Categorie: DILEME

Iertarea Pacatelor [Exista iertare pentru cel cazut de la credinta?] – Nelu Brie

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, DILEME, EDITORIALE

Nelu Brie

Una din cele mai profunde nevoi pe care sufletul omenesc le are este nevoia dupa iertarea pacatelor. Bucuria sta in iertarea pacatelor. Pacea sufletului sta in iertarea pacatelor. Mantuirea sta in iertarea pacatelor…. In ceea ce ne priveste, noi oamenii, suntem in stare sa pacatuim, dar nu mai suntem in stare sa ne iertam singuri pacatele. E nevoie ca cineva din afara noastra sa vina si sa ne elibereze de vina, de povara, sa ne izbaveasca de sub condamnarea sub care am ajuns prin comiterea pacatelor savarsite. In aceasta seara vom vorbi despre iertarea pacatelor.

[….] Domnul Isus mijloceste pentru noi. El nu ne abandoneaza. Nu ne lasa. Sigur ca nu trebuie sa ne facem baza, temei, pe aceasta mijlocire a Domnului Isus ca sa justificam o viata traita in pacat. VAI DE CEL CARE TRAIESTE IN PACAT! VAI DE CEL CARE NU VREA SA SE POCAIASCA! Dar, ferice de acela care desi a cazut, se pocaieste si se intoarce la Dumnezeu! Ferice de acela care isi vede vina si cere indurarea lui Dumnezeu. Ferice de acela care zdrobit de vinovatie, se increde in jertfa lui Hristos si se bizuie pe mijlocirea Domnului Hristos. Acela gaseste viata. Acela gaseste indurare. Dumnezeu nu ne lasa.

Mi-aduc aminte cu durere si tulburare oridecateori imi amintesc aceasta intamplare. O intamplare adevarata, de altfel. S-a petrecut in biserica in care eu m-am intors la credinta. O tanara s-a intors la Dumnezeu. A fost botezata in apa. Dupa o vreme, prinsa in anturajul de la scoala, s-a racit in credinta. S-a indepartat de Dumnezeu tot mai mult. In final, a luat decizia sa se casatoreasca cu un baiat necredincios. Dupa o vreme, inima ei a inceput sa fie tulburata de starea rea in care a ajuns. Se indepatase de Dumnezeu. Cazuse de la credinta. Tulburata in cugetul ei, s-a apropiat de mama ei si i-a pus o intrebare: „Mama, eu as vrea sa revin la adunare. Dar, oare pe mine, Dumnezeu ma mai poate primi? Ma mai poate ierta?” Si mama ei i-a raspuns: „Nu stiu, dar, ma voi duce sa intreb.”

S-a dus sa intrebe. Si, a intrebat pe un frate. Ca raspuns, fratele a deschis Evanghelia la epistola catre Evrei cap. 6 unde scrie ca cei care au cazut nu mai pot sa fie inoiti si adusi la pocainta. Cand fata a auzit acest raspuns, a zis: „Macar de lumea asta sa ma bucur. Daca pentru mine, pe lumea de dincolo, nu mai este nici o nadejde, macar in lumea aceasta sa ma bucur.” S-a indepartat cu totul si nici astazi nu este in poporul lui Dumnezeu. Oameni buni, nu v-as dori vreunuia sa fiti in preajma in Ziua Judecatii cand Dumnezeu va vere socoteala acelui invatator pentru felul cum s-a purtat cu un suflet care a vrut sa se intoarca la Dumnezeu. Cine suntem noi sa masuram adancimile harului lui Dumnezeu? Cine suntem noi sa citim in fata unei persoane, a unui suflet, judecata lui Dumnezeu din Evrei capitolul 6? Da, in dreptul unor oameni, Dumnezeu ia aceasta hotarare. Dar, daca o ia, este treaba lui Dumnezeu. Si daca vreodata s-ar intampla sa descopere vreunuia dintre noi o asemenea hotarare, ca in dreptul unui suflet, Dumnezeu a decis lepadare si pierzare de la fata Lui, misiunea noastra nu e aceea de a face declaratie ca asa a hotarat Dumnezeu. Ci misiunea este sa ne angajam in lupta rugaciunii si a mijlocirii, daca-i cu putinta, Dumnezeu sa dea indurare acelui suflet si viata si mantuire.

