DILEME – Pagina 72 – Biserica Penticostală Maranata Vulcan

Cum rămâne cu tot răul care se face în numele lui Dumneze?

Publicat de 8 iun. 20128 iun. 2012 de Biserica Maranata Vulcan în DILEME

Întrebare: „De ce se spune în Biblie «Să nu ucizi» când mai mulţi oameni au fost ucişi în numele lui Dumnezeu decât din orice altă cauză?”

Răspunsul nostru: Oamenii fac tot felul de lucruri în numele lui Dumnezeu şi al lui Iisus, lucruri pe care El nu le-a poruncit, nu le-a cerut, nu le-a aprobat şi nu le-a dorit. Oamenii fac ceea ce vor ei să facă, iar apoi caută modalităţi prin care să-şi justifice faptele.

Dumnezeu ştie ce i-a spus cuiva să facă şi ce nu i-a spus să facă, iar în final El va descoperi ceea ce a fost făcut conform voii Sale şi ceea ce a fost făcut conform voinţei, dorinţelor, poftei, lăcomiei şi răutăţii oamenilor.

Faptele oamenilor nu pot fi folosite drept scuză pentru a-L respinge pe Dumnezeu. Dumnezeu nu Se lasă înşelat. El este bun, perfect, drept, plin de milă, iubitor şi corect. Dacă cineva face ceva împotriva voinţei lui Dumnezeu, dar în numele Lui, nu putem pune acest lucru pe seama lui Dumnezeu. La urma urmei, El nu ne va permite acest lucru.

În cele din urmă, fiecare persoană va da socoteală înaintea lui Dumnezeu şi nu va fi loc de scuze sau justificări. Fie L-am căutat şi L-am lăsat pe Dumnezeu să ne transforme, fie nu L-am lăsat.

Dumnezeu va judeca fiecare persoană cu dreptate, va judeca intenţiile şi motivaţiile fiecărei inimi în parte.

Din Biblie…

„Orice cale i se pare dreaptă omului, dar Cel care cântăreşte inimile este Domnul” (Proverbe 21:2).

„Domnul îl încearcă pe cel drept, dar îi urăşte pe cel rău şi pe cel care iubeşte violenţa” (Psalmul 11:5).

„Să nu judecaţi nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse ale întunericului şi va descoperi gândurile inimilor…” (1 Corinteni 4:5).

„El va judeca lumea în dreptate şi cu dreptate va împărţi El judecata pentru oameni” (Psalmul 9:8).

„El vine să judece pământul; El va judeca pământul cu dreptate şi popoarele cu nepărtinire”(Psalmul 98:9).

„Îi va judeca pe cei săraci cu dreptate şi va hotărî cu nepărtinire asupra celor întristaţi ai ţării; va lovi pământul cu toiagul gurii Lui şi-l va omorî pe cel rău cu suflarea buzelor Lui” (Isaia 11:4).

„El [Iisus] le-a zis: «Voi sunteţi cei care vă îndreptăţiţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile; şi ceea ce este preţios între oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu»”(Luca 16:15).

„Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri; pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva şi judecă gândurile şi intenţiile inimii” (Evrei 4:12).

„Toate bisericile vor cunoaşte că Eu sunt Cel care cercetează minţile şi inimile. Şi-l voi răsplăti pe fiecare dintre voi după faptele lui” (Apocalipsa 2:23).

„Apoi am văzut un tron mare şi alb şi pe Cel care stătea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele. I-am văzut pe morţi, mici şi mari, stând în picioare înaintea lui Dumnezeu; şi nişte cărţi au fost deschise. Şi o altă carte a fost deschisă, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după lucrurile care erau scrise în acele cărţi. Marea i-a dat înapoi pe morţii care erau în ea, Moartea şi Locuinţa morţilor i-au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui” (Apocalipsa 20:11-13).

Pentru a descoperi cum să începi o relaţie cu Dumnezeu, citeşte articolul Cum să-L cunosc pe Dumnezeu în mod personal.

http://www.everystudent.ro/a/raul.html

De ce ar crea Dumnezeu pe cineva despre care ştie că-L va respinge?

