TRAGEDIA DIN FRANȚA DIN PERSPECTIVA CREȘTINĂ! Mike Olari


Acum a fost rândul Franței. Cine urmează?

teroristi_paris

Atacurile teroriste din Franța au făcut și încă fac vâlvă în toată lumea. Zilele acestea a curs multă cerneală în a se descrie, care mai de care de ce și cum s-a întâmplat totul. Cu toate acestea, chiar unii dintre  cei mai dibaci jurnaliști și comentatori politici, au început să dea din umeri și să se întrebe de ce toate astea? Nu cred că există cineva dintre noi care să nu-și pună tot felul de întrebări.

Și eu la rândul meu am încercat să-mi dau un răspuns și să-mi explic acest evenimet tragic, ca multe altele întâmplate în ultimii ani și care au avut un impact internațional.

A te uita doar la efecte fără să vezi adevarata CAUZĂ, a acestor evenimente tragice, este un răspuns doar pe jumătate, ori poate chiar mai puțin.

Cred că explicarea acestor evenimente și indentificarea cauzei nu este posibilă fără a avea minimum de cunoștințe teologice.

Așa după cum în conflictul dintre Israel și Lumea Arabă își are CAUZA în aventura lui Avram cu Agar, de unde a rezultat Ismael ( Genesa -16) care a fost alungat din casa lui Avraam, tot așa și ceea ce vedem noi astăzi (cu impact internațional) își are începutul cu mii  de ani în urmă, când Lucifer a declarat război deschis lui Dumnezeu.(Apocalipsa -12) și fiind învins a fost expediat pe planeta Pământ. Fiindcă ura lui era de acum desavârșită împotriva lui Dumnezeu, din prima zi când a ajuns pe planeta Pământ a și început să caute metode de răzbunare împotriva lui Dumnezeu.

Sigur că diavolul era foarte frustrat de faptul că a pierdut bătălia cu Dumnezeu și era conștient că nu are nici o șansă să se revanșeze, astfel a apelat la planu B, adică răzbunarea  împotriva CELUI ATOTPUTERNIC

Și cea mai eficentă cale de răzbunare, desigur că a fost atacul împotriva creației lui Dumnezeu.

Totul a început în Grădina Edenului ,unde diavolul pentru început a înșelat pe Eva, cu privire la ascultarea față de Dumnezeu. Apoi, Cain omoară pe Abel cu sânge rece și lucrurile continuă pâna la ce vedem noi astăzi.

Dar haideți să vedem cum s-a ajuns până aici. Dumnezeu a creat pe om și l-a așezat în Grădina Edenului pentru a fi fericit și pentru a duce o viață frumoasă lipsită de grijuri. Dumnezeu își iubea CREAȚIA foarte mult. Cel mai mare rău pe care poți să-l faci cuiva, este să te atingi de ce iubește el cel mai mult.

Sigur că diavolul neputând să se răzbune direct pe Dumnezeu, a încercat prin ceea ce Dumnezeu iubea cel mai mult, adică omul, CREAȚIA LUI.

Timp de veacuri, diavolul  s-a răzbunat pe Dumnezu prin incidente cu impact local care nu au afectat la nivel foarte extins lumea. Dar prin modernizarea lumii în toate domeniile (media, armelor de distrugere în masă, apoi prin intermediul internetului ) astăzi diavolul face ravagii și îngrozește lumea întreagă. În câteva minute dupa ce se întâmplă un eveniment oriunde pe Glob se și știe doar în câteva minute în întreaga lume. Internetul ajută în egală măsură atât pentru a semăna teroare, cât și pentru a transmite Evanghelia, depinde cine îl folosește. M-aș bucura ca, noi creștinii, să profităm mai mult de aceste căi moderne de comunicare și transmitere a mesajului evanghelic în toată lumea. Din păcate așa de mulți dintre cei ce folosesc Internetul, îl folosesc pentru promovarea persoanei lor nu pentru promovarea credinței lor în Isus.

În concluzie, pot afirma fără să greșesc că, toate tragediile cu impact internațional (dărâmarea celor două blocuri din NewYork, războaiele, această tragedie din Franța) și tot ce va mai urma, sunt efectiv răzbunările diavolului împotriva lui Dumnezeu. În timp, începând de la crima lui Cain și tot crescând influența lui pe planeta noastră Pământ, de la zi la zi și an de an, a ajuns astăzi la țări și popoare întregi care îl slujesc și-l ajută să-și răzbune înfrângerea suferită cu mii de ani în urmă. Este clar că aceste efecte dezastruoase își au CAUZA în războiul lui Lucifer (diavolul) când a fost expediat din cerul lui Dumnezeu (după ce acolo a fost înger de lumină).  Din nefericire, această luptă va continua până diavolul va fi legat de Dumnezeu și aruncat în Iazul cu foc.

