Categorie: Adolescenţă

Amiciţia și Prietenia – Relaţia dintre un băiat și o fată – Florin Ianovici

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Adolescenţă, EDITORIALE

ianovici 26 martie 2013 rodiagnusdei

Suntem in al treilea capitol pe care ni l-am asumat cu privire la relatii. Primul capitol a fost – Relatia cu tine insuti. Pentru ca, pe pamantul acesta nu vei putea niciodata sa iubesti pe aproapele tau, atunci cand tu nu poti sa te respecti pe tine insuti. Biblia spune sa ne iubim pe aproapele nostru ca pe noi insine, si atunci, intrebarea pe care ne-am pus-o la primul capitol a fost: Cum poate cineva iubi, atunci cand pe el insusi se dispretuieste? Al doilea capitol a fost acela al relatiei cu Dumnezeu, pentru ca unul din apostolii Domnului Isus Hristos a exclamat la un moment dat, „Domnul meu si Dumnezeul meu”. Relatia cu Dumnezeu nu este o relatie mostenita. Relatia cu Dumnezeu este o relatie personala.

flori flowers young womanAcum, in aceasta seara, intram in cel de al treilea capitol pe care l-am asumat. Probabil ca vor merge aceste niveluri ale relatiei mult mai adanc, incepem relatia dintre un baiat si o fata. Dumnezeu stie cand vom termina. De ce este important sa discutam acest lucru, dragii mei si va rog sa fiti atenti. Nu va fi o predica lunga, dar nici scurta. Unde sa te uiti in Biblie? E putin cam dificil pentru ca atunci cand vorbim despre relatia intre un baiat si o fata, nu se gaseste un capitol in Biblie care se numeste „Relatia dintre un baiat si o fata”. De regula, parintii sunt primii care ne educa si ne spun, si sunt primii care gestioneaza tineretea, adolescenta, si de obicei parintii se impart in doua categorii. Unii care spun, „Nu ai voie,” si unii care spun, „Ai voie, dar ai grija,” asta e in cazul in care ii intrebi.

Exista, de asemenea o opinie care ti-o exprima prietenii. Dar, si aici prietenii se impart dupa mediul pe care-l frecventezi. Daca vei intreba prietenii de la scoala, cum trebuie sa fie o relatie dintre un baiat si o fata, iti vor spune parerea lor. Daca vei intreba prietenii de la biserica, s-ar putea sa aiba o opinie diferita. Depinde acuma pe cine intrebi. Acuma, ce spune Biblia despre relatia dintre un baiat si o fata? E foarte dificil si am sa va spun de ce. Poate sa-mi spuna cineva, ce varsta avea Adam cand Dumnezeu i-a adus-o pe Eva? Nu poti sa sti. Puteti sa-mi spuneti cat timp a curtat Isac pe Rebeca? Spune Biblia ca a vazut-o si a luat-o. Ea si-a ridicat ochii, el si-a ridicat ochii, a placut-o si a zis, „Gata”. Poti sa zici, „Pai, Iacov a curtat-o pe Rahela 7 ani.” O fi bine sa fi 7 ani logodit? (Photo via http://us.123rf.com/)

Vorbim despre compatibilitate in relatii. Trebuie sa aiba statute, cat de cat egale. Dar, cum pui problema intre Rut si Boaz? Statut social. Cum pui problema diferentelor de varsta? Nu stiu daca stiti, Boaz era mai ‘nascut de vreme’. Exista timpul acesta in care noi spunem, „Eu iubesc pe cine vreau.” Te uiti in Biblie. Ce ne poate spune Estera de ‘eu iubesc pe cine vreau?” Ce alegere a avut Estera? N-a avut. Vedeti, nu-i usor sa te duci in Biblie , sa spui, „Aici este capitolul care mi se potriveste”. Timpul nostru este un timp dificil. Are o dinamica aparte. Putem extrage si am vazut foarte multe situatii in care oamenii au luat din Biblie anumite secvente pe care au inceput si au incercat sa le aduca la timpul nostru present. De obicei se refera la atitudini caracteriale. Spre exemplu: Va spuneam despre o imprejurare in care Iacov, fiind politicos, si scotand apa de la fantana a castigat-o pe cea mai frumoasa fata din tinut. Si iata ce inseamna politetea, bunul simt, cat mult castig poate sa aduca. Dar, inca odata spun: Cand vorbim despre relatia dintre un baiat si o fata, nu veti gasi un capitol in Biblie, care sa numeasca relatia dintre un baiat si o fata:

