Categorie: DILEME

Îi este permis creștinului să cheme în judecată o organizație care i-a încălcat drepturile?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în DILEME

Întrebare:

Îi este permis unui creștin să dea în judecată o organizație care i-a încălcat drepturile? Nu mă refer la credință, asta mi-e clar.

Presupun că v-a făcut să-mi adresați această întrebare cunoașterea următorului text din Epistola I a lui Pavel către Corinteni:

Cum! Când vreunul din voi are vreo neînţelegere cu altul, îndrăzneşte el să se judece cu el la cei nelegiuiţi, şi nu la sfinţi? Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Şi dacă lumea va fi judecată de voi, sunteţi voi nevrednici să judecaţi lucruri de foarte mică însemnătate? Nu ştiţi că noi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult lucrurile vieţii acesteia? Deci când aveţi neînţelegeri pentru lucrurile vieţii acesteia, voi puneţi judecători pe aceia pe care biserica nu-i bagă în seamă? Spre ruşinea voastră zic lucrul acesta. Astfel, nu este între voi nici măcar un singur om înţelept, care să fie în stare să judece între frate şi frate? Dar un frate se duce la judecată cu alt frate, şi încă înaintea necredincioşilor! Chiar faptul că aveţi judecăţi între voi este un cusur pe care-l aveţi. Pentru ce nu suferiţi mai bine să fiţi nedreptăţiţi? De ce nu răbdaţi mai bine paguba? Dar voi singuri sunteţi aceia care nedreptăţiţi şi păgubiţi şi încă pe fraţi! (1 Corinteni 6:1-8)

Textul respectiv se referă la cazuri când creștinii aveau neînțelegeri unii cu alții și nu-și soluționau aceste conflicte în cadrul bisericii, ci mergeau la judecata romană. Apostolul Pavel spune că aceasta este o rușine pentru ei și pentru biserică și nu este acceptabil ca creștinii, care au intrat în Noul Legământ cu  Domnul Isus Hristos, să-și rezolve neînțelegerile cu privire la lucrurile vieții acesteia în fața judecăților statului.

Porunca aceasta nu se referă la situațiile când creștinul are o neînțelegere cu necreștinii, cu organizații diferite sau chiar cu statul. În aceste situații, tocmai de aceea și există judecata în stat, ca să fie reglementate astfel de conflicte între cetățeni. Nu este nimic greșit și nu este o călcare a Legii lui Dumnezeu dacă un creștin căruia i-au fost lezate drepturile de cetățean se va adresa în instanța de judecată.

Totuși, este important pentru fiecare creștin să țină minte și să nu uite că noi suntem un popor ales, un neam sfânt, o preoție împărătească, un popor pe care Dumnezeu și l-a câștigat ca să fim ai Lui ca să vestim puterile minunate ale Celui care ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. Scopul nostru suprem pe acest pământ este să vestim Evanghelia tuturor oamenilor. Atunci când chemăm pe cineva în instanța de judecată trebuie să ne gândim ce efect va avea aceasta asupra slujbei la care ne-a chemat Dumnezeu. Va aduce aceasta succes înaintării Evangheliei sau va crea piedici și un nume rău nouă? Este foarte important să ne punem aceste întrebări.

A fost și în viața apostolului Pavel o situație când el a cerut să fie judecat de Cezar, adică a apelat la instanța supremă de judecată. Ca și cetățean roman putea să beneficieze de acest drept și el a folosit și această oportunitate pentru Evanghelie. Scopul lui Pavel nu a fost să-și capete eliberarea din închisoare, pentru că Festus a spus lui Agripa și Berenice că nu găsea nimic vrednic de osândă la Pavel și deci, Pavel ar fi putut fi eliberat. Totuși, el a cerut să fie judecat de Cezar tocmai că astfel avea o ocazie unică să vestească Evanghelia în curtea împărătească la Roma. Fiind la Roma, le-a scris creștinilor din orașul Filipi:

