Categorie: BIOGRAFII
Slujind in Parlamentul Romaniei – de Florica Chereches, deputat
Din 9 decembrie 2012, sunt Deputat de Oradea în Parlamentul României, o onoare deosebită și o responsabilitate enormă pentru oricine, cu atât mai mult pentru un copil al lui Dumnezeu ce vrea să rămână credincios valorilor pe care le are. Viața mea a fost un șir de suișuri și coborâșuri, de momente de criză profundă, dar și de bucurie nemărginită, constantă fiind prezența și călăuzirea lui Dumnezeu.
Uitându-mă în urmă, pot spune acum că cea mai adâncă vale din viața mea a fost de fapt rampa de lansare pentru tot ce a urmat, a fost testul credinței mele. Îi sunt recunoscătoare lui Dumnezeu pentru că mi-a purtat de grijă, pentru că mi-a dat putere să o iau de la capăt de fiecare dată. Acest lucru m-a făcut să rămân tânără în sufletul meu, să simt mereu bucuria unui nou început și entuziasmul de a construi ceva semnificativ, mi-a dat o energie nebănuită pentru a lucra de dimineața până noaptea târziu.
Viața mea s-a desfășurat destul de liniar până în 1991. M-am născut în 1960, am fost o elevă silitoare, am mers la biserică. Am terminat Facultatea de mecanică la Cluj Napoca în 1983 și am fost angajată la Înfrățirea Oradea ca inginer. M-am căsătorit în 1980 cu Aurel Toșa, violoncelist, profesor la Liceul de artă Oradea. În 1982 s-a născut primul nostru copil, Filip, iar în 1985, venea pe lume surioara lui, Cristina.
Anul 1991 a fost unul de cotitură în viața mea, care a răvășit acest traseu liniștit și previzibil și m-a dus în ape tumultoase, tulburi și mare furtună. Furtuna a început gradual cu disponibilizarea mea, în martie, apoi a urmat o sarcină neașteptată, punctul culminant fiind accidentul din 27 septembrie, în străinătate, al soțului meu, în urma căruia și-a pierdut viața. Eram șomeră și însărcinată în luna a cincea cu Titus! În acel moment m-am simțit părăsită, pustie, lovită și singurul lucru care mi-a mai rămas a fost credința că Dumnezeu nu m-a părăsit și că într-adevăr se îngrijește de văduve și de orfani.
M-am recăsătorit, doi ani mai târziu, iar Dumnezeu ne-a dat o fetiță împreună. Acum mă mândresc cu cea mai mare avere a mea: soțul, cei patru copii și cei patru nepoți! Am avut parte de multe începuturi, fiind, pe rând, profesor de blockflöte, traducător din limba engleză, apoi, după concediul pentru îngrijirea celui de-al patrulea copil, din nou în căutarea unui loc de muncă, iar în 2000, am înființat și condus Asociația Integra România, fiind director executiv până în 2012.
Am intrat în politică în 2008, devenind consilier local, Președinte al Comisiei sociale, poziție din care am putut să inițiez mai multe proiecte benefice Oradei și m-am implicat cu entuziasm în activități sociale și comunitare. În 2012 am fost timp de 6 luni viceprimar, o mare onoare, dar și o provocare pe care am tratat-o cu multă responsabilitate, o experiență unică în felul ei.
Vreau să vă asigur că nu am ambiții politice personale, ci sunt animată de dorința de a-mi sluji țara și de a sprijini dezvoltarea ei și a orașului meu drag. Mă implic în politică pentru că doresc o schimbare și doresc să ajut să se întâmple această schimbare. Fiind femeie, sunt obișnuită să mă gândesc în primul rând la binele celorlalți, al familiei, al comunității din care fac parte.
Majoritatea românilor vor să vadă fețe noi în politică, oameni integri, modele de urmat, oameni care-și iubesc și-și slujesc țara și nu așteaptă să fie slujiți de ea, oameni care caută binele țării și al orașului din care provin, oameni care pun suflet în ce fac. Mă număr și eu printre ei și bucuria mea va fi când copiii mei vor vedea că mama lor a lăsat o urmă a vieții trăite pe pământ, realizări durabile în timp.
Sunt membru al Comisiei pentru învățământ, știință, tineret și sport în Camera Deputaților, și sunt preocupată de educația și formarea copiilor noștri, a tinerilor, pentru a deveni cetățeni responsabili care-și însușesc nu doar informații și cunoștințe, dar și principii sănătoase pentru viață. Am întâlniri cu profesori pentru a înțelege care le sunt problemele și ce se poate face pe plan legislativ pentru îmbunătățirea situației. Interacțiunile cu specialiștii din cadrul ministerelor în București și ai administrației locale în Oradea, ajută la clarificarea unor probleme, la inițierea de proiecte legislative și îmbunătățirea comunicării în general. Interesul pentru promovarea şi repunerea învãţãmântului profesional pe harta educaţionalã a condus la stabilirea unei cooperãri strânse cu experţi în educaţie din străinătate.
