Categorie: DILEME

Lucruri pe care ai fi vrut să le știi despre creștinism înainte să devii creștin

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, DILEME, EDITORIALE

De multe ori ne lovim de lucruri care nu ies așa cum ni le-am fi dorit. Iar de unele suntem dezamăgiți din cauza așteptărilor nerealiste. Același lucru li se întâmplă frecvent creștinilor, care devin nefericiți din cauza unor așteptări false despre ceea ce înseamnă trăirea creștină.

„Îmi imaginam viața de creștin la fel ca cea descrisă în Biblie”, scrie Stephen Mattson despre așteptările sale dinainte de a deveni creștin. Și în modul de viețuire relatat de Biblie, Stephen alegea să vadă doar acele lucruri înalțătoare. Când ele nu au avut loc în viața lui, și-a pierdut încrederea. „Nu credeam că voi deveni vreodată atât de sceptic, cinic și rușinat de religia mea”,povestește el.

Până când a realizat că multe dintre așteptările sale sunt false și că Biblia este mult mai realistă în descrierea vieții de creștin, comparativ cu preconcepțiile sale. Stephen a descris pentru revista Relevantconcluziile sale, despre toate acele preconcepții care i-au distorsionat convingerile despre modul în care ar trebui să trateze diferite situații ale trăirii sale de creștin.

Viaţa de creştin nu este întotdeauna uşoară şi fericită. Unii oameni au tendinţa de a exagera când este vorba de viaţa de creştin, creând în felul acesta aşteptări nesănătoase. Ei spun că este uşoară, plină de bucurie, plină de succese şi o alternativă nemaipomenită pentru viaţa „seculară”. Nimeni nu contestă aceste

caracteristici, dar acest lucru nu înseamnă lipsa momentelor de sacrificiu, umilinţă sau muncă dificilă. Fiindcă nu le anticipează, mulţi consideră dificultățile dovezi ale lipsei de credință. Dar nu este neapărat așa. Viaţa de creştin nu este întotdeauna un drum uşor şi nimeni nu ar trebui să pretindă asta. Problemele sunt în continuare acolo, numai că perspectiva asupra lor este alta.

Viaţa de creştin nu rezolvă orice. Atunci când aud de experienţa altora, despre cum au fost vindecaţi, cum au depăşit o anumită problemă sau cum a fost transformată viaţa lor, mulți se simt (chiar inconștient) presați să creadă că trebuie să li se întâmple acelaşi lucru. Viaţa de creştin nu este ca un aparat în care introduci o monedă şi primeşti ceea ce-ţi doreşti şi nici o modalitate de a scăpa de probleme şi de suferinţă. Viaţa de creştin înseamnă o relație cu Christos, aceasta este esența, scrie Mattson. Pot exista momente de dezamăgire, supărare, momente în care te simţi trădat şi înşelat de cei din jur. În Noul Testament putem observa că ucenicii lui Isus nu au beneficiat de o viaţă mai uşoară după ce au devenit discipoli, ci dimpotrivă, au avut de întâmpinat mai multe probleme ca înainte de a-L urma pe Învăţător. Mulţi oameni renunţă la viaţa de creştin pentru că aceasta nu se ridică la nivelul aşteptărilor lor, de multe ori, egoiste.

Viaţa de creştin nu înseamnă întotdeauna „belşug de binecuvântări”. Pentru cei care cred că a fi creştin înseamnă prosperitate, bogăţie, bunăstare, siguranţă, realitatea le poate produce frustrare. În declaraţiile Sale, Iisus nu a promis binecuvântări fizice, financiare sau sociale, iar cei care duc lipsă de aşa ceva nu

înseamnă că nu sunt buni creştini. Creştinismul nu este formula magică prin care poţi avea tot ce-ţi doreşti pe acest Pământ.

Viaţa de creştin nu înseamnă că vei avea răspunsuri la orice. Pentru unele persoane, Evanghelia este considerată răspunsul la orice întrebare care le tulbură existenţa. Realitatea este că viaţa de creştin nu elimină îndoiala, luptele interne şi întrebările legate de viaţa de zi de zi. Deseori ridică mai multe întrebări decât oferă răspunsuri. Un creştin trebuie să admită faptul că nu ştie tot şi trebuie să înţeleagă că Biblia nu este un set de răspunsuri pe care le poate aplica oricărei probleme, situaţii sau provocări.