Vreau să ştiţi, fraţilor, că împrejurările în care mă găsesc, mai degrabă au lucrat la înaintarea Evangheliei. În adevăr, în toată curtea împărătească şi pretutindeni aiurea, toţi ştiu că sunt pus în lanţuri din pricina lui Isus Hristos. Şi cei mai mulţi din fraţi, îmbărbătaţi de lanţurile mele, au şi mai multă îndrăzneală să vestească fără teamă Cuvântul lui Dumnezeu. (Filipeni 1:12-14)

Când vrei să chemi în judecată persoana sau organizația care te-a nedreptățit, fii sigur că aceasta îți va oferi mai multe posibilități pentru Evanghelie și că nu-ți va face un nume rău nici ție și nici celorlalți creștini din localitatea sau țara ta.

http://www.moldovacrestina.net

Sunt femeile fericite în biserică?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în DILEME, STIRI

Rolul şi implicarea femeilor în biserică fac subiectul unei dezbateri aprinse şi îndelungate. În ultima perioadă, discuţia a pus accentul pe hirotonirea femeilor, dar mai puţin pe evaluarea rolurilor pe care acestea le-au avut până în prezent.

Cel mai recent studiu realizat de Barna Group face lumină în această privinţă, răspunzând la întrebarea: „Sunt femeile fericite cu privire la implicarea în activităţile bisericii?” Concluzia principală a fost că cele mai multe femei s-au declarat mulţumite de oportunităţile pe care le au în conducerea diferitelor departamente ale bisericii şi de felul în care atributele lor sunt folosite în interesul bisericii.

Gradul de mulţumire

Aproape trei sferturi (73%) dintre femeile chestionate declară că profită de darurile şi de potenţialul lor atunci cand se împlică în acţiunile bisericii şi un procent asemănător declară că sunt implicate în acţiuni care au ca scop ajutorarea celor în nevoie. (72%).

Totodată, mai mult de jumătate dintre femei (59%) au influenţă în biserica în care se află şi 55% cred că gradul lor de influenţă va creşte semnificativ în viitor.

La polul opus se află femeile care consideră că nu sunt folosite sau nu se implică suficient. Un procent mic, dar însemnat declară că li se cere să aibă aşteptări mici în ceea ce priveşte implicarea în biserică (31%), că nu sunt folosite prea des (20%) sau că sunt sub-apreciate (13%). Deşi procentele sunt mici, la scală naţională, ele înseamnă milioane de femei descurajate de experienţa lor în biserică.

Potenţialul de conducere

Multe femei consideră că biserica este locul prielnic în care pot primi sarcini de conducere, deşi ele nu reprezintă o majoritate. Din totalul femeilor chestionate, 36% se identifică drept lideri. Acestea exercită acest rol în biserica lor (52%), la locul de muncă (31%), acasă (29%), în comunitatea în care locuiesc (28%) sau într-o organizaţie non-profit (13%).

În schimb, femeile se identifică mai adesea ca fiind simpli membri (în 49% dintre cazuri). Deşi nu au un rol de conducere, acestea se implică în alte activităţi, precum rugăciuni pentru semeni (46%), încurajarea celor în nevoie (24%), ajutorare (24%), discuţii religioase (23%), acţiuni de voluntariat (21%) şi donaţii în bani (17%).

Atât la nivelul femeilor lider cât şi la cel al femeilor fără funcţii de conducere, 73% declară că ar dori să fie mai motivate şi să se implice mai mult în activităţile pe care le desfăşoară biserica.

Susţinerea din partea altor persoane

Majoritatea femeilor declară că sunt susţinute în totalitate în activităţile de lider de bărbaţii din viaţa lor, incluzând aici pastorii bisericii (68%) şi soţii lor (63%). O susţinere ceva mai mică o au din partea celorlalţi slujbaşi de sex masculin (54%).

În ceea ce priveşte oportunităţile actuale, peste o treime dintre femei sunt convinse că misiunea bisericii ar fi mai eficientă dacă femeile ar avea ocazia să ocupe mai des funcţii de conducere.

