Categorie: DILEME

De ce o persoană poate deveni membru de biserică doar după botezul cu apă?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Botez, DILEME

Întrebare:

Dupa cîte înţeleg eu, o persoana devine membru a familiei lui Dumnezeu la pocăinţă (naşterea din nou), daca este aşa atunci: de ce biserica ii accepta ca membrii doar după botez?
multumesc.

Poruncile lăsate de Domnul Isus cu privire la botez

Pentru început să vedem ce porunci ne-a lăsat Domnul Isus cu privire la botez. . Iată ce le-a spus Domnul Isus ucenicilor după învierea Sa şi înainte de înălţarea Sa la cer la Evanghelia după Marcu 16:15-20:

Apoi le-a zis: ,,Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osândit.

După cum se vede din text, condiţia pentru a fi mântuit este să crezi şi să te botezi. Discuţia din Marcu 16 a avut loc în Ierusalim pe când ucenicii stăteau la masă. La Matei 28:16-20, unde găsim scrisă marea însărcinare, discuţia are loc în Galilea, în munte:

Cei unsprezece ucenici s-au dus în Galilea, în muntele unde le poruncise Isus să meargă. Cînd L-au văzut ei, I s-au închinat, dar unii s-au îndoit. Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei, şi le-a zis: ,,Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pămînt. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezîndu-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sînt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.

Vedem că botezul este o poruncă lăsată de Domnul Isus. Dacă cineva nu vrea să se boteze după credinţă, aceasta arată neascultare de Domnul Isus. De fapt botezul cu apa este o dovadă de ascultare de Domnul Isus şi, după cum scrie apostolul Petru, este mărturia unui cuget curat:

… botezul, care nu este o curăţire de întinăciunile trupeşti, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos, 1 Petru 3:21

Prin botezul cu apă omul mărturiseşte că s-a pocăit şi acum are un cuget curat.

Botezul – intrarea solemnă în Noul Legământ

Problema noastră este că noi de multe ori nu ne gândim la semnificaţia legământului. Dar legământul este mijlocul prin care Dumnezeu zideşte relaţii cu oamenii. Dumnezeu a zidit relaţii cu poporul Israel în baza Vechiului Legământ, iar cu biserica zideşte relaţii în baza Noului Legământ.

Dar să vedem definiţia cuvântului Legământ din dexonline.ro:

Legământ – 1) Promisiune solemnă, prin care cineva se obligă să realizeze ceva. 2) Situație dintre persoane sau dintre comunități care ajung să se înțeleagă asupra unui lucru; înțelegere; învoială.

De fapt, botezul este partea solemnă a intrării în Noul Legământ. Noi, oamenii, nu putem cunoaşte inima omului ca să fim siguri că este născut din nou sau nu, dar mărturia în apa botezului ne arată că omul conştient a ales să intre în legământ cu Dumnezeu. De aceea membri a bisericilor locale se fac doar cei care primesc botezul cu apă după credinţă.

http://moldovacrestina.md

Este creștinește să apelezi la relații pentru obținerea unui loc de muncă?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în DILEME

Întrebare:

Ziua bună, părinte Vasile. Aș dori să vă întreb ceva la moda în ziua de azi. Credeți că e creștinește corect să apelezi la pile-relații-cunoștințe, etc., ca să obții ceva, de exemplu un loc de muncă? Dar să dai cadouri sau bani în schimbul acelui ajutor?Ținând cont și de faptul că, dacă tu obții acel post, ceilalți contracandidați nu au practic nici o șansă, căci totul e deja aranjat, cum se zice. Vă mulțumesc din nou și Doamne ajută!

Nu cred că este un lucru care doar azi este la modă. Așa a fost totdeauna. Relațiile au un rol important și noi, creștinii, trebuie să știm a zidi relații frumose, dar să nu facem abuz de ele pentru a corupe și nici să nu ne lăsăm coruți pe bază de relații. În Epistola către Galateni Apostolul Pavel ne-a învață astfel:

Nu vă înşelaţi: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va şi secera. Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea; dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viaţa veşnică. Să nu obosim în facerea binelui; căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală. Aşadar, cât avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă.(Galateni 6:7-10)

Să nu obosim în facerea binelui și, cât avem prilej, să facem bine la toți oamenii. Dar, este o prioritate aici – mai ales fraților în credință. În alt text din Biblie, același Apostol Pavel a scris că cine nu poartă grijă de ai săi este mai rău decât un necredincios.

