Categorie: DILEME

Întrebare: „De ce nu poate cineva să-L accepte pe Iisus Cristos şi să fie salvat după moarte? Trebuie să mă preocupe acest lucru acum?”

Răspunsul nostru: Biblia spune că „oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata” (Evrei 9:27). Acum este timpul să Îl alegi sau să Îl respingi pe Iisus Cristos, nu mai târziu. Biblia nu spune nicăieri că vei avea această ocazie mai târziu. S-ar putea ca Dumnezeu să le arate milă celor care nu au auzit niciodată despre Cristos, dar de ce să le arate milă celor care au auzit despre Cristos şi totuşi L-au respins?

Ceea ce prorui tu este să-ţi poţi trăi viaţa în acestă lume aşa cum vrei, iar apoi să ai parte şi de cer. Dar Dumnezeu nu ne permite să avem prăjitura şi să o şi mâncăm. El spune: „La ce i-ar folosi unui om să câştige toată lumea dacă îşi pierde sufletul?” (Marcu 8:36). Nu poţi să câştigi lumea şi să Îl respingi pe Dumnezeu (chiar dacă temporar) fără a-ţi pierde sufletul.

Dacă respingi revelaţia pe care ţi-a dat-o Dumnezeu cu privire la Sine, sperând că te vei ocupa de „Dumnezeu” mai târziu, este posibil ca Dumnezeu să nu-ţi mai dea această şansă. Noi trebuie ca astăzi să răspundem pozitiv oricărei revelaţii pe care ne-a dat-o El… „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inima” (Evrei 4:7). Dacă astăzi Îl respingi pe Dumnezeu în speranţa că Îl vei primi mâine, astăzi îţi împietreşti inima faţă de El.

În spatele întrebării tale stă neînţelegerea că tu ştii mai bine decât Dumnezeu ce este cel mai bine pentru viaţa ta. Ştii cum ar trebui să îţi trăieşti viaţa şi presupui că nu este loc în ea pentru Dumnezeu/Iisus Cristos chiar acum. Dar acest lucru este greşit. Dumnezeu este Cel care ştie ce este cel mai bine pentru viaţa ta astăzi, iar acest lucru este El.

Sunt multe pilde şi învăţături ale lui Iisus, care ne arată că cei care Îl resping în această viaţă vor fi judecaţi ca necredincioşi, chiar dacă au înţeles că El este Fiul lui Dumnezeu, care a murit pentru păcatele lor. Cristos nu le cere oamenilor doar să fie de acord cu cine spune El că este, ci le cere să Îl şi urmeze. Dacă nu Îl urmezi în această viaţă, nu ai nicio asigurare în Biblie că El te va primi mai târziu în casa Lui veşnică.

Te rog să te mai gândeşti o dată la ceea ce ai spus. Dumnezeu este Dumnezeu, Creatorul, însuşi motivul pentru care tu exişti, singura Fiinţă Veşnică, Cel care ştie toate lucrurile şi care poate fi în mai multe locuri în acelaşi timp. El ne este mult superior în toate privinţele. Prin urmare, trebuie să ne umilim în faţa Lui. Aceasta este înţelepciune. Dacă vrei să-ţi trăieşti viaţa fără Dumnezeu, El îţi va permite. Totuşi, această viaţă – viaţa pe care ai ales să o trăieşti aşa cum vrei tu – va fi singura ta răsplată. Dumnezeu nu se joacă, probabil pentru că doreşte ca noi să ne dăm seama cât de important şi cât de mare este El. La urma urmei, numai El e Dumnezeu.

Biblia spune că această lume şi plăcerile ei sunt trecătoare (1 Ioan 2:17). Ai da o fericire veşnică pe o plăcere de scurtă durată (propria ta variantă de plăcere)? Mulţi oameni fac acest lucru. Iisus a spus: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14:6). De asemenea, El a mai spus: „Eu am venit pentru ca oile să aibă viaţă şi să o aibă din belşug” (Ioan 10:10). Dumnezeu nu ne oferă numai viaţă veşnică, ci şi o viaţă mai deplină aici pe pământ (bucurie spirituală). Dar avem nevoie de credinţă pentru a vedea şi a alege acest lucru. Vei crede ce spune Dumnezeu sau te vei încrede în propria ta judecată? Aceasta este întrebarea reală.

http://www.everystudent.ro

Întrebare: „Eu mi-am găsit fericirea în viaţă. De ce trebuie să-mi extrag sentimentul fericirii şi al unui scop în viaţă din conceptul despre o «fiinţă divină»?”

