Categorie: DILEME

Întâlnirile şi căsătoria reuşită (partea 2)

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Adolescenţă, DILEME, EDITORIALE

4. Întâlnirile afectează negativ activitatea şi responsabilităţile tale

În loc să fii preocupat de Evanghelie şi apoi de responsabilităţile pe care le ai la şcoală, la serviciu, mintea ta toată ziua este preocupată de o anumită persoană sau de cuvintele care ţi le-a spus sau nu ţi le-a spus, etc. Nu te poţi concentra să înveţi, nu doreşti să mergi la serviciu şi dacă mergi, faci lucrul fără să-ţi pui inima să-l faci bine. De ce oare să nu foloseşti tot acel timp pe care îl petreci la întâlnire, pentru a învăţa bine o profesie, pentru a pregăti condiţii bune viitoarei tale familii? Dacă mergi cumva la întâlnire, fă tu singur o analiză ca să vezi cât de mult au fost afectate activităţile tale şi mai ales responsabilitatea ta. Cum se va reflecta aceasta asupra viitoarei tale familii? Vei putea să te isprăveşti cu responsabilităţile, dacă acum descreşti în loc să creşti în felul cum ţi le îndeplineşti?

5. Întâlnirile sunt piedică în cunoaşterea caracterului unei persoane

Nu crezi? Priveşte atent şi judecă după tine singur. Nu ai observat cum, de când aţi început întâlnirile, te porţi altfel decât eşti în realitate. Tu singur ai devenit un artist neîntrecut şi ai început să joci un spectacol în care vrei să te prezinţi bun, cel mai bun. În cele mai multe cazuri, exact aşa procedează şi cealaltă persoană, pentru că vrea să-ţi placă, dacă are anumite sentimente faţă de tine. Deci, cum vezi, nu vei reuşi să cunoşti adevăratul caracter al acestei persoane. Mai mult aveai să vezi privind dintr-o parte, fără să fi iniţiat întâlnirile.

6. Întâlnirile lucrează mai mult la ruinarea decât la zidirea relaţiei

Când un bărbat şi o femeie au încheiat legământul de căsătorie, ambii ştiu că au responsabilităţi în acest legământ şi nu pot niciodată admite gândul de divorţ sau despărţire. Atunci, însă, când nu sunt căsătoriţi, la orice conflict mai mare şi de acestea, de obicei, apar multe, cel puţin unul din cei doi începe să se gândească la ruperea relaţiei. Gândul acesta de rupere a relaţiei îşi va face un loc în minte. Când va merge relaţia bine, poate vă veţi căsători şi apoi vor interveni şi momentele de criză, de care nu sunt scutiţi nici un cuplu şi care trebuie depăşite cu înţelepciune şi răbdare. Este mare pericolul că, în acele momente de crize, gândul de despărţire, pe care ai început să-l întreţii încă pe atunci când vă întâlneaţi, va începe să dea de ştire şi să te provoace la divorţ. Şi apoi, dacă nu ai putut să stai tare în faţa ispitei de a merge la întâlnire, de ce crezi că vei sta tare în faţa ispitei mai mari de a divorţa? Nu este mai bine să eviţi din start întâlnirile şi gândul despărţirii şi în felul acesta vei împlini în viaţa ta versetul care spune: „Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea iesizvoarele vieţii”? (Proverbele lui Solomon 4:23)

7. Întâlnirile afectează cumpătarea

Atât băieţii, cât şi fetele, când încep să meargă la întâlnire, încep să înveţe a flirta, adică a face anumite acţiuni prin care atrage atenţia persoanei de sex opus şi aceste acţiuni au şi conotaţie sexuală. Este un fel de joc de cuvinte, de gesturi, etc., pe care oamenii de multe ori îl fac inconştient, pentru a atrage atenţia persoanei de sex opus. Acest joc poartă în el ceva romantic şi trebuie să fie rezervat doar pentru soţul sau soţia ta. Cei ce încep să petreacă timp la întâlniri, încep a practica şi flirtul şi nu mai dau dovadă de cumpătare. Aceasta le va trece în deprindere şi apoi le va aduce multe probleme şi gelozie în căsătorie. Prin faptul că nu mergi la întâlnire, dai dovadă de cumpătare şi aceasta este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.