Publicat de 31 mai 2012 de Biserica Maranata Vulcan în DILEME

Întrebare: „Dacă Dumnezeu este atotştiitor şi ştie cine va merge în cer şi cine va merge în iad, de ce permite ca cineva să se nască cu voinţă liberă? De ce-ar lăsa ca acea persoană să sufere şi să fie testată de El dacă ştie deja care va fi urmarea?”

Răspunsul nostru: Chiar dacă Dumnezeu cunoaşte dinainte toate evenimentele care vor avea loc datorită voinţei libere, tot trebuie să permită ca acele evenimente să aibă loc.

Faptul că aceste evenimente au loc dovedeşte modul în care El le cunoaşte dinainte.

Nu ar exista voinţă liberă dacă Dumnezeu nu ar permite ca aceste evenimente şi alegeri să aibă loc.

Cu privire la întrebările cu adevărat misterioase (ca cea pe care ai pus-o tu), uneori trebie să ghicim… să presupunem… aceasta în afară de cazul în care Biblia oferă un răspuns clar. După părerea noastră, Biblia nu dă un răspuns foarte clar întrebării tale, aşa că îţi dăm un răspuns pe care îl calificăm drept… o presupunere.

Totuşi, ceea ce putem spune cu certitudine este că Dumnezeu este demn de încredere. Şi probabil că aceasta este problema centrală. Chiar dacă nu înţelegem toate lucrurile, ne-a dat Dumnezeu suficiente dovezi pentru a fi siguri că ne putem încrede în El şi în caracterul Său?

Da. Dumnezeu Şi-a demonstrat caracterul Său demn de încredere prin Iisus Cristos. Dumnezeu a luat chip de om şi apoi a permis să fie torturat şi omorât… în locul nostru. El a făcut aceasta pentru ca noi să putem fi iertaţi de păcate şi pentru ca să nu fie necesar să murim noi înşine pentru ele. Faptul că Iisus, Fiul lui Dumnezeu, a plătit pentru păcatele noastre dovedeşte că lui Dumnezeu Îi pasă.

Dumnezeu nu s-a oprit aici. După trei zile de la crucificarea şi îngroparea Sa, Iisus a înviat din morţi, aşa cum a spus că se va întâmpla. Moartea nu este o problemă pentru Dumnezeu. El este în control. Iisus a murit pentru păcatele noastre din dragoste. Şi a înviat din morţi pentru a-Şi arăta puterea şi autoritatea. Întotdeauna Dumnezeu va face ceea ce spune.

Lui Dumnezeu Îi pasă şi El este în control. Trebuie să ţinem cont de aceste două lucruri esenţiale atunci când ne gândim le marile mistere ale vieţii.

Este adevărat că Dumnezeu nu ne-a răspuns tuturor întrebărilor, dar ne-a dat suficiente răspunsuri pentru a fi siguri că ne putem încrede în El şi că-L putem urma. Cunoaştem suficiente lucruri despre Dumnezeu pentru a fi siguri că El este milos, drept, corect, bun… chair dacă nu înţelegem în totalitate căile Lui şi chiar dacă nu ne-a răspuns tuturor întrebărilor.

http://www.everystudent.ro

Ne răspunde Dumnezeu la rugăciuni?

Publicat de 19 mai 2012 de Biserica Maranata Vulcan în DILEME, EDITORIALE

Ce putem face pentru ca Dumnezeu să ne asculte rugăciunile?

Cum să ne rugăm… în aşa fel încât să ne fie ascultate rugăciunile

natura Ai cunoscut vreodată pe cineva care să se încreadă în Dumnezeu din toată inima? Când nu credeam în Dumnezeu, aveam o prietenă bună care se ruga adesea lui Dumnezeu. Ei bine, în fiecare săptămână îmi spunea despre o dificultate sau un lucru din viaţa ei pe care îl încredinţa în grija lui Dumnezeu. Şi, invariabil, în fiecare săptămână eram martoră la un lucru neobişnuit făcut de Dumnezeu ca răspuns la rugăciunea ei din acea săptămână. Nici nu-ţi poţi închipui cât de greu îi este unui ateu să fie nevoit să constate acest lucru săptămână de săptămână! După o vreme, nu mai merge să argumentezi că totul este o „coincidenţă”…

