
Botez Nou Testamental (Scufundarea în apă)

Biserica Penticostală Maranata Vulcan
Ca să lupți pentru biruința Bisericii, trebuie în primul rând să fii prezent la întrunirile ei!

Aceasta este întrebarea primită recent de la un cititor al portalului. Să vedem ce ne învaţă Dumnezeu în Sfintele Scripturi.
În ziua Cincizecimii, când s-a coborât Duhul Sfânt pe pământ şi a luat naştere Biserica, Apostolul Petru a propovăduit Evanghelia la o mare mulţime de oameni. Scriptura spune cu privire la acest eveniment:
Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezaţi; şi, în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete. (Faptele Apostolilor 2:41)
Locuitorii Samariei au fost botezaţi când au crezut propovăduirea lui Filip.
Dar când au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezaţi, atât bărbaţi cât şi femei. (Faptele Apostolilor 8:12)
După ce a propovăduit Evanghelia celor din Samaria, Duhul Domnului a trimis pe Filip să propovăduiască unui famen etiopean, care se întorcea din Ierusalim. După ce i-a vestit despre Domnul Isus, Biblia spune că:
Pe când îşi urmau ei drumul, au dat peste o apă. Şi famenul a zis: „Uite apă; ce mă împiedică să fiu botezat?” Filip a zis: „Dacă crezi din toată inima, se poate.” Famenul a răspuns: „Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.” A poruncit să stea carul, s-au coborât amândoi în apă, şi Filip a botezat pe famen. (Faptele Apostolilor 8:36-38)
Când Apostolul Petru a propovăduit celor adunaţi în casa sutaşului Corneliu, toţi cei care au primit propovăduirea au fost botezaţi. Tot aşa, când Apostolul Pavel a venit în oraşul Filipi a propovăduit femeilor evlavioase adunate la rugăciune lângă un râu. Doctorul Luca, autorul cărţii Faptele Apostolilor a fost martor la acest eveniment şi scrie astfel:
Una din ele, numită Lidia, vânzătoare de purpură, din cetatea Tiatira, era o femeie temătoare de Dumnezeu şi asculta. Domnul i-a deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel. După ce a fost botezată, ea şi casa ei, ne-a rugat şi ne-a zis: „Dacă mă socotiţi credincioasă Domnului, intraţi şi rămâneţi în casa mea.” Şi ne-a silit să intrăm. (Faptele Apostolilor 16:14-15)
Tot în Filipi, după ce Dumnezeu prin Apostolul Pavel a eliberat-o pe roaba îndrăcită, stăpânul ei a pornit o mare răscoală împotriva Apostolului, aşa că el s-a trezit împreună cu Sila în temniţă. Pe la miezul nopţii Dumnezeu i-a eliberat în chip miraculos şi temnicerul, când a văzut uşile deschise, dorea să-şi ia viaţa, dar Pavel l-a oprit.
Atunci temnicerul a cerut o lumină, a sărit înăuntru şi, tremurând de frică, s-a aruncat la picioarele lui Pavel şi ale lui Sila; i-a scos afară şi le-a zis: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?” Pavel şi Sila i-au răspuns: „Crede în Domnul Isus, şi vei fi mântuit tu şi casa ta.” Şi i-au vestit Cuvântul Domnului, atât lui cât şi tuturor celor din casa lui. Temnicerul i-a luat cu el, chiar în ceasul acela din noapte, le-a spălat rănile şi a fost botezat îndată, el şi toţi ai lui. (Faptele Apostolilor 16:29-33)
În toate aceste cazuri am avut de a face cu oameni care erau deplin conştienţi de pocăinţa lor şi de alegerea pe care au făcut-o. Apostolii i-au botezat aproape pe toţi în aceeaşi zi sau foarte repede. Astfel ni se face impresia că aşa a fost totdeauna şi ceva nu se potriveşte cu felul cum stau lucrurile în bisericile de azi. Nu este chiar aşa.
