Categorie: Articole pt.sărbătorile de iarnă
Crăciunul: vitrina lui Dumnezeu!
Perioada sărbătorilor de iarnă este raiul comercianţilor. Frenezia cumprăturilor capătă proporţii globale, cum fiecare doreşte să iasă din magazin, cel puţin cu un cadou în mână şi-al-nu-ştiu-câtălea între dinţi… Să nu mai vorbim de întreaga industrie a decoraţiunilor, cu brazi, globuleţe, ghirlande, figurine, steluţe, luminiţe – sau lumineţe, cum spune băieţelul nostru, Elias – etc. În fine, bune şi astea…
Important e să vedem rolul special pe care îl joacă vitrina în toată povestea asta. Vitrina are rolul esenţial de a deschide faţă de trecători această lume „de vis” a Crăciunului. Toate cadourile și decorațiunile ar fi inutile dacă ar rămâne ascunse, învăluite de un mister total, făcându-ne poate chiar să ne îndoim de existența lor. Chiar dacă vitrina nu dezvăluie tot ce se află în magazin, este totuși un „pod de legătură” între cumpărător și comerciant; vitrina invită la „contemplare” – window shopping – și mai mult – te invită chiar acolo, în lumea de basm a cadourilor. Cum ieși de acolo, depinde de portofel și de creier.
Doar că adevărata „vitrină” a Crăciunului este cea către Dumnezeu. Cum am putea spune noi ceva semnificativ despre Dumnezeu? Cum l-am putea înțelege pe Dumnezeu? Este mult mai ușor să spui ce nu e Dumnezeu, decât să spui ce este El. Nu este de mirare că s-a investit foarte mult în dezvoltarea teologiei apofatice (teologia „prin negație”). Spunem: Dumnezeu nu este muritor, Dumnezeu nu este limitat, Dumnezeu nu păcătuiește, Dumnezeu nu se schimbă etc.
Acest „NU” reprezintă însuși epitomul separării noastre de Dumnezeu – noi suntem „aici”, El este „acolo”. Noi suntem muritori, limitați, păcătuim, ne schimbăm etc. Noi NU suntem ca Dumnezeu și Dumnezeu NU este ca noi. Și, dacă am rămâne aici, toată povestea asta s-ar termina foarte trist… Lumea lui Dumnezeu ar rămâne total ascunsă, învăluită în mister, infinit de departe de noi.
Dar, să vedem acum semnificația copleșitoare a întrupării lui Mesia: Dumnezeu se deschide personal față de noi! În Evrei 1:1-2 citim: „După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu,la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi veacurile.”
Acum putem spune, în sfârșit, ceva la modul pozitiv (afirmativ) despre Dumnezeu: Dumnezeu este ca Hristos! Dar Hristos este ca noi toți, Om, fără a înceta a mai fi Dumnezeu. Prin urmare, Dumnezeu este aici, cu noi. Este Emanuel! Putem vorbi despre Dumnezeu cu limbajul nostru și în ciuda limitărilor noastre.
Hristos, „întipărirea ființei lui Dumnezeu”, devine o fereastră spre Dumnezeu, fiindcă El, Om fiind, este însuși Dumnezeu. Adevărata „vitrină” a Crăciunului nu este cea a comercianților, ci însăși „vitrina lui Dumnezeu”. În Hristos, Dumnezeu ne invită pe noi trecătorii de pe drumul acestei planete, să intrăm în relație cu El. Avem posibilitatea să jubilăm de bucurie, fiindcă privind la „vitrina lui Dumnezeu” și intrând în relație cu El, am pășit în interior: „noi în El și El în noi”!
Și acolo, în Dumnezeu, am găsit cadoul la care am visat dintotdeauna. Acel „cadou” pe care l-am tot căutat, fără să știm, uneori, ce căutăm. Un cadou care să nu ne dea bucurie doar de Crăciun, ci pentru eternitate. Un așa cadou, încât să nu-ți mai dorești altul.