Preocupările mele sunt apoi legate de familie, copii, adopție, pentru că am trecut prin multe greutăți și înțeleg ce importantă e familia formată din mamă și tată, nu doar să stea la baza societății, dar și să contribuie la dezvoltarea armonioasă a copiilor. Susținerea familiei este de importanță majoră în orice stat, pentru că ea stă la baza societății. În istorie s-a constatat că atunci când familiile au fost puternice, societatea a fost sănătoasă și a prosperat. România are acum ocazia, prin revizuirea Constituției, de a proteja familia de anumite devieri nefaste, modificând definiția familiei din Art. 48. Am depus un amendament la Constituție, cerând ca noua definiție să fie: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între un bărbat si o femeie, pe egalitatea acestora si pe dreptul si îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația si instruirea copiilor”. Astfel se va asigura un cadru legal propice dezvoltãrii armonioase a copiilor.
Activitatea mea parlamentară constă și în susținerea de Declarații politice în Camera Deputaților pe teme cum ar fi importanţa familiei, situaţia copiilor abandonaţi şi regimul adopţiei, susţinerea introducerii în programa şcolarã a educaţiei pentru sãnãtate şi intensificarea demersurilor pentru a preveni sarcinile nedorite și avorturile, asigurarea dezvoltãrii durabile în contextul exploatãrii gazelor de şist, situația persoanelor cu dizabilități, cu autism, lupta împotriva violenței în școli și în familie, etc.
Sunt membru al Grupului ecumenic de rugăciune care se întrunește la Camera Deputaților în fiecare săptămână și care organizează Micul dejun cu rugăciune, un eveniment anual care aduce împreună politicieni și personalități din toate sferele, atât din țară, cât și din străinătate.
În urma identificãrii unor probleme, am formulat întrebãri cãtre miniştrii de resort, pe teme diverse cum ar fi finanţarea învãţãmântului particular și confesional, activitatea zilierilor, probleme apãrute în implementarea proiectelor cu finanţare nerambursabilã, reabilitarea de drumuri, modernizarea aeroportului din Oradea şi realizarea unor conexiuni de transport mai bune între Oradea şi Bucureşti, deblocarea posturilor din creşe, munca la negru, dezvoltarea învățământului profesional, etc.
Credința mea e că a fi în politică înseamnă a avea onoarea de a-ți sluji țara și cetățenii ei, a proteja Biserica și tânăra generație, a te sacrifica pentru binele țării și al lumii întregi. Înseamnă a nu te lăsa târât în dezbateri lipsite de sens, urmărind un singur lucru și anume, să-ți slujești țara cu orice preț și să-i reprezinți cu cinste pe cei care au avut încredere în tine și și-au dat votul. Este nu doar o oportunitate, dar o datorie, pentru cei care au aceste principii, să se implice în viața publică și politică, asigurând astfel un viitor normal pentru copiii și nepoții lor.
Platon spune că: „Una dintre pedepsele pentru refuzul de a participa la viața politică este că vei sfârși prin a fi condus de inferiorii tăi”. Eu cred că Domnul Isus ne-a chemat să fim sare și lumină dar nu ne-a îngrădit deloc sfera de influență, pentru că lumea din jurul nostru are nevoie de gust și de strălucire. Este important ca cei care își trăiesc viața în strânsă corelare cu principiile creștine să nu se considere doar „călători” pe acest pământ ci să se implice activ în viața publică și politică.
Crezul meu este însă că doar aceia care nu își urmăresc niciun țel personal sau de grup, niciun beneficiu personal sau putere, sunt potriviți pentru aceste lucruri.
Biserica este chemată să își vadă de chemarea ei, aceea de a educa copiii în spiritul învățăturilor biblice, a pregăti tinerii pentru căsătorie, a fi alături de cei nevoiași sau bolnavi, dar și a pregăti oameni pentru viața publică, formându-le caracterul, urmărindu-le performanța, încurajându-i și trăgându-i la socoteală, atunci când e cazul. Astfel, politica va fi îndreptată către nevoile cetățeanului și societății de la momentul respectiv, va îndrepta greșeli din trecut, va contribui la realizarea unui mediu propice dezvoltării democrației, a economiei de piață, în care oamenii să se simtă proprietari, responsabili și respectați.
Să faci ce ai de făcut fără a te lăsa abătut din calea ta de tot felul de interese personale sau de grup ale unora, fără a te compromite, este dezideratul de bază al oricărui creștin implicat în viața publică și politică.
Eu am luat-o de multe ori de la capăt în viață, totdeauna într-un domeniu nou și am învățat în timp să-mi înving teama de necunoscut, să accept cele mai neașteptate provocări și să mă adaptez lor. În definiția mea, succesul se bazează pe credință în Dumnezeu, credință în noi înșine și muncă, multă muncă! Am aplicat această rețetă și a funcționat de fiecare dată. Nu trebuie să ne pierdem optimismul, indiferent de circumstanțele în care suntem sau ajungem la un moment dat.
Încercările sunt îngăduite în viața noastră ca să ne întărească, să ne mărească credința, să ne ajute să descoperim noi fațete ale propriei personalități. O ușă închisă poate să însemne și protecție de ceva rău ce ni s-ar putea întâmpla sau că ni se pregătește altceva și mai bun. Să nu o privim întotdeauna ca pe un eșec personal sau ca pe sfârșitul carierei profesionale ci să privim cu speranță și anticipare viitorul! Gândiți-vă că eu am fost de două ori șomer iar azi sunt Deputat!
