Categorie: EDITORIALE

O mare parte din păcatele pe care le face omul le face vorbind. Fie că apuca să spună un lucru și nu se ține de cuvânt, fie că povestește la colț de stradă cu un altul tot felul de bârfe, fie că demolează pe cineva, fie că înjură pe Dumnezeu, toate acestea sunt lucruri pe care Hristos le urăște.

Totuși, omul le iubește și nu se satură făcându-le. Citeam astăzi în Proverbe 13:3 că cine își păzește gura, își păzește sufletul. De multe ori ne trezim că Îi cerem lui Dumnezeu să facă ceea ce ar trebui să facem noi. Hristos nu o să facă niciodată ceea ce putem face noi. Este în sarcina noastră să ne păstrăm sufletul curat.

Camil Petrescu spunea despre cuvânt că este un mijloc imperfect de comunicare. Posibil să fie așa. Cine vorbește mult, nu se poate să nu greșească, iar asta ne spune Sfânta Scriptură și credem.

O mare parte din noi ar trebui să vorbim tăcând. Chiar și în societate treci drept inteligent dacă vorbești puțin.

E posibil să fie mulți săraci în țară și din cauză că se vorbește mult și se face puțin. Refuz să cred că poporul nostru e un popor caracterizat de lene și cuvinte ușoare.

În Talmudul evreiesc ni se spune să fim atenți la cuvintele noastre căci ele pot fi fapte. Azi îți trece păcatul prin gând iar mâine îl faci.

Apostolul Pavel îi sfătuia pe cei din Efes să vorbească între ei cu Psalmi și cântări de laudă. Probabil că aveau multe de discutat și împărțit între ei.

Astăzi, vorbim mult pe „What’s up”, Facebook sau Twitter și mai puțin față în față cu persoanele. Poate nu avem curaj.

Încercați la o cană de ceai. Online-ul devine nul în acel moment.

                                                                                                                      Alexandru Fintoiu –http://www.ciresarii.ro/

Întrebare:

Cum se măsoară maturitatea spirituală a unui om? Când poți spune despre o persoană că este matură spiritual și când nu? 

Fiecare creștin este chemat să crească în credință, înțelegere, sfințenie și angajament. Dumnezeu Tatăl prin Isus Hristos ne-a dat viață spirituală și așteaptă ca fiecare din noi să creștem la maturitatea despre care vorbește apostolul Pavel în Coloseni 1:9-12:

“De aceea și noi, din ziua când am auzit aceste lucruri, nu încetăm să ne rugăm pentru voi, și să cerem să vă umpleți de cunoștința voii Lui, în orice fel de înțelepciune și pricepere duhovnicească, pentru ca astfel să vă purtați într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiți plăcuți în orice lucru: aducând roade în tot felul de fapte bune, și crescând în cunoștința lui Dumnezeu: întăriți, cu totată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare și îndelungă răbdare, cu bucurie, mulțumind Tatălui, care v-a învrednicit să aveți parte de moștenirea sfinților, în lumină.”

Rugăciunea și dorința apostolului Pavel pentru creștinii din Colose era să crească în cunoștința lui Dumnezeu și să se umple de cunoștința voii Lui așa ca să se poarte într-un chip vrednic de Domnul și ca să-I fie plăcuți în orice lucru. Maturitatea spirituală este văzută și dovedită în comportamentul vrednic de Domnul prin manifestarea credinței și a dragostei față de frați.

Maturitatea spirituală se măsoară prin dorința de a cunoaște pe Fiul lui Dumnezeu prin studierea Sfintelor Scripturi și aplicarea lor în viața personală. Aceasta trebuie să fie dorința și scopul fiecărui creștin: să ajungă la starea de om mare, la înălțimea staturii plinătății lui Hristos și tocmai despre aceasta vorbește apostolul Pavel în Efeseni 4:13-15:

“Până vom ajunge toți la unirea credinței și a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu,la starea de om mare, la înălțimea staturii plinătății lui Hristos, ca să nu mai fim copii, plutind încoace și încolo, purtați de orice vânt de învățătură, prin viclenia oamenilor și prin șiretenia lor în mijloacele de amăgire, ci, credincioși adevărului, în dragoste, să creștem în toate privințele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.”

Credincioși adevărului, vom crește în toate privințele ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.

Să privim, însă, acum la câteva aspecte ale maturității spirituale pentru a putea identifica și măsura maturitatea spirituală a celor ce își spun creștini.