  1. Cand incepe?
  2. Cum trebuie sa fie cei doi?
  3. Ce trebuie sa spuna mama si tata?
  4. Ce parere are pastorul?

Nu-i usor, si cineva, pana la urma, trebuie sa-si asume o responsabilitate, pentru ca timpul nostru este un timp dificil. Mi-am notat eu cateva coordonate ale timpului nostru. Fetele cocheteaza deja de la 12 ani. La 18 ani au deja 2-3 prieteni fosti. Eu nu va spun lucrul asta ca imi place. Va spun lucrul asta cu durere in suflet. La 16 ani, daca ii spui cuiva, „De ce te ti de mana?” Iti spune, „Dar tu dupa ce planeta ai coborat?” Tinutul de mana la 16 ani pare desuet. Sa pui alte intrebari, deja, e rusinos. Nici n-ai dreptul sa o spui. Suntem si facem parte intr-un timp in care suntem extrem de preocupati de imaginea de sine. Intreaga societate este preocupata de imaginea de sine. Este o lume care construieste putin inlauntru. Dar este o lume care sia-r da totul ca sa construiasca la nivel de imagine. Imaginea este totul.

Exista un timp in care am vazut ca adolescentii, si sa fiti atenti la ce va spun in seara aceasta, ne grabim sa ne maturizam. Adolescentele vor sa arate precum femeile si adolescentii vor sa arate precum barbati. Ne grabim sa ne maturizam si ma uit, cat chin si cata truda ca adolescentii sau adolescentele sa arate, daca se poate, cat mai maturi. E o graba in privinta aceasta. Mentalitatea timpului nostru si in special cat priveste tineretea, este ceva de genul „Ia tot si da cat mai putin”. Sau daca vrei, maximul de rezultat, cu minimum de efort. Cam asta ar fi tendinta generala pe care eu o observ.

Cel mai mare atac al societatii astazi, pentru ca ceea ce vrea sa desfiinteze cel rau si ceea ce nu-i place diavolului este Biblia. Intotdeauna, cand cel rau a reusit sa inchida scriptura, pentru constiinta omului, batalia-i castigata. Atacul cel mai puternic in ziua de astazi este atacul pe care l-am numit uniformizarea. O fel de nivelare. Au icercat-o cu succes comunistii si au reusit-o. Spuneam eu intr-una dintre seri, cand am ajuns in armata, pe toti ne-au tuns zero. Nimeni nu arata frumos tuns zero. Jumate de ora am ras unii de altii si apoi am plans. Dar, de ce au facut lucrul asta? Sa ne niveleze. Un om care are parul cret si mai des e mai frumos ca un om care nu are. Sa zicem, ca o ideie. Cand il tunzi, toti is la fel. Ne-au imbracat in uniforme, ne-au dat un numar matricol si aveam bocanci in picioare. Dar nu mai era nici o diferenta. De odata nu mai conta.

Si societatea va cauta tot timpul sa uniformizeze, sa niveleze. Si acesta este atacul cel mai puternic al zilei de astazi. Este un atac fara de precedent, pentru ca un atac de felul acesta loveste in ordinea naturala. Atacul se da acolo unde este baza, la ordinea naturala a creatiei, pentru ca Dumnezeu ne-a facut diferiti, cand ne-a facut pe noi. Pentru ca Dumnezeu vrea sa fim diferiti. Pentru ca Dumnezeu se bucura de diversitate, pentru ca Dumnezeu ne-a construit intr-un fel in care trebuie sa cautam sa ramanem asa cum Dumnezeu ne-a facut. (Continuare sub video)

A-ti auzit de haine unisex? Cum sa nu auziti? Nu mai conteaza acuma. Deci exista haine mixte, exista zone mixte, exista preocupari mixte si daca se poate sa fie lucrurile cat mai putin diferentiate. Uitati-va la vocea democratiei astazi. Vocea democratiei este aceea in care sa se stopeze diferentele dintre oameni. In baza acestui cuvant, acestei sintagme, egalitati e sansa, femeia, daca se poate, sa fie egala cu barbatul in toate. Spuneam eu, asa, putin amar, ca revolutia asta a feminista a reusit sa adauge femeii care avea deja sort de bucatarie si o salopeta. Foarte interesant. Ea a fost si este egala cu barbatul, ca munceste cot la cot. Dar, nici odata barbatul nu va spala vasele in bucatarie. El ramane ce a fost intotdeauna. Numai ca femeia, pe langa ceea ce a fost menita sa faca, sau zic eu, i se atribuia acest rol si le mai lua si pe altele suplimentare. Si uitati-va dumenavoastra la aceasta tendinta generala: Egalitate de sansa.