Viaţa de creştin presupune o credință în schimbare. Viaţa omului este într-o continuă schimbare, în care acumulează momente şi experienţe, fie bune, fie rele, care îi influenţează modul în care îl percepe pe Dumnezeu. Dumnezeu nu se schimbă niciodată, însă credinţa poate suferi transformări, pe măsura unei cunoaşteri mai profunde şi acest lucru nu trebuie să sperie. Cel mai important lucru este relaţia cu Mântuitorul, care va modela atât percepţia, cât şi viaţa de creştin, după voia Lui.

Viaţa de creştin implică eșecuri. Cel mai mare pericol este să crezi că viaţa de creştin te va feri de greşeli şi vei face totul bine. Creştinismul nu-ţi schimbă condiţia de fiinţă umană, predispusă la greşeli și la decizii greşite, dar te asigură de faptul că în acele momente poţi să beneficiezi de mila, harul şi dragostea lui Dumnezeu.

De asemenea, unii creştini au tendinţa de a se vedea pe ei înşişi mai presus de ceilalţi, de „lumea căzută”, de parcă s-ar afla într-o luptă cu cei care nu sunt creştini. Iisus a oferit multe lecţii în ceea ce priveşte umilinţa şi a criticat în repetate rânduri atitudinea fariseilor, care se considerau mai presus de oricine. Singura luptă în

care trebuie să se angajeze un creştin este aceea împotriva păcatului, nu împotriva celor care nu au aceleași convingeri.

Josh McDowell și Thomas Williams, în cartea Relaţie prin Cuvânt scriau că „esenţa creştinismului nu este un set de învăţături, ci însăşi persoana lui Christos. Creştinismul nu reprezintă o chemare la a învăţa un sistem de reguli nou referitor la cum să fii o persoană mai bună sau cum să traieşti o viaţă mai bună; nu a fost alcătuit ca o explicaţie potrivită pentru misterele de nepătruns ale vieţii. Nu a fost dezvoltat de către filozofi ca sistem de gândire etică cu rolul de definire a comportamentului. Nu a fost pus la punct şi nici potrivit pe măsura nevoilor omenirii ca o terapie de ajustare. Este o chemare la a fi una cu El, ca să ajungem, prin această unitate, la acel „singur lucru” pe care îl vrea şi de care are cu adevarat nevoie orice persoana de pe pământ – împlinirea desăvârşită a tuturor dorinţelor în cadrul unei relaţii eterne de dragoste neîntinată.”

sursa:  http://www.semneletimpului.ro

Are creștinul putere și autoritate asupra Satanei?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în DILEME

Întrebare:

Pastorul bisericii a invitat un pastor să predice Cuvântul. El a predicat despre diavol, fără să deschidă Biblia și să citească vreun verset din ea. La finalul mesajului vorbitorul a invitat un membru din biserică, înscenând că diavolul este sub picioarele noastre. Este diavolul sub autoritatea noastră? Ne-a dat Dumnezeu putere asupra lui Satan? Știu că Dumnezeu ne-a eliberat de sub puterea Satanei, dar nu știu dacă avem autoritate asupra lui.

Are creștinul putere asupra Satanei?

Când este omul eliberat de puterea Satanei?

Biblia spune că toți am păcătuit, iar plata păcatului este moartea: “De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, și prin păcat a intrat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toți au păcătuit.” (Romani 5:12) Diavolul, deci, are putere asupra necredinciosului prin puterea morții care este o consecință a încălcării poruncii lui Dumnezeu. Autorul epistolei către Evrei scrie:

Astfel dar, deoarece copiii sunt părtași sângelui și cărnii, tot așa și El însuși a fost deoportrivă părtași la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morții, adică pe diavolulu, și să izbăvească pe toți aceia, care prin frica morții erau supuși robiei toată viața lor. (Evrei 2:14-15)

Prin moartea și învierea Sa, Domnul Isus Hristos ne-a izbăvit de sub puterea diavolului ce prin frica morții ne ținea în robie, robi greșelilor și păcatelor noastre, în care trăiam odinioară, după valorile lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării. Însă când am cunoscut harul și dragostea lui Dumnezeu, în Isus Hristos am fost iertați și eliberați și puși să ședem împreună în locurile cerești, în Isus Hristos. Apostolul Pavel în Coloseni 1:13-14 spune:

 El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului, și ne-a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Lui, în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor.

Satana nu mai are nici o putere asupra celui ce și-a mărturisit păcatele și prin credință a intrat în legământ cu Domnul Isus Hristos.

Are Satana autoritatea asupra creștinului?