Răspunsul nostru: Ai dreptate, poţi găsi fericire în viaţă fără a avea nevoie de Dumnezeu. Mulţi oameni se bucură de bunăstare financiară, de o familie iubitoare şi au puţine probleme. Totuşi, oricât de fericit ai fi acum, ai fi şi mai împlinit dacă L-ai avea pe Dumnezeu în viaţa ta. Cunoaşterea lui Dumnezeu face ca lucrurile să fie FOARTE diferite. Gândeşte-ta la acest lucru în felul următor. A se da cu tricicleta i se pare extraordinar unui copil, dar mai târziu, dacă acel copil creşte şi ajunge să conducă un Porsche, tricicleta i se pare foarte plictisitoare. S-ar putea să crezi că ai obţinut tot ce ţi-ai dorit în viaţă, dar să ştii că s-ar putea să afirmi acest lucru din persepectiva unuia care se dă cu tricicleta.

Iisus a spus că ne poate împlini dorinţe pe care nimeni şi nimic altceva nu le poate împlini (Ioan 4:13-14; 6:35). Aceasta pentru că nu suntem numai fiinţe trupeşti, ci şi fiinţe spirituale. Numai Dumnezeu ne poate împlini pe deplin foamea şi setea spirituală. Cu toate că am putea fi fericiţişi fără Dumnezeu, numai cunoscundu-L pe El putem avea adevărata bucurie, împlinire şi pace.

Se mai pune şi problema veşniciei. Ce spui dacă această viaţă scurtă de pe pământ este un timp în care Dumnezeu ne pune la încercare? O încercare pentru a vedea dacă vrei să Îl cunoşti sau nu. Dacă aşa stau lucrurile, cum te descurci la acest examen? „Înăbuşi” tu cunoaşterea lui Dumnezeu (aşa cum ni se spune în Romani 1)? Vezi tu dovezile pentru existenţa Sa peste tot în jurul tău şi totuşi nu vrei să Îl recunoşti?

Ce se întâmplă dacă nu-L primeşti niciodată pe Dumnezeu în viaţa ta? După cum ai spus, te poţi bucura încă de avantajele acestei vieţi. Dar să ştii că pentru tine totul se va termina aici, pentru că ai ales să-L respingi pe Dumnezeu. Ai acceptat darul (existenţa ta), dar L-ai respins pe Dătător.

Ce spui dacă Dumnezeu nu a arătat încă tot ce poate, ci are o mulţime de lucruri creative planificate pentru viaţa viitoare pentru cei care nu L-au respins? Ce spui dacă acea viaţă întrece această viaţă mai mult decât întrece un Porsche o tricicletă? Dacă L-ai respins pe Dumnezeu, nu vei fi acolo să vezi.

http://www.everystudent.ro

Ce putem face pentru ca Dumnezeu să ne asculte rugăciunile?

Cum să ne rugăm… în aşa fel încât să ne fie ascultate rugăciunile

Ai cunoscut vreodată pe cineva care să se încreadă în Dumnezeu din toată inima? Când nu credeam în Dumnezeu, aveam o prietenă bună care se ruga adesea lui Dumnezeu. Ei bine, în fiecare săptămână îmi spunea despre o dificultate sau un lucru din viaţa ei pe care îl încredinţa în grija lui Dumnezeu. Şi, invariabil, în fiecare săptămână eram martoră la un lucru neobişnuit făcut de Dumnezeu ca răspuns la rugăciunea ei din acea săptămână. Nici nu-ţi poţi închipui cât de greu îi este unui ateu să fie nevoit să constate acest lucru săptămână de săptămână! După o vreme, nu mai merge să argumentezi că totul este o „coincidenţă”…

Dar de ce îi asculta Dumnezeu rugăciunile prietenei mele? Motivul principal: fiindcă ea avea o relaţie cu El şi voia să facă voia Lui. Şi, într-adevăr, ea asculta ce îi spunea Dumnezeu. Considera că El are dreptul de a o îndruma în viaţă şi ea chiar se bucura că aşa stau lucrurile! De aceea atunci când se ruga în legătură cu diferite lucruri, făcea ceva firesc, dată fiind legătura ei cu Dumnezeu. Venea la Dumnezeu cu toată încrederea şi-I vorbea despre nevoile, despre îngrijorările ei şi despre orice altceva se întâmpla în viaţa ei. În plus, din ceea ce citise în Biblie, se convinsese că Dumnezeu dorea ca ea să se bizuie pe El în acest mod.

Mai exact, viaţa ei demonstra ceea ce spune versetul acesta din Sfânta Scriptură: „Îndrăzneala pe care o avem la El este că dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă.”¹ „Căci ochii Domnului sunt peste cei neprihăniţi, şi urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor…”²

Atunci cum se face că Dumnezeu nu ia aminte la rugăciunile tuturor oamenilor?

