Categorie: Articole pt.sărbătorile de iarnă

Ioan 1:1-5;9-14

La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.
El era la început cu Dumnezeu.
Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.
În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor.
Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o.

9 Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume.
10 El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut.
11 A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit.
12 Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu;
13 născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.
14 Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl.

Ori de cate ori citim un pasaj din sfintele Evanghelii, respectivul pasaj poate sa fie privit in doua feluri:

1.  Primul fel este reprezentat de sensul istoric al celor relatate, este perspectiva istorica al evenimentului descris in Evanghelie.
2. Celalalt sens este sensul de invatatura, semnificatia profunda a evenimentului. dimensiunea teologica a celor relatate.

Ori de cate ori citim din cele 4 Evanghelii, un anumit paragraf, o anumita relatare, el capata aceste doua sensuri. Cele doua sensuri sunt sensuri care se completeaza. Ele nu se exclud unul pe celalalt, ci se tes impreuna intr-un mesaj care intregeste revelatia lui Dumnezeu pentru noi. Pana si copiii cei mici observa aceste doua sensuri. Nasterea Domnului Isus Hristos si ea poate sa fie privita din aceste doua perspective: perspectiva istorica si perspectiva teologica sau perspectiva de invatatura. In seara aceasta, va invit sa ne uitam la nasterea Domnului Isus din perspectiva invataturii, din perspectiva sensului teologic.

Inainte de toate, inainte de a vorbi despre semnificatia intruparii si despre mesajul nasterii lui Isus, cred ca este absolut necesar sa afirmam 3 adevaruri mari, adevaruri care se constituie in contextul in care trebuie sa fie privita nasterea Domnului Isus. Fara intelegerea acestor 3 adevaruri mari, sensul intruparii Domnului Isus se poate intelege partial.

Adevarul 1. Paternitatea lui Dumnezeu

Primul adevar se refera la paternitatea lui Dumnezeu: Dumnezeu este Creator si este Tata. Sfanta Scriptura Il descopera pe Dumnezeu ca fiind ziditorul tuturor lucrurilor. Lumea este opera lui Dumnezeu. Dumnezeu a facut tot ceea ce este in cer si pe pamant. El i-a creat si pe oameni, i-a facut dupa chipul si asemanarea Sa. Toate acestea au fost facute prin Isus Hristos, Domnul nostru, despre care am citit in acest pasaj- Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El. Mai mult, Mantuitorul nostru, Domnul nostru, este implicat in creatie. El, nu doar ca a creat tot ceea ce exista, ci, El este implicat adanc in creatie sustinand in fiinta zidirea, lumea. El este Ce care ne da viata. El este Cel care ne da suflarea, El este Cel care intretine existenta noastra. El ne da paine si aer si hrana, ne poarta de grija in toate lucrurile. Este aproape de noi, Dumnezeu este ziditorul nostru. Numele Lui sa fie binecuvantat!

Subliniez ca Dumnezeu este Tata. Nasterea Domnului Hristos nu poate da fie inteleasa fara ca sa ne referim la paternitatea lui Dumnezeu. Fiecare om este creatia lui Dumnezeu. Nu exista copil, nascut pe fata pamantului, pe care Dumnezeu sa nu-l recunoasca ca si creatia Sa, ca opera a Sa. Chiar daca e un copil nascut nelegitim, ca bine zicea un filosof american: nu exista copii nelegitimi, exista numai parinti nelegitimi. Dumnezeu recunoaste in fiecare copil creatia Sa. Este conceptul de paternitate a lui Dumnezeu. Dar, aceasta paternitate, stimati frati si surori, nu trebuie intelease decat in termenii firii, in termenii naturii noastre omenesti. Nu in termeni spirituali, pentru ca in termeni spirituali este vorba despre o alta paternitate. In termenii firii, oamenii se trag din Dumnezeu, in sensul in care Dumnezeu este creatorul nostru. Slavit sa fie Dumnezeu!