Acum, să mergem la cazul concret cu locul de lucru. Dacă ești patron și oferi locul de muncă, ai toată libertatea să alegi persoana pe care să o angajezi și, dacă din două persoane, una este specialist bun, iar a doua este mai puțin experimentată ca și specialist, dar este o rudă de a ta sau cineva apropiat și preferi să-i oferi locul de muncă celui care îți este apropiat, ai toată libertatea să o faci, doar că trebuie să te gândești la toate implicațiile care se vor reflecta și asupra profitului.
Dacă, însă, ești și tu angajat, iar angajatorul tău ți-a încredințat selectarea unui lucrător calificat pentru o anumită funcție sau slujbă și tu angajezi ruda sau cunoștința ta în locul unui specialist adevărat, faci un păcat și astfel arăți necredincioșie față de patronul și conducătorul tău și îi pricinuiești pagube. Iar dacă mai faci lucrul acesta pentru că cineva ți-a dat mită, este un mare păcat, căci ai mers împotriva dreptății și nu te mai gândești la aproapele și binefăcătorul tău. Nu te înșela, căci Dumnezeu nu se lasă batjocorit. Ce semeni tu aceea vei secera. Înșeli și pricinuiești pagube binefăcătorului tău, așa ți se va face și ție în curând. Dacă la citirea acestui articol îți dai seama că ai lucrat cu nedreptate, mergi și recunoaște patronului acest păcat al tău.

În cine să mă încred?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în DILEME, EDITORIALE

Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Proverbe 3:5

Ce îndemn ciudat pentru lumea în care trăim. Să te încrezi în Dumnezeu şi nu în puterile tale, nu în înţelepciunea ta! Ştiinţa a atins şi a depăşit limite nebănuite până acum. Oamenii cunosc multe lucruri şi pot face multe. Au pătruns până acolo de reuşesc să descompună şi cele mai mici particole existente, reuşesc să reconstruiască vasele de sânge la imprimantă, reuşesc să schimbe inima  cu alta, să stocheze informaţia din creier pe o unitate externă, să zboare printre planete, să transmită semnale fără fir şi nu în ultimul rând să înţeleagă psihicul omului şi să îl manipuleze. Cum dar să cerem astăzi „nu te bizui pe înţelepciunea ta”?

Interesant este că deşi omenirea cunoaşte aşa de multe şi e aşa de avansată tehnologic şi ştiinţific, totuşi crede în superstiţii. Dacă unui om din acest secol aşa de avansat nu îi merge bine într-o zi crede că îl urmăreşte ghinionul, mulţi oameni se tem de cifra 13 şi de pisica neagră, alţii nu se întorc înapoi dacă au uitat ceva iar trenurile au introdus vagoanele 12 bis în loc de 13.

Oamenii se declară atei dar cred în superstiţii de tot felul. Se declară scientologi dar se poticnesc de micile superstiții tradiţionale locului din care vin. Toate acestea pentru că în adâncul lor oamenii sunt construiți să creadă. Oricât de atei s-ar declara unii ei tot vor crede în ceva, măcar în ei înșiși dar tot vor crede pentru că așa sunt construiți. Tot Solomon ne zice: “Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.”

Încrederea în Dumnezeu este o alegere, nimeni nu e obligat să se încreadă în El dar se pare că este singura alegere benefică în materie de credințe.  Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte spune tot Solomon. Cea mai folosită alternativă la încrederea în Dumnezeu este încrederea în noi și capacitățile noastre. Ne dăm atât de mult credit încât ajungem la situații dramatice când nu mai avem soluții. Când cel în care te încrezi: banul tău, mintea ta, înțelepciunea ta, relațiile tale, frumusețea ta, corpul tău, puterea ta, te lasă ești complet descoperit și gol și disperarea te cuprinde instant.

Îndemnul versetului de azi este să ne încredem în Dumnezeu din toată inima noastră. Asta nu înseamnă o renunțare la a trăi și o angajare într-o viață de mănăstire ci o însoțire cu Dumnezeu în tot ceea ce înseamnă viața.  Martin Seligman, un psiholog deosebit , a studiat modul cum oamenii confruntă evenimentele vieţii. În timpul cercetărilor a descoperit că succesul sau insuccesul unei persoane nu este dat de absența sau prezenţa greutăților, ci de atitudinea cu care oamenii confruntă aceste situații !

Încrederea în Dumnezeu nu doar că e benefică pentru eternitate ci și pentru viața de pe pământul acesta. Încercările sunt trecute mult mai ușor de oamenii care au credință în Dumnezeu. Drame mari în viață sunt depășite mult mai “sănătos” de cei care cred în Dumnezeu și asta nu o spun eu ci o confirmă cercetări științifice.