Poate deoarece nu toţi oamenii au o legătură personală cu El… Or fi ştiind ei că există Dumnezeu, poate chiar I se închină din când în când. Cât despre cei care nu par să primească niciodată răspuns la rugăciunile lor… probabil că lucrurile stau astfel din cauză că nu au o relaţie personală cu Dumnezeu şi, mai mult, niciodată nu au primit de la Dumnezeu iertarea completă pentru păcatele lor. Te întrebi ce legătură are una cu alta?! Îţi explic imediat. „Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte!”³

Este destul de normal să simţim această despărţire de Dumnezeu. Ce se întâmplă de obicei când oamenii încep să-L roage ceva pe Dumnezeu? Îşi încep rugăciunea astfel: „Doamne, am mare nevoie să mă ajuţi cu problema asta…” Apoi fac o pauză şi reiau: „Sunt conştient de faptul că nu sunt o persoană perfectă… că, de fapt, nu am nici un drept să Te rog acest lucru…” Iată, oamenii îşi dau seama că sunt păcătoşi… şi îşi mai dau seama că nu doar ei îşi dau seama de acest lucru, ci şi Dumnezeu! Şi atunci se gândesc: „Hei, pe cine caut eu să păcălesc?” Însă ceea ce s-ar putea să nu ştie ei… este cum pot primi de la Dumnezeu iertarea pentru toate păcatele. E posibil să nu ştie că pot începe o relaţie cu Dumnezeu şi că atunci Dumnezeu îi va auzi… Va lua aminte la rugăciunile lor.

Pe ce se bizuie rugăciunile noastre?

Mai întâi trebuie să ai o relaţie cu Dumnezeu. Închipuie-ţi că un student se duce la rectorul universităţii sale (pe care nici nu-l cunoaşte, de altfel) şi îl roagă să îl gireze pentru un împrumut bancar. Ce şanse de reuşită ar avea? ZERO. (Bine, pornim de la premiza că rectorul nu este un iresponsabil!) Dar dacă fiica rectorului şi-ar ruga tatăl s-o gireze pentru un împrumut bancar, totul s-ar rezolva. De ce? Fiindcă se cunosc şi, mai mult chiar, au o relaţie. Relaţiile pe care le avem cu ceilalţi schimbă totul.

Cum stau lucrurile cu Dumnezeu? Ei bine, când persoana respectivă este un copil al lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu o cunoaşte şi ia aminte la rugăciunile sale. Iisus a spus: „Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele şi ele Mă cunosc pe Mine… Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine. Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.”⁴

Aşadar, Îl cunoşti pe Dumnezeu cu adevărat? Dar El te cunoaşte? Ai o relaţie cu El, care să îţi garanteze că ia aminte la rugăciunile tale? Sau pentru tine Dumnezeu este departe; există mai degrabă la nivel teoretic decât practic? Dacă Dumnezeu este departe de tine sau dacă nu eşti sigur(ă) că Îl cunoşti, citeşte aici cum poţi începe o relaţie cu El chiar acum: Cunoaşterea personală a lui Dumnezeu.

Precis îmi va asculta Dumnezeu rugăciunea?

Iisus Hristos le face o ofertă extrem de generoasă acelora care Îl cunosc cu adevărat şi se bizuie pe El: „Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da.”⁵ Sintagmele „a rămâne” în El şi „dacă rămân în voi cuvintele Mele” înseamnă să ne ducem viaţa luându-L şi pe El în calcul, bizuindu-ne pe El, ascultând ce are să ne spună. Atunci putem să-L rugăm orice dorim. Iată o altă condiţie: „Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi dacă ştim că ne ascultă, orice I-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut.”⁶ Dumnezeu ne ascultă rugăciunile potrivit voii Sale (şi pe măsura înţelepciunii, a sfinţeniei Sale, a dragostei pe care ne-o poartă etc.).

Ştii care este punctul în care ne împotmolim? Când ne închipuim că ştim ce vrea Dumnezeu… fiindcă nouă ni se pare că un anumit lucru este foarte firesc! Noi presupunem că la fiecare rugăciune este doar un singur „răspuns” potrivit, gândindu-ne desigur că ACELA este cel dorit de Dumnezeu. Şi atunci lucrurile se complică. Noi, oamenii, nu suntem stâpâni pe timp şi nu ştim toate lucrurile. Noi deţinem doar anumite informaţii despre o situaţie şi despre efectele din viitor pe care o anumită acţiune le va avea asupra situaţiei respective. Dar Dumnezeu ne înţelege pe deplin situaţia. Numai El ştie ce efect va avea o anumită acţiune asupra vieţii noastre sau în mersul istoriei. Iar scopurile Sale s-ar putea să depăşească cu mult ideile noastre cele mai îndrăzneţe. Prin urmare, Dumnezeu nu Se va apuca să facă ceva pur şi simplu fiindcă am ajuns noi la concluzia că asta trebuie să vrea.