Adevarul 2. Caderea omului in pacat

Al doilea adevar tine de caderea omului in pacat. Desi Dumnezeu l-a facut pe om desavarsit, omul a ales sa se indeparteze de Creator si sa traiasca in pacat. Datorita acestei alegeri facuta de Adam, mai intai, si apoi continuata decisiv generatie dupa generatie, oamenii s-au indepartat de Dumnezeu si astazi asistam la o omenire indepartata de Creator, plina de nelegiuire, de imoralitate, de pacat, o lume pe care o intelegem foarte bine. Ceea ce subliniem aici este ca oamenii, indepartanduse de Dumnezeu, se gasesc intr-o primejdie de moarte. Iar, sensul acestei primejdii de moarte, este imprejurarea care face necesara intruparea Mantuitorului nostru.

Faptul ca oamenii sunt indepartati de Dumnezeu se reflecta in pasajul nostru citit, cel putin in doua feluri. Mai intai este conceptul de intuneric, care face trimitere directa la pacat- întunericul n-a biruit-o. Este vorba de intunericul imoralitatii, al trairii in pacat, al tot ce inseamna indepartare de Dumnezeu si lipsire de slava lui Dumnezeu. Al doilea concept care arata trairea in pacat tine de ostilitatea oamenilor fata de Domnul Isus. Adevarul este ca oamenii sunt ostili fata de Domnul Isus, ceea ce este scris in vers. 11 – A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit. – se repeta aproape in fiecare zi. Adica, a venit la oamenii pe care i-a creat, a venit la aceia pentru care este Tata si totusi ai Sai nu l-au primit. Este adevarat ca oamenilor le sunt dragi binecuvantarile care deriva din mana lui Dumnezeu, dar cand este vorba de onorarea Lui, se dovedeste o ostilitate din ce in ce mai evidenta.

A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit. – Nu pot continua mai departe fara sa ridic o intrebare pentru fiecare dintre noi. Te gasesti printre cei care smpatizeaza cu Domnul Isus sau intre cei care-I sunt ostili? E o intrebare la care n-ai voie sa-i ignori raspunsul. As vrea sa spun ca prezenta noastra in adunare spune multe lucruri despre tabara din care facem parte, dar, dati-mi voie sa subliniez, ca nu spun tot. Amintiti-va ca in grupul care se tinea foarte aproape de anturajul Domnului Isus s-au gasit asa de multi oameni care au fost ostili.

Adevarul 3. Fratia oamenilor,
identitatea colectiva a umanitatii

Al treilea adevar in contextul carui trebuie inteleasa nasterea Domnului Isus este fratia oamenilor, identitatea colectiva a umanitatii. Cuvantul Domnului ne invata despre aceasta. Toti oamenii de pe pamant sunt nascuti, in final, din acelasi sange. Purtam in noi acelasi cod genetic. Chiar daca traim in natiuni diferite, vorbim limbi diferite, apartinem culturilor diferite, chiar daca avem pielea alba sau neagra, par blond sau negru, purtam in noi acelasi sange. Avem acelasi Tata. In natura noastra omeneasca este intiparita aceeasi identitate. Toti ne tragem din Adam.

Observatia mea este ca sub influenta filosofiilor de tip umanist, incet, incet, lumea s-a defragmentat si ea nu mai este vazuta ca o identitate colectiva, ci este vazuta ca o identitate centrata pe individ, pe persoana. Forma extrema a acestei gandiri este filosofia individualista, despre care n-as vrea sa vorbim, nu face subiectul nostru. Ideea centrala, stimati frati, este ca omenirea a pierdut sensul identitatii colective. Se merge acum pe individ, dar nu asa se gandeste in Scriptura. In Sfanta Scriptura, omul a fost inteles, valoarea lui a fost subliniata in contextul colectivitatii de care apartinea, a familiei de care tinea, a poporului in care s-a nascut si a cetatii in care traia, a grupului mai larg, cum am zice, a semintiei. Asa s-a inteles in Sfanta Scriptura si asa se uita Dumnezeu la oameni.