Dorința mea cea mai mare este să fiu pe placul lui Dumnezeu prin tot ceea ce spun și fac, să fac bine celor din jurul meu și țării mele și să rămân credincioasă valorilor mele de căpătâi, care mă definesc și mă reprezintă. Așa să mă ajute Dumnezeu!
Citeste mai mult la http://alfaomega.tv/spiritual/romania-puls-spiritual/3584-slujind-in-parlamentul-romaniei-de-florica-chereches-deputat#ixzz3J1IhHHZr
John Harper – pastorul care a murit predicând pe vasul Titanic
Incredibila poveste a unui pastor scoţian care i-a evanghelizat pe pasagerii vasului Titanic, în acele momente de groază ale tragediei.
Au trecut mai bine de 100 de ani de la scufundarea vasului Titanic. Printre multele onoruri şi comemorări oferite în memoria celor pierduţi în apele Atlanticului, cu ocazia centenarului tragediei, o biserică din Scoţia a organizat un omagiu unuia dintre pastorii săi, numit John Harper, fiind şi el unul dintre cei care au murit atunci.
Tragedia Titanicului este foarte cunoscută publicului, datorită mediatizării acesteia prin filme, documentare şi cărţi . În 14 Aprilie 1912, revista comercială The Shipbuilder, descria Titanicul ca fiind „practic indestructibil”, iar în 31 Mai 1911, unul dintre angajaţii Companiei de Construcţii Navale White Star, a făcut faimoasa declaraţie „nici Dumnezeu nu poate scufunda această barcă”.
John Harper s-a convertit la vârsta de 14 ani şi la 18 ani a început să predice. În 1897 (la 25 de ani) a devenit primul pastor al Paisley Road Baptist Church din Glasgow. Prin păstorirea acestuia, biserica a crescut rapid de la 25 de membrii, la 500 şi au fost nevoiţi să se mute în altă locaţie.
În momentul dezastrului de pe Titanic, Harper de 39 de ani, văduv şi cu o fetiţă de şase ani, Nana, era pastor la Walworth Road Baptist Church din Londra. Motivul pentru care se afla la bordul Titanicului, era privilegiul ce i se făcuse de a predica în una din cele mai mari biserici din Statele Unite, Biserica Moody din Chicago, numită aşa de către faimosul ei fondator Dwight L. Moody. Biserica aştepta cu nerăbdare sosirea acestuia, nu doar pentru serviciile de evanghelizare ce aveau să urmeze, ci şi pentru a-şi cunoaşte viitorul potenţial pastor, invitaţia fiind făcută, urmând doar ca Harper să confirme. Harper era cunoscut ca şi un predicator atractiv, foarte potrivit pentru a predica în aer liber, a cărui inteligenţă şi capacitate de înţelegere a adevărului biblic, îi permitea să combată cu succes pe orice agresor.
Atunci când vasul Titanic s-a izbit violent de acel iceberg, Harper ca o măsură de siguranţă şi-a pus fetiţa într-o barcă de salvare, lăsând-o în grija unei verişoare, care îi însoţea în călătorie (această măsură de precauţie i-a salvat viaţa lui Nana Harper, care a murit în 1986 la vârsta de 80 de ani). Predicatorul ar fi putut să rămână şi el în barca de salvare, îngrijind fetiţa, dar el a optat la a se întoarce pe vas şi de a da celor de acolo încă o oportunitate de a-l cunoaşte pe Hristos. Există mărturii înregistrate că Harper le-a vorbit fiecărei persoane ce se afla în panică şi le-a arătat nevoia de a se întoarce la Hristos.
Când apa a început să scufunde Titanicul, Harper a fost auzit strigând: „femeile, copiii şi cei nemântuiţi să urce primii în bărcile de salvare”. Când Harper a auzit pe un bărbat refuzând chemarea de a-l accepta pe Hristos, acesta i-a dat lui vesta de salvare spunând: „acesta are nevoie de ea mai mult decât mine”. Până în ultimul moment în care a fost la bord, pastorul a insistat la cei prezenţi ca să-şi predea viaţa lui Isus.
Patru ani mai târziu, în timpul unei reuniuni în Ontario – Canada, a celor ce au supravieţuit catastrofei, unul dintre aceştia a povestit ce i s-a întâmplat pe când se afla în apele Atlanticului. El se afla plutind pe o bucată de lemn, când dintr-o dată un val l-a împins pe Harper înspre el care la rândul său încerca să se menţină la suprafaţa apei pe o altă bucată de lemn. „El mi-a strigat atunci”:
– Eşti tu mântuit?
– Nu, nu sunt, i-am răspuns.
– Crede în Domnul Isus Hristos şi vei fii mântuit, mi-a strigat el.
„Valurile l-au îndepărtat din nou pe Harper de către mine, dar numai puţin şi apoi a revenit iarăşi aproape de mine”.
– Acum eşti mântuit, mi-a strigat din nou?
– Nu, i-am răspuns.
– Crede în Domnul Isus Hristos şi vei fii mântuit.