Dar de ce îi asculta Dumnezeu rugăciunile prietenei mele? Motivul principal: fiindcă ea avea o relaţie cu El şi voia să facă voia Lui. Şi, într-adevăr, ea asculta ce îi spunea Dumnezeu. Considera că El are dreptul de a o îndruma în viaţă şi ea chiar se bucura că aşa stau lucrurile! De aceea atunci când se ruga în legătură cu diferite lucruri, făcea ceva firesc, dată fiind legătura ei cu Dumnezeu. Venea la Dumnezeu cu toată încrederea şi-I vorbea despre nevoile, despre îngrijorările ei şi despre orice altceva se întâmpla în viaţa ei. În plus, din ceea ce citise în Biblie, se convinsese că Dumnezeu dorea ca ea să se bizuie pe El în acest mod.

Mai exact, viaţa ei demonstra ceea ce spune versetul acesta din Sfânta Scriptură: „Îndrăzneala pe care o avem la El este că dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă.”¹ „Căci ochii Domnului sunt peste cei neprihăniţi, şi urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor…”²

Atunci cum se face că Dumnezeu nu ia aminte la rugăciunile tuturor oamenilor?

Poate deoarece nu toţi oamenii au o legătură personală cu El… Or fi ştiind ei că există Dumnezeu, poate chiar I se închină din când în când. Cât despre cei care nu par să primească niciodată răspuns la rugăciunile lor… probabil că lucrurile stau astfel din cauză că nu au o relaţie personală cu Dumnezeu şi, mai mult, niciodată nu au primit de la Dumnezeu iertarea completă pentru păcatele lor. Te întrebi ce legătură are una cu alta?! Îţi explic imediat. „Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte!”³

Este destul de normal să simţim această despărţire de Dumnezeu. Ce se întâmplă de obicei când oamenii încep să-L roage ceva pe Dumnezeu? Îşi încep rugăciunea astfel: „Doamne, am mare nevoie să mă ajuţi cu problema asta…” Apoi fac o pauză şi reiau: „Sunt conştient de faptul că nu sunt o persoană perfectă… că, de fapt, nu am nici un drept să Te rog acest lucru…” Iată, oamenii îşi dau seama că sunt păcătoşi… şi îşi mai dau seama că nu doar ei îşi dau seama de acest lucru, ci şi Dumnezeu! Şi atunci se gândesc: „Hei, pe cine caut eu să păcălesc?” Însă ceea ce s-ar putea să nu ştie ei… este cum pot primi de la Dumnezeu iertarea pentru toate păcatele. E posibil să nu ştie că pot începe o relaţie cu Dumnezeu şi că atunci Dumnezeu îi va auzi… Va lua aminte la rugăciunile lor.

Pe ce se bizuie rugăciunile noastre?

Mai întâi trebuie să ai o relaţie cu Dumnezeu. Închipuie-ţi că un student se duce la rectorul universităţii sale (pe care nici nu-l cunoaşte, de altfel) şi îl roagă să îl gireze pentru un împrumut bancar. Ce şanse de reuşită ar avea? ZERO. (Bine, pornim de la premiza că rectorul nu este un iresponsabil!) Dar dacă fiica rectorului şi-ar ruga tatăl s-o gireze pentru un împrumut bancar, totul s-ar rezolva. De ce? Fiindcă se cunosc şi, mai mult chiar, au o relaţie. Relaţiile pe care le avem cu ceilalţi schimbă totul.

Cum stau lucrurile cu Dumnezeu? Ei bine, când persoana respectivă este un copil al lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu o cunoaşte şi ia aminte la rugăciunile sale. Iisus a spus: „Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele şi ele Mă cunosc pe Mine… Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine. Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.”⁴

Aşadar, Îl cunoşti pe Dumnezeu cu adevărat? Dar El te cunoaşte? Ai o relaţie cu El, care să îţi garanteze că ia aminte la rugăciunile tale? Sau pentru tine Dumnezeu este departe; există mai degrabă la nivel teoretic decât practic? Dacă Dumnezeu este departe de tine sau dacă nu eşti sigur(ă) că Îl cunoşti, citeşte aici cum poţi începe o relaţie cu El chiar acum: Cunoaşterea personală a lui Dumnezeu.

