Categorie: DILEME

Ce înseamnă să Îl accepţi pe Iisus ca Mântuitor personal?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Întrebări-Răspunsuri, DILEME

Întrebare: Ce înseamnă să Îl accepţi pe Iisus ca Mântuitor personal?

Răspuns: L-ai primit tu pe Iisus Hristos ca Mântuitor personal? Înainte să răspunzi, dă-mi voie să îţi explic întrebarea. Pentru a răspunde corect la aceasta întrebare, mai înainte trebuie să înţelegi corect ce înseamnă “Iisus Hristos”, „personal” şi „Mântuitor”.

Cine este Iisus Hristos? Mulţi oameni Îl recunosc pe Iisus Hristos ca pe un om bun, un mare învăţător, chiar un profet al lui Dumnezeu. Toate acestea sunt adevărate când este vorba despre Iisus, însă ele nu definesc cine este El cu adevărat. Biblia spune că Iisus este Dumnezeu în trup, Dumnezeu ca fiinţă umană (vezi Ioan 1:1,14). Dumnezeu a venit pe pământ ca să ne înveţe, ca să ne vindece, să ne corecteze, să ne ierte – şi să moară pentru noi! Iisus Hristos este Dumnezeu, Creatorul şi Domnul suveran. L-ai acceptat tu pe acest Iisus?

Ce este un Mântuitor şi de ce avem nevoie de un Mântuitor? Biblia ne spune că toţi am păcătuit, toţi am săvârşit fapte rele (Romani 3:10-18). Ca rezultat al păcatelor noastre, am merita să avem parte de mânia şi judecata lui Dumnezeu. Singura pedeapsă corectă pentru păcatele săvârşite împotriva unui Dumnezeu infinit şi veşnic este pedeapsa infinită (Romani 6:23; Apocalipsa 20:11-15). De aceea avem nevoie de un Mântuitor!

Iisus Hristos a venit pe pământ şi a murit în locul nostru. Moartea lui Iisus, ca Dumnezeu în trup, a reprezentat o plată infinită pentru păcatele noastre (2 Corinteni 5:17). Iisus a murit pentru a plăti pedeapsa pentru păcatele noastre (Romani 5:8). Iisus a plătit preţul pentru ca noi să nu mai fim nevoiţi să îl plătim. Învierea lui Iisus din morţi a demonstrat că moartea Sa a fost suficientă pentru a plăti pentru păcatele noastre. De aceea Iisus este singurul Mântuitor (Ioan 14:6; Faptele Apostolilor 4:12)! Crezi tu în Iisus ca Mântuitor al tău?

Este Iisus Mântuitorul tau „personal”? Mulţi oameni înţeleg să fie creştini prin a merge la o biserică, prin a face anumite ritualuri, prin a nu săvârşi anumite păcate. Nu asta înseamnă să fii creştin. Adevăratul creştinism constă în existenţa unei relaţii personale cu Iisus Hristos. Acceptarea lui Iisus ca Mântuitor personal înseamnă să îţi pui întreaga ta credinţă în El. Nimeni nu este mântuit prin credinţa altora. Nimeni nu este iertat prin fapte bune. Singura cale către mântuire este să Îl accepţi personal pe Iisus ca Mântuitor personal, crezând în moartea Sa ca plată pentru păcatele tale, şi în învierea Sa ca garanţie a vieţii veşnice (Ioan 3:16). Este Iisus Mântuitorul tău în mod personal?

Dacă doreşti să Îl accepţi pe Iisus Hristos ca Mântuitorul tău personal, spune următoarele cuvinte către Dumnezeu. Ţine minte totuşi că nu această rugăciune şi nici o alta nu te vor mântui. Numai credinţa în Hristos te poate mântui de păcatele tale. Această rugăciune este numai o modalitate de a-ţi exprima credinţa ta în El şi de a-I mulţumi lui Dumnezeu pentru că ţi-a dăruit mântuirea. “Doamne, ştiu că am păcătuit împotriva Ta şi că merit pedeapsa. Cred că Iisus Hristos a luat pedeapsa pe care o meritam eu, astfel ca eu să pot fi mântuit prin credinţa în El. Mă întorc acum de la păcatele mele şi îmi pun întreaga mea credinţă în Tine pentru mântuire. Îl accept pe Iisus ca Mântuitor personal! Îţi mulţumesc pentru harul Tău minunat şi pentru iertarea de păcate – darul vieţii veşnice! Amin!”