Exista o latura individuala, o responsabilitate pe care o avem ca persoane, ca indivizi. Dar, dincolo de identitatea noastra personala, exista o identitate colectiva care nu trebuie sa o pierdem din vedere. In baza acestei identitati colective, pacatul se muta de la om la om, ca sangele care se muta de la unul la altul. In baza identitatii colective, de la Adam spre toti ceilalti, se transfera vinovatia si pacatul. Si tot in baza acestei identitati colective vine si responsabilitatea. In sanul poporului Israel, Acan a pacatuit, dar, pentru ca era parte a unui popor, actiunea lui a afectat intregul popor. In baza identitatii colective- unul a facut, dar, i-a implicat pe toti.

Avram este un om cu frica de Dumnezeu si din el se porneste un neam care paseste pe urmele tatalui lor si din pricina relatiei cu Dumnezeu a lui Avram, Avram obtine o binecuvantare care se transfera nevazut grupului care porneste din el, familiei care porneste din el. Uitati-va va rog si in alte locuri din Sfant Scriptura si veti vedea acest adevar. Doar la unu as face referinta, este scris in ep. catre Romani 5:12 – De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit… Iata identitatea colectiva a speciei umane. Asa ne vede Dumnezeu. Exista o fratie, o fraternitate a lumii intregi. Aceasta fratie vine din creatie. Purtam in noi acelasi sange.

In contextul acestei realitati trebuie inteleasa nasterea lui Isus, pentru ca in acelasi pasaj, Romani 5:19, Cuvantul lui Dumnezeu ne vorbeste si despre Hristos – Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur Om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi. Este vorba, aici, de Domnul Isus. Va rog sa observati ca Mantuitorul Isus, in acest pasaj, este numit ‘Om’. Prin neascultarea lui Adam, in baza identitatii colective a umanitatii, cei multi care s-au nascut din el au fost pacatosi. Si acum, in baza aceleasi identitati colective , asa cum prin neascultare toti au fost facuti pacatosi, acum, prin ascultarea Unuia dintre noi, care ne reprezinta pe toti, este Isus, numit aici ‘Om’. Printr-un singur Om, cei multi vor fi facuti neprihaniti. Cu asta se contureaza o alta fratie, o alta fraternitate, as zice, in sanul fraternitatii mai largi, adica a omenirii intregi se naste un popor nou, care este chemat sa poarte un nume nou si care sa se identifice cu acela in care au crezut si care este Mantuitorul nostru, Isus Hristos. Numele Lui sa fie binecuvantat.

Avand in vedere aceste trei adevaruri- paternitatea lui Dumnezeu, caderea oamenilor in pacat si fratia oamenilor, in acest context, nasterea lui Isus capata un sens mai adanc. Acum, sa vorbim despre semnificatia nasterii lui Isus in lume. Cred ca aici, cuvantul central care concentreaza cel mai bine esenta semnificatiei nasterii lui Isus este cuvantul ‘speranta’. Dumnezeu ofera lumii speranta. Dumnezeu se apropie de lumea care l-a parasit.  Semnificatia centrala, mesajul central al acestor sarbatori este speranta.

(Din primele 18 minute, mai sunt aprox 30 de minute din mesaj)

Biserica penticostală Emanuel din Sibiu. http://www.bisericaemanuelsibiu.ro/

PAGINA – Nelu Brie PREDICI

VIDEO by N.marian

Capitolul 1 din Evanghelia dupa Matei, probabil este cel mai potrivit capitol si pasaj biblic care sa faca legatura intre Vechiul Testament si Noul Testament. Matei, ca unul care a fost aproape de Mantuitorul Isus Hristos, fiind apostolul Sau, ne duce in istorie, pentru ca vrea sa ne arate ca Isus Hristos, macar ca este Fiul lui Dumnezeu, macar ca este divin, El este si o persoana istorica. De fapt, este cea mai istorica persoana pentru ca si cei ce-i neaga existenta, trebuie sa admita ca El a fost si este persoana istorica.