Precis îmi va asculta Dumnezeu rugăciunea?

Iisus Hristos le face o ofertă extrem de generoasă acelora care Îl cunosc cu adevărat şi se bizuie pe El: „Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da.”⁵ Sintagmele „a rămâne” în El şi „dacă rămân în voi cuvintele Mele” înseamnă să ne ducem viaţa luându-L şi pe El în calcul, bizuindu-ne pe El, ascultând ce are să ne spună. Atunci putem să-L rugăm orice dorim. Iată o altă condiţie: „Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi dacă ştim că ne ascultă, orice I-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut.”⁶ Dumnezeu ne ascultă rugăciunile potrivit voii Sale (şi pe măsura înţelepciunii, a sfinţeniei Sale, a dragostei pe care ne-o poartă etc.).

Ştii care este punctul în care ne împotmolim? Când ne închipuim că ştim ce vrea Dumnezeu… fiindcă nouă ni se pare că un anumit lucru este foarte firesc! Noi presupunem că la fiecare rugăciune este doar un singur „răspuns” potrivit, gândindu-ne desigur că ACELA este cel dorit de Dumnezeu. Şi atunci lucrurile se complică. Noi, oamenii, nu suntem stâpâni pe timp şi nu ştim toate lucrurile. Noi deţinem doar anumite informaţii despre o situaţie şi despre efectele din viitor pe care o anumită acţiune le va avea asupra situaţiei respective. Dar Dumnezeu ne înţelege pe deplin situaţia. Numai El ştie ce efect va avea o anumită acţiune asupra vieţii noastre sau în mersul istoriei. Iar scopurile Sale s-ar putea să depăşească cu mult ideile noastre cele mai îndrăzneţe. Prin urmare, Dumnezeu nu Se va apuca să facă ceva pur şi simplu fiindcă am ajuns noi la concluzia că asta trebuie să vrea.

Ce doreşte Dumnezeu să facă pentru noi?

Aş putea umple pagini întregi cu intenţiile lui Dumnezeu în ceea ce ne priveşte. Toată Biblia ne descrie ce fel de relaţie doreşte Dumnezeu să aibă cu noi şi ce fel de viaţă vrea să ne dăruiască. Iată mai jos doar câteva exemple:

„Totuşi Domnul aşteaptă să Se milostivească de voi şi Se va scula să vă dea îndurare, căci Domnul este un Dumnezeu drept: ferice de toţi cei ce nădăjduiesc în El!”⁷ Ai auzit? „Domnul aşteaptă să Se milostivească de tine.” „Căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite… El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El.”⁸ Domnul iubeşte pe cei ce se tem de El, pe cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui.”⁹

Şi totuşi, cea mai mare dovadă de dragoste şi de devotament pe care ne-a arătat-o Dumnezeu este aceasta, descrisă de Iisus: „Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi”¹⁰ – adică exact ceea ce a făcut Isus pentru noi. Şi atunci: „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?”¹¹

De ce unele rugăciuni nu sunt „ascultate”?

Unii oameni se îmbolnăvesc şi chiar mor; alţii au probleme financiare; alţii se pot confrunta cu diferite alte dificultăţi. Ce se poate face atunci?

Dumnezeu ne spune să ne lăsăm grijile în seama Sa. Chiar şi când o situaţie rămâne apăsătoare: „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.”¹²Chiar dacă situaţia pare scăpată de sub control, totuşi nu este… Chiar atunci când lumea întreagă pare să se prăbuşească, Dumnezeu ne poate ajuta să rămânem în picioare. În acele clipe omul poate fi foarte recunoscător că Îl cunoaşte pe Dumnezeu.