1. Creșterea în harul și cunoașterea lui Hristos

“Lepădați dar orice răutate, orice vicleșug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă și de clevetire, și ca niște prunci născuți de curând, să doriți laptele duhovnicesc și curat, pentru ca prin el să creșteți spre mântuire, dacă ați gustat într-adevăr că bun este Domnul.” (1 Petru 2:1-3)

Primul aspect după care măsurăm maturitatea spirituală este dorința după laptele duhovnicesc și curat. Cu aceasta începe maturitatea spirituală și cu acesta continuă.

    2. Creșterea în credință și dragoste

“Trebuie să mulțumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fraților, cum se și cuvine, pentru că credința voastră merge mereu crescând și dragostea fiecăruia din voi toți față de ceilalți se mărește tot mai mult.” (1 Tesaloniceni 1:3)

Dorința de a cunoaște Cuvântul lui Dumnezeu va duce la creșterea credinței tale care se va manifesta prin mărturisirea lui Hristos celor din jurul tău.

    3. Creșterea în înțelegere

“Fraților, nu fiți copii la minte, ci, la răutate, fiți prunci, iar la minte, fiți oameni mari.” (1 Corinteni 14:20)

Creștinul matur spiritual nu este controlat de motivele și dispoziția lui rea, ci în toate caută binele suprem al fratelui său. Acest lucru vine prin practicarea Cuvântului și controlul minții.

“Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuințare, să deosebească binele și răul.” (Evrei 5:14)

    4. Creșterea în sfințenie și relații

“Urmăriți pacea cu toți și sfințirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul.” (Evrei 12:14)

“Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiți și voi sfinți în toată purtarea voastră. Căci este scris: “Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt.” (1 Petru 1: 15-16)

    5. Creșterea în aducerea roadelor

Dovadă maturității spirituale sunt roadele aduse în ascultarea față de Hristos.

“Pentru ca astfel să vă purtați într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiți plăcuți în orice lucru: aducând roade în tot felul de fapte bune. (Coloseni 1:10)

    6. Creșterea în atitudine

Atitudinea de mulțumire este una din cele mai importante. Este una din atitudinile ce arată starea inimii și un indiciu al maturității spirituale.

“Să nu fiți iubitori de bani. Mulțumiți-vă cu ce aveți, căci El Însuși a zis: “Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi.” (Evrei 13:5)

Lista poate continua, însă cred că aspectele prezentate ne vor ajuta să identificăm dacă o persoană este matură spiritual sau un prunc în Hristos Isus. Aș vrea totuși să privim și la câteva exemple de oameni maturi spiritual ce le avem în Sfânta Scriptură.

1. Exemplul lui Samuel

La vârsta de trei ani Samuel a fost adus în casa lui Dumnezeu și dat Domnului. Părinții l-au închinat Domnului pentru toată viața lui ca să fie în slujba lui Dumnezeu.

“Tânărul Samuel creștea mereu și era plăcut Domnului și oamenilor.” (1 Samuel 2:26)

Expresia “plăcut Domnului” se referă la comportamentul și atitudinea lui Samuel. Astfel, expresia “plăcut Domnului” înseamnă a fi corect moral, a fi bun, roditor în ce privește comportamentul. Samuel creștea în relația cu Dumnezeu și era corect din punct de vedere moral cu oamenii.

    2. Exemplul lui Ioan Botezătorul

Ioan Botezătorul a fost trimis ca să pregătească calea Domnului Isus Hristos. Iată ce găsim scris despre el în Evanghelia după Luca.

“Iar pruncul creștea și se întărea în duh. Și a stat în locuri pustii până în ziua arătării lui înaintea lui Israel.” (Luca 1:80)

Și aici expresia “se întărea în duh” se referă la dezvoltarea caracterului moral. Mai găsim, însă, expresia aceasta în Efeseni 3:16 care se referă la puterea ce vine prin Duhul lui Dumnezeu: “și-L rog ca, potrivit cu bogăția slavei Sale, să vă facă să vă întăriți în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru.”

    3. Exemplul Domnului Isus Hristos

“Iar Pruncul creștea și se întărea, era plin de înțelepciune, și harul lui Dumnezeu era peste El.” și “ Și Isus creștea în înțelepciune, în statură și era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.” (Luca 2:40, 52)

Domnul Isus creștea în “statură” se referă la maturitate și dezvoltarea personală.

    4. Exemplul apostolului Pavel

Maturitatea spirituală ține de disciplinarea personală pe care trebuie s-o avem fiecare din noi în Hristos Isus așa cum a avut-o apostolul Pavel.

