Categorie: DILEME

Întrebare:

Așa cum omul are 5 simțuri (văz, auz, miros, gust, atingere), vreau să știu dacă Duhul care este în noi are aceleași simțuri, dat fiind faptul că am fost făcuți după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Aflându-mă în prezența lui Dumnezeu, uneori, (poate că mie mi se pare, dar am simțit miros de lemn ars, altă dată – de trandafir, uneori simt o voce interioară, care parcă îmi citește gândurile și îmi indică cum să procedez), poate fi acesta Dumnezeu? Vreau părerea Dumneavoastră și dacă ați experimentat ceva asemănător.

Duhul Sfânt este a treia persoană a Dumnezeirii și este Cel care vine să locuiască în creștin, atunci când el intră în Noul Legământ cu Domnul Isus Hristos și se naște din nou. Nicăieri în Sfintele Scripturi nu este pusă întrebarea în felul cum ați pus-o dumneavoastră și nici nu se fac referințe cu privire la astfel de manifestări ale Duhului Sfânt. Cele cinci simțuri ale omului îi oferă posibilitatea să perceapă și cunoască lucrurile din lumea fizică. Duhul Sfânt este unicul care cunoaște toate lucrurile lui Dumnezeu și are o cunoaștere comprehensivă. Și noi, oamenii, putem să cunoaștem lucrurile lui Dumnezeu doar prin Duhul Sfânt și nu prin cele cinci simțuri.

Cât privește experiențele pe care le aveți, este important să cercetați duhul care vă conduce și insuflă, pentru că așa cum există Duhul Sfânt mai există și duhul lui Antihrist, care este acum în lume și multe alte duhuri rele. Duhul lui Dumnezeu ne conduce la Sfintele Scirpturi ca să le cunoaștem și să le trăim. Tot Duhul Sfânt este cel care ne călăuzește într-o trăire sfântă, potrivită cu Sfintele Scripturi și ca să le spunem tuturor oamenilor cu îndrăzneală despre Domnul Isus Hristos.

Lucrarea Duhului Sfânt în oameni nu este intențonată să le provoace doar mirosuri stranii, gusturi, etc., ci să-i facă conștienți de nevoia pentru mântuire și să-i conducă la cunoștința de Hristos și la credință în El pentru moștenirea vieții veșnice, cum a spus și Domnul Isus:

Şi cînd va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata. (Ioan 16:8)

Cum am experimentat și experimentez eu prezența Duhului Sfânt? Când eram student la primul an al facultății de Istorie, Duhul Sfânt a făcut să primesc un îndemn de la un profesor să citim Biblia. Atunci nimeni nu se interesa de ea și era o carte interzisă. Duhul Sfânt m-a îndemnat să alerg la bibliotecă universității să caut Biblia, apoi la Biblioteca Națională și pentru că nu o găseam, să o caut la biserici și dacă nici așa nu o puteam procura să o cumpăr prin alții de la piața neagră și să dau pe ea toată bursa mea pentru o lună. Așa mă îndemna și mă conducea Duhul Sfânt spre mântuire. Când citeam Biblia, Dumnezeu mă călăuzea și mă ajuta să înțeleg, mă convingea în privința păcatului meu, nevoii de neprihănire și a realității judecății lui Dumnezeu la care trebuie să mă înfățișez dacă voi respinge credința în Domnul Isus și intrarea în Noul Legământ cu El.

Eu am crezut în Domnul Isus și am intrat în Noul Legământ și atunci Duhul Sfânt a venit să locuiască în mine și El este cel care mă îndeamnă de atunci să cercetez continuu Sfintele Scripturi, să mă rog și să trăiesc potrivit Cuvântului lui Dumnezeu. Dacă se întâmplă să greșesc ceva Duhul Sfânt este acel care mă mustră, amintindu-mi de cele scrise în Sfintele Scripturi.

Un lucru este clar și trebuie fiecare om să și-l însusească: Duhul Sfânt nu lucrează separat de adevărul Sfintelor Scripturi și nu le va contrazice niciodată.