8. Întâlnirile rănesc sentimentele

Dacă un băiat iniţiază întâlnirile, dar nu o cere pe fată în căsătorie, îi răneşte sentimentele şi o pune în nedumerire cu privire la valoarea ei în ochii lui. Dacă se ajunge la atingeri, la sărutări, atât băiatul cât şi fata vor dori o împlinire deplină care poate fi doar în relaţia sexuală. Numai în căsătorie relaţia sexuală aduce deplina bucurie, altfel, lasă vinovăţie şi sentimentul de mizerie în conştiinţa băiatului şi mai ales a fetei şi va aduce ruşine mare lor şi întregii familii. Să aprinzi dorinţele sexuale ale unei persoane şi să le ţii în această tensiune un timp îndelungat este o rănire a sentimentelor. De aceea, nu este bine să iniţiezi sau să accepţi o perioadă de întâlniri cu o persoană de sex opus înainte de căsătorie.

9. Întâlnirile de pun în zona de pericol

Întâlnirile îndelungate, sentimentele puternice, atingerile şi apoi sărutările vă pot face într-o zi să pierdeţi controlul şi să comiteţi adulter. Pericolul este foarte mare şi din moment ce se va întâmpla aceasta, consecinţele vor fi foarte multe şi foarte grave. Conştiinţa vă va fi împovărată cu vinovăţie şi nu veţi putea avea în căsătorie bucuria relaţiei sexuale pe care aţi fi putut să o aveţi dacă vă păstraţi curaţi până în ziua nunţii, a încheierii legământului înaintea lui Dumnezeu.

10. Întâlnirile aduc nume rău

Chiar dacă aţi ales să vă întâlniţi şi doar să discutaţi, chiar dacă vă puneţi anumite limite în relaţia voastră, întâlnirile vă vor face nume rău. Cine vă va crede că nu întreţineţi deja şi o relaţie sexuală imorală? Nu vedeţi în ce lume trăim, unde, de la prima sau a doua întâlnire tinerii acceptă să întreţină relaţii sexuale? Cei necredincioşi vor judeca despre tine tot aşa şi în felul acesta îţi faci nume rău ţie, persoanei cu care petreci timp la întâlnire, părinţilor tăi, bisericii şi Domnului Isus Hristos, al cărui Nume spui că Îl porţi şi Îl mărturiseşti.

11. Întâlnirile tinerilor afectează negativ părinţii lor

Din moment ce încep întâlniri care continue o perioadă îndelungată, sau poate şi mai rău, când băiatul lor se întâlneşte azi cu o fată, mâine cu alta, etc., părinţii nu se poate să nu devină îngrijoraţi. Se pot aştepta la orice şi însăşi faptul că copilul lor petrece timp îndelungat cu o persoană de sex opus le aduce ruşine în faţa bisericii şi a oamenilor. Nu este bine şi corect să faci ruşine părinţilor tăi. Alege mai bine să ai un caracter integru şi să te păstrezi curat în gânduri şi acţiuni, ca să ai o căsătorie fericită şi să aduci numai bucurie tuturor şi slavă lui Dumnezeu. Nu iniţia şi nu accepta să petreci timp la întâlniri.

Nu încape îndoială că îţi pui întrebarea: „Bine, dar dacă nu merg la întâlnire, cum mă voi căsători atunci?” Voi veni cu răspunsul la această întrebare în următoarele postări.

http://www.moldovacrestina.net/biserici/intalniri-casatorie-partea-2/

Limitele într-o relaţie

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Adolescenţă, DILEME

LIMITA” este definită după DEX prin: 1. v.delimita. 2.v. mărgini. 3. v. localiza. 4.v.restrânge. 5. v. restrânge. 6.v. reduce. 7. a mărgini, a restrânge, (fig.) a îngrădi. (A ~ drepturile cuiva.)