Ai luat decizia de a-L accepta pe Hristos ca Mântuitor al tău ca urmare a ceea ce ai citit mai sus? Dacă da, apasă pe butonul „Astăzi L-am primit pe Hristos”, de mai jos.

http://www.gotquestions.org/

Noroc sau Dumnezeu?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, DILEME

noroc

Lumea de astăzi este guvernată de noroc: „Ce noroc că te-am întâlnit!” „Noroc că nu am cumpărat mașina!” „Mult noroc la examen!” Alte exprimări, precum „Ce întâmplare că…”, „Ce bine că…”, „Mult succes la…”, ar exprima chiar mai bine ideea originală, însă a devenit superfluu să folosim cuvântul „noroc”. Pentru unii însă, nu este doar o chestiune de semantică, ci de viziune asupra vieții.

Norocul este un concept păgân, iar grecii antici și romanii obișnuiau să se închine norocului sub forma zeiței Fortuna. Însă chiar și astăzi se crede că anumite obiecte, precum piciorul de iepure, trifoiul cu patru foi sau anumite bijuterii, au în ele puterea de a aduce norocul în viața unui om. Anumite zile, anumite numere și chiar anumite animale se consideră că poartă noroc sau ghinion.

Căutarea acestui noroc este în strânsă legătură cu superstiția, care, la rândul ei, este conectată cu magia. Conform acestei viziuni asupra lumii, oamenii sunt la mila unor puteri nevăzute și forțe necunoscute care ne-ar putea face rău sau ne-ar putea ajuta, după bunul plac.

Ce spune Biblia despre noroc

Chestiunea norocului sau a șansei apare de multe ori și în Biblie, deși cuvântul ca atare lipsește. Atât în Vechiul, cât și Noul Testament tragerea la sorți este o metodă folosită pentru a discerne voința lui Dumnezeu, care controlează acțiunile ce nouă ni se par la voia întâmplării. Mai multe pasaje din Biblie lămuresc acest aspect, însă poate cel mai clar este cel din Proverbe 16:33 − „Se aruncă sorțul în poala hainei, dar orice hotărâre vine de la Domnul.” Acest verset indică faptul că o acțiune aleatorie, precum aruncarea unui ban sau tragerea la sorți, nu iese de sub controlul lui Dumnezeu și, prin urmare, rezultatele nu sunt cele ale șansei.

Mai mult decât atât, Biblia învață că ceea ce pentru unii pare doar o ghicitoare implică de fapt recunoașterea providenței lui Dumnezeu și cererea de a fi îndrumat în situația problematică. Un exemplu în acest sens îl găsim în rugăciunea din Faptele apostolilor 1:23-26, unde putem citi: „Ei au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit Baraba, zis și Iust, și pe Matia. Apoi au făcut următoarea rugăciune: «Doamne, Tu care cunoști inimile tuturor oamenilor, arată-ne pe care din acești doi l-ai ales ca să ia loc în slujba și apostolia aceasta, din care a căzut Iuda, ca să meargă la locul lui.» Au tras la sorți, și sorțul a căzut pe Matia, care a fost numărat împreună cu cei unsprezece apostoli.”

Norocul și ghinionul

O poveste chinezească antică spune în felul următor: Un fermier avea doar un cal, pe care îl folosea să are pământul. Într-o zi, calul a scăpat, iar când vecinii au auzit ce s-a întâmplat, le-a părut rău că asupra vecinului lor se abătuse ghinionul. „Ghinion? Noroc? Cine știe? Doar Dumnezeu”, a spus fermierul.

După o săptămână, calul s-a întors acasă împreună cu o herghelie de cai sălbatici, iar vecinii s-au grăbit să îl felicite pe fermier pentru norocul său. „Noroc? Ghinion? Cine știe? Doar Dumnezeu”, a spus fermierul. Apoi, în timp ce fiul fermierului încerca să domesticească un cal, a căzut din șa și și-a rupt piciorul. Toată lumea a fost de acord că a fost un mare ghinion. „Ghinion? Noroc? Cine știe? Doar Dumnezeu”, a spus fermierul.