O experiență cu Duhul Sfânt am avut-o chiar ieri. Am fost invitat să vorbesc în fața unei echipe profesionale de sport și tot drumul m-am gândit cum și ce să le vorbesc ca să le prezint Evanghelia. Ajuns acolo, Dumnezeu mi-a dat cu totul un alt plan decât cel care îl aveam de acasă și mi-a pus pe buze cu totul alt mesaj care am văzut că a mers direct la inimile ascultătorilor.

http://www.moldovacrestina.net/doctrina/duhul-sfant-calauzire-manifestare/

Întrebare:

Mulți tineri creștini, care au cont pe Facebook, de la biserica unde mergeam înainte să mă căsătoresc și tineri din biserica de unde fac parte acum le plac vedetele din lume ca Antonia, și unele fete postează poze cu decolteul la vedere. Este înțelept să comentez ceva când dau share la pozele acestea sau trebuie să vorbesc cu ei în particular?

Este trist că unii creștini se potrivesc veacului acestuia și în loc să le spună altora despre Domnul Isus au ajuns să răspândească lucruri necuviincioase pe care le-au văzut tot pe Facebook. Am abordat acest subiect și în mesajul meu “Creștinul și Facebook”, pe care îl puteți urmări mai jos:

Domnul Isus ne-a lăsat insctrucțiuni concrete cum să procedăm în astfel de situații când a zis:

Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du- te şi mustră- l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai cîştigat pe fratele tău. Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi, pentruca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori. Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Bisericii; şi, dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgîn şi ca un vameş. Adevărat vă spun, că orice veţi lega pe pămînt, va fi legat în cer; şi orice veţi deslega pe pămînt, va fi deslegat în cer. (Matei 18:15-18)

Astfel, conform cuvintelor Domnului Isus, primul lucru pe care trebuie să-l faci este să vorbești doar cu persoana care a postat un material necuviincios sau a făcut SHARE la acest material răspândindu-l la toți prietenii ei din această rețea. Facebook are și opțiunea să-i trimiți un mesaj personal celui care a postat sau a făcut SHARE. Chiar atunci când vezi materialul necuviincios postat scrie-i un mesaj personal fratelui sau sorei care au făcut aceasta și mustră între tine și acea persoană doar. Dacă te ascultă, ai câștigat pe fratele sau pe sora ta.

Uneori se poate întâmpla să fi accesat cineva contul de Facebook a fratelui sau sorei noastre și astfel postează orice vrea, ca și cum ar fi din numele celui căruia îi aparține contul. În așa caz, deținătorul contului de pe Facebook trebuie să preia contul înapoi, să schimbe parola, să anunțe administrația Facebook și să explice și prietenilor lui de pe Facebook că mesajele care au fost răspândite au fost spam făcut cu rele intenții de cei ce vor să-i strice bunul nume.

Dacă nu vezi nici o schimbare, posibil că persoana respectivă nu a accesat încă contul său. De aceea, telefonează și repetă mustrarea și prin telefon. Dacă nu ai telefonul, insistă să-l găsești și duminică, la serviciul divin, apropie-te și discută. Caută să contactezi persoana cât mai repede posibil ca să fie înlăturat acel conținut sau mesaj nepotrivit de pe Facebook.

Dacă nu te ascultă (cum fac unii care spun că nu văd nimic rău în aceasta, că așa fac toți și alte scuze de felul acesta), atunci va trebui să-i comunici și păstorului ca să se implice în rezolvarea acestei situații. Este bine pentru fiecare pastor să aibă un cont pe Facebook și în alte rețeli de socializare unde sunt și membrii bisericii pe care o păstorește, ca să fie la curent cu nevoile lor, iar când va fi nevoie să se poată implica repede. De altfel, rețelile de socializare sunt de un foarte mare folos în comunicarea cu biserica. Și noi, la Biserica Bunăvestirea din Chișinău avem un grup pe Facebook  și altul pe Odnoklassniki și acesta ne ajută să comunicăm foarte bine unii cu alții și cu oamenii care ne vizitează.