„Domnul este aproape. Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Iisus.”¹³ Soluţiile, rezolvările pe care le poate găsi Dumnezeu la problema respectivă depăşesc cu mult tot ce am crede noi că este cu putinţă. Probabil că orice persoană care-L urmează cu adevărat pe Hristos ar putea da exemple de acest gen din viaţa sa. Însă chiar dacă situaţia nu se îmbunătăţeşte, în ciuda problemelor cu care ne confruntăm, Dumnezeu ne poate da pace. Iisus Hristos a spus: „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.”¹⁴

În această clipă (când situaţia este încă încâlcită), Dumnezeu ne cere să ne încredem în El în continuare – să „umblăm prin credinţă, nu prin vedere”, după cum spune Biblia. Dar nu este vorba de credinţă oarbă. Ci este vorba că ne bizuim pe caracterul lui Dumnezeu. Maşina care merge pe un pod solid se sprijină în totalitate pe soliditatea podului; nu contează ce crede şoferul, ce gândeşte sau ce discută cu pasagerul de lângă el. Maşina ajunge în siguranţă la celălalt capăt al podului datorită solidităţii podului, în care şoferul a ales să creadă de la bun început.

În mod asemănător Dumnezeu ne cere să ne încredem în integritatea şi în caracterul Său… în îndurarea, în dragostea, în înţelepciunea Sa. El spune: „Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea.”¹⁵ „Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru.”¹⁶

În concluzie… Cum să ne rugăm

Dumnezeu ascultă rugăciunile copiilor Săi (adică ale acelora care L-au primit în viaţa lor şi caută să-L urmeze). El ne roagă să aducem în rugăciune orice ne preocupă şi El se va ocupa de problema respectivă cât mai bine, potrivit voii Sale. Când ne confruntăm cu dificultăţi, trebuie să ne aruncăm îngrijorările asupra Sa şi vom primi pace de la El, în ciuda situaţiei neprielnice. Credinţa şi nădejdea noastră se bizuie pe caracterul lui Dumnezeu: cu cât Îl cunoaştem mai bine, cu atât ne putem încrede mai mult în El.

Dacă doreşti detalii despre caracterul lui Dumnezeu, te rog să citeşti articolul „Cine este Dumnezeu?” sau alte articole de pe acest site. Motivul pentru care ne rugăm este acela că ne încredem în caracterul lui Dumnezeu. Iar prima rugăciune la care ia aminte Dumnezeu este rugăciunea prin care începi o relaţie cu El.

http://www.everystudent.ro/a/rugaciuni.html

Articol de Marilyn Adamson

5 lucruri pe care să NU le spui unei fete necasatorite!

Publicat de 18 mai 2012 de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, DILEME

„De ce este o aşa mare problemă pentru o fată cu studii, serioasă și credincioasă să îşi găsească jumătatea în Biserică?” Aceasta este întrebarea pe care pastorul Kevin DeYoung a lansat-o într-un articol publicat în The Gospel Coalition. Un răspuns inedit, pe care o cititoare i l-a trimis prin e-mail, face subiectul altui articol publicat de data aceasta de Christian Post.

Mai mare decât problema de a știi „de ce?”, este problema generată de faptul că numeroși membri bineintenționați ai comunităților religioase dau sfaturi complet greșite tinerelor necăsătorite, susține cititoarea. În răspuns la articolul „Dude, where is your bride?”, tânăra listează cinci dintre abordările dăunătoare ale problemei și sugerează și alternative la acestea.

1. „ Nu înţeleg de ce nici un tânăr nu te-a remarcat până acum.”

Deşi poate suna inițial ca un compliment, fraza aceasta le face, inevitabil, pe cele mai multe tinere să caute un răspuns la dilemă, ajungând să își pună sub semnul întrebării valoarea personală. De aici, susține cititoarea, încep tot felul de introspecții care diseacă personalitatea de la A la Z în speranţa că vor găsi undeva problema şi, mai departe, şi soluţia.

2. „Ar trebui să te muţi undeva unde sunt mai mulţi băieţi tineri, sau să mergi la o biserică unde sunt mai mulţi oameni necăsătoriţi.”