De asemenea, din punct de vedere creştin limitele se referă la fizic, suflet şi duh.

Drept să vă spun, multă vreme reacţionam ca un arici când auzeam de limite. Mă zburleam şi vedeam în ele un inamic care trebuie doborât cu orice preţ…

M-am gândit foarte mult la limite. M-am luptat cu ele…

Ori de câte ori am participat la vreun seminar despre sexualitate, în general se vorbea despre asta: păstrează limita fizică, nu trece ”bariera”, nu…, nu…Şi totuşi cu toate aceste informaţii, sunt destui care nu reuşesc să păstreze aceste limite…

În acest punct m-am gândit că lipseşte ceva…cu siguranţă…

De ce să nu putem păstra o limită fizică?

Când vorbim despre limite într-o relaţie, în general ne gândim la limitele fizice. Şi pare oarecum justificată  îndreptarea spre un subiect care acaparează atenţia.

În primul rând, apropierea fizică este generată de dorinţa de a manifesta afecţiune. Este cel mai simplu mod de a ne arăta dragostea: o îmbrăţişare, sărut, mângâieri, etc. Însă depăşirea limitei duce la alte probleme.

Deci…apropierea fizică are de a face cu ceva mai mult decât simpla dorinţă de a atinge?

Ordinea Lui Dumnezeu în care am fost creaţi să funcţionăm este aceasta: cunoaştere la nivel duhovnicesc, sufletesc apoi abia apropiere fizică.

Dacă ne uităm în grădina Edenului, când Dumnezeu i-a creat pe Adam şi Eva, prima acţiune a lui Dumnezeu a fost la nivel duvonicesc şi sufletesc ( Genesa 2:7, 18). Abia apoi a urmat cunoaşterea fizică.

Ce vreau să zic cu toate acestea?

Ca să nu ajungi să trebuiască să tratezi trebuie să previi!

Felul în care porneşte o relaţie determină modul în care ea va funcţiona. Şi poate determina chiar şi modul în care va sfârşi.

Este important să ştii clar ce fel de relaţie vrei să ai! Una care să ai pe cineva, fără obligaţii, etc?

Sau vrei să ai ceva de calitate? O relaţie în primul rând dumnezeiască?

Dacă eşti implicat într-o relaţie care nu prea are de a face cu Dumnezeu, cu valorile Sale, cu sfinţenia…atunci nu ai nevoie de limite…

Vorbeam mai devreme despre o anumită ordine în care am fost creaţi să funcţionăm: duhovnicesc, sufletesc, fizic.

Cum se pot aplica lucrurile acestea într-o relaţie? Ce legătură au cu limitele?

Limitele au datoria de a ne proteja. Ne protejează în primul rând de orice este legat de curvie, de orice fel de abuz, sau rănire de orice fel…

Este important de ştiut că limitele nu sunt un duşman ci sunt ca un pod care ne protejează să nu cădem sau să alunecăm.

Să cunoaştem modul în care am fost creaţi să funcţionăm determină modul în care funcţionăm şi într-o relaţie.

Aşa că pentru succes maxim într-o relaţie este necesar să funcţionăm în modul în care Dumnezeu ne-a proiectat:

– Duhovnicesc ( ceea ce înseamnă să te închini aceluiaşi Dumnezeu, să ai aceaşi credinţă. Cred că unirea la nivel de duh este cea care „sudează” relaţia. Aici se clădeşte dragostea „Agape”, cea care rămâne când sentimentele pot fi tulburi…)

– Sufletesc ( aici intervine deja partea emoţională, sentimente, dorinţa de apartenenţă şi în final sentimentul de a iubi ;) )

– Fizic ( partea totală fiind consumată în cadrul căsătoriei ).

