Cum primesc iertarea păcatelor de la Dumnezeu?


Întrebare: Cum primesc iertarea păcatelor de la Dumnezeu?

Răspuns: Faptele Apostolilor 13:38 spun că “Să ştiţi dar, fraţilor, că în El vi se vesteşte iertarea pacatelor.”

Ce este iertarea păcatelor şi de ce aş avea nevoie de ea?

Cuvântul “iertare” înseamnă a curăţa ceva, a scuza, a anula o vină sau o datorie. Atunci când greşim faţă de cineva, ne cerem iertare pentru a restabili relaţia cu acea persoană. Iertarea nu este obţinută pentru că cel vinovat ar merita să fie iertat. Nimeni nu merită să fie iertat. Iertarea este un act al dragostei, îndurării/milei, şi harului. Iertarea este o decizie de a nu avea nimic împotriva unei alte persoane, în ciuda a ceea ce ar fi făcut rău pentru tine.

Biblia ne spune ca toţi avem nevoie de iertare din partea lui Dumnezeu. Pentru că toţi am săvârşit păcate. În cartea Eclesiastul 7:20 se spune că “pe pământ nu este nici un om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască”. Epistola întâi a lui Ioan 1:8 spune de asemenea că “dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi”. Toate păcatele sunt la urma urmei un act de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu (Psalmul 51:4). Astfel, este clar că avem nevoie disperată de iertare din partea lui Dumnezeu. Dacă păcatele noastre nu sunt iertate, atunci vom petrece eternitatea suferind consecinţele acestora (Matei 25:46; Ioan 3:36).

Iertarea – Cum aş putea să o obţin?

Din fericire, Dumnezeu este iubitor şi plin de îndurare – nerăbdător să ne ierte păcatele! 2 Petru 3:9 ne spune că “…El… are o îndelungă răbdare pentru voi, şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă” Dumnezeu doreşte să ne ierte, de aceea a şi creat posibilitatea ca să fim iertaţi.

Singura pedeapsă pentru păcatele noastre este moartea. Prima parte din Romani 6:23 spune că “plata păcatului este moartea…” Moartea eternă este consecinţa păcatelor noastre. Dumnezeu, în planul Său perfect, s-a făcut o fiinţă umană – Iisus Hristos (Ioan 1:1,14). Iisus a murit pe cruce, luând asupra Lui toată pedeapsa pe care noi o meritam – moartea. 2 Corinteni 5:21 ne învaţă că “Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” Iisus a murit pe cruce, luând astfel asupra Lui toată pedeapsa pe care noi o meritam! Moartea lui Iisus a adus iertarea păcatelor pentru întreaga omenire. 1 Ioan 2:2 proclamă: “El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.” Iisus a înviat din morţi, proclamând astfel biruinţa Sa asupra păcatului şi a morţii (1 Corinteni 15:1-28). Slavă lui Dumnezeu, căci prin moartea şi învierea lui Iisus Hristos, a doua parte a versetului din Romani 6:23 este un adevăr, şi anume că “…darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Iisus Hristos, Domnul nostru.”

Vrei tu ca păcatele tale să fie iertate? Te mai apasă încă sentimentul de vinovăţie că nu pare să poţi merge mai departe? Iertarea păcatelor tale este posibilă dacă îţi pui credinţa în Iisus Hristos ca Mântuitor personal. Efeseni 1:7 spune: “În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său”. Iisus a plătit datoria noastră, astfel ca noi să putem fi iertaţi. Tot ce trebuie să faci este să Îi ceri lui Dumnezeu sa te ierte prin Iisus, crezând că Iisus a murit pentru a plăti pentru iertarea ta – şi Dumnezeu te va ierta! Ioan 3:16-17 conţine acest mesaj minunat: “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Într-adevăr, Dumnezeu n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.”

Iertarea – este chiar atât de uşor să o primesc?

Da, este chiar atât de uşor! Nu poţi câştiga cu ceva iertarea din partea lui Dumnezeu. Nu poţi să plăteşti cu ceva ca să capeţi iertarea de la Dumnezeu. O poţi numai primi, prin credinţă, prin harul şi îndurarea lui Dumnezeu. Dacă doreşti să Îl accepţi pe Iisus Hristos ca Mântuitor personal şi astfel să primeşti iertarea de la Dumnezeu, iată o rugăciune simplă care te va ajuta. Totuşi ţine minte: rostirea acestei rugăciuni sau a oricărei alte rugăciuni nu te va mântui. Numai credinţa în Hristos te poate mântui de păcate. Această rugăciune este numai o modalitate de a exprima credinţa ta în El şi de a-I mulţumi lui Dumnezeu pentru că ţi-a dăruit mântuirea. „Doamne, ştiu că am păcătuit împotriva Ta şi că merit pedeapsa. Cred că Iisus Hristos a luat pedeapsa pe care o meritam eu, astfel ca eu să pot fi mântuit prin credinţa în El. Mă întorc acum de la păcatele mele şi îmi pun întreaga mea credinţă în Tine pentru mântuire. Îţi mulţumesc pentru harul tău minunat şi pentru iertarea de păcate! Amin!”