Când a aflat despre problemele mari ale bisericii din Corint, Pavel le-a scris:
Căci, fraţilor, am aflat despre voi de la ai Cloei, că între voi sunt certuri. Vreau să spun că fiecare din voi zice: „Eu sunt al lui Pavel!” –„Şi eu, al lui Apolo!” –„Şi eu, al lui Chifa!” –„Şi eu, al lui Hristos!” – Hristos a fost împărţit? Pavel a fost răstignit pentru voi? Sau în numele lui Pavel aţi fost voi botezaţi? Mulţumesc lui Dumnezeu că n-am botezat pe niciunul din voi, afară de Crisp şi Gaiu, pentru ca nimeni să nu poată spune că aţi fost botezaţi în numele meu. Da, am mai botezat şi casa lui Stefana; încolo, nu ştiu să mai fi botezat pe altcineva. De fapt, Hristos m-a trimis nu să botez, ci să propovăduiesc Evanghelia: nu cu înţelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui Hristos să fie făcută zadarnică. (1 Corinteni 1:11-17)
Din cele scrise de Pavel este evident că mulţi în Corint au fost botezaţi de alţii afară de el şi că nu au fost deplini conştienţi de esenţa botezului lor, din moment ce a îndrăznit cineva să spun că a fost botezat în numele celui ce a oficiat botezul şi nu în Numele lui Isus. Se mai înţelege de aici şi faptul că Pavel nu s-a grăbit să le oficieze botezul celor pocăiţi şi nu o făcea decât doar atunci când era deplin convins că ei realizează esenţa botezului şi au suficientă cunoştinţă din Sfintele Scripturi. Acest lucru se practică şi azi în unele biserici şi este foarte corect şi biblic. De altfel, în biserica din primele secole au fost instituite cursurile de catiheză tocmai pentru cei care se pocăiau şi numai după trecerea acestui curs erau botezaţi.
Pentru că nu au crezut din toată inima. Botezul este prima poruncă lăsată fiecărui om să o facă după ce încheie legământ cu Dumnezeu şi dacă cineva pică la această primă poruncă, nu poate să stea în picioare la altele şi prin astfel arată şi oamenilor şi lui sau ei însăşi că nu a avut loc o naştere din nou în viaţa lui sau a ei. Astfel de cazuri nici nu sunt pomenite pe paginile Noului Testament, ci invers, oamenii veneau şi stăruiau la apostoli să fie botezaţi. Temnicerul era foarte conştient de preţul care urma să-l plătească şi problemele care avea să le aibă a doua zi, dar şi el şi cei din familia lui au vrut să fie botezaţi chiar în noaptea aceea.
Botezul nu este o invenţie omenească sau practica unei confesiuni, ci este porunca Domnului Isus Hristos care a spus:
„Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit. (Marcu 16:15-16)
Chiar în ziua pocăinţei sau cât se poate de repede să meargă într-o biserică locală la care vrea să se alipească şi să-i spună pastorului despre dorinţa lui sau a ei să se boteze. Apoi, să-i ceară pastorului să fie înscris la cursul de catiheză şi să-i fie fixată data botezului.
Întrebare:
Eu de mic copil am mers la Biserica Creştinilor după Evanghelie, dar cum mergeam aşa plecam de acolo, de multe ori, fără să caut a înţelege ceva. Am căutat altă biserică şi astfel am vizitat mai multe până am găsit una numită “Armata Salvării”. Aici oamenii de la conducere sunt foarte buni şi este multă dragoste în jurul lor. Problema este că ei nu fac botez ci în loc de acesta se fac “soldaţi”. Doresc să vă întreb dacă este posibil să fii mântuit fără să te botezi. Eu mă cam îndoiesc şi de aceea sunt hotărât dacă să mă botez, atunci să merg la Creştinii după Evanghelie şi să continui cu această biserică. Şi mai vreau să adaug ceva: aici, la Armata Salvării se face Cina Domnului dar în loc de pâine servesc altceva şi totuşi ei predică după aceeaşi Biblie. Aştept sfatul Dvs. Domnul să vă binecuvânteze şi să vă ajute în lucrările pe care le faceţi.