„Intrând” în Dumnezeu am găsit cadoul! Pe el scria: Nemuritor, Nelimitat, Fără păcat,Neschimbător… Ne-am uitat mai bine și am văzut că acel cadou era împachetat cu un roșu, ca sângele lui Hristos. Deasupra avea o cunună de spini. Am dat cununa deoparte, am deschis cadoul „bucurându-ne, tremurând”, iar în interior am găsit o cărticică pe care scria cu litere de aur, eterne: „…fiul Meu și fiica Mea, poți să-mi spui ”Tată!” ”
Pastor Costel Ghioancă
Cum este corect să sărbătorești Crăciunul?
Cu caţiva ani în urmă mă aflam în Statele Unite ale Americii înainte de Crăciun. Sărbătoarea aceasta se pare că este cea mai importantă pentru oamenii acestei ţări. Pe când mergeam cu un prieten din Sacramento spre Castro Valley, am văzut noaptea, scrisă cu litere foarte mari care luminau, o inscripţie ce m-a mişcat mult. Era scris: “Jesus is the reason for the Season!” şi în traducere înseamnă “Isus este motivul/sensul acestei sărbători!”. Crăciunul mai este numit de americani şi “Season”. Sensul acestei inscripţii este foarte adînc şi implică o tristă realitate. Oamenii sărbătoresc Crăciunul peste tot, dar până şi în cele mai civilizate ţări nu au mai păstrat nimic din sensul iniţial al sărbătorii. În alt an tot de Crăciun mă aflam cu soţia în aeroportul din Amsterdam şi un grup de muzicieni mergeau prin sălile mari ale aeroportului şi cântau foarte frumos cu instrumente muzicale. Dar, timp de mai multe ore, nu am auzit de la ei nici măcar o singură melodie a vreo unei cântări de Crăciun şi aceasta după ce atâtea opere muzicale au fost alcătuite pe parcursul veacurilor. Nu este mai bună situaţia nici la noi în Moldova. În lunga perioadă sovietică a ateismului, oamenii nu au ştiut decât despre un Moş Gerilă inventat, ca să-i facă să uite pe Cel a cărui zi de naştere o sărbătorim la Crăciun, de Domnul Isus, Împăratul Împăraţilor şi Domnul domnilor. Să vedem…
Ce relatează Biblia despre apariţia Crăciunului?
Luca, autorul Evangheliei care îi poartă numele, a fost un grec deosebit de educat pentru vremea lui. El a găsit cu cale “după ce a făcut cercetări cu deamănuntul asupra tuturor acestor lucruri de la obîrşia lor, să le scrie în şir unele după altele”(Luca 1:3). Astfel, el spunea că
… îngerul Gavril a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galilea, numită Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. Îngerul a intrat la ea, şi a zis: “Plecăciune, ţie, căreia ţi s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvîntată eşti tu între femei!” Tulburată foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemneze urarea aceasta. Îngerul i-a zis: “Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu. Şi iată că vei rămînea însărcinată, şi vei naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Isus. El va fi mare, şi va fi chemat Fiul Celui Prea Înalt; şi Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David. Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfîrşit.” Maria a zis îngerului: “Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?” Îngerul i-a răspuns: “Duhul Sfînt Se va pogorî peste tine, şi puterea Celui Prea Înalt te va umbri. De aceea Sfîntul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu. Iată că Elisaveta, rudenia ta, a zămislit, şi ea, un fiu la bătrîneţe; şi ea, căreia i se zicea stearpă, este acum în a şasea lună. Căci niciun cuvînt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere. Maria a zis: “Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” Şi îngerul a plecat de la ea.” (Luca 1:26-38)
Când a aflat ca Maria este deja însărcinată, au apărut suspiciuni şi dezamăgiri în inima lui Iosif, bărbatul ei, dar el ,
…era un om neprihănit, şi nu voia s-o facă de ruşine înaintea lumii; de aceea şi-a pus de gînd s-o lase pe ascuns. Dar pe cînd se gîndea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului, şi i-a zis: “Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevastă-ta, căci ce s-a zămislit în ea, este de la Duhul Sfînt. Ea va naşte un Fiu, şi-i vei pune numele Isus, pentru că El va mîntui pe poporul Lui de păcatele sale.” Toate aceste lucruri s-au întîmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin proorocul, care zice: “Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un fiu, şi-i vor pune numele Emanuil”, care, tălmăcit, înseamnă: “Dumnezeu este cu noi”. Cînd s-a trezit Iosif din somn, a făcut cum îi poruncise îngerul Domnului; şi a luat la el pe nevastă-sa. Dar n-a cunoscut-o (adica nu a întreţinut relaţii sexuale cu ea), pînă ce ea a născut un fiu.” (Matei 1:19-25)
Dar, când avea să nască Maria…