Ai luat decizia de a-L accepta pe Hristos ca Mântuitor al tău ca urmare a ceea ce ai citit mai sus? Dacă da, apasă pe butonul „Astăzi L-am primit pe Hristos”, de mai jos.

 

http://www.gotquestions.org/

Care sunt însuşirile lui Dumnezeu? Cum este Dumnezeu?


Întrebare: Care sunt însuşirile lui Dumnezeu? Cum este Dumnezeu?

Răspuns: Pe măsură ce vom încerca să răspundem la această întrebare, vom descoperi vestea bună că se poate spune mult mai mult despre Dumnezeu în legătură cu acest subiect! Aceia care citesc explicaţia noastră s-ar putea să o considere de ajutor numai după ce vor fi citit-o in întregime şi apoi se vor întoarce şi o vor reciti împreună cu pasajele relevante din Scriptură pentru a se lămuri mai bine. Referinţele pe care le dăm din Scriptură sunt absolut necesare, pentru că fără autoritatea Bibliei, cuvintele de mai jos nu ar fi mai mult decât o părere omenească; părerile oamenilor sunt adesea incorecte în înţelegerea lui Dumnezeu (Iov 42:7). A spune că este important pentru noi să încercăm să înţelegem cum este Dumnezeu este de departe puţin spus! Eşecul în a realiza asta ne va conduce probabil către a ne făuri şi a ne închina unor dumnezei falşi, ceea ce este contrar voinţei lui Dumnezeu (Exod 20:3-5).

Trebuie să spunem de la început că putem cunoaşte despre Dumnezeu numai ceea ce El a ales să ne reveleze. Una din însuşirile lui Dumnezeu este „lumina”, însemnând prin aceasta că El Se revelează în informaţii cu privire la Sine (Isaia 60:19, Iacov 1:17). Realitatea că Dumnezeu a revelat cunoaşterea despre Sine nu ar trebui ignorată, pentru ca nu cumva vreunul dintre noi să ne trezim prea târziu pentru a intra în odihna Lui (Evrei 4:1). Creaţia, Biblia, şi Cuvântul făcut trup (Iisus Hristos) ne vor ajuta să cunoaştem cum este Dumnezeu.

Vom începe prin a înţelege că Dumnezeu este Creatorul nostru şi că noi suntem parte din creaţia Sa (Geneza 1:1, Psalmul 24:1). Dumnezeu a spus că omul a fost creat după asemănarea Lui. Omul este deasupra restului creaţiei şi de aceea i s-a oferit stăpânirea asupra acesteia (Geneza 1:26-28). Deşi este afectată de “cădere”, creaţia încă oglindeşte o frântură din lucrările Sale (Geneza 3:17-18; Romani 1:19-20). Ţinând cont de grandoarea, complexitatea, frumuseţea şi ordinea creaţiei, putem percepe cât de minunat este Dumnezeu.

Credem că ne poate fi de mare ajutor în a vedea cum este Dumnezeu să observăm câteva dintre Numele Lui. Iată care sunt acestea:

Elohim – Domnul Dumnezeu, Cel puternic, divin (Geneza 1:1)
Adonai – Domnul, indicând o relaţie de tipul Stăpân-slujitor (Exod 4:10,13)
El Elion – Cel Preaînalt (Isaia 14:20)
El Roi – Cel ce vede totul (Geneza 16:13)
El Shaddai – Dumnezeu atotputernic (Geneza 17:1)
El Olam – Dumnezeu cel veşnic (Isaia 40:28)
Yahweh – DOMNUL „Eu sunt”, având sensul de Dumnezeu veşnic, existent în El Însuşi (Exod 3:13,14).