Câteva săptămâni mai târziu, armata a trecut prin sat și i-a forțat pe bărbații apți să se înroleze pentru un conflict ce avea să izbucnească. Dar când au văzut că băiatul fermierului avea un picior rupt, l-au lăsat la vatră. Toată lumea era fericită pentru norocul fermierului. „Ghinion? Noroc? Cine știe? Doar Dumnezeu”, a spus fermierul. Concluzia: Dumnezeu Se folosește atât de binele, cât și de răul prezent din viețile noastre pentru a face ceva bun pentru noi, deși noi nu putem conștientiza acest lucru din simplul motiv că este imposibil să avem o imagine de ansamblu asupra vieții noastre.

Biblia este plină de istorii de genul acesta, care demonstrează felul în care funcționează providența lui Dumnezeu în viețile noastre, moartea regelui Ahab și istoria lui Rut fiind doar câteva exemple. În Romani 8:28 putem găsi chintesența acestui concept: „De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu și anume spre binele celor ce sunt chemați după planul Său.”

Lucrarea lui Dumnezeu

Faptul că Dumnezeu știe și controlează până în cele mai mici detalii evenimentele din viața unui om nu presupune abolirea liberului-arbitru, așa cum ar vrea unii să credem. Lucrarea lui Dumnezeu în viețile noastre implică două aspecte. Dumnezeu poate interveni activ, ca în cazul regelui Ahab. Moartea sa nu a fost doar consecința unei săgeți trase la întâmplare, ci, așa cum scrie în 2 Cronici 18, Dumnezeu a condus evenimentele care l-au împins pe Ahab în luptă, unde un om ce a tras cu arcul la întâmplare a dus la îndeplinire planul lui Dumnezeu pentru Israel.

Dumnezeu însă intervine și într-un mod pasiv în viețile noastre, permițând și nu cauzând un anume eveniment. Povestea lui Iov sau cea a lui Iosif arată cum Dumnezeu îl lasă pe Satana să acționeze în viețile noastre până la un punct, de la care tot noi, cei din jurul nostru sau persoane pe care nici nu le cunoaștem să beneficieze.

Viața noastră copiază traseul unui carusel, câteodată suntem la pământ și câteodată ne merge atât de bine încât credem că vom atinge cerul. Atunci când lucrurile merg bine suntem fericiți și credem că Dumnezeu este cu noi, dar dacă merg rău suntem descurajați și avem tendința să credem că am fost abandonați. În final, ajungem să fim doar victimele circumstanțelor, iar dacă încrederea, sau credința în Dumnezeu șchiopătează, vom avea tendința să credem în noroc, pentru a explica acele lucruri pentru care nu găsim o relație de tip cauză-efect.

Însă apostolul Pavel scrie în Filipeni că a învățat să fie mulțumit, chiar fericit, în toate situațiile vieții. A fost fericit atunci când lucrurile au mers rău (era în închisoare la acel moment) și a fost fericit când lucrurile au mers bine, pentru că, în definitiv, aceasta înseamnă să faci parte din familia lui Dumnezeu, să îți păstrezi mereu speranța că Dumnezeu deține controlul și că acționează spre binele tău, iar această speranță singură este suficientă pentru a aduce fericirea.

Foto: Wikimedia Commons

http://semneletimpului.ro/

Care este religia corectă pentru mine?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Întrebări-Răspunsuri, DILEME

Întrebare: Care este religia corectă pentru mine?

Răspuns: Restaurantele de tip “fast-food” ne atrag prin faptul că ne permit să comandăm exact felul de mâncare pe care îl dorim. Anumite cafenele pregătesc peste o sută de variante şi arome de cafea. Chiar şi atunci când ne cumpărăm case sau maşini, putem să alegem dintr-o gamă variata de modele cu opţiuni multiple. Nu mai locuim de mult într-o lume cu un singur tip de ciocolată, vanilie sau căpşuni. Alegerea domneşte! Poţi să găseşti aproape orice doreşti, în funcţie de propriile nevoi sau opţiuni.