„Atunci, Harper pierzându-şi sprijinul din bucata de lemn, s-a pierdut în valuri. Şi acolo singur în noapte, cu două mile de apă sub picioare, mi-am predat viaţa Domnului Isus şi l-am primit ca Mântuitor personal. Eu sunt ultimul convertit al lui John Harper”, şi-a încheiat acel bărbat mărturia, plângând.
Annie Jessie (Nana), fiica acestuia a supravieţuit naufragiului şi a fost trimisă înapoi în Scoţia unde a crescut, s-a căsătorit cu un pastor şi şi-a dedicat viaţa Domnului.
Când Titanicul a plecat în prima lui călătorie pe mare, la bordul acestuia erau trei clase de pasageri (după nivelul lor social). Dar, imediat după tragedie, la Compania White Star din Liverpool – Anglia, în faţa clădirii principale, s-a aşezat o placă cu doar două clase de pasageri: cei care au fost salvaţi şi cei care au fost pierduţi.
Patronii Titanicului, prin acest gest, au reafirmat ceea ce Harper ştia deja. Există doar două clase de oameni în lumea aceasta: acei care-L acceptă pe Hristos şi sunt salvaţi pentru viaţa veşnică şi ceilalţi care nu-L acceptă şi sunt pierduţi pentru totdeauna.
Tu din care clasă faci parte?
Această întâmplare este prezentată în cartea “The Titanic’s Last Hero” by Moody Press 1997 (Ultimul erou de pe Titanic).
Biografie Nick Vujicic (Viața fără membre)
„În cazul în care doar o persoană mai găsește viața veșnică în Isus Hristos … totul este în valoare de ea. Mă poți ajuta răspândi acest mesaj azi! „
Nick Vujicic
Imaginați-vă obtinerea printr-o zi obositoare, fara maini sau picioare. Imaginați viața ta, fără capacitatea de a merge, avea grijă de nevoile dvs. de bază, sau chiar îmbrățișează cele pe care le iubesc. Faceți cunoștință cu Nicholas Vujicic (pronunțat VOO-Yee-Cheech). Fără nici o explicație medicală sau de avertizare, Nick sa născut în 1982 în Melbourne, Australia, fără brațe și picioare. Trei sonograms nu a reușit să dezvăluie complicatii. Și totuși, familia Vujicic a fost destinat pentru a face față cu atât provocarea și binecuvântarea de a crește un copil care a refuzat să permită starea sa fizică de a limita stilul său de viață.
Primele zile au fost dificile. De-a lungul copilariei sale, Nick nu numai ocupat cu problemele tipice de școală și adolescență, dar, de asemenea, sa luptat cu depresia si singuratatea. Nick întrebat mereu de ce el a fost diferit decât toți ceilalți copii. El a pus la îndoială scopul vieții, sau dacă el a avut chiar și un scop.
Potrivit lui Nick, victoria asupra luptele sale, precum și puterea și pasiunea sa pentru viața de astăzi, poate fi creditat la credința sa în Dumnezeu. Familia sa, prietenii și mulți oameni le-a întâlnit de-a lungul călătoriei a inspirat-l sa continue, de asemenea.
De la primul său angajament de a vorbi la varsta de 19 ani, Nick a călătorit în jurul lumii, schimbul de povestea lui, cu milioane, uneori în stadioane umplute la capacitate, vorbind la o serie de diverse grupuri, cum ar fi studenți, profesori, tineri, oameni de afaceri și congregații de toate dimensiunile. Astăzi, acest evanghelist tânără și dinamică a realizat mai mult decât majoritatea oamenilor realiza într-o viață. El este un autor, muzician, actor, și hobby-urile sale se numără pescuitul, pictura și înot. În 2007, Nick a făcut drum lung de la Australia la sudul Californiei, unde este presedinte al Ministerului internațională non-profit, Viața fără Membre, care a fost înființată în 2005.
Nick spune, „Dacă Dumnezeu poate folosi un om fără mâini și picioare pentru a fi mâinile și picioarele Sale, atunci El va folosi cu siguranță orice inimă doritoare!” Ultima incursiune a lui Nick în radio va extinde platforma sa pentru invitarea bărbați și femei din întreaga lume pentru a îmbrățișeze speranța eliberatoare și mesajul lui Isus Cristos.
Cine a fost Moise Lucaci? Fostul Vicepreşedinte al Cultului Creştin Penticostal, Pastor, Evanghelist, Dirijor de orchestră, Recitator de Poezie…
Moise Lucaci 1959 – 2013
La un botez in satul Chier Octombrie 2008. Poze de la Biserica Penticostala Chier.
Matei 25:23
‘Bine, rob bun şi credincios; ……
intră în bucuria stăpînului tău!’
Pe data de 12 Decembrie 2013, Pastorul, predicatorul si evanghelistul inflacarat Moise Lucaci a plecat la Domnul, dupa o indelungata suferinta. Prezentam aici un fragment din viat celui care a fost Moise Lucaci cat timp a slujit printre noi. Moise Lucaci a predicat pentru prima data la varsta de 14 ani. A terminat facultatea de agronomie din Timisoara, unde a si locuit o buna bucata de vreme, participând la programele Bisericii Elim. A început sa lucreze ca slujitor în comuna Liming, unde a constituit si o orchestra de care s-a ocupat timp de trei ani. “A trebuit sa ma mut de acolo si sa plec la Orastie, datorita unor împrejurari. Apoi, m-am casatorit cu Livia Ianchis. Pe ea am cunoscut-o în Timisoara, unde a studiat chimia, dar, datorita unor împrejurari, am fost nevoit sa ma mut în Orastie, de unde este ea”, spune fratele Lucaci. Are trei copii si din 1990 este pastorul Bisericii Penticostale din Orastie. (Vezi mai multe detalii din interviul mai jos).