Vom continua să examinăm mai mult însuşirile lui Dumnezeu. Dumnezeu este veşnic, prin aceasta însemnând că El nu a avut un început şi că existenţa Sa nu se va sfârşi niciodată. El este nepieritor, infinit (Deuteronom 33:27; Psalmul 90:2; 1 Timotei 1:17). Dumnezeu este neschimbător, iar aceasta înseamnă că El este cu totul demn de încredere (Maleahi 3:6; Numeri 23:19; Psalmul 102:26,27). Dumnezeu este incomparabil, însemnând că nu este nimeni care să se asemene cu El în fapte sau în fiinţă; El este de neegalat şi este perfect (2 Samuel 7:22; Psalmul 86:8; Isaia 40:25; Matei 5:48). Dumnezeu este de nepătruns, El neputând fi cercetat şi înţeles în plinătatea caracterului Său (Isaia 40:28; Psalmul 145:3; Romani 11:33,34).

Dumnezeu este drept, nefăcând nici un favor nimănui (Deuteronom 32:4; Psalmul 18:30). Dumnezeu este omnipotent, adică deţine toată puterea; El poate face orice doreşte, însă faptele Sale vor fi întotdeauna în concordanţă cu celelalte însuşiri de caracter ale Sale (Apocalipsa 19:6; Ieremia 32:17,27). Dumnezeu este omniprezent, El fiind oriunde şi oricând; aceasta însă nu înseamnă că Dumnezeu este în orice (Psalmul 139:7-13; Ieremia 23:23). Dumnezeu este omniscient, El cunoscând trecutul, prezentul şi viitorul, chiar şi ceea ce gândim noi la un moment dat; întrucât El cunoaşte totul, judecata Sa va fi întotdeauna administrată cu dreptate deplină (Psalmul 139:1-5; Proverbe 5:21).

Dumnezeu este unic, însemnând nu numai că nu mai este altul ca El, ci şi că El este singurul capabil să împlinească cele mai profunde nevoi şi aspiraţii ale sufletelor noastre, dar şi că numai El este vrednic de închinare şi dragoste (Deuteronom 6:4). Dumnezeu este drept, adică El nu poate şi nu va trece cu vederea greşelile; aceasta este datorată dreptăţii şi judecăţii Sale. Totuşi, pentru ca păcatele noastre sa fie iertate, Iisus a trebuit să cunoască judecata lui Dumnezeu atunci când a luat păcatele noastre asupra Lui (Exod 9:27; Matei 27:45-46; Romani 3:21-26).

Dumnezeu este suveran, adică El este suprem; nimic din toată creaţia Sa luată la un loc, în cunoştinţă de cauză sau nu, nu se poate opune scopurilor Lui (Psalmul 93:1; 95:3; Ieremia 23:20). Dumnezeu este duh, El fiind invizibil (Ioan 1:18; 4:24). Dumnezeu este Trinitate, El fiind trei Persoane într-Una, aceleaşi în substanţă, egale în putere şi glorie. Trebuie să reţinem că deşi primul verset din Scriptură foloseşte numele lui Dumnezeu la singular, sensul lui face referire la trei Persoane distincte – “Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt” (Matei 28:19; Marcu 1:9-11). Dumnezeu este adevăr, El fiind în armonie şi acord cu tot ceea ce este El, rămânând incoruptibil şi fără minciună pentru totdeauna (Psalmul 117:2; 1 Samuel 15:29).

Dumnezeu este sfânt, El fiind total separat de tot ce înseamnă decăderea morală, fiind de altfel ostil şi opus acesteia. Dumnezeu vede tot ce este rău şi aceasta Îl supără; în Scriptură focul este în mod obişnuit asociat cu sfinţenia. Sensul este că Dumnezeu este ca un foc mistuitor (Isaia 6:3; Habacuc 1:13; Exod 3:2,4,5; Evrei 12:29). Dumnezeu este plin de îndurare – această însuşire include bunătatea Lui, mila Lui şi dragostea Lui – sunt cuvintele care dau o imagine a îndurării Sale. Dacă Dumnezeu nu ar fi şi plin de har, ar însemna că restul însuşirilor Sale ne-ar exclude din prezenţa Sa. Din fericire, nu este cazul, pentru că El doreşte ca noi toţi să Îl cunoaştem personal (Exod 22:27; Psalmul 31:19; 1 Petru 1:3; Ioan 3:16; Ioan 17:3).