Daca vorbesti azi despre diferenta dintre barbat si femeie, vor sari femeile si vor spune: Noi vrem sa fim egale cu barbatii. Dumnezeu din ceruri se uita si spune, „Niciodata n-am vrut sa fie asa”. Cand zic despre egalitate de sansa, nu vorbesc despre discriminare. Nu vorbesc de acea ideie, dincolo de care sa dispretuiesti. Vorbesc despre bogatia diferentelor. Vorbesc despre farmecul diferentelor. Vorbesc despre fascinatia faptului ca suntem diferiti si ar trebui sa ramanem diferiti. Ar trebui ca baietii sa nu caute sa se efeminizeze si nici fetele sa nu caute sa se masculinizeze. Traim o societate in care ii vad pe baieti „dandy”. Asa o alura de parca nici nu mai sunt baieti. Vreau sa va spun ce ciudat mi se pare mie. Biblia spune ca femeia are o podoaba (parul) si uitati-va la tendinta de a rasturna ordinea creatiei lui Dumnezeu. Si ce credeti ca se afla in spatele ei? Acest nou conformism, care noi il promovam si ni se pare cool, Aceasta tendinta de a iesi in decor, acest efort permanent ca eu sa fiu mai cu mot. Pentru ca vreau sa fiu vazut. Te vad toti , dar ce nu sti tu e ce gandesc ei. Oamenii nu gandesc bine. A iesit in fata un baiat astfel si stiti ce am gandit eu? Ca e ultima data cand iese in fata, ca doara eu sunt pastorul bisericii, deocamdata.

Noi traim intr-o societate in care, daca se poate sa fim cumva nediferentiati, asta si-ar dori cel rau. Parca mergem de multe ori in hoarde, in haite (iertati-mi expresia). Eu mai ma duc sa-mi iau copii (de la orfelinat) si cand ies de la liceu, se napustesc, de-a valma, fara nici o logica. Ele baietoase, ei mm, ca sa nu zic altceva. Si ma tot duc si spuna asa, „Ceva rau se intampla si ceva nu este bine in tot ceea ce se intampla. Pentru ca in relatia dintre un baiat si o fata– Dumnezeu din ceruri s-a uitat si a zis, „Voi trebuie sa fiti diferiti. Cred ca orice baiat isi doreste o fata care sa fie feminina. Cand spun o fata feminina, nu inteleg cineva care sa se pisiceasca. Dar, inteleg cineva care sa aiba gratie. Cineva care sa aiba farmec. Nu-mi doresc in casa pe cineva care sa joace rugby. Si-mi doresc pe cineva care sa semene cu creatia lui Dumnezeu. (14)

Tendinta aceasta de uniformizare aduce cu ea un alt aspect. Bucuresti este orasul in care usor poti sa te ascunzi in umbra anonimatului. Nu-i mama, nu-i tata. Nu mai esti in orasel, nu mai esti in provincie. Si de cele mai multe ori, tendinta aceasta te face sa lasi garda jos. Cand te vede cineva, de a carui parere iti pasa, tu incerci sa te controlezi. Cand in jurul tau nu mai exista nimeni de care sa-ti pese, tu pur si simplu lasi garda jos. Si am vazut asa, cum din ce in ce mai mult, glumele proaste, dialogurile care incep de la nimic si merg spre nimic, o gandire din asta bolovanoasa caracterizeaza din ce in ce mai mult relatiile dintre un baiat si o fata.

Intotdeauna Dumnezeu a vrut, ca atunci cand un baiat se intalneste cu o fata, sa aiba acel tremur si acea fascinatie, pe care Dumnezeu a facut-o sa existe intre cele doua creatii diferite. Dar noi din pricina faptului ca nu mai tinem cont de modul in care Dumnezeu ne-a structurat, coboram lucrurile la un nivel, dincolo de care nu mai conteaza. (15 )

De ce am ales acest subiect? Datorita ranilor. De obicei, ea vine la mine, daramata, suparata. Sunt dese situatile astea. Dar si el, nu numai ea. Zice, „Frate-s amarat”. Zic, „De ce?” Zice, „Iubesc o fata”. Si zic, „pai ce e rau in asta?” „Pai e rau,” zice, „pentru ca am vorbit cu ea si ea mi-a zis, ‘Nu, eu nu te iubesc’. Pai da, dar …” „Pai,” zice ea, „noi suntem decat frati”. Sau zice ea, „Frate, dar mi-a dat semnale si cand am vorbit cu ea, mi-a zis, ‘Da, tu nu esti decat un frate’”. Dragii mei, unde este amicitie si unde este iubire? Care sunt limitele, cum incepe? Cum devine? Care-i diferenta dintre astea doua? Pentru ca baietii nostri, (ai bisericii) in mai multe situatii, pe care le-am cunoscut eu, au un fel de a fi, un fel de Don Juan, un fel de flirtare din aceasta permanenta. Si in relatiile pe care le au unii cu altii, dau de inteles foarte multe lucruri, dar cand sunt intrebati, zice, „Ah, nu!”