TEXT 1 Ioan 1:5 – 2:1-1-2; 12

Predica incepe la minutul 1:02:00

VIDEO by Biserica Emanuel Sibiu

https://rodiagnusdei.wordpress.com/2015/12/15/nelu-brie-iertarea-pacatelor/

Confruntarea – Ce este?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, DILEME, EDITORIALE

confruntarea 1

Încă de la începutul omenirii a fost nevoie ca omul să fie confruntat cu ceea ce a făcut sau nu a făcut pentru a realiza starea în care a ajuns și să poată lua decizia de a se îndrepta și pocăi. Întrebările pe care Dumnezeu le adresează lui Adam și Evei „Unde ești?” sau ”Cine ți-a spus că ești gol?” întrebări la care Dumnezeu avea deja răspuns, fac parte din procesul confruntării. La fel și întrebarea adresată lui Ilie: ”Ce faci tu aici Ilie?”. Le fel întrebările adresate lui Iov, unele din pildele noului testament, povestea spusă de Natan lui David și altele.

Uneori, când oamenii au greșit Dumnezeu i-a confruntat direct, alte ori indirect, alte ori prin povestiri sau parabole iar oamenii, după cum vom vedea au acționat sau reacționat foarte diferit. Confruntarea este acea acțiune de a întâlni o persoană care a greșit sau păcătuit, cu scopul de a stabili adevărul, acțiune care ar trebui să aibă ca rezultat bun schimbarea vieții celui greșit. Confruntarea în sine, pentru a fi biblică trebuie să împlinească trei condiții majore despre care vom discuta ulterior. Să aibă scopul de a reabilita persoana, să fie făcută sub guvernarea dragostei și să fie obligatoriu făcută cu respect profund față de cel confruntat indiferent de starea socială, vârsta sau fapta acelui om.

 

Continuare

Cine poate fi mântuit? Poate fi cineva mântuit?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Întrebări-Răspunsuri, DILEME