Cel puţin în prezent, acest lucru este dificil de realizat. Sub jumătate dintre femeile chestionate (47%) declară că bărbaţii lideri sunt dispuşi să schimbe regulile sau structura bisericii pentru ca un număr mai mare de femei să primească responsabilităţi de lideri. Acesta este motivul pentru care 41% dintre femei declară şi că au avut mai multe ocazii de a deveni lideri în instituţiile din afara bisericii, religioase sau seculare.

În problema hirotonirii femeilor ca pastori, 78% dintre femei consideră că Biblia nu interzice acest lucru, în timp ce 24% sunt convinse că Biblia acordă rol de lider spiritual al bisericii exclusiv bărbaţilor.

Sondajul de opinie Barna a fost realizat în Statele Unite ale Americii, pe un eşantion reprezentativ de 603 femei adulte din toate cele 48 de state continentale, care se declară creştine şi care au participat la serviciile religioase în ultimele şase luni.

http://www.infocrestin.com/sunt-femeile-fericite-in-biserica/

“Te iubesc mult, mama… Adio…”

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, DILEME

“Mama, am iesit cu prietenii mei si am mers la o petrecere. Si mi-am amintit cuvintele tale: Sa nu beau. M-ai rugat chiar fiindca trebuia sa conduc. Asa ca am baut doar racoritoare. Am fost mandra de mine, fiindca ti-am ascultat sfatul. In comparatie cu ceilalti prieteni am facut alegerea cea buna. Sfatul tau a fost corect. Cand s-a terminat petrecerea, toti si-au luat masina fara insa sa fie in masura sa conduca in siguranta… Eu insa eram sigura ca sunt constienta. Nu puteam, mama, sa-mi inchipui ce urma. Acum sunt culcata pe asfalt si aud politistul vorbind… Sangele meu e peste tot pe asfalt si eu incerc din toate puterile sa nu plang! Aud doctorii spunand ca nu voi reusi sa supravietuiesc… Sunt sigura ca celalalt copil care conducea nu si-a dat seama cat de repede gonea… In concluzie, el se hotaraste sa bea si eu trebuia acum sa mor… De ce fac asta,mama? Daca stiu ca vor distruge vieti…?! Durerea pe care o simt este ca si cand m-ar intepa mii de cutite. Spune-i sorei mele sa nu se teama si lui tata sa fie puternic. Cineva trebuia sa-i spuna acestui copil ca nu trebuia sa bea daca conduce. Poate daca ai lui ii spuneau, asa cum ai facut si tu, acum ar fi fost in viata… Respiratia mea se face din ce in ce mai slaba… si incepe sa-mi fie frica, mamaaaa!!! Acestea sunt ultimile mele clipe si sunt atat de disperata! As vrea atat de mult sa te imbratisez si sa iti spun ca te iubesc… Te iubesc mult, mama… Adio…”

Aceste cuvinte au fost scrise de o reportera care a fost prezenta la accident. Fetita in timp ce murea murmura aceste cuvinte… Reportera scria socata… Ea a inceput o campanie impotriva conducerii sub influenta alcoolului. Daca nu transmiti acest mesaj pierzi ocazia, chiar daca nu bei, sa ii faci pe ceilalti sa inteleaga ca viata ta si a copiilor tai e in pericol!!

http://vesteaevangheliei.wordpress.com

Ma iubeste -Nu ma iubeste?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Adolescenţă, DILEME

Mă iubește, nu mă iubește? Ți-e suficient de cunoscută expresia? Când mă gândesc la vremea copilăriei și la bietele flori , nu pot să nu zâmbesc. Ce vremuri ! Noroc aveau florile cu puține petale. Nu ne erau de folos în horoscopul dragostei. Însă nu aceeași soartă o aveau și cele înzestrate de mama natură cu cât mai multe petale. Era atât de fascinant să rupi câte-o petală și să rostești Mă iubește, și încă o petală cu Nu mă iubește, și încă una… și tot așa, până când, cu răsuflarea la gură rosteam ultima sentință. Și dacă ghinionul făcea să pice pe ultima petală formula magică cu Nu mă iubește, aruncam imediat rămășița ce-a fost cândva o floare, și începeam de la capăt ritualul, bineînțeles , sacrificând o altă biată plăntuță . Și de cele mai multe ori, continuam așa până ultima petală ne spunea ceea ce căutam și ne doream să auzim : Mă iubește.