Dar în ceea ce priveşte religia corectă pentru tine? Ce-ai zice despre o religie care este eliberată de vină, care nu îţi cere să faci nimic şi care nu este împovărată de o mulţime de lucruri pe care trebuie să le faci şi lucruri pe care nu ai voie să le faci? Aceasta există, exact aşa cum am descris-o mai sus, însă este religia ceva ce alegem precum am alege o îngheţată?

Există o mulţime de voci care concurează pentru a-ţi atrage atenţia în această privinţă, însă de ce L-ar considera cineva pe Iisus deasupra, să zicem, deasupra lui Mahomed sau Confucius, Buddha, sau deasupra lui Charles Taze Russell ori a lui Joseph Smith? La urma urmei, nu toate căile duc către Rai? Nu sunt toate religiile în esenţă la fel? Adevărul este că nu toate religiile ajung în Rai tot astfel cum nu toate drumurile ajung la Roma.

Numai Iisus vorbeşte cu autoritate de Dumnezeu pentru că numai Iisus a învins moartea. Mahomed, Confucius, şi alţii ca ei se găsesc îngropaţi în mormintele lor şi astăzi, însă Iisus, prin propria Sa putere, a păşit în afara mormântului la trei zile după ce a murit pe o cruce romană. Orice persoană care are putere asupra morţii merită atenţia noastră. Orice persoană care are putere asupra morţii merită să fie ascultată.

Dovezile care susţin învierea lui Iisus sunt incontestabile. În primul rând, au existat peste 500 de martori oculari ai lui Hristos cel înviat! Asta înseamnă mulţi martori. Cinci sute de voci nu pot fi ignorate. Există de asemenea dovada mormântului gol; duşmanii lui Iisus ar fi putut opri întreaga discuţie legată de înviere prin a arăta trupul Lui mort, însă nu a existat nici un trup mort care să fie arătat oamenilor! Mormântul a fost gol! Ar fi putut ucenicii lui Iisus să-I fure trupul? Greu de crezut. Pentru a preveni un astfel de eveniment, mormântul lui Iisus a fost păzit straşnic de soldaţi înarmaţi. Având în vedere faptul că cei mai apropiaţi dintre cei care L-au urmat pe Iisus au fost cuprinşi de frică la momentul arestării şi crucificării Sale, este foarte puţin probabil ca acest grup de pescari fricoşi să fi mers să se înfrunte faţă în faţă cu soldaţi antrenaţi, profesionişti. Realitatea este că învierea lui Iisus este indiscutabilă!

Ca să revenim, orice persoană care are putere asupra morţii merită să fie ascultată. Iisus Şi-a demonstrat puterea asupra morţii, prin urmare, noi ar trebui să ascultăm ce are El să ne spună. Iisus susţine că este singura cale către mântuire (Ioan 14:6). El nu este o cale; El nu este una dintre mai multe căi, ci El este singura cale.

Mai mult, acelaşi Iisus spune: „Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă” (Matei 11:28). Lumea în care trăim este aspră, iar viaţa este grea. Cei mai mulţi dintre noi suntem bine înţesaţi cu eşecuri, răni şi cicatrici. Sunteţi de acord? Deci ce ai vrea? Vindecare sau o religie goală? Un Mântuitor viu sau unul dintre mulţii “profeţi” morţi? O relaţie plină de semnificaţie sau ritualuri goale? Iisus nu este o alegere – El este alegerea!

Dacă eşti în căutarea mântuirii, atunci Iisus este “religia” corectă (Faptele Apostolilor 10:43). Dacă eşti în căutarea unei relaţii plina de semnificaţie cu Dumnezeu, atunci Iisus este “religia” corectă (Ioan 10:10). Dacă eşti în căutarea unui cămin veşnic în rai, atunci Iisus este “religia” corectă (Ioan 3:16). Încrede-te în Iisus Hristos ca Mântuitor personal – nu vei regreta! Crede în El pentru iertarea păcatelor tale şi nu vei fi dezamăgit.