Când le-a dat Marea Însărcinare apostolilor, Domnul Isus le-a spus:
„Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit. (Marcu 16:15-16)
Versetul spune clar că va fi mântuit cel care va crede şi va fi botezat. Dar, va reproşa cineva şi va zice: “Bine, dar a doua parte a versetului spune că “cine nu va crede va fi osândit” şi nu spune nimic despre botez, adică, nu spune că cine nu se va boteza va fi osândit”. Ştii de ce? Pentru că hotărârea şi cererea să fie botezat este prima dovadă că cineva a crezut şi a încheiat legământ cu Domnul Isus Hristos. De altfel, cum poate pretinde cineva că a ales să trăiască în deplină ascultare de Domnul Isus când refuză să împlinească prima Lui poruncă – să se boteze? Dacă cineva nu vrea să se boteze, înseamnă că nu a luat o hotărâre fermă să devină ucenicul lui Isus şi să nu se înşele singur pe sine. Dacă nu ar fi fost important botezul, nici Isus nu ar fi spus aceasta şi nici primii ucenici nu le-ar fi cerut celor ce credeau să se boteze. Deci, dacă ai crezut din toată inima în Domnul Isus şi ai încheiat legământ cu El, trebuie să mergi la pastor sau preot şi să ceri să fii botezat.
Armata Slavării este o misiune mondială fondată în 1865 de William Booth în Londra. În anul 1878 ei au adoptat titlul “The Salvation Army” şi sistemul de conducere cvasi-militar. Pe pagina oficială a Armatei Salvării este prezentat următorul citat din Salvation Army Act din 1980:
Armata Salvării este o parte integrantă a Bisericii Creştine, deşi distinctă în guvernare şi practică. Doctrina Armatei urmează învăţătura principală a credinţei creştine şi articole de bază ale credinţei cu implicarea scopului salvator al lui Dumnezeu. Obiectivele sale sunt „avansarea religiei creştine … a educaţiei, eliberării de sărăcie, şi alte obiective caritabile benefice pentru societate sau comunitatea omenirii ca un întreg.
Definiţia de mai sus face clar că Armata Salvării nu este biserică, ci parte integrală a Bisericii şi deci, celor din Armata Salvării nici nu le revine rolul să facă actele de cult. În înţelegerea mea, ei recrutează din biserici oameni care împărtăşesc aceeaşi viziune şi vor să se dedice aceleaşi cauze de propovăduire a Evangheliei în locurile unde alţii ajung sau merg mai greu.
Invit pe ostaşii Armatei Salvării să contribuie cu comentariile lor la întrebarea adresată.
Întrebare:
Noi toţi botezăm copii când sunt mici, nou născuţi. Dar am născut în Anglia şi soţul meu, fiind tot creştin, a zis că ei nu botează copiii căci în Biblie nu scrie că trebuie să-i botezăm, ci să-i aducem Domnului ca să-i binecuvânteze sau să-i creştineze, iar când copilul va ajunge la vârsta la care a fost botezat Isus Hristos, atunci va decide singur dacă vrea sau nu să se boteze. Micuţul meu încă n-a fost botezat şi mult mă frământă întrebarea aceasta. Ce să fac?
Este evident că soţul acestei doamne aparţine de o altă biserică decât cea ortodoxă. În căsătoria lor s-a ajuns la divergenţă care are la bază teologii diferite cu privire la botez ale două biserici, sau confesiuni. Lucrul cel mai important este că toţi creştinii din lumea aceasta au în comun Biblia, adică Sfintele Scripturi ale Vechiului şi Noului Testament. De aceea, este important pentru tatăl şi mama acestui copil, indiferent din ce biserică sau confesiune provin, să consulte Biblia împreună ca să poată lua o hotărâre dreaptă înaintea lui Dumnezeu.
După învierea Sa şi înainte de înălţarea la cer, Domnul Isus a dat această mare însărcinare ucenicilor:
Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Amin. (Matei 28:18-20)
În cartea Faptele Apostolilor ne este relatat cum Duhul Sfânt a trimis pe Filip să-i spună Evanghelia unui famen Etiopean:
Atunci Filip a luat cuvântul, a început de la Scriptura aceasta şi i-a propovăduit pe Isus. Pe când îşi urmau ei drumul, au dat peste o apă. Şi famenul a zis: ”Uite apă; ce mă împiedică să fiu botezat?! Filip a zis: „Dacă crezi din toată inima, se poate.” Famenul a răspuns: „Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.” (Faptele Apostolilor 8:36-37)
Deci, dacă omul care se botează, nu crede din inimă că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, nu poate fi botezat.