Ce e de făcut atunci? Ei bine, pentru cei care mai citesc Biblia, sau mai vizitează câte o biserică creștină, știu că toate aceste tragedii nu vor înceta (ci se vor intensifica). Trăim timpurile sfârșitului, ca atare noi creștinii practicanți, trebuie să ne angajăm în această luptă tot mai acerbă (dar nu cu arme distrugătoare) prin Evanghelia Dragostei lui Cristos, pentru a scoate cât mai mulți oameni din această lume pierdută și a-i aduce în Împărăția Luminii, unde oamenii nu omoară pentru Dumnezeul lor, ci mor ei cu toată dragostea pentru a ajunge în locul din care Lucifer a fost eliminat.

Ce religie poate fi aceea care trebuie să-și răzbune Dumnezeul? Un Dumnezeu real se poate apăra și răzbuna singur, nu trebuie ca oameni să-L ocrotească și să-L răzbune.

Religia creștina are un Dumnezeu care își protejează poporul și care cucerește lumea prin dragoste și dăruire, nu prin teroare și fortă.

Câtă diferență este între copiii lui Dumnezeu care și atunci când își dau viața ca martiri, pleacă fără să opună vreo rezistență, cu zâmbetul pe buze, fericiți că-și vor întâlni Mântuitorul – și cei care omoară atâția oameni nevinovați, pentru a fi primiți bine și răsplătiți, pentru acest lucru. Sunt convins de dezamăgirea acestor teroriști, atunci când au ajuns în lumea de dicolo și au realizat că a fost mințit de diavolul și că de fapt ei au renunțat la viață pentru a purta războiul diavolului, iar acum plătesc scump, pentru întreaga veșnicie.

Să-i purtăm în rugăciunile noastre pe toți cei care au pierdut în zilele acestea pe cei dragi.

În slujba lui Isus,

Mike Olari

https://rodiagnusdei.wordpress.com

Ar trebui să mă căsătoresc cu cineva datorită frumuseţii exterioare? Paul Washer si Tim Conway


Photo credit

Tinerilor, trăim într-o lume care îţi spune să urmăreşti o femeie datorită frumuseţii exterioare. Biblia spune: tratează frumuseţea ca un lucru obişnuit, ca un lucru fără substanţă, ca un lucru gol, pentru că este gol!

——

Paul Washer: Femeia fără chibzuinţă, chiar şi cea mai frumoasă femeie fără chibzuinţă, este ca un inel de aur în râtul unui porc. Şi voi, tinerilor, ascultaţi-mă: Dacă eşti condus înspre căsătorie de senzualitatea fetei, te vei urî pe tine însuţi în final. Te vei urî. Dar dacă eşti condus înspre căsătorie de virtutea ei, de inteligenţa ei, de evlavia ei, vei găsi un partener pe viaţă.

Tim Conway: Tinerilor, trăim într-o lume, chiar în lumea aşa-zis creştină, care îţi spune să urmăreşti frumuseţea. Iar Biblia spune: tratează frumuseţea ca un lucru obişnuit, ca un lucru fără substanţă, ca un lucru gol, pentru că este gol! Dacă urmăreşti frumuseţea… vă spun, mulţi tineri au trăit să regrete deciziile pe care le-au luat. Voi nu realizaţi, dacă nu sunteţi căsătoriţi nu realizaţi ce înseamnă să iei o soţie rea sau ce înseamnă să iei o soţie bună. Iar dacă urmăreşti frumuseţea, şi reuşeşti să obţii frumuseţea, şi iei o femeie neevlavioasă în interiorul acelei frumuseţi, chiar dacă este o creştină, dar este gâlcevitoare, nesfinţită, mândră, lipsită de supunere, vei trăi să regreţi ce ai făcut. Tinerilor, ştiu că unii dintre voi nu mă auziţi acum, ştiu că nu mă auziţi! Pentru că este o aşa tendinţă naturală de a fi atras înspre ceea ce este frumos. Dar Biblia spune: tratează frumuseţea ca un lucru gol, trateaz-o ca un lucru gol.