Dacă nici de pastor nu va dori să asculte, atunci va trebui să fie convocată adunarea bisericii la care să fie abordată întrebarea creștinului sau a creștinei care răspândesc mesaje sau imagini cu conținut necuviincios contrar credinței creștine.

În nici un caz nu rămâneți indiferent față de mesajele nepotrivite și necuviincoase plasate de creștini în rețelile de socializare. Proorocul Ezechiel a spus în această privință astfel:

Acum, fiul omului, te- am pus străjer peste casa lui Israel. Tu trebuie să asculţi Cuvîntul care iese din gura Mea, şi să- i înştiinţezi din partea Mea. Cînd zic celui rău:, Răule, vei muri negreşit! şi tu nu- i spui, ca să- l întorci de la calea lui cea rea, răul acela va muri în nelegiuirea lui, dar sîngele lui îl voi cere din mîna ta.  Dar dacă vei înştiinţa pe cel rău, ca să se întoarcă dela calea lui, şi el nu se va întoarce, va muri în nelegiuirea lui, dar tu îţi vei mîntui sufletul.(Ezechiel 33:7-9)

Adevărul acesta este repetat și în Epistola I a lui Pavel către Corinteni, când spune:

În adevăr, ce am eu să judec pe cei de afară? Nu este datoria voastră să judecaţi pe cei dinăuntru? (1 Corinteni 5:12)

Nu rămâne indiferent față de fratele sau sora ta care păcătuiește și nu fi un prilej de păcătuire pentru nimeni.

http://www.moldovacrestina.net/computer/internet/mustra-crestini-posteaza-mesajele-necuviincioase-postate-pe-facebook/

Ce puteţi să spuneţi despre rugăciunea în public? Are Biblia în vedere şi acest aspect?

Rugăciunea publică ar trebui să fie parte componentă a închinării fiecărui credincios. Totuşi, ca timp, aceasta nu trebuie să reprezinte ponderea închinării cuiva.

Biblia conţine câteva versete care ne vorbesc despre rugăciunea făcută în public.

 

1. Este nevoie de relaţii bune cu ceilalţi ca să putem să ne rugăm (nu numai în public).

Marcu 11:24-25 “De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea. Şi, când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greşelile voastre.”

 

2. Rugăciunea publică trebuie să fie scurtă, clară şi la subiect.

Matei 6:5-8 Când vă rugaţi, să nu fiţi că făţarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile uliţelor, pentru ca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă spun, că şi-au luat răsplata. Ci tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa, şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns, şi Tatăl tău care vede în ascuns, îţi va răsplăti. Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi. Să nu vă asemănaţi cu ei, căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă mai înainte ca să-I cereţi voi.

“În adunarea publică, rugăciunea trebuie astfel înălţată, încât toţi să o înţeleagă; cei care se roagă trebuie să urmeze exemplul dat în frumoasa rugăciune domnească. Aceasta este simplă, clară, inteligibilă, nu lungă şi fără viaţă, aşa cum sunt uneori rugăciunile înălţate în public. Aceste rugăciuni lipsite de duh mai bine n-ar mai fi rostite, pentru că nu sunt decât o formă şi sunt lipsite de putere de viaţă şi nu reuşesc să binecuvânteze sau să zidească.” (E.G.White – Sfaturi pentru părinţi, educatori şi elevi – pag. 244)

 