Ceea ce am scris mai sus reprezintă numai o încercare modestă de a răspunde la întrebarea noastră privind însuşirile lui Dumnezeu. Vă încurajăm să continuaţi să aflaţi tot mai multe despre El căutându-L în mod personal (Ieremia 29:13).

http://www.gotquestions.org/

Cât timp ar trebui să dureze o predică?


thom-rainer

Predicarea este crucială în cadrul slujbelor de închinare din cele mai multe biserici. De fapt, cele mai multe slujbe sunt construite în jurul mesajului biblic. Predica este de o importanță critică pentru viața și sănătatea bisericii. Așa că am fost curios. Dacă predica este esențială și reprezintă punctul culminant al închinării din biserică, cât timp ar trebui să dureze o predică? Am mers pe Twitter să aflu câteva date. Deși rezultatul nu este unul științific, am fost uimit de mulțimea răspunsurilor. Pastorii au început să răspundă în număr destul de mare la aproape toate întrebările pe care le-am ridicat. Desigur, metodologia mea include întrebarea: Conștientizează pastorul lungimea predicii sale. Am aflat că cei mai mulți sunt cu ochii pe ceas ca nu cumva să depășească timpul alocat predicii. Iată rezultatele sondajului meu.

15 – 20 minute – 1%
21 – 25 minute – 5%
26 – 30 minute – 18%
31 – 35 minute – 23%
36 – 40 minute – 18%
41 – 45 minute – 26%
46 – 50 minute – 1%
51 – 55 minute – 4%
56 – 60 minute – 1%
Mai mult de 60 minute – 1%

Iată câteva observații scurte:

A. Foarte puțini pastori predică foarte scurt sau foarte lung. Doar 2% predică mai puțin de 20 de minute sau mai mult de 55 de minute.
B. Cei mai mulți pastori predică între 26 și 45 de minute.
C. Media întregului sondaj este de 36 de minute. Asta înseamnă că 50% dintre predici durează mai puțin de 36 de minute și 50% durează mai mult de 36 de minute.
D. Dintre laici care au răspuns la sondaj, 60% au spus că lungimea predicii păstorilor lor este “numai bună”, iar 40% au spus că este prea lungă. Niciunul nu a spus că este prea scurtă.
E. Unor pastori le place să predice lung, dar sunt constrânşi de radio, televizune sau de membrii din biserică să predice mai scurt. Nu am estimat câţi pastori predică mai puţin decât le-ar plăcea.
Ce credeţi despre rezultatul sondajului? Ce v-ar plăcea să se schimbe? De ce credeţi că peste 80% dintre predici sunt uitate într-un timp foarte scurt?
Autor: Thom S. Rider
sursa: http://www.christianpost.com

Temeri pe care orice păstor trebuie să le înfrunte


1. Teama de mine însumi.
Puţine lucruri descoperă mai bine slăbiciunile, imaturitatea, păcatul şi eşecurile decât slujirea. Puţine lucruri vor expune slăbiciunea atât de bine. Puţine situaţii te pun sub lupa publicului mai mult decât slujirea. În acelaşi timp, puţine situaţii pot produce sentimente de inadaptare mai profunde decât slujirea. Prin urmare, nu este de mirare că slujitorii ajung să fie plini de temeri. Când Dumnezeu l-a găsit pe Ghedeon vânturând grâul în arie şi i-a spus: „Domnul este cu tine viteazule!”, acesta şi-a glăsuit numaidecât temerile: sunt cel mai mic din familia tatălui meu iar familia mea este cea mai neînsemnată din Israel. Doamne, nu ai cum să te foloseşti de mine! Răspunsul lui Dumnezeu este extraordinar: „Domnul este cu tine!” Răspunsul lui Dumnezeu pentru fricile personale este prezenţa Sa. Acest lucru l-a ajutat foarte mult pe Ghedeon. Dumnezeu nu a lucrat la stima de sine a lui Ghedeon, nu l-a determinat să se vadă mai mare sau mai însemnat decât era, ci din situaţia în care acesta se afla, a primit următorul îndemn: „Du-te cu puterea aceasta pe care o ai şi bate pe madianiţi”. Prezenţa lui Dumnezeu este soluţia pentru temerile pe care le avem.

2. Teama de semeni. Mulţi dintre cei pe care îi slujeşti te apreciază, te iubesc şi te încurajează aşa cum pot ei. Dar nu toţi au aceleaşi sentimente faţă de tine. Unii te iubesc foarte mult, alţii nu sunt de acord cu felul în care predici sau conduci treburile bisericii. Unii te vor susţine indiferent ce vei face, alţii te vor dispreţui indiferent ce vei face. Unii vor fi alături de tine şi se vor implica în slujire alături de tine, alţii vor căuta orice ocazie să te vorbească pe la spate şi să te saboteze. Cu unii vei putea să vorbeşti despre orice, cu alţii nu vei putea să vorbeşti nimic. Cu unii vei comunica foarte uşor, cu alţii aproape deloc. Pentru că slujirea ta va avea mereu de-a face cu oamenii, trebuie să te asiguri că îi aşezi pe treapta corectă în inima ta. Nu trebuie să te temi de ei şi nici nu trebuie să fii atât de sensibil încât să te afecteze toate criticile lor. Adu-ţi aminte că „Frica de oameni este o cursă”, de aceea încrede-te în Domnul! Petru a căzut în capcană când, temându-se de reacţiile iudeilor, accepta să stea cu ei la masă, dar când apăreau creştini mai maturi în peisaj, refuza să mai stea cu iudeii la masă. Pavel l-a confruntat pe Petru cu făţărnicia sa şi l-a sfătuit să se pocăiască.
Aşadar, adu-ţi aminte că oamenii sunt supuşi păcatului, de aceea relaţiile cu ei vor fi mereu imperfecte.

