit deja a făcut să crească greutăţile familiei, etc.

Toate acestea sunt ca un fundament. Ca o linie care se continuă.

Pe acest ” fundament ”ne începem viaţa pământească.

Familia este mediu în care ne dezvoltăm, mediul în care ni se modelează personalitatea. Aici ni se formează caracterul, ne interiorizăm credinţele.

În aceste condiţii este imperios necesar ca, copilul să aibă un mediu sănătos care să prmită o dezvoltare armonioasă.

Dacă familia oferă copilului un mediu sănătos, atunci copilul va creşte ca un om normal, fără tulburări în personalitate, cu o puternică personalitate…

Pe partea opusă avem familia disfuncţională. Unde rolurile părinţilor nu sunt respectate. Unde poate există confuzie în privinţa identităţii proprii.

Aceste situaţii sunt descrise în linii mari.

Sunt sigură că fiecare cunoaştem cazuri care se înscriu şi într-o parte şi în alta…

Toate aceste lucruri sunt ca un tablou care e mult mai complex dacă-l priveşti îndeaproape.

Să poposim puţin deasupra tabloului unde familia este disfuncţională.

Cum ar fi putut să afecteze viaţa noastră în prezent?

► În primul rând momentul conceperii este startul care dă tonul vieţii fiinţei care este concepută.

Atitudinea părinţilor, mediul în care este conceput ( în cadrul undei căsătorii binecuvântată sau într-o relaţie de curvie, etc. ), atitudinea pe timpul sarcinii…toate se impregnează adânc în duhul copilului.

Cuvântul Lui Dumnezeu în Deuteronom 23:2 spune clar că cei concepuţi în curvie sunt respinşi. Nu pot avea acces la Templu, nici chiar a zecea generaţia a acelui om nu poate avea parte în a intra în Casa Lui Dumnezeu.

► Felul în  care este primit copilul la naştere…cu dragoste sau nu…cu acceptare sau dezinteres?! Acest „ start ” contribuie la consolidarea sentimentului de acceptare şi apartenenţă.

► Acceptarea identităţii sexuale.

Am întâlnit cazuri în care părinţii şi-au respins propriul copil doar pentru că era băiat iar ei şi-au dorit fetiţă.

Chiar dacă ulterior părinţii şi-au acceptat copilul, s-a putut vedea dezvoltându-se în copil o dorinţă de a fi  băiat…Neacceptarea identităţii sexuale duce la o deformare a personalităţii.

► Modelarea vieţii, viitorului copilului după dorinţele părinţilor. Astfel este înfrânată creativitatea şi ” eliberarea ” caracterului în vederea dezvoltării proprii. Părinţii fiind îndrumători atenţi dar iubitori.

Exemplu: Faci cutare şcoală sau să înveţi cutare meserie! Eu ştiu ce e mai bine pt. Tine…tu nu ştii…etc. Nu eşti bun de nimic, eu trebuie să aleg mereu pentru tine…

► Acceptarea felului în care arătăm.

De multe ori, respingerea vine din respingerea pe care o întâmpinăm din partea colegilor, prietenilor , porecle care jignesc.

► Divorţul / separarea / moartea  produce un dezechilibru în viaţa copilului. Şi cel mai adesea aduce condamanare peste copil, acesta autoînvinovăţându-se pentru situaţia în care se află părinţii.

► Adopţia – aduce un sentiment de înstrăinare, de abandon.

Acestea sunt doar câteva din cazurile care afectează viaţa noastră ca şi copil. Ele rămân adânc în duhul nostru.

Ele trebuiesc aduse Domnului pentru a ne fii vindecată întreaga fiinţă.

Citeşte mai mult: Flacăra Închinării » De ce ajungem aici?

Influenţa şi efectele îmbrăcămintei asupra fetelor şi băieţilor

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Adolescenţă, EDITORIALE

Pe an ce trece, designerii şi paradele de modă scot din ce în ce mai multe modele de îmbrăcăminte (în special în dreptul fetelor) care tind să se asemene cu “costumul lui Adam”, înainte de a păcătui :D – sper să înţelegeţi bine expresia.