Din moment ce creștinul a intrat în legământ cu Domnul Isus Hristos, nu mai este sub autoritatea Satanei, ci trăiește viața în ascultare de Domnul și Mântuitorul vieții sale, Domnul Isus Hristos. Biblia ne relatează un exemplu în care Dumnezeu stabilește limitele Satanei. Prin aceasta se vede că Dumnezeu este în controlul situației.

Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor. Domnul a zis Satanei: „De unde vii?” Şi Satana a răspuns Domnului: „De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.” Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău.” Şi Satana a răspuns Domnului: „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui şi tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui şi turmele lui acoperă ţara. Dar ia întinde-Ţi mâna şi atinge-Te de tot ce are şi sunt încredinţat că Te va blestema în faţă.” Domnul a zis Satanei: „Iată, îţi dau pe mână tot ce are, numai asupra lui să nu întinzi mâna.” Şi Satana a plecat dinaintea Domnului. (Iov 1:6-12)

Este evident că Dumnezeu Cel Prea Înalt stabilește limitele Satanei: “iată, îți dau pe mână tot ce are, numai asupra lui să nu întinzi mâna.” Dumnezeu îngăduie lucrul acesta pentru a vedea credincioșia lui Iov față de El. Însă nu același lucru îl dorește Satana, ci el dorește ca cel credincios să-L blesteme pe Dumnezeu.

Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor şi s-a înfăţişat înaintea Domnului. Domnul a zis Satanei: „De unde vii?” Şi Satana a răspuns Domnului: „De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.” Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet. El se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău. El se ţine tare în neprihănirea lui, şi tu Mă îndemni să-l pierd fără pricină.” Şi Satana a răspuns Domnului: „Piele pentru piele! Omul dă tot ce are pentru viaţa lui. Dar ia întinde-Ţi mâna şi atinge-Te de oasele şi de carnea lui, şi sunt încredinţat că Te va blestema în faţă.” Domnul a zis Satanei: „Iată, ţi-l dau pe mână: numai cruţă-i viaţa.” Şi Satana a plecat dinaintea Domnului.Apoi a lovit pe Iov cu o bubă rea, din talpa piciorului până în creştetul capului. Şi Iov a luat un ciob să se scarpine şi a şezut pe cenuşă. Nevasta sa i-a zis: „Tu rămâi neclintit în neprihănirea ta! Blestemă pe Dumnezeu, şi mori!” Dar Iov i-a răspuns: „Vorbeşti ca o femeie nebună. Ce! primim de la Dumnezeu binele şi să nu primim şi răul?” În toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc cu buzele lui. (Iov 2:1-10)

Dumnezeu Cel Prea Înalt este în control, iar cel rău nu ne poate atinge fără permisiunea Celui Prea Înalt. Și chiar dacă îngăduie Dumnezeu să fiu atins de Satana, trebuie să am atitudinea lui Iov și să nu păcătuim cu buzele sau cu fapta. Dumnezeu nu este sursa răului, ci El îngăduie răul în viața noastră și El poate să întoarcă răul în bine.

Voi, negreșit, v-ați gândit să-mi faceți rău: dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, și anume, să cape viața unui popor în mare număr. (Geneza 50:20)

Are creștinul putere asupra Satanei?

În Evanghelia după Luca 9:1-2 Domnul Isus trimite pe cei 12 ucenici să propovăduiască Împărăția lui Dumnezeu, dându-le putere și autoritate/stăpânire peste toți dracii și să vindece bolile.

Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere și stăpânire peste toți dracii și să vindece bolile. Apoi i-a trimis să propovăduiască Împărăția lui Dumnezeu și să tămăduiască pe cei bolnavi.

În Luca 10:18-19 este scris că Domnul Isus a mai rânduit alți șaptezeci de ucenici și i-a trimis doi câte doi să propovăduiască Împărăția lui Dumnezeu, dându-le putere peste toată puterea vrăjmașului/Satanei.