În vremea aceea a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea. Înscrierea aceasta s-a făcut întîia dată pe cînd era dregător în Siria Quirinius. Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui. Iosif s-a suit şi el din Galilea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudea, în cetatea lui David, numită Betleem, -pentru că era din casa şi din seminţia lui David, să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată. Pe cînd erau ei acolo, s-a împlinit vremea cînd trebuia să nască Maria. Şi a născut pe Fiul ei cel întîi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentrucă în casa de poposire nu era loc pentru ei. În ţinutul acela erau nişte păstori, cari stăteau afară în cîmp, şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoşat foarte tare. Dar îngerul le-a zis: “Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un Mîntuitor, care este Hristos, Domnul. Iată semnul, după care-l veţi cunoaşte: veţi găsi un prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.” Şi deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudînd pe Dumnezeu, şi zicînd: “Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte, şi pace pe pămînt între oamenii plăcuţi Lui.” După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alţii: “Haidem să mergem pînă la Betleem, şi să vedem ce ni s-a spus şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul.” S-au dus în grabă, şi au găsit pe Maria, pe Iosif, şi pruncul culcat în iesle. După ce L-au văzut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc. Toţi ceice i-au auzit, s-au mirat de cele ce le spuneau păstorii. Maria păstra toate cuvintele acelea, şi se gîndea la ele în inima ei. Şi păstorii s-au întors, slăvind şi lăudînd pe Dumnezeu, pentru toate cele ce auziseră şi văzuseră, şi care erau întocmai cum li se spusese.” (Evanghelia dupa Luca 2:1-20)
Cea mai mare minune în toate cele întâmplate mai sus nu este faptul că fecioara a născut un copil sau că îngerii au venit să se arate păstorilor în câmp noaptea. Cea mai mare minunte este că….
La Crăciun Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat
Dacă evangheliştii Matei şi Luca încep relatările lor despre naşterea lui Isus în Betleem, atunci Ioan, autorul Evangheliei care îi poartă numele, porneşte relatarea despre Isus din veşnicii de unde vine Fiul lui Dumnezeu. Ioan Îl numeşte pe Isus “Cuvântul lui Dumnezeu” şi începe Evanghelia sa cu acest pasaj:
La început era Cuvîntul, şi Cuvîntul era cu Dumnezeu, şi Cuvîntul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El. În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor. Lumina luminează în întunerec, şi întunerecul n-a biruit-o. A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan. (se referă la Ioan Botezătorul) El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el. Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină. Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume. El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sînge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu. Şi Cuvîntul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl. Ioan a mărturisit despre El, cînd a strigat: “El este Acela despre care ziceam eu: “Celce vine după mine, este înaintea mea, pentrucă era înainte de mine”. Şi noi toţi am primit din plinătatea Lui, şi har după har; căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos. Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sînul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.” (Evanghelia dupa Ioan 1:1-18)
Aceasta este esenţa sărbătorii, aceasta sărbătorim la Crăciun – măreţul eveniment când Fiul lui Dumnezeu, care din veţnicii este cu Dumnezeu, prin care au fost făcute toate lucrurile şi prin care am fost facuţi şi noi, a luat trup omenesc pentru ca să ne aducă adevărul despre viaţa veşnică şi harul lui Dumnezeu. Aceasta este cea mai mareata sarbatoare din Univers si este important sa stii…
Cum sa sarbatoresti frumos Craciunul?
Asa cum ne relateaza textul Sfintei Scripturi, “toate lucruriule au fost facute prin El”, prin Isus, Fiul lui Dumnezeu ce a luat trup omenesc la primul Craciun. ” Lumea a fost facuta prin El, dar lumea nu l-a cunoscut. A venit la ai Sai si ai sai nu l-au primit.” Si nu mai conteaza nimic altceva ce ar putea face oamenii ca sa le fie frumos Craciunul. Daca nu l-au primti pe Domnul Isus, daca nu au primit mantuirea (salvarea de pacate) care o ofera El, atunci sarbatoarea Craciunului este un prilej sa-si aminteasca si sa se gandeasca ca sunt cei mai nenorociti dintre toti oamenii, pentru ca au ramas si raman in intunericul pacatului si deznadejdii.