Ȋntr-un sondaj de opinie realizat în SUA, un număr de băieţi au fost intervievaţi cu privire la modul de îmbrăcăminte al fetelor din ziua de azi. La întrebarea “De ce credeţi că se îmbracă fetele într-un anumit fel?”, majoritatea au dat răspunsuri cum ar fi: 1) Ca să fie la modă; 2) Ca să atragă atenţia; 3) Ca să fie acceptate şi 4) Ca să fie considerate atrăgătoare sau sexy. Nu e de mirare că, analizând toate aceste răspunsuri, vom ajunge la ideea că îmbrăcămintea fetelor are un efect destul de puternic în viaţa tinerilor de azi.

Este vară, şi nu vreau să par sarcastic şi să judec fetele care vor să fie cât mai lejere în purtarea îmbrăcămintei, însă mulţi dintre noi ar trebui să învăţăm (atât fetele cât şi băieţii) cum să ne îmbrăcăm într-un spaţiu public.

Ȋn general, ca  fată, ar trebui să îţi pui câteva întrebări, la care să îţi răspunzi tot singură. Care este scopul modului tău de îmbrăcăminte? Ce vrei să arăţi prin “moda” îmbrăcămintei tale? Vrei să artagi atenţia asupra corpului tău sau asupra caracterului tău? Toate acestea sunt doar câteva întrebări la care ai putea să meditezi şi să încerci să dai şi un posibil răspuns.

Nu este rău dacă ai face o mică verificare chiar în grupul tău de la biserică, din familie. Ȋntreabă-i pe băieţi cum te văd pe tine îmbrăcată în acele haine. Dacă sunteţi prieteni şi vă vreţi binele unul altuia, sigur vă vor spune adevărul. Poate că unele răspunsuri nu vă vor conveni, însă fetele ar trebui să ştie că modul lor de îmbrăcăminte are un efect destul de puternic asupra băieţilor. De asemenea, acest lucru este valabil şi pentru băieţi. La fel puteţi proceda şi voi în grupul vostru de prieteni…

Ca să afli răspunsul la influenţa îmbrăcămintei tale, întreabă, şi mai presus de aceasta puteţi medita la versetul din 1 Petru 3:3.

http://totalschimbat.ro/2012/07/25/influenta-si-efectele-imbracamintei-asupra-fetelor-si-baietilor/

Capcanele unei relaţii (prima parte)

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Adolescenţă, EDITORIALE

Rândurile acestea sunt dedicate în primul rând Lui Dumnezeu care a ales să scrie şi povestea mea de dragoste….iar în cel de al doilea rând sunt dedicate bărbatului de care sunt îndrăgostită şi care este darul Lui Dumnezeu pentru mine. Mult mai mult decât merit.

M-am gândit să scriu despre capcanele unei relaţii. De fapt, despre ceea ce ar putea folosi diavolul ca să-ţi distrugă relaţia cu cel iubit sau iubită. Sa începem cu… începutul…

În primul rând, orice poveste de dragoste este scrisă în ceruri. Sunt absolut sigură. Şi acum zâmbesc în mod absolut pentru că ştiu că unii dintre voi nu cred asta… Dar aceasta este părerea mea: orice poveste de dragoste este scrisă de Mâna Lui Dumnezeu…

Ma scuzaţi, trebuie să rectific: orice poveste de dragoste iniţiată de El…

Acesta este primul pas…

Când Dumnezeu începe o poveste de dragoste în viaţa ta, parcă o nouă primăvară începe în viaţa ta…totul în tine se trezeşte la viaţă. Totul…

O relaţie înseamnă un mediu comun, în care doi oameni complet diferiţi  – bărbat şi femeie – încearcă să pună un numitor comun călătoriei lor în doi.

Lumea unei femei este atât de diferită de cea a bărbatului…Câteodată mă gândesc că parcă ar fi la poli opuşi :))

Bărbatul este pragmatic. Pentru el lucrurile sunt simple: îmi place sau nu, vreau sau nu, mă duc sau nu…etc…

Şi asta ne determină, pe noi, femeile, să-i etichetăm ca fiind insensibili şi lipsiţi de romantism… Evident că ceea ce scriu aici nu se aplică niciunuia dintre cei care citesc sau iubiţilor :))

În schimb femeia…pfuu…şi o să spun mai multe pentru simplul motiv că sunt femeie şi am trăit toate aceste lucruri…Femeia este ca un cufăr plin de comori…visătoare…doritoare până la egoism… iubeşte prezenţa partenerului 24 din 24… se simte nedreptăţită când uită de aniversarea de 1 an, etc….şi lista ar putea continua…

Ce gânduri aveţi acum în minte? După ce am înşirat toate rândurile de mai sus?