În Biblie sunt relatate multe cazuri când oamenii s-au botezat, dar nicăieri nu există nici un text, sau vre-o poruncă care ar cere părinţilor să-şi boteze copiii.
Unii teologi afirmă că botezul este similar circumciziei (tăierii împrejur) a băieţilor în perioada Vechiul Testament, care se făcea în ziua a opta de la naştere. Circumcizia a fost o poruncă dată de Dumnezeu, dar botezul copiilor nu. Condiţia pentru botez este credinţa din inimă.
Mama care a adresat întrebarea, realizează că botezul copilului ei este un lucru de mare importanţă şi care ţine de soarta lui eternă. De aceea, este necesar ca ambii soţi să facă un studiu despre botez în Noul Testament. Le propun să-şi ia un caiet aparte şi pe măsură ce citesc cărţile Noului Testament una după alta, să facă o listă cu tot ce vor învăţa despre botez. În felul acesta vor afla şi despre botezul cu duhul sfânt, botezul cu foc, botezul pentru cei morţi şi despre naşi. Cu siguranţă că vor ajunge la înţelegere a subiectului botezului ca să poată lua o hotărâre înţeleaptă în dreaptă înaintea lui Dumnezeu.
Întrebare:
Ce semnifică botezul şi ce trebuie să ştim înainte să ne botezăm?
În Epistola I a lui Petru scrie astfel despre semnificaţia botezului:
Icoana aceasta închipuitoare vă mântuieşte acum pe voi, şi anume botezul, care nu este o curăţare de întinăciunile trupeşti, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos, care stă la dreapta lui Dumnezeu, după ce S-a înălţat la cer şi Şi-a supus îngerii, stăpânirile şi puterile. (1 Petru 3:21-22)
Deci, botezul nu ne mântuieşte pentru că nu ne curăţă de întinăciunile trupeşti, ci este mărturia pe care o depunem noi în faţa oamenilor şi înaintea lui Dumnezeu prin care adeverim că cugetul nostru a fost curăţit prin sângele Domnului Isus în care am crezut.
În Epistola către Romani, Apostolul Pavel a scris astfel despre botez:
Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui? Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă. În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui. (Romani 6:3-5)
Deci, prin botez, noi, creştinii, prin credinţă, ne-am identificat cu moartea şi învierea Mântuitorului.
În cartea Faptele Apostolilor ne este relatat cum Duhul Sfânt l-a trimis pe Filip să-i predice Evanghelia unui famen etiopian care a înţeles şi a primit Vestea Mântuirii.
Pe când îşi urmau ei drumul, au dat peste o apă. Şi famenul a zis: „Uite apă;ce mă împiedică să fiu botezat?” Filip a zis: „Dacă crezi din toată inima, se poate.” Famenul a răspuns: „Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.” (Faptele apostolilor 8:36-37)
Nu se poate boteza cineva care nu crede din toată inima în Isus Hristos.
În ziua Cincizecimii, Apostolul Petru le-a propovăduit Evanghelia celor adunaţi în Ierusalim:
După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?” „Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.” (Faptele apostolilor 2:37-39)
Pocăinţa nu este doar regretul pentru păcatele făcute, ci intrarea în Noul Legământ cu Domnul Isus, este naşterea din nou, sau botezul cu Duhul Sfânt. Această transformare în viaţa omului este obligatorie pentru ca să poată primi botezul cu apă.
Unii oameni zic că s-au pocăit şi au încheiat legământ cu Domnul Isus, dar nu se grăbesc să se boteze, de parcă nu ar lua seama la cuvintele Mântuitorului care, înainte de înălţarea Sa la cer, a spus ucenicilor:
Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit. (Marcu 16:15-16)
Dacă zici că ai ales să asculţi de Domnul Isus din toată inima, trebuie să te botezi şi să nu amâni acest lucru. Apropie-te de pastor sau de preotul bisericii locale unde ai ales să te închini şi spune-i despre dorinţa ta să te botezi cât mai curând ca să poţi fi înscris la cursurile de catiheză.