1. Natura noastra esentiala:Baiatul ramane baiat,fata ramane fata

In biserica, cui ii e foame si nu mananca, foame o sa-i fie si la iesire. Dumnezeu nu e obligat ca in biserica sa suspende legile. Cui e sete in biserica, va trebui sa bea apa, nu sa se roage la Dumnezeu sa nu-i mai fie sete. Dumnezeu nu anuleaza legile naturale. Si in biserica un baiat ramane baiat si o fata ramane fata. Asta e natura noastra esentiala. Si apoi este sora si apoi este frate. Noi avem aceasta gresita intelegere a lucrurilor si spunem in felul urmator, „Daca esti sora mea, sau daca esti fratele meu, atunci ar trebui sa ma inteleaga, ar trebui sa ma pot exprima cum doresc, pot sa fiu cat de relaxat vreau eu… Nu-i asa. Inainte ca o sora sa fie sora, e fata. Inainte ca un frate sa fie brate, e baiat. Bagati bine de seama cum vorbiti intre voi cand mergeti in lucrare. Bagati bine de seama cum va relationati unii cu altii in grup. Cand luati microfonul in mana si cantati, dincolo de faptul ca ea e sora si tu esti frate, el e baiat si tu esti fata. Intodeauna povestile incep in asa fel: Mergem in lucrare impreuna, discutam, dupa care incepem sa avem discutii private, conversatii mai apropiate.

Ne impartasim, la inceput, de lucrare. Ce playlist avem astazi. Cum ai cantat. Si-i spui, „Bine ai canta”. Si spune si ea, ‘Bine ai cantat si tu”. Si apoi, mergeti sa beti o cafea sa va spuneti ce bine a-ti cantat. Si de la grup, facei perechi, doi cate doi. Dragii mei, nu-i rau ca prieteniile care duc spre casatorie trebuie sa se formeze din launtrul lucrarii. Dar, in momentul in care voi doi v-ati dat seama ca amicitia, lucrarea din grup nu mai este ea prioritara si acuma prioritari sunteti voi, care care trebuie sa aveti o relatie in privirea casatoriei, faceti un pas inapoi si nu amestecati lucrurile intre ele. In momentul in care voi va-ti cunoscut altfel decat tovarasi in lucrare, in momentul acela in care stiti ca v-ati uitat unul la altul si s-a aprins ceva, faceti un pas in spate si din momentul acela concentrati-va pe voi insiva, evaluati-va, masurati-va si nu-i mai zapaciti de cap pe ceilalti, pentru ca dati semnale gresite.

2. Cand sunt amic cu cineva?

si cand dau eu semnale ca as vrea sa fiu prieten? Amicitia are zone de interes comun. Amicitia cauta afinitati. Amicitia cauta schimb de idei. Amicitia cauta sa schimbe adevaruri. Cand vorbim despre amicitie nu avem in vedere, in mod deosebit persoana ci zonele de interes comun. Intotdeauna amicita va cauta acea zona comuna. Daca vreti: Amicitia are o intrebare- Si tu esti preocupat de lucrul asta? Si tie iti place lucrul asta. Prietenia nu se concentreaza pe schimb de idei. Prietenia care are la baza iubirea nu se caracterizeaza prin zone comune de interes. Prietenia cauta un om. E diferenta. Amicitia iti aduce prieteni. Pe cand, prietenia cauta un om. Intotdeauna omul care intra intr-o relatie de prietenie se va concentra partener. Cel ce doreste sa iaba o relatie de prietenie, va cauta sa aiba langa el un om. Pe cand, amicitia inseamna schimb de idei, inseamna afinitati, zone compatibile in care stam, schimbam idei si avem diferite discutii.