Isus le-a zis: Am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer. Iată că v-am dat putere să călcați peste șerpi și peste scorpii, și peste toată puterea vrăjmașului: și nimic nu vă va putea vătăma. Totuși, să nu vă bucurați de faptul că duhurile vă sunt supuse, ci bucurați-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri. (Luca 10:18-20)

Domnul Isus a biruit puterile întunericului și prin El suntem și noi biruitori. Centrul bucuriei și închinării noastre trebuie să fie Domnul Isus Hristos, dar nu bucuria de a avea stăpânire asupra dracilor. Creștinul este chemat să predice Evanghelia și Împărăția lui Dumnezeu și nicidecum despre diavol. Afirmația Domnului Isus în Luca 10:20 nu se referă la ținerea șerpilor veninoși în mână și la tot felul de experimente și show-uri pentru a demonstra cât de grozavi sunt creștinii. Unii creștinii au plătit cu însăși viața lor pentru scamatorii și show-uri cu șerpi etc. Bucuria creștinului este cerul și relația persoanală cu Dumnezeu, accentul vieții și lucrării creștinului este Evanghelia Domnului Isus Hristos și mântuirea celor pierduți. Să luăm exemplu de la apostolul Pavel.

Pe când ne duceam la locul de rugăciune, ne-a ieșit înainte o roabă, care avea un duh de chicire. Prin ghicire, ea aducea mult câștig stăpânilor ei. Roaba aceasta s-a luat după Pavel și după noi, și strica: Oamenii aceștia sunt robii Dumnezeului Celui Preaînalt și ei vă vestesc calea mântuirii. Așa a făcut ea timp de mai multe zile. Pavel, necăjit, s-a întors, și a zis duhului: În Numele lui Isus Hristos îți poruncesc să ieși din ea. Și a ieșit chiar în ceasul acela. (Fapte 16:16-18)

Pavel era preocupat de Evanghelie și mântuirea celor pierduți. Cuvintele duhului au adunat o audiență, însă peste câteva zile cuvintele acestuia devenise o pacoste și o problemă. Cuvintele duhului nu trebuie interpretate nicidecum ca fiind proclamare a Evangheliei, ci strângerea unei audiențe. Pavel a poruncit duhului în Numele Domnului Isus să iasă din ea. Probabil după ce femeia a fost eliberată a primit mântuirea și a devenit creștină. Pavel este preocupat de Evanghelie și aceasta trebuie să fie și prioritatea fiecărui creștin.

http://moldovacrestina.md/

Ce atitudine trebuie să aibă creștinul față de hobby?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, DILEME

Întrebare:

Aproape fiecare om are câte un anumit hobby. Cum trebuie să fie atitudinea unui creștin față de hobby și în ce măsură se poate lăsa preocupat de acestea? 

Hobbyul este ocupația favorită pe care o are cineva în afara profesiunii, dar nu doar atât. Mulți oameni își aleg profesiunea doar ca să aibă o slujbă și să se poată întreține pe ei și pe membrii familiei lor. Nu tot așa este cu hobbyurile. Acestea oamenii le aleg, pentru că sunt pasionați de ele. Deci, ce atitudine trebuie să ia creștinul față de hobby?

Să răscumpărăm vremea

Hobbyurile sunt ocupații care în primul rând ne fac plăcere nouă și nu neapărat sunt de folos celor din jurul nostru. Așa hobbyuri ca colectarea monedelor, timbrelor poștale, pescuitul, vânatul și altele ca ele nu sunt păcătoase în sine. Dar aceste ocupații ne solicită timp și dacă ne lăsăm copleșiți de ele, ne putem trezi că risipim mult timp prețios. Iar Dumnezeu ne spune așa în Scripturi:
Luaţi seama deci să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi. Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele. De aceea nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului. (Efeseni 5:15-17)

Același îndemn să răscumpărăm vremea îl găsim și în Epistola lui Pavel către Coloseni:

Purtaţi-vă cu înţelepciune faţă de cei de afară; răscumpăraţi vremea. (Coloseni 4:5)

Aplicând aceste pasaje din Scripturi la hobby, trebuie să avem grijă ca să umblăm cu băgare de seamă și să nu ne trezim că ne purtăm ca niște oameni lipsiți de înțelepciune și nu deosebim voia lui Dumnezeu care vrea să folosim înțelept timpul pentru a-i răscumpăra pe cei pierduți, mergând să le propovăduim Evanghelia.

Să iubim pe Dumnezeu cu toată inima

Fiind întrebat de un învățător al Legii care este cea mai mare poruncă de la Dumnezeu…
Isus i-a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.” Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. (Matei 22:37-38)

Hobbyul îți solicită nu doar timpul, ci în primul rând inima și este necesar să te întrebi dacă nu cumva acesta te preocupă mai mult în gândire. Dumnezeu vrea ca toate pasiunile și gândurile copiilor Săi să fie îndreptate spre El.