Întrebare: Cine poate fi mântuit? Poate fi cineva mântuit? Răspuns: Isus a arătat în mod clar în Ioan 3.16 că va mântui pe oricine crede în El: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” Acest „oricine” te include pe tine şi pe oricare altă persoană din lume. Biblia spune că, dacă mântuirea ar fi fost pe baza propriilor noastre eforturi, nimeni nu ar fi putut fi mântuit: „Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu” (Romani 3.23). Psalmul 143.2 adaugă: „Niciun om viu nu este fără prihană înaintea Ta.” Romani 3.10 afirmă: „Nu este niciun om neprihănit, nici unul măcar.” Nu ne putem mântui pe noi înşine. Dimpotrivă, suntem mântuiţi atunci când credem în Isus Hristos. Efeseni 2.8-9 arată: „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” Suntem mântuiţi prin harul lui Dumnezeu, şi harul, prin definiţie, nu poate fi câştigat. Nu merităm mântuirea, ci pur şi simplu o primim prin credinţă. Harul lui Dumnezeu este suficient încât să acopere toate păcatele (Romani 5.20). Biblia este plină de exemple de oameni care au fost mântuiţi dintr-un trecut păcătos. Apostolul Pavel le-a scris creştinilor care mai înainte trăiseră în diferite stări de păcat, incluzând imoralitatea sexuală, idolatria, adulterul, homosexualitatea, hoţia, lăcomia şi beţia. Dar Pavel le spune că, în momentul mântuirii: „Aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru” (1 Corinteni 6.9-11). Apostolul Pavel fusese el însuşi un persecutor al creştinilor, aprobând uciderea lui Ştefan (Fapte 8.1) , arestându-i pe creştini şi aruncându-i în închisoare (Fapte 8.3). Mai târziu, el a scris: „… măcar că mai înainte eram un hulitor, un prigonitor şi batjocoritor. Dar am căpătat îndurare, pentru că lucram din neştiinţă, în necredinţă! Şi harul Domnului nostru s-a înmulţit peste măsură de mult împreună cu credinţa şi cu dragostea care este în Hristos Isus. O, adevărat şi cu totul vrednic de primit este cuvântul care zice: «Hristos Isus a venit în lume ca să-i mântuiască pe cei păcătoşi», dintre care cel dintâi sunt eu.” Dumnezeu adesea alege să mântuiască candidaţi cu puţine şanse, care să servească scopurilor Sale. El a mântuit un tâlhar pe cruce, care mai avea doar puţine minute de trăit (Luca 23.42-43), un prigonitor al Bisericii (Pavel), un pescar care s-a lepădat de El (Petru), un soldat roman, împreună cu familia lui (Fapte 10), un sclav fugar (Onisim, în Filimon) şi mulţi alţii. Nu este nimeni pe care Dumnezeu să nu-l poata mântui (vezi Isaia 50.2). Trebuie să răspundem cu credinţă şi să primim darul fără plată al vieţii veşnice pe care El ni-l oferă. Cine poate fi mântuit? Un lucru este sigur – tu poţi fi, dacă Îl primeşti pe Isus ca Mântuitor al tău! Dacă vrei să-L accepţi pe Isus ca Mântuitor al tău, poţi răspunde chiar acum cu o rugăciune asemănătoare acesteia: „Doamne Dumnezeule, îmi dau seama că sunt un păcătos şi că niciodată nu aş putea ajunge în cer prin propriile mele fapte bune. Chiar acum îmi pun credinţa în Isus Hristos, ca Fiul lui Dumnezeu, care a murit pentru păcatele mele şi care a înviat din morţi, ca să îmi dea viaţa veşnică. Te rog, iartă păcatele mele și ajută-mă să trăiesc pentru tine.” Ai luat decizia de a-L accepta pe Hristos ca Mântuitor al tău ca urmare a ceea ce ai citit mai sus? Dacă da, apasă pe butonul

„Astăzi L-am primit pe Hristos”, de mai jos. http://www.gotquestions.org/ Copy the BEST Traders and Make Money : http://bit.ly/fxzulu

Copy the BEST Traders and Make Money : http://bit.ly/fxzulu

O singură credinţă. De ce mai multe biserici?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, DILEME, EDITORIALE

Într-o vreme în care discuţiile teologice în contradictoriu nu se mai poartă doar între creştini şi necreştini, teologul Kevin DeYoung încearcă să dea răspunsul la întrebarea „Dacă credincioşii cred aceleaşi lucruri, de ce sunt bisericile atât de diferite?”

Răspunsul îl dă într-un articol postat pe site-ul http://www.thegospelcoalition.org, articol ce conţine 10 afirmaţii care sunt înţelese diferit de biserici şi care conduc la diferenţele – nu puţine – dintre bisericile creştine. Pastorul dă câteva explicaţii pentru a face un pic de lumină în problema diferenţelor dintre bisericile creştine, unele liberale, altele conservatoare.

În primul rând, bisericile s-au îndepărtat de misiunea lor din pricina faptului că religia îşi pierde popularitatea. În opinia lui DeYoung, misiunea bisericii primare, care ar trebui să fie continuată de bisericile contemporane, este facerea de ucenici din toate neamurile şi proclamarea supremaţiei lui Dumnezeu în toate lucrurile şi faţă de toţi oamenii.

În al doilea rând, biserica a devenit un loc prea comod. Din cauza dorinţei de a fi pe plac cât mai multor oameni, predicile nu mai sunt într-atât de mustrătoare şi de incisive, pentru a nu deranja publicul contemporan şi de a-l face să schimbe ceva în viaţa şi în inima lui. Aceasta face ca mesajul bisericii să nu mai fie unul ce evidenţiază doctrinele puternice, ci unul blând, care să se potrivească tuturor.