Ce doreşte Dumnezeu să facă pentru noi?

Aş putea umple pagini întregi cu intenţiile lui Dumnezeu în ceea ce ne priveşte. Toată Biblia ne descrie ce fel de relaţie doreşte Dumnezeu să aibă cu noi şi ce fel de viaţă vrea să ne dăruiască. Iată mai jos doar câteva exemple:

„Totuşi Domnul aşteaptă să Se milostivească de voi şi Se va scula să vă dea îndurare, căci Domnul este un Dumnezeu drept: ferice de toţi cei ce nădăjduiesc în El!”⁷ Ai auzit? „Domnul aşteaptă să Se milostivească de tine.” „Căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite… El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El.”⁸ Domnul iubeşte pe cei ce se tem de El, pe cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui.”⁹

Şi totuşi, cea mai mare dovadă de dragoste şi de devotament pe care ne-a arătat-o Dumnezeu este aceasta, descrisă de Iisus: „Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi”¹⁰ – adică exact ceea ce a făcut Isus pentru noi. Şi atunci: „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?”¹¹

De ce unele rugăciuni nu sunt „ascultate”?

Unii oameni se îmbolnăvesc şi chiar mor; alţii au probleme financiare; alţii se pot confrunta cu diferite alte dificultăţi. Ce se poate face atunci?

Dumnezeu ne spune să ne lăsăm grijile în seama Sa. Chiar şi când o situaţie rămâne apăsătoare: „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.”¹²Chiar dacă situaţia pare scăpată de sub control, totuşi nu este… Chiar atunci când lumea întreagă pare să se prăbuşească, Dumnezeu ne poate ajuta să rămânem în picioare. În acele clipe omul poate fi foarte recunoscător că Îl cunoaşte pe Dumnezeu.

„Domnul este aproape. Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Iisus.”¹³ Soluţiile, rezolvările pe care le poate găsi Dumnezeu la problema respectivă depăşesc cu mult tot ce am crede noi că este cu putinţă. Probabil că orice persoană care-L urmează cu adevărat pe Hristos ar putea da exemple de acest gen din viaţa sa. Însă chiar dacă situaţia nu se îmbunătăţeşte, în ciuda problemelor cu care ne confruntăm, Dumnezeu ne poate da pace. Iisus Hristos a spus: „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.”¹⁴

În această clipă (când situaţia este încă încâlcită), Dumnezeu ne cere să ne încredem în El în continuare – să „umblăm prin credinţă, nu prin vedere”, după cum spune Biblia. Dar nu este vorba de credinţă oarbă. Ci este vorba că ne bizuim pe caracterul lui Dumnezeu. Maşina care merge pe un pod solid se sprijină în totalitate pe soliditatea podului; nu contează ce crede şoferul, ce gândeşte sau ce discută cu pasagerul de lângă el. Maşina ajunge în siguranţă la celălalt capăt al podului datorită solidităţii podului, în care şoferul a ales să creadă de la bun început.

În mod asemănător Dumnezeu ne cere să ne încredem în integritatea şi în caracterul Său… în îndurarea, în dragostea, în înţelepciunea Sa. El spune: „Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea.”¹⁵ „Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru.”¹⁶

În concluzie… Cum să ne rugăm

Dumnezeu ascultă rugăciunile copiilor Săi (adică ale acelora care L-au primit în viaţa lor şi caută să-L urmeze). El ne roagă să aducem în rugăciune orice ne preocupă şi El se va ocupa de problema respectivă cât mai bine, potrivit voii Sale. Când ne confruntăm cu dificultăţi, trebuie să ne aruncăm îngrijorările asupra Sa şi vom primi pace de la El, în ciuda situaţiei neprielnice. Credinţa şi nădejdea noastră se bizuie pe caracterul lui Dumnezeu: cu cât Îl cunoaştem mai bine, cu atât ne putem încrede mai mult în El.

Dacă doreşti detalii despre caracterul lui Dumnezeu, te rog să citeşti articolul „Cine este Dumnezeu?” sau alte articole de pe acest site. Motivul pentru care ne rugăm este acela că ne încredem în caracterul lui Dumnezeu. Iar prima rugăciune la care ia aminte Dumnezeu este rugăciunea prin care începi o relaţie cu El.

Articol de Marilyn Adamson

http://www.everystudent.ro