Știu că uneori e ciudat să recomanzi cuiva să nu se bizuie pe înțelepciunea sa ci pe Dumnezeu dar totuși eu o fac astăzi. Dumnezeu nu se schimbă niciodată pe când noi ne schimbăm la fiecare secundă. Dumnezeu este veșnic pe când noi suntem trecători. Dumnezeu ne promite că nu ne va lăsa și nu ne va părăsi pe când noi oamenii în faţa greutăților dăm bir cu fugiții. Dumnezeu e alegerea corectă când vine vorba de încredere. Eu voi spune ca David: Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul; de la El îmi vine ajutorul.

Tu în cine sau în ce te încrezi?

http://www.filedinjurnal.ro

Ce este prietenia cu lumea? (Iacov 4:4)

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în DILEME

Întrebare:

Aș dori să știu la ce se referă Biblia în Iacov 4:4, unde spune că ”prietenia lumii este vrăjmășie cu Dumnezeu”? Se referă la prietenia cu cei nepocăiți sau la prietenia cu păcatul? 

Contextul imediat

Ca să înțelegem mai bine ce este prietenia cu lumea, voi cita în continuare întreg capitolul care cuprinde versetul menționat:

 1 De unde vin luptele şi certurile între voi? Nu vin oare din poftele voastre, care se luptă în mădularele voastre?
2 Voi poftiţi, şi nu aveţi; ucideţi, pizmuiţi, şi nu izbutiţi să căpătaţi; vă certaţi şi vă luptaţi, şi nu aveţi, pentru că nu cereţi.
3 Sau cereţi, şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre.
4 Suflete preacurvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu.
5 Credeţi că degeaba vorbeşte Scriptura? Duhul pe care L-a pus Dumnezeu să locuiască în noi ne vrea cu gelozie pentru Sine.
6 Dar, în schimb, ne dă un har şi mai mare. De aceea zice Scriptura: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi.”
7 Supuneţi-vă, dar, lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.
8 Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi. Curăţaţi-vă mâinile, păcătoşilor; curăţaţi-vă inima, oameni cu inima împărţită!
9 Simţiţi-vă ticăloşia; tânguiţi-vă şi plângeţi! Râsul vostru să se prefacă în tânguire, şi bucuria voastră în întristare:
10 smeriţi-vă înaintea Domnului, şi El vă va înălţa.
11 Nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii, fraţilor! Cine vorbeşte de rău pe un frate sau judecă pe fratele său, vorbeşte de rău Legea sau judecă Legea. Şi, dacă judeci Legea, nu eşti împlinitor al Legii, ci judecător.
12 Unul singur este dătătorul şi judecătorul Legii: Acela care are putere să mântuiască şi să piardă. Dar tu cine eşti de judeci pe aproapele tău?
13 Ascultaţi, acum, voi care ziceţi: „Astăzi sau mâine ne vom duce în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie şi vom câştiga!”,
14 şi nu ştiţi ce va aduce ziua de mâine! Căci ce este viaţa voastră? Nu sunteţi decât un abur, care se arată puţintel, şi apoi piere.
15 Voi, dimpotrivă, ar trebui să ziceţi: „Dacă va vrea Domnul, vom trăi şi vom face cutare sau cutare lucru.”
16 Pe când acum vă făliţi cu lăudăroşiile voastre! Orice laudă de felul acesta este rea.
17 Deci cine ştie să facă bine, şi nu face, săvârşeşte un păcat!

Privind întregul capitol, se vede că, atunci când autorul spune să nu prietenim cu lumea, nu se referă la lume în sens de oameni, ci la păcatele care domnesc în lume și pe care ceilalți oameni le fac în mod obișnuit, dar care nu trebuie nici măcar să fie pomenite printre creștini. Iată care sunt aceste păcate conform capitolului 4 din Epistola lui Iacov:

  • lupte și certuri între creștini (cum vedeți, prietenia cu lumea se manifestă în relațiile dintre ei, dintre creștini și nu în relația lor cu oamenii din lume…)
  • se lasă conduși și controlați de poftele lor care se luptă în mădularele lor și generează aceste lupte și certuri între ei (între așa-zișii creștini)
  • pentru că poftesc și nu au, ucid, pizmuiesc și nu pot să capete
  • nu au o viață de rugăciune, dar și dacă se roagă, o fac nu pentru a cere lucruri spirituale, ci cer lucruri materiale, pe care doresc să le risipească în plăcerile lor și nu primesc răspuns la rugăciuni
  • acești oameni parcă au ales să-I slujească lui Dumnezeu, dar interesele și pasiunile lor au rămas tot mai mult pentru lucrurile materiale decât pentru viața cu Dumnezeu
  • nu dau importanța cuvenită cuvintelor lui Dumnezeu spuse în Sfintele Scripturi și nu se supun Duhului Sfânt, ci poftei lor pământești păcătoase
  • mâinile le sunt pătate cu păcate și inima le este împărțită (vor și cu Dumnezeu, dar și „în rând cu lumea”…)
  • se vorbesc de rău unii pe alții (ca toți ceilalți oameni din lume, cum este obișnuit în lume)
  • fac planuri pentru câștig material fără să se gândească la Dumnezeu
  • se fălesc cu lăudăroșeniile lor
Ca să înțelegem mai bine ce este „prietenia cu lumea” de care trebue să se ferească orice creștin va trebui să mai privim și…

Alte texte din Sfintele Scripturi

Primul capitol al Epistolei lui Iacov sfârșește cu aceste cuvinte:
Dacă crede cineva că este religios, şi nu-şi înfrânează limba, ci îşi înşală inima, religia unui astfel de om este zadarnică. Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume. (Iacov 1:26-27)

Conform acestor versete, omul care este prieten cu lumea nu se teme de întinarea lumii, ci chiar se întinează cu atitudinile și păcatele care domnesc acolo. Astfel, el se mulțumește să aibă o religie formală și se crede religios, dar fără să se deosebească de ceilalți oameni necredincioși din lume. El nu-și înfrânează limba și își înșeală inima.

În Epistola lui Pavel către Romani este dată o foarte bună definiție a prieteniei cu lumea care constă în umblarea după lucrurile firii pământești și nesupunere față de Cuvântului lui Dumnezeu.
Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici nu poate să se supună. (Romani 8:7)

În Epistola I a Apostolului Ioan iar ne sunt date îndemnuri cu privire la felul cum trebuie să ne raportam față de lume:

Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume. Şi lumea şi pofta ei trec; dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac. (1 Ioan 2:15-17)

În acest text ni se dă și definița a ceea ce este în lume și acestea sunt pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieții – toate prezente în capitolul 4 din Epistola lui Iacov. Nici aici autorul nu se referă la oamenii necredincioși din lume, ci la atitudinile păcătoase  care există în lume și faptele care sunt generate de acestea.

În contextul studierii acestui subiect, se cere o clarificare din Cuvântul lui Dumnezeu cu privire la felul…

Cum trebuie să ne raportăm noi la oamenii necredincioși și până unde poate merge prietenia cu ei?

Dumnezeu ne-a chemat să fim o preoție împărătească ca să vestim puterile minunate ale Celui ce ne-a cheamt din întuneric la lumina Sa minunată. Trebuie să le vestim tuturor oamenilor Evanghelia, ca ei să fie mântuiți. În același timp, în Epistola lui Pavel către Efeseni este scris:
Nimeni să nu vă înşele cu vorbe deşarte; căci din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste oamenii neascultători. Să nu vă întovărăşiţi, dar, deloc cu ei. Odinioară eraţi întuneric; dar acum sunteţi lumină în Domnul. Umblaţi deci ca nişte copii ai luminii. Căci roada luminii stă în orice bunătate, în neprihănire şi în adevăr. Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiţi-le. Căci e ruşine numai să spunem ce fac ei în ascuns. (Efeseni 5:6-12)

Să ne ferim de orice fel de prietenii prin care oamenii păcătoși ne pot influența ca să preluăm atitudinile sau practicile lor păcătoase. De aceea a mai scris Apostolul Pavel și în Epistola II către Corinteni:

Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios? Cum se împacă templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem templul Dumnezeului celui Viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.” De aceea: „Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi. Eu vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul cel Atotputernic.” (2 Corinteni 6:14-18)

Să luăm bine seama până unde merge prietenia noastră cu cei necredincioși și să nu uităm că în această relație noi avem chemarea și datoria să vestim Evanghelia și să arătăm o purtare frumoasă creștinească. Iată zilele acestea un tânăr credincios care este elev la școală m-a întrebat cum să procedeze când toți colegii lui hotărăsc să fugă de la lecții? Dacă vrei să fii solidar cu ei, atunci te vei conforma păcatului lor și iată atunci începe prietenia cu lumea. Iar dacă mergi la lecții și le spui și lor să meargă la lecții și să se poarte cu toată ascultarea și respectul față de profesori și față de părinții lor, în așa caz vei arăta o purtare creștinească, precum este scris:

Să aveţi o purtare bună în mijlocul neamurilor, pentru ca, în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe nişte făcători de rele, prin faptele voastre bune pe care le văd să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării. (1 Petru 2:12)

Dumnezeu să ne ferească de orice fel de prietenie cu lumea, care este vrăjmășie cu Dumnezeu. Să-L iubim pe El cu toată inima, cu tot sufletul și cu toată puterea noastră și să umblăm după lucrurile de sus, unde Domnul nostru Isus Hristos stă la dreapta Tatălui. Așa să ne ajute Dumnezeu.