Acest sfat ridică trei probleme, atenționează tânăra. În primul rând, justifică ideea de a merge la biserică doar pentru a găsi un soţ. În al doilea rând, le face pe femei să se încreadă mai puţin în Dumnezeu şi mai mult în ele însele în ceea ce priveşte o posibilă relaţie. Şi în al treilea rând, le face pe tinere nemulțumite cu viața lor, cu statutul lor social actual.

3. „Mă rog mereu să îți găseşti pe cineva potrivit pentru tine.”

Aceasta e o rugăciune cu mesaj greșit, susține cititoarea. Rugăciunea ar trebui să ceară ca persoana respectivă să crească în credinţă astfel ca, atunci când îşi va găsi jumătatea, să poată să îi fie un partener și un ajutor potrivit.

4. „De ce nu încerci să îţi găseşti un partener apelând la serviciile de pe Internet?”

Şi această sugestie este tot din rândul celor care mai mult le rănesc pe tinerele necăsătorite, decât le ajută. Deşi probabil sunt multe persoane credincioase care s-au cunoscut în acest fel, rămâne încă o soluţie pe care mulţi o ocolesc din cauza ruşinii. Pentru multe fete, apelarea la un site de matrimoniale ar însemna să recunoască faptul că, dintr-un motiv sau altul, au eşuat să atragă o persoană din „viaţa reală” şi acum sunt nevoite să treacă la „viaţa virtuală”.

5. „Nu vrei şi tu să te măriţi şi să ai copii?”

Această întrebare vine de obicei după ce tânăra se declară mulțumită cu viața de femeie nemăritată. Dar să fii mulţumit cu ceea ce îţi rezervă viaţa la un moment dat nu înseamnă că aici se încheie toate visele şi dorinţele tale. Orice femeie îşi dorește binecuvântările care vin odată cu înfiinţarea propriei familii, dar e bine să nu și le dorească mai mult pe acestea decât pe acelea care vin dintr-o relaţie permanentă cu Iisus.

Pastorul DeYoung a declarat pentru Christian Post că apreciază atitudinea femeii care a împărtăşit public aceste probleme şi că și-ar dori ca toţi creştinii să se gândească la moduri mai eficiente prin care ei și biserica din care fac parte să îi ajute pe tinerii necăsătoriți.

În urma reacției tinerei, mai mulți cititori și-au exprimat interesul pentru o listă similară vizând problemele cu care se confruntă bărbații creștini necăsătoriți.

http://neclintit.com/2012/05/16/5-lucruri-pe-care-sa-nu-le-spui-unei-fete-necasatorite/#more-8795

Ne-am căsătorit, dar ce facem acum?

Publicat de 11 mai 2012 de Biserica Maranata Vulcan în DILEME, EDITORIALE

Orice cuplu des căsătorit descoperă lucruri noi, lucruri despre care nimeni nu a reușit să fie atât de obiectiv precum relația unui cuplu recent căsătorit. În acest context, căsătoria, este important să ne aducem aminte de rolul important faţa de care fiecare cuplu este chemat să-şi asume anumite criterii de responsabilitate. Aceasta responsabilitatea aparține ambelor persoane implicate între-o relație şi instituție pe care Dumnezeu o consideră ca a fiind unul din stâlpi importanți ai unei famili credincioase. Desigur, când ne referim la termenul ‘credincios’ nu ne referim la un anumit context religios, ci dimpotrivă, ne referim la o relație reală şi credibilă cu Dumnezeul creator.

1. Credincioşie
Această arteră importantă a devenit o glumă pentru generația noastră, o parabolă a iluziei mondene – ce consideră aceasta arta cu slujba unui prefacator sau cu identitatea unei persoane care pretinde a fi cineva cu renume. Credincioşia, așa cum am menționat mai sus, are de a face cu ideea de credibilitate. Acest aspect pretinde faptul ca poți conta pe un anumit lucru care nu își va pierde calitatea şi nici valoarea atribuită. Probabil ideaa unui Diamond este perfecta în această discuție, dorința de a considera fiecare relație atât de importantă încât ea nu poate fi sacrficată sau înlocuită cu alte relații. A fi credincios înseamnă a îți aţintii întreaga privire asupra unei singure direcții, înseamnă a nu fi preocupat cu idolatria lumească. Un cuplu chemat să fie credincios atât înaintea lui Dumnezeu cât şi înaintea celor din jur trebuie să își aţintească privirea şi viața spre caracteristicile dragostei sfinte – despre care Pavel scrie în 1 Corinteni şi în Coloseni.