Implicarea în cunoaştere duhovnicească presupune parteneriat cu Dumnezeu în relaţie. Parteneriatul cu Dumnezeu ne va feri, ne va limita la a împinge cunoaşterea la nivel fizic. Asta ne va salva de la dezamăgiri, etc.

Nu sunt în măsură să stabilesc limitele unei relaţii: dacă să ţii de mână sau nu, dacă să săruţi sau nu, dacă să dormi împreună sau nu, etc…

Însă am văzut cu siguranţă că setarea relaţiei pe Dumnezeu este tot secretul.El îţi va pune în inimă limitele pe care trebuie să le păstrezi.

Ne întoarcem la sursă, la secretul unei relaţii: Relaţia ta cu Dumnezeu!

Sursa:flacarainchinarii

Cum ne alegem hainele?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în DILEME

Care ar trebui să fie criteriile după care ar trebui să-şi aleagă îmbrăcămintea sau să se îmbrace un creştin?

Sunt câteva principii care ar trebui să guverneze deciziile pe care le luăm atunci când ne achiziţionăm haine sau accesorii. Principiile se aplică şi la purtarea hainelor deja achiziţionate. Iată câteva dintre aceste principii:

 

1. Ne îmbrăcăm nu doar pentru a ne plăcea nouă sau altora, ci şi pentru Dumnezeu

În îmbrăcăminte, ca şi în alte lucruri, este privilegiul nostru de a onora pe Creatorul nostru. El doreşte ca hainele noastre să fie nu doar curate şi sănătoase, ci şi potrivite şi ordonate. (E. G. White – Educaţie, 248)

2. Modestia trebuie să ne caracterizeze şi când e vorba de ţinută

Femeile noastre să se îmbrace simplu, aşa cum multe o fac, cu materiale de bună calitate, durabile, potrivite pentru vârsta lor, iar preocuparea pentru îmbrăcăminte să nu umple toată mintea lor. Femeile să se îmbrace cu simplitate, modestie, cu ruşine şi sobrietate. Să dăm lumii o ilustraţie a împodobirii interioare cu harul Dumnezeu.

3. Hainele trebuie să fie permanent curate. Murdăria nu înseamnă modestie

Ordinea şi curăţenia este legea cerului; pentru a fi în armonie cu rânduiala divină, este datoria noastră de a fi curaţi şi cu o înfăţişare plăcută. (Testimonies for the Church, Vol. 4, p.142, 143.)

4. Hainele trebuie să fie ordonate, de bun gust şi durabile

Simplitatea în îmbrăcăminte va face ca o femeie sau un bărbat cu bun simţ să apară în cea mai favorabilă lumină. Noi judecăm caracterul unei persoane după stilul de îmbrăcăminte. Gătelile bătătoare la ochi trădează vanitatea şi slăbiciunea. O femeie modestă şi evlavioasă se va îmbrăca modest. Un gust rafinat şi o minte cultivată se vor descoperi în alegerea unor haine potrivite şi simple.

5. Hainele trebuie să asigure sănătatea trupului

În toate privinţele, îmbrăcămintea trebuie să fie sănătoasă. Mai presus de toate, Dumnezeu doreşte ca noi să fim sănătoşi la trup şi suflet. Iar noi trebuie să lucrăm împreună cu El atât pentru sănătatea sufletului, cât şi a trupului. Ambele sunt favorizate de o îmbrăcăminte sănătoasă. Îmbrăcămintea trebuie să aibă graţia, frumuseţea şi caracterul adecvat simplităţii naturale. (E.G. White – Îndrumarea copilului – pag. 399)

6. Alege hainele potrivite cu ceea ce eşti şi ceea ce faci

Este întotdeauna bine să fii îngrijit şi îmbrăcat corespunzător, într-un fel care să se potrivească cu vârsta şi cu ocupaţia. (E. G. White – Educaţie, 248)