În al treilea rând, mesajul evangheliei este presupus, nu trăit. În timp ce esenţa teologiei nu este negată de credincioşi, aceasta devine practică rareori. Nimeni nu crede în lucruri greşite, dar, în realitate, nimeni nu crede prea mult în nicio doctrină. Ce lipseşte, afirmă DeYoung, este convingerea puternică şi comună în lucruri mai presus de subiectele uşoare, precum numele bolnavilor pe care să-i vizităm sau ce programe să pregătim.

Nu există o descriere doctrinală atentă a fiecărei biserici şi aceasta se întâmplă din pricina faptului că teologia nu mai este văzută ca motorul bisericii. Bisericile sunt descrise din ce în ce mai mult prin acţiuni caritabile sau proiecte ce evită mesajul central al evangheliei.

Predicarea cuvântului este minimalizată. Deşi aceasta nu se întâmplă la modul concret, deoarece există încă respect faţă de cuvântul predicat, în multe biserici se păstrează convingerea că predicarea face mai mult rău decât bine congregaţiei, lucru total greşit.

Credincioşii nu sunt îndemnaţi să regrete păcatul săvârşit. Deşi pare simplu, acesta este un mesaj deseori uitat. Preoţii şi pastorii îndeamnă la credinţa în Iisus, la ajutorarea semenilor şi la renunţarea la cele lumeşti, dar dacă nu are loc pocăinţa fiecărui membru, acea biserică nu are forţa spirituală necesară pentru a se ocupa de toate celelalte.

Nu există un model cu privire la studierea anumitor pasaje din Biblie. Oamenii nu vor studia şi înţelege anumite pasaje aşa cum au fost scrise, din cauza faptului că ele nu sunt puse în concordanţă cu altele, referitoare la aceeaşi temă. De aceea, oamenii au nevoie de modele din partea celor care le explică Biblia şi care le pot explica în detaliu şi cu claritate cum trebuie citită şi înţeleasă Biblia.

Nu există o eclesiologie coerentă. Fiecare biserică are felul ei de a funcţiona, de la predicare, la serviciul făcut de prezbiteri, de la funcţionarea diaconiei până la întâlnirile administrative. Din această privinţă, accentul cade uneori mai mult pe formă decât pe misiunea globală a bisericii.

Există o lipsă de preocupare pentru disciplina în biserică. Aceasta se referă atât la lipsa de disciplină individuală, cât şi la cea plenară, care se întorc, de cele mai multe ori, împotriva propriei biserici.

Credinţa că adevărata problemă nu este păcatul şi adevărata rezolvare nu este Iisus. Bisericile ar trebui să rămână atente la 2 lucruri: păcatul şi mîntuirea. Din păcate, multe biserici, chiar şi dintre cele care confirmă aceste adevăruri în doctrina lor, predică faptul că cea mai mare problemă a lumii este lipsa de educaţie, sărăcia, ameninţarea încălzirii globale sau imoralitatea din societate. Aceste biserici pierd din vedere esenţialul, şi anume confruntarea credinciosului care merge săptămânal la biserică cu păcatul din viaţa lui, care va fi iertat numai de Iisus Christos.

http://semneletimpului.ro/religie/biserica/o-singura-credinta-de-ce-mai-multe-biserici.html

Ce factori contribuie la creșterea grupelor de studiu biblic?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Întrebări-Răspunsuri, DILEME

Întrebare:

Conduc de mai mulți ani un grup de studiu bibilc, dar sunt unii și aceiași oameni. Unii chiar au plecat, dar foarte puțini s-au adăugat. Ce îmi lipsește și ce mai trebuie să fac pentru a avea o creștere constantă în grup? 

Eu am condus multe grupe de studiu biblic și am învățat mulți ucenici să formeze și să conducă grupe de studiu, de aceea vă voi împărtăși în acest articol lucruri pe care le-am observat sau le-am învățat împreună cu soția din experiență. Poza care urmează a fost făcută într-una din grupele conduse de soția mea.