Numai ca, atunci cand noi nu delimitam bine ariile, intram in confuzie, ne pacalim pe noi insine si trimitem semnale false si catre cei din jurul nostru. Amicitia, de cele mai multe ori are in vedere discutii. Cand eu am insa un prieten, ma concentrez pe el. Amicitia se bucura de oricine si imparte cu oricine. Iubirea nu imparte- adica, cum sa ti-l dau tie? E al meu. Deci, intr-o amicitie e bine venit oricine, si al treilea, si al patrulea, si al cincilea. Intr-o prietenie, cum iti dai seama ca fata aceea il place pe ala? Pai, ai sosit tu langa ea si de odata s-a schimbat la fata. Atunci nu e amicitie. Inseamna ca tu ai alte asteptari. Intotdeauna, intr-o relatie intre doi, vezi ca te-ai apropiat si vezi ca nu esti bine venit, atunci nu sunteti amici, atunci este o prietenie. Dragii mei, delimitati-va bine in seara aceasta zona amicitiei si zona prieteniei si stati de vorba si dati niste semnale foarte clare. Vezi articol in engleza –Can Men and Women be just friends? photo via www.brucesallan.com

https://rodiagnusdei.wordpress.com

Ce contează și ce nu contează pentru băieți – Nicolae.Geantă

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Adolescenţă

guy friends

Netul și televiziunile, revistele, mall-urile, show-bitz-ul și orice amărât de concurs ridică în slavi fetele cu picioare lungi, cu bustul robust, cu 60-90-60… Sunt lăudate doar fetele „superbe”, eclozionând în subconștientul lumii că cele ce nu-s după acest etalon sunt cumva de second-hand. Și, datorită trendului exacerbat etalat virtual ori vizual, o mulțime de fete care ies din șabloanele mediei se apucă să facă foamea, să tragă de fiare, să alerge pe bandă. Să-și pună implanturi, botox, să se prăjască în solarii, să suporte lifting-uri sau alte anomalii, numai pentru a fi băgate în seamă! Dar, se înșeală… Băieții nu asta apreciază prioritar!

Dacă stăm de vorbă cu adolescenții (și vă rog să-i provocați), auzim că fetele superbe și perfecte nu-s doar fotomodelele, nu doar cele de pe coperta revistei. (Mai ales că acestea sunt greu și de întreținut, și de ținut!). Tinerii noștrii români (și nu doar ei) spun că se vor îndrăgosti și de fetele drăguțe dar lipsite de strălucire din vecini, și de cele simple de la ei din clasă, și de cele binevoitoare din sat sau din bloc – pe care nimeni nu le poate urî, și de cele bune la sport, băiețoase. Dar și de cele mai plinuțe, cu simțul umorului. Un sondaj ne spune că 9 din 10 băieți sunt atrași de toate genurile de fete! Deci, numai unul aleargă după Ileana Cosânzeana. Care Cosânzeană aleargă după alt Făt-Frumos…

Băieții caută fete frumoase dincolo de imaginea stereotipă a unui body atrăgător. Majoritaea dezaprobă fetele ce au ca standard să devină star, iar 99% caută o fată reală, „cu carne și oase”, vorba lor. Ei sunt interesați de persoană nu „de tipa ce dă bine în bikini!” Unii băieți nu apreciază deloc fetele slabe. „Ce vreți să le rup?”. Dar nici pe cele durdulii ca damigenele. „Asta înseamnă că nu se îngrijesc pe sine…”

În timp ce se pune prea mare accent pe atracția fizică, se pare că biserica a exagerat cu direcția opusă. Printre creștini e delicat să vorbești despre „exterior”, lor plăcându-le să audă că „Dumnezeu nu caută la fața omului ci la inimă”. Așa cred de obicei multe fete, și le-ar place să creadă și băieții. „Doar ce e în suflet e importatnt”. Astfel se derapează către credința că „exteriorul nu contează”. Ceea ce este greșit. Băieții fug de fetele care arată ca Fefeleaga, chiar dacă ar avea sufletul de aur! Pe stradă ei nu ies de mână cu „interiorul”! „Fetele ce nu se îngrijesc de exterior au o părere proastă despre ele, dom’ profesor!”. Deci, baieții vor aprecia pe cele ce se străduie să arate bine, pentru că înfățișarea spune despre felul cum te vezi pe tine însuți!