2. Dragostea sfantă
O dragoste prefecătoare se găsește la orice colț de stradă, la orice mall sau în orice spațiu în care cei necredincioşi aleg să-şi spele rufele. În schimb, o dragoste adevărată este definită , cu claritate, în relația pe care Isus a avut-o cu Dumnezeu Tatăl. O astfel de relație scoate la suprafața anumite caracteristici calitative, cu ajutorul cărora observăm cât de importantă este dragostea sfantă. Coloseni 2 si Evrei ne descrie relația impecabila pe care fiecare om ar trebui să o aibă faţă de cei pe care îi iubim. Un soţ şi o soție ar trebuii să privească spre această realitate divină pentru a învață cum să crească împreuna în relația lor. Observati că aceasta relație, între Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Fiul, este o relație reciprocă, o relație în care rolul şi identitatea fiecăruia este asemănătoare, raportandu-se la poziția pe care o au în divinitate. Un cuplu credincios are la baza acestei căsătorii credință, respect, iubire, înțelegere, bunătate şi multă răbdare. Mai presus de toate, locul cel mai ideal al unui cuplu este căsătoria. Relația acestora trebuie sa fie înconjurător cu sfinţenia lui Dumnezeu, deoarece, dacă Dumnezeu este sfânt, urmarişii Acestuia trebuie să lumineze aceaşi identitate, același scop, același caracter unic. În privința aceasta, fiecare om are nevoie de smerenie.

3. Semerenia
Să nu cumva să subîntelegem cuvântul smerenie cu conceptul de umilinţă, deoarece am pierde rostul acestui termen important. Smerenia are de a face cu ascultarea fiecărei persoane implicate într-o relație de căsătorie. Arta de a asculta unul fata de celălalt este necesară în orice relaţie maritală, deoarece – o astfel de smerenie este necesară datorită faptului că ea este asociată cu dorinşa şi îngăduinţa de a creşte împreună în această căsătorie la care fiecare creştin a fost chemat să fie îmbrăcat cu Cristos. Observaţi că acest imperativ al îmbrăcării (cu Cristos) nu este un act individualistic, ci dimpotrivă, într-o astfel de relație maritală, ambele persoane trebuiesc sa se ajute unul pe celălalt. Pentru a ajunge la această poziție calitativă, fiecare participant este chemat să depindă de celălalt, așa cum eu depind de soția mea în multe aspecte. Desigur, această dependenţă este strâns legată de relația pe care o avem cu Dumnezeu in Cristos Isus. Baza fundamentală a acestei relații este Cristos. Fără Cristos căsătoria biblică nu are un reper aparte. Atunci când considerăm soțul sau soția noastră ca a fiind importantă, fiecare vom realiză că necesitatea de a ne aprecia unul pe celălalt prezintă o altă caracteristica importantă pentru orice cuplu căsătorit.

4. Aprecierea celuilalt
Orice cuplu se luptă cu acest aspect important. Unii sunt pregătişi in risca orice pentru a se asigura că persoana iubita primește orice cuvânt posibil de încurajare şi de prețuire. Alte persoane consideră că o astfel de creinţă este împotriva principiilor aţezate în Scriptură, iar pentru alte persoane, această preferinţă este imposibil de atins. Oricare ce am gândi, cred ca este important să ne aducem aminte că fiecare persoană are nevoie de apreciere şi de încurajare. Fiecare avem o personalitate prin care exprimăm, faţă de persoana iubită, modul în care o preţuim. Asftel dar, principiul necesar în această relație importantă este necesitatea de a arată, faţă de persoana iubită, modul în care o apreciem. Creativitatea şi isteţimea acestor metode ne aparține fiecăruia, iar acolo unde îi putem ajuta pe alții, trebuie sa ne asiguram că dăm o mână de ajutor.