Si sa ne unim in rugaciune ca Domnul sa intareasca familia Lucaci, pe sora Lidia si fetele lor Estera, Damaris si Raluca.
Mai jos pe pagina, redam si linkuri cu predici, poezii; pentru cei care nu l-ati cunoscut; va veti zidi mult prin ele…
Biserica pe care a slujit-o Moise Lucaci
Biserica Apostolică Penticostală Orăştie
 Biserica Penticostală “Betleem” |
În anul 1950 este notificată apariţia primului nucleu de creştini penticostali din Orăştie, din care făceau parte familiile Rusu, Suciu, Samoilescu.
În acele timpuri cultul penticostal fiind interzis, adunările frăţeşti se ţineau acasă la fraţi.
Acea vreme a fost una din pietrele de încercare ale cultului penticostal, datorită faptului că trebuia să propovăduiască Cuvântul Domnului în clandestinitate.
În anul 1970 s-a deschis adunarea din strada Căstăului, condusă de Pastorul Moise Viorel, biserica primind şi autorizaţie de funcţionare.
În decursul anilor, cu ajutorul lui Dumnezeu şi prin lucrarea făcută de fraţii credincioşi din Orăştie, numărul de membri în adunare se măreşte, formându-se chiar o orchestră de mandoline şi un grup de tineri, care cântau spre Slava Domnului.
Odată cu revoluţia din decembrie 1989, o nouă eră s-a născut în viaţa bisericilor evanghelice, deschizându-se noi porţi pentru evanghelizarea oraşului.
Acum se poate auzi Cuvântul lui Dumnezeu prin servicii de evanghelizare, pe stadioane, în case de cultură şi în alte locuri unde altădată nimeni nu s-ar fi gândit că ar putea fi auzit mesajul Evangheliei.
În anul 1991, în comunitatea din Orăştie este ales pastor fratele Lucaci Moise, venit în părţile noastre din judeţul Arad localitatea Cher.
Datorită acestor mari binecuvântări, vechiul lăcaş devine tot mai neîncăpător şi Dumnezeu pune în inima pastorului Lucaci Moise construirea unei noi biserici. sursa 1
După ani de rugăciune, muncă istovitoare, nopţi nedormite, urmate de zile grele şi uneori întâmpinând piedici, în anul 1998 comunitatea de penticostali din Orăştie păşeşte pragul noii biserici cu numele “BETLEEM“, încrezători, cu inima plină de bucurie şi rostind împreună cu psalmistul, Psalmul 118 versetele 23-26:
- Domnul a făcut lucrul acesta şi este o minunăţie înaintea ochilor noştri.
- Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm în ea!
- Doamne ajută! Doamne dă izbândă!
- Binecuvântat să fie cel ce vine în Numele Domnului.
Vă binecuvântăm din Casa Domnului.
Biserica pastorita de Moise Lucaci ~2010~ si la un botez de 33 de suflete. (pozele mai sus – sursa blogul bisericii Betleem)
In anul 2011, multe biserici au facut apel tuturor credinciosilor la rugaciune pentru fratele Moise Lucaci. Una dintre biserici a fost Biserica Maranata Vulcan care scria:
“Rugaţi-vă unii pt.alţii ca să fiţi vindecaţi…”Iacov 5.16b. O boală nemiloasă ,a lovit trupul celui care o viaţă întreagă a “vindecat”suflete,a ridicat ,a îmbărbătat,a întărit şi s-a rugat pt. alţii,Fr.Moise Lucaci din Orăştie (Pastor judeţean în Bisericile Creştine Penticostale) Noi ca adevăraţi creştini şi copii ai lui D-zeu ,avem datoria morală şi creştină ,să mijlocim în rugăciune pt.vindecarea Fr .Moise Lucaci. Vă solicit pe toţi care vizitaţi acest blog,ca împreună cu noi şi cu bis.de unde faceţi parte ,să mijlocim în rugăciune pt.această cauză. (sursa – Biserica Maranata Vulcan)
Un interviu publicat in Ianuarie 2008 la publicatia voxdeibaptist de laPasi.ro Poze Agnus Dei
Moise Lucaci, nascut în Ineu, judetul Arad, a copilarit în satul Chier, comuna Târnova. A crescut într-o familie de credinciosi penticostali si a frecventat de mic biserica penticostala. “Am crescut în biserica si am cântat în mod deosebit. M-am ocupat de muzica, am condus orchestra Bisericii Penticostale din Chieu si pentru multi ani m-am dedicat câtorva generatii de copii acolo. Apoi, am început sa predic Cuvântul Domnului, înca de tânar. La 14 ani am avut prima predica. La 17 ani am început sa predic mai mult, iar la 18 ani si mai mult iar, pe masura ce am crescut, Domnul m-a folosit mai mult pentru vestirea Evangheliei”, sustine pastorul. A terminat facultatea de agronomie din Timisoara, unde a si locuit o buna bucata de vreme, participând la programele Bisericii Elim. A început sa lucreze ca slujitor în comuna Liming, unde a constituit si o orchestra de care s-a ocupat timp de trei ani. “A trebuit sa ma mut de acolo si sa plec la Orastie, datorita unor împrejurari. Apoi, m-am casatorit cu Livia Ianchis. Pe ea am cunoscut-o în Timisoara, unde a studiat chimia, dar, datorita unor împrejurari, am fost nevoit sa ma mut în Orastie, de unde este ea”, spune fratele Lucaci. Are trei copii si din 1990 este pastorul Bisericii Penticostale din Orastie.