Am văzut că băieții nu sunt topiți după fetele extremiste! Și nici atăt după emo sau hipsteri! Nu-s încântați după cele ce se tencuiesc cu kilograme de machiaj, bronz artificial și unghii false, șuvițe artificiale ori mușchi de Rambo. Despre aceste categorii ei zic că sunt egoiste. Că investesc în persoana lor, nu în relație. Iar când cad fardurile, cine rămâne cu adevărat? Unii cred că fetele ce exagerează cu statul în fața oglinzi vor să pară atrăgătoare să sucească mințile băieților, să-i vrăjească apoi să-i respingă! Fetelor, nu vă jucați cu flirtul! E păcat. Și plata păcatului e moartea…

Băieții sunt căutători de fete cu personalitate: „sunt destule tipe frumoase ce-ți iau mințile, dar îngrozitor de tâmpe!” Ce discuții să porți cu ele? Îi sfătuiesc să nu fie nici exagerați ca un coleg de-al meu care a renunțat la o căsătorie pentru că fata a încurcat un verset din Efeseni cu unul din Galateni, și n-a știut cine-a scris „Călătoria crestinului”!!! I-am reproșat enervat: „Băiete, te căsătorești cu o fată nu cu Apocalipsa!” (Nu m-a ascultat). Totuși, fetelor, băieții vor să fiți deștepte! Dar și Dumnezeu…

Deși se pare că spun o perlă, știu sigur că băieții nu apreciază nici fetele care sunt cucerite ușor! Fetelor, în cetățile greu de cucerit nu intră oricine! Numai cele fără porți sunt călcate în picioare de orice… berbec! Și nu uitați: sunteți nu cetăți, ci temple. Templele Duhului Sfânt! Fugiți nu doar de flirt, ci de curvie!

PS: Fetelor, nu apelați niciodată la tații voștrii pentru a cere părerea cum arătați. Ei vă iubesc prea mult și ocolesc adevărul să nu vă rănească! Kilogramele în plus vi le spune cântarul. Să vă fie prieten! Nu vă încredeți niciodată în alte fete când e vorba de pantofii ce nu se asortează cu cureaua! Uneori vă iau în râs. Nu vă chinuiți să arătați ca Barbie! Dumnezeu nu v-a făcut păpuși. Nu veți sta toată viața în vitrină. Căutați să vă sfătuiți în probleme de look cu mamele sau cu femei mature și de încredere. Vor face evaluare realistă. Aduceți orice problemă înaintea lui Dumnezeu. El v-a creeat și nu va sta indiferent. La urma urmei, El ne iubește dincolo de toate imperfecțiunile noastre!

SURSA – http://www.ciresarii.ro/index.php/ce-conteaza-si-ce-nu-conteaza-pentru-baieti-nicolae-geanta/

Cand cauti parteneri virtuali…dezastrul intra in casa

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Adolescenţă, FAMILIE

goana dupa vir

Sunt impreuna de ceva vreme. Doi oameni care tin unul la altul. Dar au sosit ispitele, a intervenit rutina. Internetul e poarta spre experiente noi, mister, acel altceva care il scoate pe el/ea din rutina. Sute, mii de profiluri de fete frumoase, tinere, care mai de care mai zambitoare si cu forme de invidiat, baieti tineri si dispusi la conversatii daca nu si la mai mult.

Cea de langa el nu mai are formele atat de adolescentine.”Nu intru acolo decat sa port discutii cu ele. sunt doar discutii, indiferent de ce natura” – isi zice el. Incet-incet poarta spre virtualitate se deschide larg si ajung sa se minta, doar ca sa stea de vorba cu acele minunate fete (baieti). Totul e virtual, nu e nimic grav, isi spun… Incet-incet el incepe sa se simta din ce in ce mai bine cu acele prezente virtuale.

Nu costa nimic, nu responsabilizeaza, nu-i vede nimeni. Si sunt aproape perfecte! Incepe sa-i atraga atentia partenerei sa mai faca abdomene ca sa nu mai fie nevoit sa se uite la acele frumuseti. Nu face complimente partenerei, le pastreaza intr-o forma nealterata pentru acele femei virtuale impecabile. Le compune texte romantice. Abia asteapta sa fie singur sa stea cu ele de vorba.

Ea descopera, isi da seama de jignire si plange…El nu intelege. Ca doar totul e virtual. Nu a facut nimic real! Incepe si ea sa vorbeasca cu n barbati care mai de care mai curtenitori si fara “cusur”. Cel de langa ea e mereu acolo, e rutina. Ce romantici pe site-urile de socializare! Parca avea dreptate partenerul, mai schimbam si noi ca ne-am plictisit. Nu face nimic grav, asa ca o pot face si eu. E totul virtual.

Real mie imi da totul, cu mine isi petrece mare parte din timp. Ce fericire! De fapt, ce pacaleala! Actiunile mintii tradeaza caracterul omului, barbat sau femeie. Atunci cand cauti ceva, este clar ca mintea ta cauta ceva, nu e nimic in van. Chiar si scuza cu virtualitatea e puerila si poate din cea mai subtila arma folosita actualmente de cel rau.