E greu de crezut… Însă, din proprie experienţă şi din experienţa prietenelor mele… ştiu că aşa face o femeie când este într-o relaţie.

Multă vreme am acuzat partenerul meu în a fi responsabil de mersul sau nemersul relaţiei… până când am falimentat şi am fost „obligată” să mă uit la mine însămi, la tot ce am adus relaţiei… sau ce nu am adus!

Iată câteva capcane pe care le-am detectat de-a lungul timpului.

Tot ceea ce voi spune provine din surse reale. Nu sunt lucruri luate din cărţi. Le-am trăit pe propria mea piele. Şi mai sunt lucruri pentru care împreună cu prietene bune de-ale mele, ne-am rugat să putem trece mai departe…

 

Încrederea / Neîncrederea

Încrederea în partener seamana cu bungee-jumping-ul… adică săritul…aşa liber. Să nu ai încredere e ca şi cum i-ai da aer cu porţia… iar asta va aduce moarte… mai devreme sau mai târziu…

De ce totuşi te chinuie neîncrederea???

sexSă vă enumăr lucrurile care le-am întâlnit când era vorba de neîncredere: nimeni nu a avut încredere în tine…nici măcar mama sau tata sau fraţii tăi. Nici şeful tău… de ce ar fi iubitul sau iubita o excepţie? Doar ţie ţi se întâmplă lucruri bune…sau sigur există altcineva care să facă treaba mai bine decât o faci tu…

Aceasta seamănă cu mersul la un restaurant sofisticat, la meniul principal ai peşte şi în stânga ta vreo 12 furculiţe şi tot ce-ţi trece ţie prin minte e faptul că e o greşeală că eşti acolo… că nu o să te descurci… că o să-ţi scape tacâmurile din mână şi vei sfârşi prin a te face de râs…

Aceasta seamănă oare cu faptul că de multe ori te-ai considerat o greşeala? Sau în plus… oricum nu-ţi iasă nimic bine…sau ţi s-a spus un lucru şi te-ai trezit că nu e aşa cum ţi s-a spus… sau mereu erai provocat să străduieşti să fii mai bun, măcar ca şi..fratele tău sau ca şi colega ta care mereu lua premiul I…

Te regăseşti printre cuvintele acestea?

Dacă nu te regăseşti…mă bucur!!!! Iar dacă te miri de lucrurile pe care le-am spus, ai fi uimit să afli cât de multe persoane cred că sunt o greşeală…

Încrederea se sădeşte adânc în duhul omului. Este ca un pod care-ţi face drum peste diferite împrejurări ale vieţii.Ea se dezvoltă atunci când ţi se spune: ” poţi să faci asta, am încredere în tine că vei reuşi…” mai ales de către cei care sunt tata, mama…

Încrederea se solidifică atunci când rezultatele muncii tale sunt lăudate, chiar dacă erau alte lucruri mai bine făcute decât cele realizate de tine…

…Lista cu exemple din această categorie este stufoasa…

Dar să ne întoarcem la timpul de acum… eşti într-o relaţie…în sfârşit…ai întâlnit iubirea vieţii tale.

Te simţi… în al 17 -lea cer…până când primul conflict bate la uşa relaţiei voastre şi atunci, fără milă… tot ce a pus amprenta pe inima ta îşi va cere tribut ca să acţionezi după un model bine ştiut, adică cel trăit de tine…

…Ce e de făcut totuşi?!…

Aceleaşi lucruri pe care le-am menţionat de fiecare dată când era vorba de o reconciliere: Mărturisire, Pocăinţă și Iertare.

În primul rând trebuie să rosteşti lururile care ţi-au rănit inima, cine a făcut acele lucruri. Adu-le înaintea Lui Dumnezeu. Poate părinţii tăi nu ţi-au arătat încredere, sau nu ţi-au oferit sprijinul de care aveai nevoie în diferite momente ale vieţii tale… şi pentru tot ce au făcut ţi-au rănit inima.

Să nu uiţi, însă…că Dumnezeu i-a ales pentru a te aduce pe tine în lumea aceasta… asta înseamnă că a avut încredere în ei… Binceuvintează-i pe părinţii tăi. Dumnezeu promite cinste celor care-şi onoreaza părinţii.

Pocăieşte-te de orice formă păcătoasă prin care ai răspuns: răzvrătire, izolare, orice formă de rebeliune… ştiu că tu crezi că trebuia să te aperi, cumva…E de la sine înţeles că ai dezvoltat mecanisme de apărare faţă de lucrurile pe care le-ai înfruntat.