Și cu ochii pierduți în lumea misterioasă a imaginației, visam cu ochii mai mult sau mai puțin deschiși, la Făt-Frumos sau Zâna cea bună… zâmbind satisfăcuți și oftând ușor . Nici măcar nu reușesc să-mi dau seama ce transmitea oftatul acela. Un amestec de speranță și dezamăgire în același timp, judec eu cu mintea de acum.

Și vremea a trecut… și astăzi, ne jucăm la fel. Doar că am schimbat obiectul persecuției. Nu ne mai luăm de viața florilor, ci din contră, le lăsăm să-și ducă liniștite prestația lor scurtă de altfel. Acum am găsit un obiect de joacă mult mai interesant ( sau nu ?! ). O inimă. Umană. Și azi o iubim, și mâine nu o mai iubim. Dar poimâine revenim la sentimente mai bune, și o iubim din nou. Dar ne trezim în dimineața următoare că ne-a jefuit cineva sufletul, și-n jaful respectiv, ne-a luat și dragostea. Și tot așa. Și rupem petale din inima celuilalt cu fiecare zi ce apune. Un nou răsărit, o nouă petală. Iar când ajungem la ultima petală, de s-a nimerit să rostim Nu mă iubește, fără regrete, mergem mai departe. La o altă inimă. Unde din nou…ne-ncepem ritualul. Te întrebi până când? Doar până găsești o inimă care oricât ai împărți-o și oricât te-ai chinui s-o ciopârțești, e tot impară. Și asta pentru că, din oficiu se presupune că-ți începi jocul cu Mă iubește… Ghinionul inimilor care la împărțeală sunt pare, nu?

A trecut de mult vremea când dragostea se afla printr-un joc stupid de-a imparul și parul petalelor rupte. O inimă nu trebuie sfâșiată în petale pare sau impare. Prin natura ei, e una singură, adică impară. Și regula jocului începe cu Mă iubește.

http://neclintit.com/

La ce vârstă trebuie să ai prieten?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Adolescenţă, DILEME

Cineva ne-a intrebat astăzi, cu o oarecare îngrijorare:

LA CE VÂRSTĂ TREBUIE SĂ AI PRIETEN?

Răspunsul poate că vă va descumpăni un pic, deşi nu este cazul:  la nici o vârstă nu TREBUIEsă ai un prieten; vorbim în sensul romantic al cuvântului, la care a făcut referire şi persoana ce a pus întrebarea. Societatea pune o mare presiune asupra noastră. După o vreme aproape simţim că este o ruşine, o formă de handicap, să NU avem prieten sau prietenă. Uneori poate că nici nu simţim nevoia, dar cei din jur ne presează complice, cu glume, apropouri, încurajări, miştouri. Pe măsură ce timpul trece, ne panicăm, chiar ne temem că nu vom mai putea găsi pe cineva. Lăsăm ştacheta, renunţăm la anumite aşteptări, uneori bune… Probabil vă amintiţi reclama aceea în care băiatul cel disperat nu reuşea să se apropie de nici o fată. Cam aşa se întâmplă cu noi. Pe măsură ce ne forţăm, suntem mai penibili. Începem să jucăm teatru, pentru a părea ceea ce nu suntem, să facem compromisuri şi aranjamente, uneori păguboase. Persoana care te va iubi, trebuie să te cunoască aşa cum eşti. Este greşit să intrăm într-o relaţie minţind.