Daca ajungi cu partener langa tine sa cauti alti parteneri virtual, cu scuza de rigoare ca nu te duci sa-ti petreci timpul cu altcineva, nu esti vazut in prezenta altcuiva, nu ai numere de telefoane straine in agenda, e scuza cea mai penibila si portita cea mai sigura de a te minti pe tine singur.

Te ascunzi de tine, de propriile-ti dorinte, de frustrarile sau rautatile tale, esti intr-un univers personal in care minciuna domina. Ce-ti ramane ca om daca universul tau e impregnat de minciuna? Dumnezeu a binecuvantat barbatul si femeia sa fie impreuna, in aceasta ecuatie nu gasim decat doua personaje, nu trei, nu zece, nu sute. Ca sa-ti faci fericit partenerul trebuie sa-i asiguri inainte de toate comfortul psihic, linistea.

Nimeni nu e fericit cand celalalt partener imparte ganduri, emotii, timp cu alte persoane de sex opus, si mai ales ferit de urechile celui de langa tine. Si nu e vorba de discutiile normale, decente, pentru ca acolo nu se fereste nimeni. Se numeste jignire sau lipsa de respect, inseamna a pune intr-o ipostaza comparativa partenerul de viata cu alte eventuale partenere, fie si in virtualitate.

In virtualitate sunt tot gandurile tale. Pentru o relatie fericita si pazita de influentele dezastruase ale umilirii celuilalt si a ipostazei de nemultumit fata de ce a ingaduit Dumnezeu, aceste actiuni nu-si gasesc locul intr-o relatie normala, decenta, in care respectul, increderea si dragostea sa-si faca loc.

Pastreaza ce ai mai bun pentru cel de langa tine, imparte cu el emotii si trairi. Te asigur ca binecuvantarile bunului Dumnezeu vor veni peste voi. Rutina si plictisul vor disparea si veti gasi bucuria unul in altul. Suprema intelepciune este de a distinge binele de rau. Sa ne ajute Dumnezeu sa nu dezamagim prin actiuni nesabuite pe cei care ne iubesc si sa nu producem rani in sufletul celor care ne sunt aproape!

http://afirmativ.com/

Despre păcatul DESFRÂNĂRII si Eliberare de sub puterea pacatului

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Adolescenţă

Avatarul lui rodiagnus dei - english + romanian blog

Photo Photo credit talesfromtaughlumny.wordpress.com

Din DEX ’09 (dictionar)

DESFRÂNÁ,desfrânez,vb. I. Refl. (Rar) A se deda destrăbălării, a duce o viață necumpătată, de plăceri ușoare. – Pref.des- + [în]frâna.

DESFRÂNÁRE,desfrânări,s. f. Faptul de a se desfrâna, de a fi desfrânat; destrăbălare, stricăciune, depravare. –

In Engleza – Lasciviousness, cuvantul folosit in

  • Romani 13:13Să* trăim frumos, ca în timpul zilei, nu** în chefuri şi în beţii; nu† în curvii şi în fapte de ruşine; nu†† în certuri şi în pizmă,
  • 2 Petru 2:18 Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic, momesc cu poftele cărnii şi cu desfrânări pe cei ce de abia au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire. 
  • 2 Petru 2:7şi* dacă a scăpat pe neprihănitul Lot, care era foarte întristat de viaţa destrăbălată a acestor stricaţi
  • Marcu 7:22furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile,

Vezi articolul original 2.105 cuvinte mai mult

Răspunsuri pentru inima oricărei fete

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Adolescenţă

Îşi începuse dimineaţa simţind că este mult prea greu pentru ea să continue mai departe călătoria pe acest pământ. Se trezi cu dureri de cap şi simţi că nu are chef de nimic în ziua aceea. Toate visele şi speranţele ei de noaptea trecută, de momentele dinainte de a adormi parcă se stinseseră şi păliră în ziua domoală ce-i stătea înainte.”La ce rost toate astea?”, îşi repetă ea în timp ce se privi în oglindă şi constată că arăta rău. „Pentru ce să aştept băiatul potrivit? De ce să mă mai gândesc la cei orfani, la cei ce.. au nevoie de mine?! Chiar nu pot trăi o viaţă normală?”, toate presiunile sufleteşti o apăsau în timp ce gândul îi zbură la băieţelul cu ochii ca şi Cerul ce murise de cancer. Luă periuţa de dinţi în mâinile-i sleite de puteri şi începu să se spele pe dinţi privindu-se dezamăgită-n oglindă. Merse în camera ei şi nu se simţise în stare să se roage, parcă-i era greu să se prezinte în faţa Lui în halul acela în care se afla sufletul ei. Îşi deschise Biblia cu pagini rupte şi învechită de vreme şi i se deschise la versetul din Psalmi care spunea astfel, exact pentru sufletul ei: „Pentru ce te mâhneşti sufletele al meu şi gemi înlăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda. El este stânca mea şi mântuirea mea!”. Zâmbind ironic închise Biblia şi se gândise la cât de bine o cunoştea Dumnezeu, de El chiar nu avea cum să se ascundă.