3. Teama de circumstanţe. Din moment ce nu eşti autorul propriei istorii, nu ai de unde să ştii cum se va derula viitorul tău, de aceea e posibil ca adesea să te temi. Te poţi teme cu privire la viitorul slujirii, al vieţii tale şi al altor aspecte care te privesc. Este posibil ca uneori să te simţi prins între a te încrede în promisiunile lui Dumnezeu şi circumstanţele dificile din viaţă. Trebuie să te disciplinezi cu privire la gândurile tale în aşa fel încât să le faci roabe ascultării de Cristos. Urmează exemplul lui Avraam, care s-a încrezut în Domnul şi a plecat înspre Canaan, deşi nu ştia nimic despre acea ţară sau despre obstacolele pe care avea să le întâlnească în noua viaţă de acolo.

4 Teama de viitor. Trebuie să slujeşti chiar dacă nu ştii cum se vor rezolva anumite probleme ale bisericii. Eşti chemat să asculţi de Domnul, să te încrezi în El şi să crezi că El te va călăuzi întotdeauna spre cel mai măreţ scop pe care-l are cu privire la viaţa ta.
autor: Paul Tripp
sursa: http://www.christianpost.com

De ce creștinilor le este așa de greu să se roage?


Întrebare:

De ce creștinilor le este așa de greu să se roage?

rugaciune

Când am căutat să văd ce vorbește Sfânta Scriptură despre rugăciune, am găsit foarte multe versete în care se vorbește despre rugăciune ca ceva în care ar trebui să stărui.

Bucuraţi- vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz. Stăruiţi în rugăciune.

( Romani 12:12)

Verbul a stărui este la timpul prezent, un prezent ce indică o stare continuă și activă. Deci, rugăciunea este o stare în care trebuie să perseverezi. Cu cât mai mult te rogi, cu atât mai mult știi cum să te rogi.

Motivele pentru care creștinii se roagă atât de greu pot fi variate. Dar să discutăm câteva:

Nu știu cum să se roage

Deseori credincioșii nu “riscă” să se roage, pentru că nu știu cum să se roage, nu au fost învățați să se roage sau cred că trebuie să aibă vreun dar special pentru a se ruga. Rugăciunea este  o cerere adresată lui Dumnezeu.  Vă sfătuiesc să faceți studiul “Doamne, învață-mă să mă rog”. Deși este un studiu pentru copii, este foarte practic și pentru maturi.

Problemă spirituală

Deseori dacă relația cu Dumnezeu nu este bună, oamenii nici nu vor să să roage. Oamenii, în așa cazuri, zic: “Am ajuns într-o stare că nici nu pot deschide Biblia, nici nu mă pot ruga”. Rugăciunea și Scriptura este o formă de comunicare cu Dumnezeu. Dacă acestă comunicare este întreruptă, nu mai putem vorbi despre o relație. De fapt, atitudinea ta față de rugăciune arată ce relație ai cu Dumnezeu.

Teama de public

Presupun că întrebarea ține mai mult de rugăciunea în biserică. Mulți nu se roagă în public, pentru că le este frică. Cred ei că trebuie să ai niște abilităţi oratorice pentru a te ruga în biserică, dar Cuvântul lui Dumnezeu nu ne învață așa.

Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi. Să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi. (Matei 6:7-8)

Este important să ne rugăm simplu, sincer, din inimă, nu oratoric și pentru a impresiona. Nu este corect să ne gândim ce vor crede alții despre mine când mă rog. Este o gândire total greșită.

Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii, şi pentru mine, ca, oridecîteori îmi deschid gura, să mi se dea cuvînt, ca să fac cunoscut cu îndrăzneală taina Evangheliei (Efeseni 6:18-19).

Deci, ca să ne putem ruga trebuie să veghem la acesta. Să stăruim, dar, în rugăciune!