“Eu, deci, alerg, dar nu ca și cum n-aș ști încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care lovește în vânt. Ci mă port aspru cu trupul meu și-l țin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.” (1 Cor. 9:26-27)

Privind la aceste exemple și altele pe care le avem în Scriptură, știm bine cum să măsurăm maturitatea spirituală a unui om. Domnul să ne ajute ca să creștem în dragoste, să creștem în toate privințele ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.

http://moldovacrestina.md/

Este îndemnul Înțelepciunii care invită la ea pe toți cei neînțelepți. Pare dură afirmația, dar o găsesc mai adevărată ca niciodată. Este ciudat, cât de muți oameni mor din cauza prostiei, din cauza ignoranței, din cauza lipsei de cunoștință. Este ciudat cât de mulți oameni apucă pe calea morții din cauza lipsei de înțelepciune, din cauza ”îngustimii minții”. Este ciudat să vezi oameni inteligenți murind de prostie, este ciudat să vezi oameni mari picând în capcana prostiei.

Priviți la tabloul pe care vreau să îl surprind în câteva cuvinte: Oameni cu pretenții, oameni cu funcții înalte, care pică în capcana prostiei și iau mită, apoi sunt prinși și sunt pătați pentru tot restul vieții lor. Alături sunt oameni deștepți, inteligenți care își vând inteligența cui nu trebuie ca să câștige mai mulți bani, pentru ei nu contează dacă beneficiarul inteligenței lor are gânduri curate, pentru ei contează banii doar. În acest fel, vedem oameni de top, lucrând pentru organizații mafiote sau teroriste. Mai spre centrul tabloului găsim oameni căsătoriți, părinți, care cad în capcana imoralității și curviei, crezând că nimeni nu îi vede sau află, apoi totul iese la suprafață și au distrus și familia și reputația și viitorul lor și pe cel al copiilor lor și poate încă câteva. Vedem oameni care pretind că dețin libertatea supremă și din această libertate fac o insultă la adresa altora, îi ironizează, îi umilesc doar pentru că ”libertățile” lor nu sunt la fel.

Tot în acest tablou intră și categoria, foarte mare din păcate, a celor care se pretind credincioși dar nu au habar ce cred. Ei se cred corecți, justificați, se cred la adăpost, dar pe seama clericilor. Ei nu prea știu care e treaba cu Dumnezeu, știu doar că dacă merg la o anume biserică ajung în rai. Și aici există multe variante ale ”credincioșilor”. Astfel de mase sunt ușor de cârmuit, astfel de mase sunt ușor de provocat la violență de dragul religiei. Mulți sunt gata chiar de crimă sau sinucidere pentru religia lor. Tot în acest tablou, al oamenilor proști, găsim pe cei habotnici după muncă sau plăceri, mai găsim pe cei care „din prosteală” iau primul pahar de alcool, prima țigară, prima doză etc. Alături de ei sunt cei care se lăcomesc, mincinoșii, invidioșii, pofticioșii și alte câteva categorii.

După ce privim acest tablou înțelegem mai bine pasajul scris de Solomon, unul din înțelepții lumii, probabil cel mai înțelept, care spune despre ”ospățul și invitația înțelepciunii” în Proverbe capitolul 9. De cât chin și suferință ar scuti înțelepciunea pe oameni!? Câtă eliberare și fericire ar aduce!? Dar se pare că alegem să fim proşti de multe ori. Avem înțelepciunea la dispoziție și nu ne interesează, pentru că ADN-ul nostru a fost setat să găsească ademenitoare ușurința înfăptuirii și trăirii în prostie și prosteală. Ne e lene să gândim corect, vrem ca totul să primim acum și ni se pare greu să punem mintea să gândească anticipativ. Găsim că e greu să gândim, că e greu de înfrânat o poftă, că e greu de respins o ispită, pentru că privim doar la aici și acum dar înțelepciunea strigă pur și simplu ceva mai încolo și ne atrage atenția, oare o vom vedea?

Știm principiile corecte de viețuire sănătoasă și prosperă, dar le lăsăm deoparte pentru că ni se pare calea prostiei, ignoranței, șmecheriei mai scurtă. Știm că orice faptă are o consecință dar sperăm ca proștii că nu ne va prinde nimeni sau că va fi descoperită prea târziu. Știm că trebuie să muncim ca să avem, dar preferăm să furăm, să cerșim, să ne plângem. Știm că răul are consecințe urâte, dar preferăm să îl facem și apoi să ne plângem, decât să ne înfrânăm din start. Oare de ce suntem așa de ușor de convins de prostie uneori? Oare de ce ne place falsul, spoiala, plasticul, ambalajul? Oare de ce ”Aici și acum” au devenit scopul vieții? Oare de ce ne urâm pe noi înșine așa de tare, încât să ne permitem în viața noastră atâtea fapte, care ne vor face rău cu siguranță? Oare de ce de atâtea ori refuzăm oferta înțelepciunii și ne uităm spre prostie că are buzele mai intens rujate?

http://www.filedinjurnal.ro/

Dupa ce a ales sa se intoarca la Dumnezeu, solistul trupei Proconsul, cunoscut publicului si ca fost ginere al presedintelui Traian Basescu, Bogdan Marin (alis Bodo) nu scapa nicio ocazie sa recunoasca bunatatea si protectia lui Dumnezeu si cat de important este sa avem o relatie personala cu El, mai ales in viata de familie. Acesta e de parere ca pe masura ce suntem mai aproape de Dumnezeu, si divorturile sunt mai putine.