Dacă doreşti să te impaci cu Dumnezeu, iată o rugăciune simplă care te va ajuta. Totuşi ţine minte: rostirea acestei rugăciuni sau a oricărei alte rugăciuni nu te va mântui. Numai credinţa în Hristos te poate mântui de păcate. Această rugăciune este numai o modalitate de a exprima credinţa ta în El şi de a-I mulţumi lui Dumnezeu pentru că ţi-a dăruit mântuirea. “Doamne, ştiu că am păcătuit împotriva Ta şi că merit pedeapsa. Cred că Iisus Hristos a luat pedeapsa pe care o meritam eu, astfel ca eu să pot fi iertat şi mântuit prin credinţa în El. Mă întorc acum de la păcatele mele şi îmi pun întreaga mea credinţă în Tine pentru mântuire. Îţi mulţumesc pentru harul Tău minunat şi pentru iertarea de păcate – darul vieţii veşnice! Amin!”

http://www.gotquestions.org/

Ce este planul de mântuire?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Întrebări-Răspunsuri, DILEME

Întrebare: Ce este planul de mântuire?

Răspuns: Îţi este foame? Nu, nu despre foame fizică vorbim; ai tu o foame pentru mai mult în viaţa ta? Este ceva în adâncul tău care pare să nu fie satisfăcut? Dacă da, atunci Iisus este calea ! Iisus a spus: „Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine, nu va flămânzi niciodată; şi cine crede în Mine, nu va înseta niciodată” (Ioan 6:35).

Eşti tu confuz? Nu ai simţit niciodată că nu ţi-ai găsit calea sau scopul în viaţă? Nu ţi se pare că parcă a închis cineva lumina şi tu nu poţi găsi comutatorul să o deschizi? Dacă eşti în această situaţie, Iisus este calea ! Iisus a proclamat: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (Ioan 8:12).

Nu ai simţit niciodată că eşti încuiat în afara unei vieţi cu scop? Ai încercat tu atât de multe uşi, găsind dincolo de ele goliciune şi lipsă de scop? Eşti tu în căutarea unei uşi către o viaţă împlinită? Dacă da, Iisus este calea către ea ! Iisus a declarat: „Eu sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra şi va ieşi, şi va găsi păşune” (Ioan 10:9).

Te-au înşelat celelalte persoane? Au fost relaţiile tale cu ceilalţi goale şi superficiale? Ţi se pare că unele persoane încearcă să profite pe seama ta? Dacă da, Iisus este calea de a ieşi de unde eşti ! Iisus a spus: „Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi….Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, şi ele Mă cunosc pe Mine” (Ioan 10:11, 14).

Te întrebi ce se va întâmpla cu tine după această viaţă? Ai obosit să îţi trăieşti viaţa pentru lucruri care nu sunt trainice? Te întrebi uneori dacă viaţa are vreun sens? Ai vrea să trăieşti şi după ce vei muri? Dacă da, Iisus este calea ! Iisus a declarat: „Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu va muri niciodată” (Ioan 11:25-26).

Care este calea? Care este adevărul? Care este viaţa? Iisus a răspuns : „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14:6).

Foamea pe care tu o simţi este o foame spirituală, şi ea poate fi satisfăcută numai de Iisus. Iisus este Singurul care poate îndepărta întunericul. Iisus este uşa către o viaţă plină de satisfacţii. Iisus este Prietenul şi Păstorul pe care L-ai căutat dintotdeauna. Iisus este viaţa – în această lume şi în cea care urmează după ea. Iisus este calea către mântuire!

Motivul pentru care te simţi înfometat, motivul pentru care pari să fii pierdut în întuneric, motivul pentru care nu îţi poţi găsi scopul în viaţă este că eşti departe de Dumnezeu. Biblia spune că noi toţi am păcătuit şi astfel suntem separaţi de Dumnezeu (Eclesiastul 7:20; Romani 3:23). Golul pe care îl simţi în inimă este de fapt lipsa lui Dumnezeu în viaţa ta. Noi am fost creaţi să avem o relaţie personală cu Dumnezeu. Din cauza păcatului, suntem departe de această relaţie. Chiar mai rău, păcatele noastre vor conduce la separarea noastră de Dumnezeu pentru toată eternitatea, atât în această viaţă cât şi după ea (Romani 6:23; Ioan 3:36).