Pocăieşte-te de orice formă de judecată asupra celor care ţi-au făcut rău. Pocăieşte-te de orice lucru pe care Domnul ţi-l aduce în minte sau în inimă acum…Iartă-i pe cei care ţi-au făcut rău. Iartă-i pe părinţii tăi…Iartă-te pe tine însuţi / însăţi pentru orice îţi apasă conştiinţa.

f_love0by0m_30538afProcesul pocăinţei seamănă cu o extracţie de măsea :D. E nevoie să scoţi, să extragi ceva ce nu mai e bun.

Vindecarea vine prin dragostea şi acceptarea necondiţionată a Lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu a greşit în dreptul tău. Nici o clipă. A ştiut clar că vrea să trăieşti şi să te bucuri de viaţă.

” Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele…”

„ Când nu eram decât un plod fără chip ochii Tăi mă vedeau şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi vreuna din ele” Psalm. 139:13b, 16

Simona Loga

Citeşte mai mult: Flacăra Închinării » Capcanele unei relaţii

Sunt obligaţi să se căsătorească un băiat şi o fată care au căzut în păcatul curviei?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Adolescenţă, DILEME

Mă întâlnesc cu un băiat deja de 3 ani, am avut relații sexuale deja. Nu putem sa ne căsătorim prea curând, poate peste câţiva ani, pentru ca încă trebuie sa studiem in universitate, nu sa facem copii si sa trăim pe spatele părinţilor, căsătoriţi fiind. Ce putem sa facem daca am comis deja acest păcat? Ce se va întâmpla daca cumva aceasta relație nu rezista? Cum ii voi spune unui alt prieten pe care îl voi avea ca nu mai pot sa-i ofer nimic in seara nuntii? Sau pentru ca am comis acest păcat, sunt obligata sa mă căsătoresc doar cu acest băiat?

Întâlnirile nu duc la bine…

Înţelept şi corect era să nu fi acceptat nici odată să vă întâlniţi nici cu acest băiat nici cu un altul din moment ce nu erai pregătit nici tu şi nici prietenul să vă căsătoriţi. Dacă ziceţi că trebuie să vă faceţi studiile urma să vă concentraţi la studii şi să renunţaţi la orice fel de întâlniri până când nu eraţi gata să vă căsătoriţi.

Relaţia voastră sexuală de acum este una în afara legământului căsătoriei, este condamnată de Dumnezeu şi veţi purta consecinţele, pentru că El a spus:

Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea, şi patul să fie nespurcat, căciDumnezeu va judeca pe curvari şi pe preacurvari. (Evrei 13:4)

Ce să faceţi dacă aţi comis deja acest păcat?

Am abordat acest subiect în articolul “Pentru fetele care au căzut în păcatul curviei”.

Cum îi vei spune că nu mai eşti fecioară bărbatului care te va cere în căsătorie?

Trebuie să-i spui chiar atunci când te va cere în căsătorie dacă vei fi hotărâtă să dai un răspuns afirmativ şi să te căsătoreşti cu el. Nu trebuie să întri în detalii pentru că toate aceste detalii îi pot pricinui şi mai multă durere, dar trebuie să-i spui  că nu eşti fecioară ca să fii cinstită cu el. Dacă îţi va ierta acest păcat vei intra în căsătorie iertată, iar dacă nu te va ierta, nici nu vrei să întri într-o căsătorie în care vei fi acuzată şi dispreţuită totdeauna. Pot să te asigur că dacă va veni să te ceară în căsătorie un bărbat neprihănit care a experimentat iertarea lui Dumnezeu în Hristos Isus, aşa cum a fost el iertat, aşa te va ierta şi el pe tine fără să-ţi mai amintească vreo dată. Iar dacă nu va fi aşa un bărbat, cred că nici nu vrei să te căsătoreşti cu el pentru că fericită nu vei fi cu un om care nu ştie şi nu înţelege iertarea.

Eşti obligată să te căsătoreşti doar cu bărbatul cu care ai curvit întreţinând relaţii sexuale pentru prima dată?