1. Pregătirea profesorului

Oamenii vin la grupul de studiu biblic pentru că vor să studieze profund Sfintele Scripturi și ei așteaptă să primească aici învățătură temeinică. Dacă liderul nu este suficient de pregătit în general și nici în particular de lecție, foarte repede se vor dezamăgi și vor abandona grupul acesta. Institutul de Studiu Biblic Inductiv din Eurasia a fost format tocmai cu scopul de pregătire a învățătorilor pentru predarea Bibliei. Dacă nu sunteți încă student la Institut, grăbiți-vă să vă înscrieți. Intrați pe site-ul www.eurasiaprecept.org și alegeți țara unde locuiți, apoi orașul și acolo veți găsi orarul sesiunilor și persoana de contact. La Chișinău va avea locsesiunea Plantare de Biserici în perioada 28 martie – 9 aprilie și următoarea va fisesiunea Doctrinele Bibliei, pe care o voi preda eu și îi voi învăța pe studenți cum să predea cursul “Legământul”. Grăbiți-vă să vă înscrieți și puneți-vă deoparte în calendar timpul pentru pregătire. Pentru pregătirea eficientă și continuă a unui învățător al Bibliei este suficient să studieze minim 3 sesiuni de 2 săptămâni în an. Același lucru fac și eu și chiar în dimineața aceasta, după ce voi scrie acest articol, împreună cu soția mea și cu un grup de învățători plecăm la Centrul de Studii Biblice de la Surduc, România, unde vom învăța cursul “Judecători” sub conducerea învățătorilor mei, Mia și Costel Oglice. De trei ori în an merg la această pregătire.
Un alt aspect important al pregătirii este să nu te bizui pe pregătirea pe care ai luat-o la sesiune și să nu nesocotești pregătirea individuală înainte de predarea fiecărei lecții, chiar dacă ai mai predat de multe ori acest curs și îl cunoști bine. Am cursuri pe care le-am predat de sute de ori, dar totuși, de fiecare dată când trebuie să predau, mai trec o dată lecția, verific planurile vechi și văd dacă pot face planul de predare mai simplu, mai clar și mai interesant. Uneori chiar fac mai întâi din nou un plan și apoi îl verific cu planurile mai vechi. Fiecare grup este diferit, din pricina că oamenii care vin să învețe au nevoi diferite de cele pe care le-au avut oamenii din grupele anterioare. De aceea, trebuie să iai în considerație aceasta și să te pregătești bine, ca să le împlinești nevoile duhovnicești ale acestor oameni prin Cuvântul care va fi predat.

2. Dragostea pentru oameni

Motivația unui învățător trebuie să fie dragostea. În Epistola I către Corinteni, când a a scris în capitolele 12-14 despre darurile duhovnicești, apostolul Pavel a rezervat un capitol întreg acestui subiect, ca să înțelegem toți că dacă nu avem dragoste pentru oamenii pe care îi învățăm, nu le vom putea sluji într-un chip plăcut Domnului. Când iubești pe cineva, cauți să faci tot ce poți mai bine pentru acea persoană sau grup de persoane și nu vei ceda din pricina dezamăgirilor, frustrărilor etc. Dacă îi vei iubi pe oameni, vei fi totdeauna cu gândul la ei și vei dori să le aduci cea mai frumoasă și prosperă creștere duhovnicească.

3. Abordarea personală în rugăciune

Nu este suficient doar să predai bine lecția în fața clasei când vă adunați cugrupul de studiu. Trebuie să-ți pui timp deoparte să discuți cu fiecare, să afli cât mai mult despre fiecare persoană ca să-i poți da învățătură după nevoile personale. Când comunici cu oamenii și cunoști problemele fiecăruia din ei în parte, știi mult mai bine cum să-ți planifici predarea lecției, așa ca să împlinești nevoile lor prin Cuvântul care va fi predat. Roagă-te zilnic pentru oamenii din grupul tău de studiu biblic și pentru nevoile lor specifice pe care le-ai aflat. Mare putere are rugăciunea celui neprihănit și Dumnezeu va face mari lucrări.