7. Hainele trebuie să fie frumoase şi simple

Poporul lui Dumnezeu ar trebui să facă economii stricte în cheltuirea mijloacelor lor, ca să poată avea ceva pe care să-l aducă la El, spunând: “Din mâna Ta primim ce-Ţi aducem”. Astfel, ei Îi oferă lui Dumnezeu recunoştinţa pentru binecuvântările primite de la El. De asemenea, în acelaşi mod, ei îşi strâng comori lângă tronul lui Dumnezeu.
Mari sume de bani se cheltuiesc pe îmbrăcăminte, bani care ar fi putut fi folosiţi pentru a hrăni pe cei înfometaţi şi a îmbrăca pe cei ce suferă de frig. Mulţi dintre cei pentru care Hristos Şi-a dat viaţa abia au suficient din cele mai ieftine şi obişnuite haine, în timp ce alţii cheltuiesc mii de dolari în eforturile de a satisface cerinţele fără de sfârşit ale modei. (Solii către tineret – pag. 314)

8. Caracterul este expus prin îmbrăcăminte

Caracterul unei persoane se judecă după stilul în care se îmbracă. Un gust rafinat, o minte cultivată se va descoperi prin alegerea unei vestimentaţii simple şi adecvate. Când este unită cu modestia comportamentului, simplitatea decentă în îmbrăcăminte va avea un mare efect, învăluind o tânără în acea atmosferă de reţinere sfântă, care va constitui pentru ea un scut ce o va feri de o mie de primejdii. (E. G. White – Educaţie, 248)

http://www.intrebariimportante.ro

Minciună “nevinovată”???

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în DILEME

Există situaţii când se pare că nu se pot rezolva anumite probleme decât apelându-se la minciună. Este păcat să minţim chiar şi atunci când rezultă un mare bine (de exemplu salvăm viaţa cuiva – ca şi Rahav)?

Minciuna este păcat în orice context. Indiferent de rezultatele pe care le-ar aduce aceasta, a spune o minciună înseamnă a călca porunca a noua.

 

Dacă am merge pe raţionamentul unora, care afirmă că nu e păcat să minţi dacă salvezi viaţa cuiva, am ajunge foarte departe. Pentru ca să putem înţelege faptul că acest mod de a gândi este păcătos, vom încerca să luăm câteva exemple:

– Dacă nu şie, nu vede şi nu simte nimeni că eu am o poftă (deci o ţin doar pentru mine), ce mare păcat am făcut? Nu e grav, ba chiar că merge un amendament aici, la porunca a zecea. Ce ziceţi?

– Dacă nu mai ai ce mânca, chiar nimic, nu mai găseşti de lucru şi nu mai ai bani ca să te poţi hrăni, ar trebui să furi – doar ca să ai ce mânca. E mai grav să mori de foame decât să furi. Nu-i aşa? Porunca a opta are astfel un amendament.

– Dacă cineva ne spune că ne omoară dacă nu întreţinem relaţii sexuale cu el (ea), conform raţionamentului enunţat mai sus, ar trebui să o facem. E mai grav să mori decât să comiţi adulterul. În acest caz porunca a şaptea ar trebui să aibă un amendament. Oare aşa o fi?

– Dacă eşti în pericol să fii omorât, trebuie să te aperi. Şi cea mai bună soluţie este să omori chiar tu pe duşmanul cel rău. Astfel şi porunca a şasea ar trebui să suporte un amendament. E corect?

– Dacă părinţii tăi sunt foarte răi, au înnebunit, nu mai pot raţiona sau sunt bolnavi “ca o legumă” – nu mai poţi să-i îngrijeşti şi să-i cinsteşti. Nu ai pe cine propriuzis. Astfel porunca a cincea capătă şi ea un amendament. E bine zis?

– Dacă mă persecută cineva sau nu pot găsi serviciu ca să am Sabatul liber, atunci aş putea să calc Sabatul. E chestiune de viaţă şi de moarte. Se poate aduce astfel un amendament şi la porunca a doua. Am zis bine?

– Dacă Dumnezeu chiar te-a supărat şi a făcut altfel decât vrei tu, ar merita să-i zici ceva “de dulce”. Îl înjuri sau îl blestemi (cum zicea nevasta lui Iov). Am gasit astfel şi un amendament pentru porunca a treia. Oare e bine?