Nu. Eşti obligată să nu mai curveşti şi să întrerupi orice relaţie sexuală care este nelegiuire înaintea lui Dumnezeu. Prietenului tău trebuie să-i spui că refuzi categoric orice relaţie sexuale cu el până când nu vă veţi înregistra căsătoria şi nu vă veţi cununa şi că următoarea voastră relaţie sexuală poate avea loc doar în noaptea nunţii. Dacă te iubeşte, va căpăta un mare respect faţă de tine pentru această hotărâre şi se va grăbi să vă căsătoriţi şi să faceţi nunta, iar dacă nu te iubeşte va pleca de la tine şi în felul acesta vei scăpa de un om care a dorit să se folosească de tine.

http://neclintit.com

Când băieţii devin bărbaţi

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Adolescenţă

Unul din lucrurile uşor de regăsit în viaţa noastră în perioada adolescenţei, care continuă de obicei şi în perioada tinereţii, o reprezintă căutarea modelelor care să ne ajute să conturăm direcţia vieţii noastre, sau să ne formăm, la modul general, propria identitate – fie că suntem băieţi, fie că suntem fete.

De la haine până la tipul de muzică creştină contemporană, de la atitudini până la convingeri, de la modul de gândire şi până la vise, noi ne lăsam sub influenţa modelelor pe care le alegem, şi astfel croim drum spre ceea ce credem că ne îndreptăm.

Este normal să fie aşa iar, pe cât de reală este nevoia acestor bărbaţi şi femei în modelarea lor,  pe atat de benefic şi transformatoar poate devini acest proces –uneori însă, atât de anevoios! Deşi de această modelare a sufleului nu scapă mai nimeni, reflectorul aşteptărilor pare proiectat mai tot timpul înspre băieţi! Societatea aşteaptă lideri mai buni; biserica aşteaptă şi merită adevăraţi bărbaţi şi patriarhi ai lui Dumnezeu; speranţa familiei stă în conducerea bărbatului; fetele au mari aşteptări de la bărbaţii în devenire, iar, peste toate, nici Dumnezeu nu-i menajează prea mult pe bărbaţi! Scopurile şi standardele Lui Dumnezeu pentru bărbaţi rămân neschimbate, chiar dacă Adam a ales altceva în Eden. Am putea chiar afirma că, dacă bărbaţii ar fi ceea ce ar trebui să fie, ceea ce Dumnezeu a intenţionat să devină, atunci familia şi-ar îndeplini menirea, biserica şi-ar îndeplini misiunea iar societatea ar arată mult atfel!

Nu pot să nu mă întreb atunci, ca orice bărbat în devenire, în ce anume constă secretul modelarii sufletului masculin, unde îmi găsesc modele care să mă îndrume înspre aceasta, şi care ar fi măcar primul pas! Imi trec prin minte un şir de bărbaţi, chiar patriarhi ai lui Dumnezeu, cărora le pot observa viaţa: Avraam, Isac, Iacov, Iosif, Moise, Iosua, etc. şi văd un lucru comun la ei, un fir roşu al vieţii lor, care le-a ţinut familiile împreună, le-a îmbogăţit viziunea şi au reuşit să-şi îndeplinească misiunea: este vorba despre relaţia lor cu Dumnezeu! Chiar şi după victorii grozave, chiar şi după ce au crescut în influenţă, ceea ce i-a definit şi a rămas secretul modelării lor a fost relaţia crescândă cu Dumnezeu!

Nici nu cred că mai poate fi vorba despre altceva ca prim pas! Nu îmi dau seama cum anume ar putea un bărbat să fie ceea ce a întenţionat Dumnezeu să devină, daca nu face acest prim pas şi nu ramane statornic în relaţionarea cu El, cu Isus, modelul (Romani 8:29)! De la El învăţăm perseverenţa, curajul, răbdarea, dragostea sacrificială şi neegoistă, recunoştinţa şi multe alte valori, care un bărbat în devenire trebuie să le aibe ca valori săpate în caracterul său aflat în modelare!

Ce se întâmplă când băieţii fac acest prim pas şi rămân statornici? Ce se întâmplă când băieţii se îndreaptă cu determinare înspre a deveni bărbaţi adevăraţi? Ei bine, acest lucru nu poate trece neobservat! Nu poate să nu instaureze ceea ce Dumnezeu însuşi a gândit despre familie, biserică şi societate – chiar dacă acest lucru durează toată viaţa! Dragi tineri, chemarea să fim bărbaţi şi femei după inima lui Dumnezeu nu este o opţiune, este chiar menirea noastră!

de Marius Mureşan sursa: oaza.elim.ro