Cei care sarbatoresc Craciunul in toata plinatatea, sunt cei ce L-au primit, adica care cred in Numele lui Isus si carora El, maretul Imparat al Imparatilor, le-a dat dreputul sa se faca copiii lui Dumnezeu. Ce mult a fost schimbata viata mea in ziua cand am crezut in El si cata bucurie mi-a turnat in inima si imi toarna pana in prezent cunoasterea Lui si relatia pe care o am cu Cuvantul care s-a facut trup. Prin credinta in Isus am fost nascut din nou pentru o viata noua. Lucruruile vechi si nevredince de Imparatia Lui au trecut si toate lucruruile s-au facut noi. Cu o inima plina de bucurie pentru mantuirea care mi-a adus-o voi sarbatori Craciunul si in acest an. Dumnezeu sa te binecuvinteze draga cititor al acestui mesaj sa experimentezi si tu la acest Craciun bucuria cunoasterii Domnului Isus si a credintei din inima in El.
Craciuni Fericit!!!
Corul Bis.Maranata Vulcan – Bucurați-vă de vestea bună
Ce este Craciunul ?
Suntem in pragul sarbatorilor de iarna si intreaga tara este cuprinsa de freamatulspecific acestor sarbatori. Localitati impodobite, case luminate, pomi imbracati in mii debeculete colorate, salile mari de teatru gazduiesc concerte de colinde inaltatoare,marketurile misuna de cumparatori care-si pregatesc cadourile pentru copii sau nepoti sioferte care mai de care avantajoase sau mai putin avantajoase, functie de parerea fiecaruia,invadeaza magazinele mari si mici. Toata suflarea se afla intr-o perioada de pregatire intensa pentru cele doua zile de sarbatoare. Toate acestea fac parte din viata noastra si isiau farmecul lor dar concentrandu-ne doar pe ele pierdem din vedere spiritualul care este defapt esenta Craciunului.
Daca n-ar fi existat un Fiu de Dumnezeu care sa ia chip de om, dacan-ar fi existat o iesle, niste magi si niste pastori, un Iosif si-o Maria atunci Craciunul nu ar fiexistat. Aceasta sarbatoare nu-si are rostul daca nu-L are in centru pe adevaratul sarbatorit.Cand spun adevaratul sarbatorit nu ma refer deloc la Mos Craciun. Nu, el este doar un bagajaditional al acestor sarbatori, bagaj agatat de oameni nu de Dumnezeu . Sarbatoritul real alCraciunului este Isus Hristos, sau Mesia, sau Emanuel cum mai este El numit de Scriptura. El trebuie sa se afle in centru, nu altcineva sau altceva. Obisnuim sa spunem: Craciunul nue Craciun fara brad, fara cadouri si fara Mos Craciun. Corect cred ca ar fi sa spunem ca nupoate exista un Craciun reusit fara Mesia si pe celelalte sa le privim ca pe niste bonusuri dinpartea lui Dumnezeu, bonusuri de care ingaduie sa avem parte ca sa ne bucuram de ele.
Cu ocazia acestei sarbatori ar trebui sa ne amintim cu adanca recunostinta fata de Dumnezeude sansa pe care ne-a oferit-o pentru viata de dincolo de moarte si n-ar trebui sa ingaduimca aceste zile de praznic sa vina si sa treaca fara sa spunem copiilor nostri ce inseamna defapt Craciunul. Sunt copii care stiu doar de Mos Craciun si cadouri si habar nu au de unHristos, de un Mesia, de un copil intr-o iesle, de un Iord, de un Iosif si de-o Maria. Bietii copiin-au nici o vina pentru ca daca noi ca parinti nu le comunicam aceste realitati atunci n-au deunde sa afle de ele. Asadar, indemn cititorul sa nu permita perpetuaarea golirii de continut,de-a lungul generatiilor, a sfintelor sarbatori de iarna.
(Estela C. Manea)
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 