Să ne găsim plăcerea în Dumnezeu

Ne place un hobby și ne lăsăm preocupați de el tocmai pentru că ne aduce plăcere. Împăratul David a dedicat Cuvântului lui Dumnezeu Psalmul 119 care este cel mai lung din toți psalmii. Iată ce dorință avea David:
Abate-mi ochii de la vederea lucrurilor deşarte, înviorează-mă în calea Ta! (Psalmi 119:37)

Să fim sinceri și să recunoaștem că multe hobbyuri sunt lucruri deșarte care ne iau timpul prețios, timp ce ar trebui să-l investim în cercetarea Sfintelor Scripturi, în rugăciune și în slujire creștină și propovăduirea Evangheliei. Tot David a mai spus că este mare fericire pentru omul care învață să-și găsească plăcerea în Legea Domnului:

Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori! Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui! El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit. (Psalmi 1:1-3)

Să fim atenți cu ce ne îndeletnicim

Samuraii (ostași din Japonia medievală) erau învățați să folosească orice timp liber pentru a se îndeletnici cu artele marțiale și a se desăvârși în acestea. Apostolul Pavel i-a scris lui Timotei astfel:
Nu fi nepăsător de darul care este în tine, care ţi-a fost dat prin prorocie, cu punerea mâinilor de către ceata prezbiterilor. Pune-ţi pe inimă aceste lucruri, îndeletniceşte-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toţi. Fii cu luare aminte asupra ta însuţi şi asupra învăţăturii pe care o dai altora; stăruie în aceste lucruri, căci, dacă vei face aşa, te vei mântui pe tine însuţi şi pe cei ce te ascultă. (1 Timotei 4:14-16)

Orice slujitor și orice creștin trebuie să învețe a se îndeletnici cu lucrurile sfinte și să se pregătească continuu ca să facă mai bine slujirea creștină pe care o are de la Dumnezeu.

Să nu ne lăsăm robiți de nimic

Apostolul Pavel le-a scris creștinilor din Corint astfel:
Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine. (1 Corinteni 6:12)

Și a mai scris încă:

Toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos. Toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate zidesc. (1 Corinteni 10:23)

Este înțelept să ne ferim de orice hobbyuri care nu aduc folos, nu ne zidesc nici pe noi, nici pe alții și, cel mai rău, care pun sau ne amenință să pună stăpânire pe noi.

Hobbyul oferă posibiltăți de vestire a Evangheliei

Toți oamenii care practică un anumit hobby sunt dornici și interesați să cunoască alți oameni care au aceleași interese. Dacă un creștin este pasionat de un anumit hobby și va dori să pună și această pasiune în slujba Evangheliei, va merge și va căuta societatea sau asociația respectivă, se va înscrie și va căuta să le spună Evanghelia acelor oameni în timp ce practică același hobby cum ar fi un anumit sport sau literatura, sau colecționarea, sau altele.
Dacă știi că cineva din prietenii tăi este pasionat de un anumit hobby sau colecționează anumite obiecte (monede, timbre poștale, carduri poștale, creioane etc.) poți să-i faci un plăcut cadou și astfel să-i spui despre Domnul Isus Hristos.
Există mulți oameni care se cred creștini și spun că nu au nici un hobby, dar își risipesc viețile în fața televizorului sau a computerului sau a altor lucruri de nimic. Ei merg duminica la biserică. pentru că și-au făcut o obișnuință sau au rămas la obișnuința pe care le-au format-o părinții, dar nu au inimă nici pentru Dumnezeu și nici pentru Evanghelie. Dumnezeu să ne ajute pe toți să învățăm bine a răscumpăra vremea și să-L iubim pe El cu toată inima, cu tot sufletul și cu tot cugetul nostru.
Care este hobbyul tău? Ce folos aduce și cui? Cum îl folosești pentru propovăduirea Evangheliei? Care sunt hobbyurile prietenilor tăi și care este atitudinea lor față de ele?

Încrederea în sine este un păcat?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, DILEME

Întrebare:

Ce este mândria și trufia? O încredere și stimă de sine crescută și dezvoltată se poate considera mândrie?

trufie

Pentru a răspunde la întreabarea dumnevoastră trebuie să vedem ce este mândria și trufia:

TRUFÍE, trufii, s. f. Atitudine disprețuitoare și arogantă, plină de mândrie și de înfumurare; semeție, îngâmfare, aroganță, trufă2. ◊ Loc. adv. Cu trufie = în mod arogant, îngâmfat.

TRUFÍE s. 1. aroganţă, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, v. îngâmfare. 2. v.obrăznicie.