“Am fost pastor judetean opt ani si de anul trecut sunt vicepresedintele Cultului Penticostal. De asemenea, am tinut sa îmi fie încredintat Departamentul de Tineret, Familie si Copii din cadrul Cultului, pentru ca am vrut sa fac ceva pe acest segment. M-am apucat de treaba, iar la începutul acestui an am facut un proiect pe care am încercat sa îl respect. Am trecut pe la mai toate comunitatile regionale, obiectivul nostru fiind acela de a transmite un mesaj catre toate bisericile penticostale din România. Cu ajutorul Domnului, am ajuns în destul de multe comunitati pâna la ora asta, mai avem doar câteva comunitati la care trebuie sa ajungem la începutul anului viitor. Speram sa încheiem acest maraton”, crede slujitorul.
Pasi: Cum se vede Legea Cultelor promulgata în Parlament, din prisma conducerii Cultului Penticostal?
Moise Lucaci: Legea Cultelor, pe lânga neajunsurile pe care le are, pentru ca, fara îndoiala, sunt câteva neajunsuri în ea, eu consider ca ne avantajeaza. Probabil ca cel mai mare avantaj este ca s-a luptat ca acel cuvânt de “prozelitism” sa fie scos din lege, deci efectiv el nu mai este cuprins în lege. Asta ajuta foarte mult evanghelistii.
Pasi: Bine, dar articolul 13 din lege face referire chiar la acest lucru. Nu-i asa?M.L.: E adevarat ca ne poate afecta acest articol, el fiind introdus în momentul în care lumea musulmana s-a confruntat cu diferite caricaturi cu privire la profetul Mohamed si la alte simboluri musulmane. Însa, se va elabora si un regulament de aplicare a legii si în acest regulament se vor da detalii privind aplicarea legii, inclusiv a articolului 13.
Pasi: Cum ramâne cu cimitirele confesionale?
M.L.: Despre acestea, legea prevede ca în cimitir pot fi înhumati si credinciosi de alte confesiuni, chiar daca acesta este confesional. Cu toate acestea, în România dreptul de proprietate este sfânt si nu ne putem baga peste proprietatile altor confesiuni.
Pasi: Pentru ca se vorbeste de diferite cifre, pâna la urma câti penticostali suntem în România?
M.L.: Eu cred ca suntem 500 de mii, adica jumatate de milion. Însa, bisericile ne dau la 250, 300 de mii. Nu înteleg de unde acest decalaj. Probabil ca sunt mai multi care nu figureaza în registre. De fapt, când spun ca suntem 500 de mii, ma bazez pe cei care declara ca sunt penticostali si, totusi, nu sunt înscrisi într-o evidenta. Noi avem la Cult o evidenta a celor înregistrati, care platesc cotizatie, dar acestia sunt numai cam 220 de mii.
Pasi: Biserica Ortodoxa si-a schimbat Patriarhul. Cu aceasta ocazie, noul Patriarh a deschis o adevarata “ofensiva mediatica” crestina în România. La ce ne asteptam în acest context?
M.L.: Legea cultelor reglementeaza functionarea fiecarui cult si a fiecarei asociatii religioase. Nu ne putem astepta la o ofensiva a ortodocsilor împotriva noastra, pentru ca nu le permite legea. Nu cred ca e un pericol instalarea unui nou Patriarh în România, indiferent care este acela. Biserica ortodoxa, chiar daca este majoritara în România, trebuie sa fie subordonata legilor statului si trebuie sa fie echitabila si echidistanta în relatiile cu celelalte culte.
Pasi: Îi va creste puterea foarte mult pentru ca media e o arma foarte puternica.
M.L.: O sa încercam sa promovam si noi credinta noastra în media. Noi am fost si atacati cu tot felul de minciuni si lucruri neadevarate pe aceste canale si am putut prea putin sa ne aparam. Avem, e drept, câteva posturi de radio si televiziune, dar ideal ar fi sa avem un post national, post care sa ajunga în toata tara. Avem, deocamdata, promisiuni din partea celor care sponsorizeaza posturile de televiziune, ca vor face în asa fel încât sa existe un astfel de post national. Acesta ar fi extraordinar de bine venit. Dupa cum bine stiti, noi înca nu avem nici macar un site al cultului. Am început deja lucrul la acest site, care va fi împartit pe departamentele pe care Cultul le are în cadrul sistemului de organizare.