Mi-aduc aminte, eram inca in Romania, pe timpul comunismului, faceam naveta de la Ploiesti la Bucuresti pentru ca lucram acolo, la conducerea Cultului Penticostal, si calatoream cu trenul la Bucuresti. M-am dus la clasa I, am intrat in compartiment si dupa cateva calatorii, una din persoanele care era in compartiment- cu regularitate acolo, erau trei ofiteri de armata si doi civili. Si mai era un loc si m-am pus acolo, ca era cald intre ei. Era undeva prin Martie, era rece afara.
Si unul dintre civili imi zice: “D-le, v-am vazut ca si dvs. calatoriti cu trenul acesta la Bucuresti. Si cum de ati venit sa va asezati aici?”
“Aici am vazut un loc liber si am venit sa ma asez.”
Si ma intreaba: “Dar, ce faceti d-le la Bucuresti?”
Si am zis eu: “Predau.”
“Dar, ce predati, d-le?”
“Teologie.”
“Pfff… teologie? Tu esti o rusine nationala,” [mi-a zis] din senin. “Statul roman investeste in dumneata sa te educe si dumneata faci teologie?”
Am zis: “Statul a investit pana la liceu. Dar, dupa liceuincolo n-a investit statul, asa ca nu m-a educat statul.”

Si-mi spune el: “D-le, daca imi dai un argument ca Hristos al tau exista, ma pocaiesc si eu.”
M-am uitat la ei, ca toti erau cu ochii pe mine, acuma.
Si am zis: “D-le, eu va dau argument, dar ma te ca nu va pocaiti.”
“Nu, d-le, ca ma pociesc! Stii cu cine vorbesti?”
Am zis: “Nu stiu.”
“Eu sunt seful propagandei de partid din Ministerul Transportului si Telecomunicatiilor.”
Si, avea ziarul in mana: Scanteia, ziarul partidului.. Am zis: “Ce cititi, d-le?”
Zice: “Ce sa citesc, d-le? Ziarul partidului. De ce? Ce vrei sa ma intrebi?”
“Pai, ce scrie? Scanteia si dupa aceea, ce data e? Spuneti-mi, ce data e?”
Si imi spune el: “15 martie,” sa zicem, ca nu stiu exact ce data era, dar era luna martie.
Si i-am zis eu: “Ati vazut, asta este argumentul ca Isus Hristos exista.”
“Cum, d-le, ca asta este ziarul partidului!”
“Nu, nu, d-le. Este 15 martie 1985, de la Hristos incoace, nu-i de la Lenin incoace.”
A stat putin, s-a uitat la colegii lui si-a zis: “Cred ca stie ceva.”

M-am intalnit de multe ori dupa aceea cu dansul. A venit special la mine, pe culoar si mi-a zis: “D-le, imi place cum mi-ati raspuns.” Dar, vreau sa va spun ca in aprox. 6 luni de zile s-a predat Domnului si acolo pe tren ne-am rugat Domnului, sa primeasca mantuirea.

Isus Hristos a fost o persoana istorica, Unul care a impartit lumea in doua, istoria lumii in doua: inainte de Hristos si dupa Hristos. Dar, dincolo de aceasta, Isus Hristos este cu totul diferit de orice alta persoana din lume.

1. Regalitatea lui Isus Hristos

Matei ne prezinta cateva aspecte legate de persoana Mantuitorului Isus Hristos. Primul aspect care ni-l prezinta Matei este Regalitatea Lui. Matei 1:1 zice “Cartea neamului lui Isus Hristos, fiul lui David….” este primul lucru cu care incepe Matei, pentru ca Matei ne spune: Cel ce s-a nascut, macar ca s-a nascut la ieslea Betleemului, este Rege. Ne prezinta regalitatea lui David. David este fondatorul dinastiei regale, Israelite, si daca va uitati cu atentie la capitolul intai din Evanghelia dupa Matei, Duhul Domnului, prin Matei, ne prezinta vreo 15 imparati care au descins din David si care au fost stramosii pamantesti ai Mantuitorului Isus Hristos. Dar nici unul din ei nu este numit imparat afara de David, macar ca au fost imparati. Singurul care este numit imparat in aceasta evanghelie este David si este numit de doua ori, ca sa confirme si sa intareasca acest adevar in vers. 6 – … De doua ori, pentru ca asa sunt marturiile lui Dumnezeu. Asa sunt argumentele lui Dumnezeu, pe baza a doua sau trei marturii. Deci, Cel ce s-a nascut, Isus Hristos este imparat.