Cum se poate rezolva această problemă? Iisus este calea ! Iisus a luat păcatele noastre asupra Lui (2 Corinteni 5:21). Iisus a murit în locul nostru (Romani 5:8), luând asupra Lui pedeapsa pe care o meritam noi. Dupa 3 zile, Iisus a înviat din morţi, demonstrând biruinţa Sa asupra păcatului şi a morţii (Romani 6:4-5). De ce a făcut El aceasta? Iisus Însuşi a răspuns la această întrebare: „Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi” (Ioan 15:13). Iisus a murit pentru ca noi să putem trăi. Dacă ne punem credinţa în Iisus, crezând în moartea Sa ca plată pentru păcatele noastre – toate păcatele ne sunt iertate şi spălate. Astfel vom avea satisfăcută foamea spirituală. Lumina se va aprinde. Vom avea acces la o viaţă împlinită. Îl vom cunoaste pe cel mai bun Prieten şi cel mai bun Păstor. Vom şti că ne vom bucura de viaţa veşnică după ce vom muri – o viaţă înviată în rai pentru toata veşnicia împreună cu Iisus!

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (Ioan 3:16).

http://www.gotquestions.org/

Cum trebuie să arate o zi trăită la intensitate şi cu eficienţă maximă pentru gloria lui Dumnezeu?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Adolescenţă, DILEME

Am încercat şi am sfătuit şi pe alţii să trăiască fiecare zi în parte pentru gloria lui Dumnezeu. Desigur, trebuie să avem o viziune mai completă a vieţii şi trebuie să ne facem planuri pe termen lung cu privire la viaţa noastră, dar fiecare zi trebuie trăită în aşa fel încât Dumnezeu să fie glorificat prin trăirea, vorbirea şi gândirea noastră. Toată atenţia trebuie concentrată asupra acelei zile, în aşa fel încât atunci când o vom încheia Dumnezeu să fie satisfăcut. Iar mâine… o vom lua de la capăt. O să îl las pe marele puritan englez Richard Baxter (1615-1691) să ne explice tuturor cum putem trăi fiecare zi la intensitate maximă şi cu eficienţă maximă pentru Dumnezeu.

„Cum să îţi petreci ziua cu Dumnezeu?”