Ce atitudine trebuie să aibă elevii și profesorii față de Biblie?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în DILEME

Întrebare:

Care credeți că ar trebui sa fie atitudinea atat a elevilor, cat si a profesorilor față de Biblie, în lumea de astăzi? Să fiu mai explicit, de exemplu, iese elevul de la ora de Biologie, în care i se explică un fel de teorie și intră la ora de Religie și acolo i se explică o alta. Cum credeți dumneavoastră că ar trebui procedat, ca să nu apară, să spun așa, dileme? Pentru că Biologia ne spune că viața a apărut printr-un lung proces evolutiv până la om, făra nici un fel de intervenție supranaturală. Biblia, în schimb, ne oferă o altă variantă și spune ,,La început Dumnezeu a făcut” și arată omului că există o Divinitate, un Dumnezeu, care l-a creat și așa mai departe. Deci, cum credeți că ar trebui de procedat. M-aș bucura dacă mi-ați răspunde.

În școlile publice se dă o mare luptă spirituală despre care, se pare că, prea puțin sunt conștienți copiii, părinții și profesorii. Pe de o parte, în școli se promovează foarte agresiv teoria evoluționistă a lui Darwin și cărțile abundă de „argumente” false care încearcă să sprijine această teorie, iar, pe de altă parte, lipsesc cu desăvârșire în aceste manuale argumentele creaționiste. Mai pui că în acest context sunt mulți care zic că nu trebuie să le spunem copiilor despre Dumnezeu, de Biblie, etc. ca să le respectăm libertatea alegerii și când vor crește ei mari, atunci să aleagă să creadă sau nu în Dumnezeu. Dar oare le respectăm alegerea din moment ce ei sunt îndoctrinați cu falsurile evoluționiste și ateiste și sunt lipsiți de adevărul Sfintelor Scripturi?
Este datoria pastorilor să-i facă conștienți pe creștini de această stare a lucrurilor și trebuie în biserici în mod sistematic, la școlile duminicale, să fie analizate în lumina Scripturii și a adevăratei știinte toate aberațiile evoluționiste care le sunt predate copiilor de către profesori inconștienți de răul pe care îl fac.
De asemenea, și părinții creștini trebuie să se intereseze continuu ce învață copiii lor la școală și în ce fel le poate afecta credința copiilor ceea ce învață ei la lecțiile de biologie, istorie sau altele unde cel mai agresiv sunt îndoctrinați cu evoluționism și ateism. Noi am căutat totdeauna să discutăm aceste lucruri în casa noastră, le-am cumpărat și copiilor literatura creștină creaționistă și i-am ajutat să se documenteze bine, ca să fie în stare să le dea un răspuns și profesorilor și colegilor când va fi cazul și să le arate adevărul din Scripturi. Și trebuie să le spunem copiilor că au responsabilitatea să vorbească și să nu tacă, când este atacat adevărul Cuvântului lui Dumnezeu.
Iar dacă profesorul de biologie sau astronomie, sau istorie, sau mai știu ce alt obiect va avea să prezinte învățătura evoluționistă din manualele de materie, va căuta totdeauna să le spună elevilor despre convingerile lui personale, de ce nu crede în acele învățături și le va aduce argumentele creaționiste necesare la tema predată. Iar dacă se întâmplă vreun elev din clasă să insiste asupra învățăturii evoluționiste, va trata cu respect pe acel elev, nu ca în cazul când un preot la ora de religie le-a spus copiilor că Dumnezeu l-a creat pe Adam și din coasta lui Adam a creat-o pe Eva. „Părinte, îl intrerupse un elev, tata spune că ne tragem din maimuțe.” – ”Ascultă”, zice preotul plictisit, ”cazul familiei tale nu mă interesează. Eu vorbesc în general”.
Vă invit aici să citiți câteva articole la acest subiect:
Vă invit, de asemena, să ascultați mesajul pe care l-am predicat la acest subiect la Biserica Bunăvestirea din Chișinău:
Invit profesorii și elevii creștini să împărtășească despre experiențele avute de ei la școală, când s-au pus în discuție evoluționismul versus creaționism.