2. Nationalitatea lui Isus Hristos

Matei ne prezinta nationalitatea Lui. Uitati-va la partea finala a versetului intai “fiul lui Avraam”. Cu alte cuvinte, Matei vrea sa spuna: Cel ce s-a nascut din David, ca imparat, pe de alta parte, este evreu, pentru ca Avraam este fondatorul dinastiei  sau daca vreti, natiunii israelite. Avraam este parintele lui Israel, dupa cum este si parintele credintei.

3. Umanitatea lui Isus Hristos

Apoi, Matei continua in prezentarea lui Isus Hristos si ne vorbeste despre umanitatea Lui. Uitati-va in Luca 3:38 “fiul lui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam, fiul lui Dumnezeu. -” Cand Luca prezinta genealogia, a Mantuitorului nostru Adam, el merge pana la Adam si spune “fiul lui Adam”, pentru ca Isus Hristos s-a nascut ca om.

Deci este regal, este Rege, prin David. Este evreu prin Avraam. Este om prin Adam. Prin urmare, toata omenirea are dreptul la Isus Hristos. Isus Hristos a venit pentru toata omenirea. Din nou, ne intoarcem la Matei. Cand Matei prezinta genealogia, istoria stramosilor lui Isus Hristos, El o face printr-o maniera speciala. Prezinta 3 grupuri de cate 14 persoane. Uitati-va in Matei 1 vers. 17, spune “ Deci de la Avraam până la David sunt paisprezece neamuri de toate; de la David până la strămutarea în Babilon sunt paisprezece neamuri; şi de la strămutarea în Babilon până la Hristos sunt paisprezece neamuri.” Insa, ultima grupare, de 14 nu mai este de 14, este de 13.  Foarte interesant. Intrebarea este: oare de ce? De ce 13 si nu 14? Pentru ca cel de-al 14 este practic Isus Hristos. Dar, intentionat, Duhul Sfant a omis unul din stramosii lui Isus Hristos, ca sa fie El si sa ramana 13. Stiti de ce? Pentru ca, pe langa faptul ca Isus Hristos a venit sa mantuiasca oamenii, Isus Hristos a venit sa nimiceasca lucrarile diavolului. Ori, in istoria biblica si in gandirea biblica, si in gandirea laica, numarul diavolului este numarul 13. Nu toata lumea se teme de vineri 13, toata lumea se teme de numarul 13. Mantuitorul, Isus Hristos, lasand ultima lista, a treia, doar de 13 persoane, vine sa ne spuna ca Lui nu i-a fost frica sa se lupte cu diavoulul aici pe teritoriul Lui si multumim Domnului ca Domnul Isus Hristos l-a invins pe cel rau. Si de aceea, si noi suntem astazi biruitori prin Isus Hristos.

Felul in care Matei ne prezinta aceste 3 grupari de generatii din care s-a nascut Isus Hristos, este foarte interesant. De la Avram la David sunt generatiile premonarhie, de la David la robia babiloniana este generatiile care formeaza monarhia lui Israel si apoi, de la Babilon la Isus sunt generatiile post monarhie. Deci, premonarhie, monarhie si post monarhie. Cu alte cuvinte, premonarhia este ridicarea lui Israel, monarhia este regalitatea lui Israel si post monarhia este ruina lui Israel, pentru ca in momentul in care se naste Isus Hristos, Israel este departe de mantuire.