O viaţă sfântă tinde să devină mai uşoară atunci când cunoaştem ordinea obişnuită şi modul de îndeplinire al îndatoririlor noastre – când orice lucru se întâmplă la momentul potrivit. De aceea, vă voi da câteva scurte îndrumări pentru petrecerea zilei într-un mod sfânt.
Somnul
Măsoară bine timpul rezervat somnului, ca să nu iroseşti orele preţioase ale dimineţii trândăvind în pat. Orele de somn trebuie să fie potrivite cu sănătatea şi cu munca ta, nu cu plăcerea leneviei.
Primele gânduri
Îndreaptă către Dumnezeu primele tale gânduri conştiente; înalţă-ţi inima către El cu reverenţă şi recunoştinţă pentru odihna de care te-ai bucurat în noaptea ce a trecut, apoi încredinţează-te Lui pentru ziua ce urmează. Obişnuieşte-te să fii atât de consecvent în aceasta încât să ajungi să fii oprit de conştiinţă atunci când gândurile vieţii de zi cu zi vor să aibă întâietatea. Gândeşte-te la îndurarea unei nopţi de odihnă şi la faptul că mulţi şi-au petrecut-o în iad; mulţi au petrecut-o în închisoare; mulţi au petrecut-o în adăposturi reci şi neprimitoare; mulţi şi-au petrecut-o suferind din cauza durerilor chinuitoare şi a bolilor, obosiţi de paturile în care zac şi obosiţi de viaţă. Gândeşte-te la multele suflete care în noaptea ce a trecut au fost chemate din trupurile lor să se înfăţişeze pline de groază în faţa lui Dumnezeu, şi mai gândeşte-te cât de repede trec zilele şi nopţile! Cât de iute va veni ultima ta noapte sau zi! Examinează ce lipseşte sufletului tău ca să fie pregătit pentru o astfel de vreme şi caută acel lucru fără întârziere.
Rugăciunea
Rugăciunea personală (sau împreună cu partenerul tău) să aibă loc înaintea rugăciunii la care participă întreaga familie. Dacă e posibil, pune-o pe primul loc, înaintea oricărei alte lucrări a zilei.
Închinarea familiei
Închinarea împreună cu întreaga familie trebuie îndeplinită cu consecvenţă şi la o oră la care de obicei nu apar întreruperi.
Obiectivul fundamental
Aminteşte-ţi obiectivul tău fundamental, iar atunci când te apuci de munca fiecărei zile, sau înaintea oricărei activităţi din această lume, lasă ca pe inima ta să stea scris “Sfânt Domnului”, în tot ce faci.
Nu fă nici un lucru pe care Dumnezeu nu l-ar aproba şi despre care nu poţi spune cu convingere că El te-a trimis să-l faci. Nu fă nimic în această lume pentru un oricare alt motiv decât acela să Îi fii plăcut Domnului, să Îi dai slavă şi să te bucuri împreună cu El. “Deci, fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva: să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu.” – 1 Corinteni 10:31.
Fii sârguincios în profesia ta
Îndeplineşte sarcinile profesiei tale cu grijă şi cu sârguinţă. Astfel:
(a) Vei dovedi că nu eşti leneş sau supus firii tale pământeşti (ca aceia care nu i se pot împotrivi), şi vei încuraja omorârea tuturor poftelor şi dorinţelor firii pământeşti, care sunt hrănite de lene şi trândăvie.
(b) Vei ţine gândurile nefolositoare departe de mintea ta, acele gânduri care mişună în minţile persoanelor ce-şi pierd vremea degeaba.
(c) Nu vei pierde timp preţios, un lucru de care persoanele leneşe sunt vinovate zilnic.
(d) Vei rămâne pe drumul ascultării de Dumnezeu, atunci când leneşii comit întruna păcate de omitere.
(e) Vei avea mai mult timp pentru activităţi sfinte dacă lucrezi cu sârguinţă în profesia ta. Persoanele leneşe nu au timp să se roage sau să citească pentru că şi-l pierd tărăgănând lucrurile în munca lor.
(f) Te poţi aştepta la binecuvântarea lui Dumnezeu şi la împlinirea nevoilor tale, atât cele personale cât şi ale întregii familii.
(g) Poţi contribui de asemenea la sănătatea trupului tău, mărindu-i astfel competenţa în slujba sufletului.
Ispite şi lucruri care corup
Cunoaşte în întregime ispitele şi lucrurile care te pot corupe – şi veghează împotriva lor întreaga zi. Trebuie să te păzeşti în special de cele mai periculoase lucruri care corup şi de acele ispite pe care prietenii sau afacerile ţi le pun inevitabil înainte. Păzeşte-te de păcatele de căpătâi ale necredinţei: ipocrizia, egoismul, mândria, satisfacerea plăcerilor trupului şi dragostea exagerată pentru lucrurile pământeşti. Ai grijă să nu fii atras de modul de gândire al lumii şi de îngrijorările ei nenumărate, sau să râvneşti la o poziţie mai înaltă în societate, sub pretextul sârguinţei în profesia ta. Dacă lucrezi sau faci afaceri cu alţii, păzeşte-te de egoism şi de orice urmă de nedreptate sau lipsă de generozitate. În legăturile cu ceilalţi, păzeşte-te de ispita conversaţiei seci şi nefolositoare. Păzeşte-te şi de persoanele care te vor ispiti să te mânii. Păstrează-ţi decenţa şi vorbirea curată pe care o cer legile neprihănirii. Dacă discuţi cu linguşitori, ai grijă să nu te umfli de mândrie.