Pasi: De ce atât de slaba reactia Cultului fata de media?
M.L.: Pentru ca ne miscam greoi. Si reactiile noastre vis-a-vis de atacurile mediei sunt mai slabe. Dar, adevarul e ca noi nu luptam cu armele lor. Noi luptam cu armele luminii si încercam sa nu raspundem cu aceeasi moneda. E drept, însa, ca trebuie sa facem un site unde sa putem sa ne afirmam opinia noastra fata de unele evenimente. Avem revista Cultului, însa ea are un circuit intern si nu poate sa se adreseze tuturor celor interesati.
Pasi: S-a pledat mult în ultima vreme pentru scoaterea dosarelor securitatii. Cum vede conducerea Cultului acest lucru?
M.L.: În primul rând, e o chestiune care nu depinde numai de noi. Depinde de CNSAS, care are foarte multe solicitari si n-a ajuns înca la noi. Când va ajunge la noi, sigur ca vom fi analizati si noi, dar în primul rând vor fi analizati cei din conducerea Cultului, în mod deosebit Comitetul Executiv.
Pasi: Dar cum vi se pare presiunea pe care o exercita generatia tânara, care pledeaza pentru scoaterea acestor dosare la lumina?
M.L.: Se poate crea un conflict în acest sens, de aceea tinerii trebuie sa stie ca aceasta atitudine este cu doua taisuri. Este normal, pe de o parte, sa cunoastem adevarul, sa vrem sa-l aflam, dar, pe de alta parte, însa, nu putem sa acuzam batrânii fara discernamânt. Daca cineva a fost nevoit sa raporteze ca sa poata tine biserica, sa raporteze anumite situatii la Securitate si asa mai departe, dar nu a afectat pe nimeni si nu a lezat imaginea cuiva sau nu a facut cum se spune “politie politica”, nu cred ca trebuie sa fie acuzat. Daca, însa, sunt situatii, si eu încerc sa cred ca nu sunt, când cineva a fost lezat de pe urma informatiilor furnizate de catre un slujitor, acesta o sa suporte consecintele.
Pasi: Cum a fost receptionat de catre biserici noul regulament al Cultului Penticostal?
M.L.: Cu cine am discutat eu pâna acum – multi pastori la nivel judetean si consilii pastorale – am sesizat o reactie pozitiva a bisericilor. Toata lumea spune ca aceasta masura a ajuns prea târziu. Si noua ne pare rau ca nu am luat decizia mai devreme. Era nevoie sa se stie si sa se cunoasca limitele în care putem sa actionam, plaja pe care putem sa ne manifestam si cât. Am vorbit mereu la general, am lasat mereu la latitudinea pastorilor bisericii, sigur ca pastorii puteau sa aiba o pozitie sanatoasa, biserica, însa, si oamenii din biserica au încercat sa îi influenteze si sa faca presiuni asupra lor. Pastorii nu au avut un document cu care sa se apere, în marturisirea de credinta scrie despre simplitate, dar tot generalitati. Biblia, vorba tinerilor, “o interpretam diferit” si a fost necesar un asemenea document ca sa ne putem apara si sa putem spune ca nu e pozitia unui pastor si nu e pozitia unui om, ci e pozitia Cultului Penticostal din România.
Pasi: Diferentele la nivelul Cultului nu sunt numai de vestimentatie, ci si privind doctrina. Aveti în vedere sa elaborati un document care sa stabileasca doctrina Cultului?
M.L.: Ar trebuie sa avem în Cultul Penticostal un regulament de ordine interioara, pe care noi nu îl avem, deocamdata. Însa, regulamentul îl vom face treptat, asa cum am facut cu problemele de pâna acum.
Pasi: Da, dar un manual de doctrina penticostala, nu numai de vestimentatie si muzica nu e necesar?
M.L.: Doctrina noastra este prezentata în cursul de dogmatica care se preda la ITP. Nu stiu, însa, exact ce se preda în Institut acum. Nu am aceste informatii. Însa, noi am facut dogmatica fratelui Sandru, care se pare ca acum nu mai e studiat în Institut. Cum sa va spun, eu cred ca problemele sunt depasite, cei tineri stiu ca mântuirea vine prin credinta în jertfa Domnului Isus Hristos, dar asta, bineînteles, nu exclude staruinta dupa Duhul Sfânt.
Pasi: Cu toate acestea, predicam diferit.
M.L.: Nu. Nu predicam diferit. Mai nou, mai ales în privinta Botezului cu Duhul Sfânt, nu predicam diferit, iar în legatura cu spalarea picioarelor si alte astfel de diferente, voi stiti bine ca au fost doua grupari penticostale care s-au unit si care s-au acceptat unele pe altele si care au spus: “Noi nu va contrazicem pe voi ca faceti spalarea, iar voi sa nu ne loviti pe noi ca nu o facem”. De fapt, aceasta problema nici nu stiu daca ar trebui sa o bagam la doctrina. Aici este o problema de convingere, unii o fac si altii nu o fac. Nu intram în detalii.
Pasi: Nu e o problema de convingere si în ceea ce priveste manifestarile în biserica?