3. Rugăciunea lungă, care conţine fraze sau expresii inutile, oboseşte pe îngeri şi nu place lui Dumnezeu.

“Nu ar trebui să ne adunăm laolaltă pentru a rămâne în tăcere; Domnul nu-şi va aduce aminte decât de cei care se strâng pentru a vorbi despre cinstea şi slava Sa şi a spune despre puterea Lui; binecuvântarea lui Dumnezeu se va lăsa peste aceştia şi vor fi învioraţi. Dacă toţi ar acţiona aşa cum s-ar cuveni, nu s-ar irosi timp preţios şi nu ar fi nevoie de mustrări pentru rugăciuni lungi şi vorbiri prelungite; tot timpul ar fi ocupat de mărturii scurte, la obiect, şi rugăciuni. Cereţi, credeţi şi primiţi. Există prea multă lipsă de respect la adresa Domnului, prea multă rugăciune care nu este deloc rugăciune, şi care îi oboseşte pe îngeri şi Îl nemulţumeşte pe Dumnezeu, prea multe cereri deşarte, lipsite de sens. Mai întâi, ar trebui să simţim nevoia şi apoi să-I cerem lui Dumnezeu chiar lucrurile de care avem nevoie, crezând că ni le dă chiar în timp ce cerem; şi atunci credinţa noastră va creşte, toţi vor fi zidiţi, cei slabi vor fi întăriţi, iar cei descurajaţi şi cei deznădăjduiţi făcuţi să privească în sus şi să creadă că Dumnezeu este un răsplătitor al tuturor celor care Îl caută cu stăruinţă.” (E.G.White – Scrieri Timpurii – pag. 116)

“Toţi trebuie să simtă ca fiind o datorie creştină să se roage scurt. Spune-I Domnului exact ce doreşti, fără să înconjori toată lumea. În rugăciunea particulară, toţi au privilegiul să se roage atât de lung cât doresc şi să fie cât de expliciţi le place. Ei se pot ruga pentru toate rudele şi pentru toţi prietenii lor. O adunare obişnuită pentru a ne închina lui Dumnezeu nu este locul pentru comunicarea tainelor inimii.
Care este scopul venirii noastre laolaltă? Este acela de a-L informa pe Dumnezeu, sau de a-L instrui, spunându-I în rugăciune tot ce ştim? Noi ne adunăm laolaltă spre a ne educa sufleteşte unul pe altul prin schimb de idei şi simţăminte, spre a aduna putere, lumină şi curaj, prin a cunoaşte speranţele şi aspiraţiile unuia şi ale altuia; şi prin rugăciunile noastre zeloase şi sincere, înălţate prin credinţă, primim reîmprospătare şi vigoare de la Izvorul tăriei noastre. Adunările acestea ar trebui să fie cele mai preţioase momente şi trebuie făcute interesante pentru toţi care au vreo înclinaţie pentru lucrurile religioase.” (E.G. White – Mărturii, vol. 2 – pag. 579)

“Vorbirile şi rugăciunile lungi şi monotone nu-şi au locul nicăieri, mai ales la adunările sociale. Celor îndrăzneţi şi totdeauna gata să vorbească li se îngăduie să înlăture mărturia celor timizi şi retraşi. În general, cei care sunt cei mai superficiali
au cel mai mult de spus. Rugăciunile lor sunt lungi şi mecanice. Ei îi obosesc pe îngeri şi pe oamenii care-i ascultă. Rugăciunile noastre trebuie să fie scurte şi la subiect. Cererile lungi şi obositoare lăsaţi-le pentru cămăruţă, dacă cineva are să prezinte aşa ceva. Lăsaţi ca Duhul lui Dumnezeu să intre în inima voastră şi va mătura toată formalitatea uscată.” (E.G. White – Mărturii, vol. 4 – pag. 71)

 

4. Închinarea în public nu trebuie să fie o etalare a faptelor bune sau o comparaţie cu ceilalţi.

Luca 18:9-14 A mai spus şi pilda aceasta pentru unii care se încredeau în ei înşişi că sunt neprihăniţi, şi dispreţuiau pe ceilalţi. “Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era Fariseu, şi altul vameş. Fariseul sta în picioare, şi a început să se roage în sine astfel: “Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta. Eu postesc de două ori pe săptămînă, dau zeciuială din toate veniturile mele.”  Vameşul sta departe, şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer, ci se bătea în piept, şi zicea: “Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!”  Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă socotit neprihănit decît celălalt. Căci oricine se înalţă, va fi smerit; şi oricine se smereşte, va fi înălţat.”

 

5. Atitudinea care place lui Dumnezeu este smerenia sinceră.

Iacov 4:10 Smeriţi-vă înaintea Domnului, şi El vă va înălţa.

http://www.intrebariimportante.ro/rugaciune-2/rugaciunea-in-public