Dacă stai de vorbă cu cei ce te dispreţuiesc şi te rănesc, întăreşte-te împotriva mândriei nerăbdătoare şi răzbunătoare. La început, aceste lucruri vor fi foarte dificile, câtă vreme păcatul mai are vreo putere în tine, dar odată ce ai câştigat o înţelegere continuă a pericolului otrăvitor pe care îl prezintă fiecare din aceste păcate, inima ta va fi gata să le evite şi o va face cu uşurinţă.
Meditaţia
Când eşti singur în îndeletnicirile tale, profită de acel timp folosindu-l pentru meditaţii practice şi folositoare. Meditează la bunătatea nesfârşită şi la desăvârşirea lui Dumnezeu; la Hristos şi la răscumpărare; la Cer şi la cât de nevrednic eşti să intri în el, şi cum meriţi nenorocirea veşnică în Iad.
Singurul motiv
Orice faci, singur sau împreună cu alţii, fă totul pentru slava lui Dumnezeu (1 Corinteni 10:31). Altfel, acel lucru nu va fi primit de Dumnezeu.
Răscumpără timpul
Pune mare valoare pe timpul tău, ai mai mare grijă să nu-ţi pierzi timpul decât ai să nu-ţi pierzi banii. Nu lăsa ca distracţiile fără valoare, discuţiile inutile, prietenii nefolositori sau somnul să îţi răpească timpul preţios. Ai mai mare grijă să eviţi persoana, fapta sau modul de viaţă care îţi fură timpul, decât te îngrijeşti să eviţi hoţii şi tâlharii. Asigură-te că nu îţi pierzi niciodată vremea fără folos, ci mai degrabă îţi foloseşti timpul în cel mai profitabil mod cu putinţă şi nu prefera unul mai puţin folositor în locul altuia care-ţi foloseşte mai mult.
Alimentţia
Mănâncă cu moderaţie şi recunoştinţă pentru sănătate, nu pentru plăcerea nefolositoare. Niciodată nu-i fă pe plac trupului prin mâncăruri şi băuturi care dăunează sănătăţii tale. Aminteşte-ţi păcatul Sodomei: “Iată care a fost nelegiuirea sorei tale Sodoma: era îngâmfată, trăia în belşug şi într-o linişte nepăsătoare, ea şi fiicele ei, şi nu sprijinea mâna celui nenorocit şi celui lipsit” – Ezechiel 16:49. Apostolul Pavel plângea atunci când îi pomenea pe cei al căror sfârşit “va fi pierzarea. Dumnezeul lor este pântecele şi slava lor este în ruşinea lor, şi se gândesc la lucrurile de pe pământ.” – Filipeni 3:18,19. Deci nu trăiţi după îndemnurile firii pământeşti, ca să nu muriţi (Romani 8:13).
Păcatele care te-au biruit
Dacă vreo ispită te biruie şi cazi în vreun păcat, pe lângă eşecurile obişnuite, regretă-l şi mărturiseşte-l imediat înaintea lui Dumnezeu; pocăieşte-te fără întârziere, cu orice preţ. Te va costa cu siguranţă mai mult dacă vei continua în păcat şi nu te vei pocăi. Nu-ţi subestima eşecurile obişnuite, ci mărturiseşte-le şi luptă zilnic împotriva lor, având grijă să nu le înrăutăţeşti prin nepocăinţă şi dispreţ.
Relaţiile
Aminteşte-ţi în fiecare zi de îndatoririle speciale pe care le cer diversele relaţii: soţi, soţii, copii, stăpâni, slujitori, pastori, oameni, judecători, supuşi. Aminteşte-ţi că fiecare relaţie are îndatoririle ei speciale şi avantajele ei prin binele pe care îl face. Dumnezeu îţi cere credincioşie în această problemă, la fel ca în oricare alta.
Încheierea zilei
Înainte să adormi din nou, este un lucru înţelept şi necesar să faci bilanţul faptelor şi binecuvântărilor zilei ce a trecut, ca să poţi mulţumi pentru toate binecuvântările speciale şi să te smereşti pentru toate păcatele tale. Acest lucru e necesar ca să îţi poţi reînnoi pocăinţa şi hotărârea de a asculta, şi ca să te cercetezi să vezi dacă sufletul tău e mai bun sau mai rău, dacă păcatul scade şi harul creşte, dacă eşti mai bine pregătit pentru suferinţă, moarte şi veşnicie.
Fie ca aceste îndrumări să se întipărească pe mintea ta şi să devină o practică zilnică a vieţii tale.
Dacă sunt practicate cu sinceritate, ele vor duce la sfinţirea, rodirea şi liniştea vieţii tale şi îţi vor aduce o moarte plină de mângâiere şi pace.

Şi acum, puteţi asculta o cantare care vă poate ajuta să vă decideţi să trăiţi fiecare zi pentru gloria lui Dumnezeu: „Un timp de o zi, Isuse” în interpretarea lui Darius Iordănescu.

 

gtgospel.wordpress.com