M.L.: Nu pot sa ma manifest si sa îl deranjez pe cel de lânga mine. Pentru ca, nu îmi permite apostolul Pavel. El spune ca nu am voie sa vorbesc nici macar în limbi, dar atunci cum sa chiui la urechea cuiva? Deci, nu am voie sa vorbesc în limbi daca nu am cine sa talmaceasca limba respectiva, asa spune Pavel. Si atunci, pe partea asta prefer trei cuvinte întelepte, decât 10 mii în alta limba. E adevarat ca si rugaciunea în comun e deranjanta, de aceea, si la rugaciunea în comun urletele, tipetele si asa mai departe nu sunt potrivite în biserica. Deci, rugaciunea trebuie sa fie ca un zumzet în biserica, nu urlete si tipete, iar când ne rugam mai tare, sa ne rugam toti mai tare si daca ne rugam încet, sa ne rugam toti încet. Uniformitate, fie ca ne rugam mai tare, fie ca ne rugam mai încet.
Pasi: Ce mesaj aveti pentru cititorii Pasi?
M.L.: În vremurile acestea pe care le traim sa ne întoarcem la Cuvânt; este foarte important sa pastram lumina Duhului prin legatura pacii. Deci, sa mentinem unitatea Duhului. Chiar daca suntem diferiti, pentru ca nu putem sa fim toti la fel, dar în aceasta diversitate sa pastram unirea Duhului. El ne stie pe toti. Eu îmi doresc sa respectam, atât hotarârile Scripturii, cât si hotarârile Cultului, pentru ca asa putem sa ramânem lumina. Daca nu respectam aceste hotarâri, vom ajunge la dezbinari si la probleme de felul acesta. Unirea Duhului se pastreaza într-o învatatura sanatoasa si într-o practica sanatoasa.
În urma unei grele şi îndelungate suferinţe, pastorul Moise Lucaci, a plecat la Domnul.
În seara zilei de 11 decembrie, pe patul spitalului din Deva, sufletul lui a părăsit trupul încercat de suferinţă ca să îşi întâlnească Creatorul.
Moise Lucaci a fost una din figurile remarcante ale Cultului Penticostal din România, fiind un evanghelist foarte apreciat de către comunitatea de credincioşi pe care a slujit-o. A fost pastor în Orăştie şi a ocupat funcţii de conducere la nivelul aparatului central al Cultului Penticostal din România.
A trăit 54 de ani.
Ascultati o poezie care este mult ascultata, Cele 6 batalii de la Golgota, filmare din 2011 la Kitchener, Canada, o poezi de Costache Ioanid.
Cele 6 batalii de la Golgota
Iata ce scrie Pastorul Nelu Filip despre Moise Lucaci in anul 2009:
Cred că mai toţi penticostalii români au auzit cel puţin vorbindu-se despre Moise Lucaci dacă nu l-au ascultat predicând în diferite biserici. El este omul pe care Evanghelia l-a făcut un rob al ei. Evanghelia îl duce, Evanghelia îl aduce şi a făcut din el un veşnic călător în căutarea sufletelor pierdute. Predică al Domnului Cuvânt încă din anii studenţiei. De fapt a început prin a recita Evanghelia în grupul de misiune din care făcea parte, constatând cu multă uşurinţă atât el însuşi cât mai ales cei ce-l ascultau că Dumnezeu l-a chemat la predicare. Le face la fel de bine pe amândouă, atât recitarea cât şi predicarea pentru că în toate cele ce le face pune dragoste şi pasiune pentru Domnul. Păstoreşte Biserica Penticostală Betleem din Orăştie şi este în acelaşi timp vicepreşedinte al Cultului Creştin Penticostal.
Predicarea lui Moise Lucaci este una de forţă, adică el aduce un cuvânt care motivează în mod obligatoriu pe cei ce-l ascultă. Predica pune stăpânire pe el şi totul în el este predică. Pasiunea sa este absolut inegalabilă şi lucrul acesta îl poate recunoaşte cu multă uşurinţă oricare dintre ascultătorii lui. Predica îl munceşte pe Moise Lucaci mai mult decât mina pe miner. După un ceas de predicare este un om scăldat în transpiraţie. O, binecuvântată transpiraţie!
Ogoarele româneşti ale Evangheliei lui Isus Cristos au avut foarte mult de câştigat de pe urma lucrării lui Moise Lucaci. Entuziasmul lui este contagios. Adunările în care predică sunt un adevărat cor de aminuri şi de aleluia. Forţa proclamării în predicile lui Moise Lucaci este aducătoare de slavă către Dumnezeu. Ascultându-l din nou pe acest crainic al Împărăţiei nu pot să zic altceva decât din nou “ţine-l Doamne în ogorul Tău!”
Vezi articolul intreg aici – http://parerile.blogspot.com
O predica la Biserica Poarta Cerului, pastorita de Nelu Filip, in Noiembrie 2011:
Din ce fântână bei apă?
Vezi mai multe predici de Pastorul Moise Lucaci aici – https://www.youtube.com
Vezi mai multe predici de Pastorul Moise Lucaci aici – http://www.resursecrestine.ro
Sincere condoleante familiei Lucaci si bunul Dumnezeu sa mangaie familia indurerata si rudeniile!
Sursa:http://rodiagnusdei.wordpress.com
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 