Trufie ≠ modestie

Observăm că trufia este o atitudine disprețuitoare și arogantă, o calitate contrară, nepotrivită unui creștin.

MÂNDRÍE, mândrii, s. f. 1. Sentiment de mulțumire, de satisfacție, de plăcere, de bucurie; ceea ce produce mulțumire, satisfacție, plăcere, bucurie; sentiment de demnitate, de încredere în calitățile proprii. ♦ Ceea ce constituie prilej de laudă, de fală, de mulțumire. 2. Sentiment de încredere exagerată în calitățile proprii; orgoliu, trufie, îngâmfare. MÂNDRÍE s. 1. v. semeţie. 2. v.fală. 3. v. onoare. 4. v. îngâmfare.

Mândria  poate avea mai multe înțelesuri: un sentiment de demnitate, de bucurie sau un sentiment de încredere exagerată în calitățile proprii.

Scriptura ne învață:

Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită. Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia. (Romani 12:2-3)

Nu ne putem mândri, supraapreciindu-ne, dar în același timp trebuie să știm cine suntem și ce avem noi în Cristos (Efeseni 1-3). Trebuie să trăim ca niște copii ai lui Dumnezeu care au ales din dragoste pentru El să-I fie robi. Pavel, în epistola sa către Efeseni, ne prezintă în primele trei capitole cine suntem noi și ce avem în Cristos, ca mai apoi să ne dea sfaturi practice pentru un comportament adecvat unui fiu de Împărat:

Vă sfătuiesc dar eu, cel întemnițat pentru Domnul, să vă purtați într-un chip vrednic de chemarea pe care ați primit-o, cu toată smerenia și blândețea, cu îndelungă răbdare, îngăduiți-vă unii pe alții în dragoste , și căutați să păstrați unirea Duhului, prin legătura păcii. (Efeseni 4:1-3)

Deci, dacă încrederea mea în sine pune persoana mea mai presus de celălalt sau rănește pe celălalt, este clar că vorbim despre un sentiment de trufie, care este un păcat.

http://moldovacrestina.md/

Flirtez sau nu flirtez… Ce înseamnă flirt?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Adolescenţă, DILEME

Ce este flirtul?

Dicționarul online ne dă următoarea explicație:

 FLIRT, flirturi, s. n. Conversație ușoară, cu aluzii de dragoste, între un bărbat și o femeie. ♦ Legătură de dragoste lipsită de profunzime, nestatornică; aventură sentimentală. ♦ Persoană cu care cineva întreține o astfel de legătură. – Din fr. flirt.

Una dintre explicaiile din engleză sună așa:

A te comporta ca și cum ai fi atras sau a încerca să atragi pe cineva mai degrabă în scop de amuzament decât pentru a avea intenții serioase.

Din explicația cuvântului concludem următoarele:

–       este un comportament ușor care implică limbajul verbal: complimente sau al corpului: priviri, atingiri etc

–       este ceva nestatornic, lipsit de profunzime

–       are scop de amuzament

–       nu implică intenții serioase, deci nu e dragoste

Poate un creștin flirta?

Cred că explicațiile de mai sus vorbesc de la sine. Un creștin nu poate flirta,pentru că nu te poți amuza cu o persoană doar de dragul amuzatului. Aceasta nu face parte din caracterul unui creștin adevărat.

Când faci complimente sau vorbești dulce unei persoane care nu-ți este soț sau soție, stârnești sentimente pe care nu le poți stinge în căsătorie. Domnul Isus ne spune să avem o minte  sau o inimă curată:

 Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui. (Matei 5:28)

Când flirtezi cu cineva, privești acea persoană, o admiri … și imaginația ți-o ia razna.  Cuvintele dulci trebuie păstrate doar pentru partenerul de căsătorie. Aici trebuie să ne „activăm” toată creativitatea noastră pentru a vorbi dulce. În Cântarea Cântărilor întâlnim deseori expresii care parcă ar suna a flirt:

Ești frumoasă de tot, iubito, și n-ai nici un cusur. (…) Mi-ai răpit inima, soro, mireaso, mi-ai răpit inima numai cu o privire (Cântarea Cântărilor 4:7, 9)

Nu le putem considera, însă, flirt, pentru că deja vorbim de o relație de logodnă  și apoi de căsătorie. O dragoste adevărată care se încheie cu un legământ de căsătorie și care continuă toată viața.

Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe brațul tău … (Cântarea Cântărilor 8:6)

Dumnezeu să ne ajute să ne păstrăm curați pentru El!

http://moldovacrestina.md/