Avand experienta unui divort, el fiind fostul ginere al presedintelui Traian Basescu, fost sot al Ioanei Basescu, acesta a declarat la Kanal D ca, privind in urma, acum considera ca lipsa de comunicare, motiv de separare si in cazul sau, „e o mare pacaleala”.

„Nu exista asa ceva”, e de parere artistul, in prezent recasatorit. „Trebuie sa mergi cu o treapta inapoi si sa dialoghezi”, a explicat el strategia care functioneaza negresit intr-un cuplu.

„La noi in casa nu apune niciodata soarele peste cearta noastra”

„Cand oamenii citeau Biblia, si sotul si sotia, si intelegeau realele valori, atunci toate problemele astea cu compromisurile nu prea existau, divorturile nu prea existau”, a explicat el.

Parerea sa despre compromisuri e clara: „Compromisurile sunt o pacaleala. Cand ajungi sa faci compromisuri, te astepti ca si celalalt sa faca. Atunci cand unul cere de la celalalt intelegerea compromisurilor e o problema majora. Trebuie spus ‘stop’ si reluate discutiile, fara compromisuri”.

Potrivit acestuia, daca „privim un pic inapoi si in istoria omenirii, (observam ca – n. red.) cu cat am fost mai aproape de Dumnezeu, cu atat divorturile au fost mai putine”.

Ruptura apare inclusiv cand unul dintre soti ia decizia de a reusi prin forte proprii in cariera, excluzandu-l pe Dumnezeu, mai explica Bodo.

Intrebat in familia sa cine cedeaza primul, artistul a raspuns: „nu-i nevoie, cu bucurie va spun ca la noi in casa nu apune niciodata soarele peste cearta noastra. Reparam tot”.

Sursa: ziare.com

Read more: http://afirmativ.com/2014/05/06/fostul-ginere-al-lui-basescu-cand-si-sotul-si-sotia-citeau-biblia-divorturile-nu-prea-existau/#ixzz3QHij4YQb

Întrebare: Care este istoria primei Biblii în limba română?

*Articol bazat pe răspunsurile lect. univ. dr. Emanuel Conțac din cadrul primei întâlniri a Forumului Dialogos. Autor: Adelina Ghilea.

 

Lect. Univ. Dr. Emanuel Conțac

Înainte de a apărea prima traducere a textelor biblice în limba română, o largă influență a avut-o limba slavonă, care pentru mult timp, a constituit limba de cultură în spațiul românesc. Nu la mult timp după reforma din Transilvania, Filip Moldoveanu a tradus, în 1551-1553, cele patru Evanghelii din limbile originale în limbile română și slavonă (limba română fiind încă exprimată în caractere chirilice). În prezent mai există un singur exemplar în lume din acea serie, care conține însă doar Evanghelia după Matei și se află la St. Petersburg.

În 1688, a apărut și prima Biblie completă în limba română, aceasta fiind cunoscută ca și Biblia de la București. Interesant este că publicarea Bibliei în integralitatea ei nu a reprezentat o inițiativă a Bisericii, ci o inițiativă mai degrabă culturală și politică a domnitorului Șerban Cantacuzino. Se cunoaște că traducătorul Vechiului Testament al acestei ediții, Nicolae Milescu Spătaru,a folosit o Septuagintă a protestanților de la Frankfurt, versiunile noi și edițiile critice nefiind neăpărat o preocupare a Bisericii de Răsărit.

Până în ziua de azi rămâne un mister identitatea celui care de fapt i-a încredințat această misiune. Milescu, reprezentant cu atribuții diplomatice al lui Grigore Ghica, a lucrat, în timpul șederii sale la Constantinopol, la această traducere a Vechiului Testament timp de 3-4 ani, un timp relativ scurt pentru o îndatorire atât de amplă. Până să fie tipărită însă, traducerea lui Milescu a trecut prin câteva revizuiri, mai întâi în Moldova, apoi în Muntenia, și în final a fost adăugată la versiunea Noului Testament de la Alba Iulia, care a fost și ea finalizată cu ceva timp inainte (1648). Curios este faptul că traducerea tipărită la București conține, de plidă, cartea 4 Macabei, considerată apocrifă chiar și de Biserica Ortodoxă.

https://www.facebook.com