4. Divinitatea lui Isus Hristos

Nu numai regalitatea, nu numai nationalitatea, nu numai umanitatea este prezentata de Matei. Este prezentata si divinitatea lui Isus Hristos. Uitati-va, spre exemplu, la vers. 2 si uitati felul in care Matei prezinta istoria nasterii lui Isus Hristos. “Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe Iacov; Iacov a născut pe Iuda şi fraţii lui;” -in traditia iudaica, in traditia israelita, cel care este prezentat ca unul din care descinde cineva, este tata. De aceea, in toate listele acestea, spune: Avraam a nascut… Iacov a nascut… Isac a nascut.. David a nascut… Solomon a nascut…

Matei 1:16, observati cum schimba Duhul Sfant istoria, “Iacov a născut pe Iosif, bărbatul Mariei, din care S-a născut Isus, care Se cheamă Hristos.”  Maria s-a nascut din Isus, nu Iosif. Pana in momentul acesta, toti barbatii au nascut, in traditie. De data aceasta, spune: “barbatul Mariei, din care s-a nascut Isus”, pentru ca Isus nu este fiul lui Iosif. Isus este fiul Mariei. Lucrurile, asa cum le cunoasteti din Scriptura, dar pentru ca suntem la aceasta sarbatoare, sa va readucem aminte, lucrurile s-au petrecut in felul urmator:

In Geneza 3:15 – Domnul Dumnezeu a stat de vorba cu omul, a stat de vorba cu femeia si a stat de vorba cu diavolul- Satana, cel care i-a ispitit si au cazut in pacat. Si in aceasta discutie, uitati ce spune Cuvantul lui Dumnezeu:  Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.” Inseamna ca si diavolul poate sa aiba copii- samanta diavolului. De aceea, anticrist, va fi o imitatie a nasterii lui Isus Hristos, pentru ca el va fi un om al unui rezultat a unei uniuni nenaturale intre Satana si o femeie- “samanta ta si samanta ei”. Care e samanta ei? Care e samanta femeii? Isus Hristos.

De acum, s-a vestit ca  se va naste Isus Hristos, care este in Biblie samanta femeii. Cum au decurs lucrurile? Uitati cum au decurs lucrurile. In Luca 1:30 –

30 Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu.
31 Şi iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un Fiu, căruia Îi vei pune numele Isus.
32 El va fi mare şi va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; şi Domnul Dumnezeu Îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David.
33 Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit.”
34 Maria a zis îngerului: „Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?”

adica, sunt o femeie curata, virgina.

 Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt Se va coborî peste tine, şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.

pentru ca omul a cazut in pacat,  si rascumpararea lui nu s-a mai putut face de catre omul cazut in pacat, toti descendentii, de la Adam incoace, pana la noi, ne nastem in pacat. Dumnezeu: consiliul celor trei numit Tatal, Fiul si Duhul Sfant s-au intrunit si au zis: Cum il salvam pe om? Si Unul dintre cele 3 persoane a zis “Eu am sa-l salvez.” Ceilalti doi au intrebat: Cum? Ma voi intrupa, voi trai ca un om, dar fara de pacat, pentru ca acolo s-a dat batalia si a cazut pe pamant omul, acolo, pe pamant, trebuie sa se dea din nou batalia si sa invinga. Si atunci, o alta persoana din cele 3 a zis: Daca Tu faci lucrul acesta, daca Tu te intrupezi, eu fac posibila intruparea Ta. Cum? Am sa-ti pregatesc, am sa-ti construiesc, am sa-ti creez un mic trup, pentru ca El este samanta femeii, nu este samanta barbatului. Evrei 10:5 – De aceea, când intră în lume, El zice: „Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos; ci Mi-ai pregătit un trup; Deci, unul dintre cei 3 a zis: Eu ma intrupez. Al doilea a zis: Daca Tu te intrupezi, Eu iti creez un trup, pentru ca Tu trebuie sa fi samanta femeii, nu a barbatului. Si Dumnezeu, Tatal, a creat un embrion mic, ca sa folosim limbajul anatomic si a luat acest embrion creat, trupul acesta mic si l-a pus in pantecele Mariei, in ovulul ei. Cea de a treia persoana din Dumnezeu, pe care-L numim Duhul Sfant, a zis: Daca Tu te intrupezi, daca Tu ii faci trup, ii construiesti trup, Eu am sa-L animez asa cum L-am animat pe Adam. Ca, dupa ce l-a facut pe Adam, Dumnezeu l-a framantat din tarana pamantului,

(Din primele 21:05 min)

VIDEO by Emanuel Church Anaheim

http://rodiagnusdei.wordpress.com/