– Dacă iei bătaie sau chiar te omoară cineva ca să te închini la icoane şi la chipuri sau obiecte (care şi aşa nu valorează şi nu sunt nimic), ca să te salvezi, o faci. Doar o fac cei mai mulţi. Putem adăuga astfel un amendament şi la porunca a doua?

– Dacă găsesc un Dumnezeu mai “bun”, care chiar mă ajută: îmi dă bani, onoare, poziţie socială, autoritate, carieră, succes şi mult NOROC, de ce să nu mă dau după el? Nu spune chiar proverbul: “te faci prieten cu dracul până treci puntea”. Amendăm şi prima din cele zece porunci?

 

Dragul meu, nimic nu ar trebui să te facă să încerci să aduci amendamente la poruncile lui Dumnezeu. Dacă s-ar fi putut face aşa ceva, Isus nu ar mai fi venit să-şi dea viaţa pentru păcat.

http://www.intrebariimportante.ro

Poţi privi o femeie frumoasă fără să păcătuieşti?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Adolescenţă, DILEME

Întrebare:

Este posibil oare să priveşti o femeie frumoasă, ca pe creatura lui Dumnezeu, pentru a-L slăvi pe El şi a te minuna de lucrarea mâinilor Lui fără să păcătuieşti?

Cugetul defineşte privirea

În Epistola către Tit, Apostolul Pavel a scris:

Totul este curat pentru cei curaţi; dar pentru cei necuraţi şi necredincioşi, nimic nu este curat: până şi mintea şi cugetul le sunt spurcate. Ei se laudă că cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Îl tăgăduiesc, căci sunt o scârbă: nesupuşi şi netrebnici pentru orice faptă bună. (Tit 1:15-16)

Când un bărbat şi-a otrăvit sau îşi otrăveşte mintea cu lucruri imorale de orice natură provenite din filme pornografice, reviste pornografice, pagini de Internet cu conţinut pornografic, sau discuţii cu oameni imorali, aceasta îi va otrăvi mintea şi se va reflecta asupra întregii lui activităţi.

Păzeşte-ţi mintea

Dumnezeu spune în Scripturi:

Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii. (Proverbe 4:23)

Lucrurile prin care îţi alimentezi mintea vor defini conceptele tale despre viaţă şi felul cum priveşti şi femeile. Dacă te-ai alimentat mintea din surse care prezintă femeia ca şi „păpuşă de făcut sex” nu te poţi aştepta să vezi altceva în femei şi nu vei mai putea să le priveşti ca pe creatura lui Dumnezeu făcute după chipul şi asemănarea Lui.

Nu uita în ce fire trăieşti

Pentru că toţi noi trăim într-o fire păcătoasă, s-ar putea întâmpla uneori fără să-ţi fi alimentat mintea cu lucruri rele, să te pomeneşti că priveşti la o femeie ca s-o pofteşti în inima ta. În aşa caz, urmează pilda neprihănitului Iov care a fost ispitit în acelaşi fel şi a procedat astfel:

Făcusem un legământ cu ochii mei şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare. (Iov 31:1)

Tocmai pentru a admira creatura lui Dumnezeu într-o femeie uneori trebuie să nu-ţi opreşti privirile asupra ei ca să nu te pomeneşti că o pofteşti în inima ta.

Nu te înşela

Dacă însă vei începe să te înşeli pe tine zicându-ţi că vei privi doar creatura lui Dumnezeu, vezi să nu se întâmple ceea ce spune Domnul Isus când zice:

Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: „Să nu preacurveşti.” Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui. (Matei 5:27-28)

Mai presus de toate însă, învaţă să fii doar bărbatul unei singure neveste şi să-ţi păstrezi toată dragostea, pasiunea şi admiraţia pentru soţia ta pe întreg parcursul vieţii

noteaza:moldovacrestina.