Mai târziu pe parcursul zilei dezamăgirea ei se mărise şi mai mult. Fete ce-şi iroseau inima fumau ţigări şi erau pierdute în îmbrăţişări cu orişice băiat care îşi întindeau mâinile înspre ele. Faţa le era asprită de la presiunile societăţii în care trăiau, iar ele acceptau ca standardele să le fie modelate în funcţie de modă. Apoi privirea i se aţintise asupra fetiţelor ce aveau în spate ghiozdane cu Barbie şi prinţesele Disney. Ele încă nu ştiau, nu prea aveau idee despre lupta pentru puritate pe care o vor avea de dus peste câţiva ani. Nu ştiau că în curând cineva le va înmâna în mână o revistă pentru adolescente care le va învăţa cum să se îmbrace seducător (dar totuşi la modă) ca să atragă asupra lor privirile băieţilor. Melodiile care se cântau la radio încă nu le modelaseră inima şi nu puseseră stăpânire pe sentimentele lor. Mai puteau încă să râdă nevinovate, să zâmbească timid fără a fi fost învăţate cum să „zâmbească potrivit”, şi nu le era încă ruşine cu familia lor şi cu greutatea corporală. Dar cine le va răspunde, cine le va spune peste ceva timp că societatea în care trăiesc este una murdară şi pervetită? Cine le va feri de relele care le aşteaptă? Cine le va spune că Madonna şi Lady Gaga nu sunt femeile cărora trebuie să le copieze stilul de viaţă? Toată ziua acea tânără simţise o durere lăuntrică prea mare ca s-o mai poată suporta. Încercase să doarmă de amiază ca să uite totul, dar când se trezise primul gând ce-l avusese era despre întrebările inimii ei. Se foise, se învârtise prin casă, îşi aduse pisica în casă sperând că ea o va face să uite de toate. Nimic nu a dat roade.
Într-un final a trebuit, nu a mai avut de ales decât să-şi plece genunchii înaintea Cerului. Inima ei tânjea să vorbească cu un băiat, să-i spună cuiva câte ceva din inima ei. Dar nu, nu putea face asta. Inima ei era numai al soţului ei pe care încă nici măcar nu-l cunoştea. Exista? Habar n-avea.
„De ce nu-mi spui Mie despre inima ta?”, o întrebase cu un zâmbet pe buze Iubitul inimii ei. „Este prea greu să mai aştept, Doamne! Nu mai pot, dar totuşi, am s-o fac.”, se plânse ea înaintea Sa în timp ce melodia „While I’m waiting” se derula liniştită. „Chiar dacă tu nu crezi, povestea ta de dragoste şi planurile Mele minunate pentru tine au început deja de mult. Prin faptul că tu suferi acuma pentru asta, ele înseamnă că există. Toate lucrurile, toate lacrimile şi toată durerea ta lucrează înspre o greutate veşnică de slavă!”, îi amintise El cu glas duios. Ea tresări speriată. Deci totul începuse, deci într-adevăr exista povestea ei. Cum de nu-şi dăduse seama până atunci? „Îmi promiţi că în Ceruri îmi vei da o cunună în plus şi pentru puritatea inimii mele?”, Îl întrebase ea pe Iubitul inimii ei cu o îndrăzneală
„Urmează-ţi chemarea, chiar dacă n-o înţelegi acuma.”, o sfătuise El în legătură cu întrebările inimi ei privind dorinţa de a face ceva pentru cei săraci şi părăsiţi. Şi ea hotărâse să-L asculte pe El, să facă aşa cum El îi spusese. „Încrede-te în Mine, încrede-te în Mine din toată inima ta!”, Îi şoptea El încet atunci când ea se îngrijora. Şi ea.. se încredea numai în El. Avea totul prin El.
copilărească. Lacrimile i se uscaseră pe inimă şi se simţea liberă, liberă să-i spună Iubitului ei autentic tot ceea ce ea vroia. Iar El, cunoscându-i inima ca nimeni altcineva pe acest pământ îi răspunse cu farmecu-I specific. El era atât de minunat, era în stare să facă pentru ea nespus mai mult decât ar fi făcut oricine altcineva.