4. Implică oamenii în lucrarea Evangheliei

În Epistola către Efeseni este scris că Domnul Isus Hristos ne-a pus pe noi, învățătorii, alături de apostoli, prooroci, evangheliști și păstori, ca să-i zidim pe sfinți în vederea lucrării de slujire pentru zidirea Trupului lui Hristos. Pune întrebări și observă care sunt darurile spirituale ale ucenicilor care învață în grupul sau grupele tale. Vezi cum slujește fiecare din ei în biserică și motivează-i să-și facă bine slujba, iar dacă nu este nicidecum implicat, vezi cum îl poți ajuta să se implice.

5. Fă continuu evanghelizare

Toți noi avem chemarea să fim martori ai Domnului Isus Hristos în orice loc și să vestim puterile minunate ale lui Dumnezeu, de aceea spune oamenilor totdeauna despre Hristos și totdeauna invită-i să studieze Biblia în grupul tău. Dacă locuiesc într-o altă localitate sau țară, ajută-i să găsească un grup de studiu biblic sau dacă nu există, măcar să facă rost de un manual și să poată studia individual. Acum este o bună opțiune să faci cu ei studiu biblic prin Skype. Profită de această posibilitate. Fă-ți niște cărți de vizită pe care să fie scrisă informația de contact și orele când se desfășoară grupul de studiu biblic și lasă-le totdeauna această informație oamenilor după ce le spui despre Hristos. O altă bună opțiune este să pui totdeauna pe Facebook invitația la lecția următoare. Nu-ți cere un efort mare, dar într-un timp foarte rapid mulți oameni pot afla despre grup și cineva din ei vor dori să vină.

6. Evită pauzele lungi

Sunt anumite perioade când pauzele se impun. Să zicem, în Republica Moldova, după Crăciun, urmează două săptămâni de vacanță pentru elevi și studenți și chiar mulți oameni își iau concediu atunci. Tot așa și la Paște, apoi vara, de obicei în luna august, mulți oameni își iau vacanță și ei vor cere o pauză. Pe cât este posibil, evită vacanțele și dacă pleacă cineva din grup la odihnă, continuă să faci cu oamenii care pot veni. Dacă va trebui să pleci tu în misiune, să ai totdeauna o persoană sau chiar mai multe care te vor putea înlocui, dar ai grijă să le pregătești bine și să le dai toate instrucțiunile pentru ca predarea să fie la cel mai înalt nivel.

7. Folosește înțelept vacanțele

Sunt anumite perioade când cea mai mare parte de oameni din grupul sau grupele tale de studiu biblic vor pleca în vacanță. În loc să te întristezi că aceasta impune o vacanță lungă care, posibil, să aducă o scădere în grup, mai bine planificați împreună din timp să petreceți vacanța împreună și în timpul vacanței să faceți studiu biblic în fiecare zi. Cu prilejul acesta vei avea posibilitate să-i înveți mult mai intensiv din Cuvântul lui Dumnezeu și timp de o vacanță poți să-i înveți mai mult decât timp de trei sau poate chiar șase luni, având doar o singură lecție în săptămână. Un alt avantaj al taberei sau seminarului pe timp de vacanță este că ucenicii din grupul tău își pot invita membrii familiei, prietenii, rudele și aceasta va aduce o foarte bună creștere grupului de studiu biblic. Noi obișnuim să facem așa și cu biserica și, cel puțin de două ori pe an, facem seminare de creștere spirituală în weekend. Următorul va fi în tabăra “Eden” din or. Călărași în perioada 27-29 mai 2016 și vom studia cursul “Iona”. Apoi, vom face un seminar și în data de 23-25 septembrie și va fi în același loc. Subiectul îl vom stabili mai târziu.
Nu te dezamăgi dacă rămâi cu un număr mic de oameni pentru o lungă perioadă. Fă tot ce te-am sfătuit în acest articol și perseverează. Mă rog să binecuvânteze Dumnezeu pe fiecare creștin și creștină care vor citi acest articol să meargă la un grup de studiu biblic, să formeze grupe și să aibă totdeauna creștere în grupe.