Momentul în care vom avea un prieten, TREBUIE să ne găsească pregătiţi. Relaţiile romantice nu sunt o joacă. Cei mai mulţi dintre voi sunt convins că cei mai mulţi dintre noi am învăţat pe propria piele. Ele ne pot aduce multe satisfacţii şi ne pot pregăti pentru următorul pas, dar pot lăsa în urmă dezastre, adevărate cutremure în inima şi în viaţa noastră. Contează foarte mult să nu ne aruncăm cu capul înainte, să nu sărim mai multe trepte ale dezvoltării noastre, să nu ne grăbim.  Aşteptarea, credeţi-mă, merită. De cele mai multe ori, “Făt Frumos“  ori aleasa noastră va fi cineva aproape nebăgat în seamă, din grupul apropiat de prieteni, şi nu o experienţă la prima vedere, de tip WOW! Mă refer la relaţiile care ţin, în care alegem în deplină cunoştinţă de cauză.

Apoi, bine este ca, înainte de a face pasul într-o relaţie de genul “mai mult decât prietenie” să ne stabilim clar principii, să decidem ce urmărim în cadrul acelei relaţii, care sunt limitele, care sunt principiile, până unde vom merge în raport cu criterii cum ar fi vârsta, maturitatea, riscurile existente, etc. În egală măsură ne adresăm băieţilor şi fetelor. Pe lângă rănile emoţionale, boli cu transmitere sexuală, sarcini nedorite, pierderea respectului de sine sau alte afecţiuni date de faptul că organismul nostru încă este prea fraged pentru relaţii sexuale, un stil de viaţă neglijent, iresponsabil ne poate aduce multe necazuri. Nu în ultimul rând, pe cei care credeţi în Dumnezeu îi invităm să ia în calcul şi părerea Lui cu privire la asta.

Din păcate, vei descoperi că domeniul relaţiilor este unul în care cei mai mulţi dintre cei cu care vom sta de vorbă se consideră calificaţi în a oferi sfaturile. Caută o persoană matură (apropo, maturitatea nu se leagă doar de vârstă, deşi de cele mai multe ori vârsta şi experienţa contează), de încredere, faţă de care să vă puteţi deschide şi care să aibă deschiderea să vorbească deschis despre această problemă. Pe cât este de important să fim informaţi, pe atâta este de crucial să ne alegem cu grijă sursele. Sugestiile, care nu se pot aplica la toţi, ori mereu, sunt părinţii, un profesor, pastorul, preotul, psihologul şcolar, etc.

Încheiem. Dragostea e frumoasă, dar nu ne putem juca cu ea. După o anumită vârstă, când descoperim că există în lume şi persoane de sex opus, începem să simţim dorinţa de a o experimenta. După o vreme, ne vedem atraşi de cineva sau ne gândim că ar trebui să intrăm într-o relaţie. Nu trebuie să o facem pentru că trebuie. Nimeni nu trebuie să ne dicteze. Trebuie să fim bine informaţi şi să anticipăm riscurile şi beneficiile; să ne trasăm limitele şi să ne stabilim principii sănătoase, apelând la persoane mature care să ne ajute. Să fim gată chiar să renunţăm la o relaţie sau alta, de dragul principiilor, pentru că încălcarea lor ne poate aduce multă durere. În plus, va trebui să învăţăm să fim selectivi, să alegem. O persoană cu caracter nepotrivit e mai sănătos să nu primească acceptul de a intra în inima noastră, înainte de a fi prea târziu. Iar când ai ales şi ştii că ai făcut-o bine, ţine-te de principii şi bucură-te de vârsta frumoasă la care eşti şi pe care o ai… o singură dată. Mai multe, vom discuta, punctual, pe viitor.

Dacă ai întrebări sau doreşti să stăm de vorbă, nu ezita să ne scrii, pe site sau la adresa de mail adolescentzi@ymail.com.

http://adolescentzi.wordpress.com