Ce ar merita copiii noștri?


Copiii sunt minunați. Ne lăsăm uimiți de ei iar atunci când îi privim uităm de toate greutățile vieții. Sunt frumoși. Drăguți. Inteligenți. Lipicioși. Dulci.

Dar uneori sunt greu de iubit. Sunt enervanți. Cicălitori. Mofturoși. Plini de o energie care te istovește. Neascultători. Manipulatori. Și lista poate continua.

Ca și părinte îmi dau seama că am tendința să uit una din cele mai eficiente metode de iubire față de copiii mei: dragostea necondiționată.

Știu, știu! Nu-i ușor de iubit necondiționat. Dar avem un model: Tatăl nostru ceresc așa ne-a iubit pe noi. Fără condiții! Și dragostea aceasta ne-a copleșit și biruit.

Mi-am amintit zilele acestea de o conferință la care am participat alături de soția mea în anul 2003. Am învățat acolo câteva lucruri esențiale despre creșterea copiilor.

Cum aș putea și eu să-mi iubesc copiii necondiționat?

Va trebuie să fac efortul să nu mai uit câteva lucruri:

1) Băieții mei sunt încă copii.

2) Vor tinde să se comporte ca și copii.

3) Comportamentul copilăresc este în general neplăcut. Nu pot să uit nervii pe care i-am simțit zilele trecute când le-am cerut băieților mei să fie pentru câteva momente tăcuți și ei au început să râdă unul la altul necontrolabil.

4) Dacă fac ce depinde de mine ca părinte pentru a-i iubi în ciuda comportamentului lor copilăresc, ei vor reuși să se maturizeze și să-și schimbe comportamentul.

5) Dacă îi iubesc doar atunci când se comportă satisfăcător după părerea mea ( dragoste condiționată ) și dacă numai atunci le comunic dragostea mea, ei nu se vor simți iubiți cu adevărat. Acest lucru le va crea un sentiment de nesiguranță și îi va împiedica să se maturizeze și să se auto-stăpânească. Ca urmare, comportamentul și dezvoltarea lor este atât responsabilitatea mea cât și a lor.

6) Dacă iubesc doar când ei îmi împlinesc cerințele și așteptările, ei se vor simți incompetenți. Nesiguranța, anxietatea și imaginea de sine defectuoasă îi vor afecta negativ, împiedicând permanent dezvoltarea lor emoțională și comportamentală.

Cum stați cu dragostea necondiționată față de copiii d-voastră?

http://ambasadorul.wordpress.com

ALEXANDRU (Poezie)


Corul de copii ,Bis.”Maranata”Vulcan (Ce bucurie,să mă simt copilul Său)


RALUCA BIRSOIANU (poezie)


 

Ce-i întărâtă la mânie pe copiii noștri? – de Petru Lascau


Unul dintre comentatorii blogului meu mi-a făcut următoarea provocare:

@Petru Lascau, aș vrea să elaborați puțin versetul din Efeseni 6:4 într-un alt post când aveți timp. Eu sunt și părinte și copil, trăind între părinti tradiționali români și cu copii crescuți în cultura americană. Eu mulțumesc lui Dumnezeu pentru părinții care au înțeles acest verset, dar vădîin jurul meu o mare lipsă de părinti duhovnicești.
“Și voi, părinților, nu întărâtați la mânie pe copiii voștri, ci creșteți-i în mustrarea și învățătura Domnului.”

Am găsit câteva motive pentru care unii copiii sunt provocați mereu la mânie de către părinții lor.

Copilul este înărâtat la mânie atunci când părintele lui (mama sau tata) comit următoarele:

1.Părintele expune constant în fața copilului modelul unui om mânios
2.Lipsa aromoniei din căsnicia ta
3.Disciplinarea se face mereu la mânie
4.Inconsecvența în disciplină
5.Standarde duble în aplicarea disciplinei
6.Nu admiți niciodată că ai greșit
7.Cauți mereu greșeli la copil
8.Anulezi regulile stabilite de Dumnezeu prin regulile tale
9.Când nu asculți partea lui de poveste
10. Când îl compari mereu cu alții
11.Când nu-ți faci timp să vorbești cu el
12.Când nu-l lauzi și apreciezi pentru reușite
13.Când nu te ții de promisiuni
14.Când îl mustri sau pedepsești în fața altora
15.Prin acordarea de prea multă libertate
16.Prin faptul că ești prea strict
17.Când faci glume pe seama lui
18.Când îl abuzezi fizic

Sunt sigur că există și alte motove care duc la întărâtarea la mânie a copiiilor noștri. Probabil că unii dintre cititori ne vor ajuta să completăm lista de mai sus.