Paul Washer: Dacă eşti condus înspre căsătorie de senzualitatea fetei, te vei urî pe tine însuţi în final. Te vei urî.

de Paul Washer & Tim Conway

http://illbehonest.com/romana/ar-trebui-sa-ma-casatoresc-cu-cineva-datorita-frumusetii-exterioare

Paul Washer | http://heartcrymissionary. com

Pentru ce murim?


pentr-ce-murim-respect-islam

Știu că voi fi considerat dur și că nu înțeleg nimic despre libertatea de exprimare. Poate sunt. Îmi asum riscul acesta. De la început condamn orice crimă, violență și radicalism, îndiferent dacă e vorba de forma sa religioasă sau oricare alta. Îmi pare rău de viețile care s-au pierdut, de familie care suferă în urma pierderii celor dragi, de șocul pe care îl produce o astfel de tragedie. Așa ceva nu ar trebui să se mai întâmple, ar trebui să ne fie deajuns ca să învățăm o lecție importantă.

Lecția pe care ar trebui să o învățăm mai bine din acest incident este: Respectul față de semeni indiferent de credința lor. Ne-am pierdut respectul față de ceilalți, am pierdut capacitatea de fi respectuoși măcar, dacă nu iubitori de semeni. Cei de la redacția cu pricina au insistat, sub paravanul libertății de exprimare, să ponegrească și să desconsidere și să atace valorile fundamentale ale unei religii, într-un mod brutal și scârbos de cele mai multe ori. Oare ”libertatea de exprimare” trebuie să ne permită să batjocorim toate lucrurile, toate conceptele? Oare putem caricaturiza și ridiculiza tot ce nu ne convine fără limite?

Oare chiar s-a murit pentru valori în acest incident? Da, o numeam o moarte pentru valori, dacă ziarul cu pricina promova bunul simț, îngăduința, respectul, iubirea dar….

Violența nu e doar aceea cu sabia și pușca în mână, violența se poate manifesta și din pix sau creion foarte bine. Îi condamnăm pe radicaliștii islamici pentru ceea ce fac, și eu condamn asemenea acte, dar oare noi ce avem în plus de ne permitem să-i batjocorim, să le terfelim valorile, să măturăm cu simbolurile lor pe jos? Sau… poate ne simțim îndreptățiți să facem asta, pentru că și eu am făcut-o, dar oare suntem mai buni ca ei dacă ripostăm în aceeași manieră? Crima se poate face și cu pușca și cu stiloul.

Sper că acei criminali vor fi găsiți și pedepsiți pentru faptele lor. Sper că asemenea acte, nu se vor mai repeta în viitor, dar pentru asta sper că învățăm din greșelile momentului. Au murit oameni, au murit ziariști, polițiști, au de suferit prin asta familii, soții, părinți, copii. E groaznic să treci prin așa ceva și sper că nu se va mai repeta.

Imaginea e mult mai amplă decât vedem noi acum. Noi vedem doar un atentat asupra unei redacții, dar tabloul e imens mai mare. Are de a face cu politica, cu interesele economice, cu imixtiunea în interesele altora. În acest atentat apar doar câteva frânturi din întreg tabloul de puzzle, dar el e mult mai mare. Oare pentru ce se moare?

Dumnezeu să aibă milă de toți oamenii. Până și El, Creatorul și Mântuitorul, le dă oamenilor libertatea să creadă în El sau nu. Oare alegem să învățăm ceva?

http://www.filedinjurnal.ro/

Florin Ianovici – Câteva ceva despre Charlie


Photo Cuvantul Adevarului Florin Ianovici

Iov 33:6 “Înaintea lui Dumnezeu eu sunt semenul tău, şi eu, ca şi tine, am fost făcut din noroi” – dar ce se află sub noroi va face diferența -.

Această săptămână e cu siguranță săptămâna lui ,, je suis Charlie’’ și ar trebui să învățăm câte ceva din acestă tragedie.

Prea târziu.
E frumoasă frăția lacrimilor și e înălțător să iei apărarea celor năpăstuiți și neputincioși în a se apăra față de nedreptate. Oamenii credincioși sunt chemați să fie lumina lumii și sarea pămăntului ceea ce înseamnă că viața de credință nu înseamnă pasivitate iar tăcerea poate fi și condamnabilă. Dureros e că în ultima perioadă frăția lacrimilor este constituită post mortem. Dincolo de durerea lacrimilor vărsate pentru cei uciși, mă doare faptul că nu mai există un semănat al lacrimilor ci doar un seceriș al lor. Suntem chemați să investim lacrimile prin rugăciune ca sufletele oamenilor să devină un seceriș plin de cântece de bucurie. Celor morți le poți face doar un mormânt. Pe cei ce încă trăiesc îi poți scoate din mormântul păcatului prin dragostea lui Hristos. Să nu ne trezim prea târziu!

Prea departe.
E hidoasă religia care ucide cu numele lui Dumnezeu pe buze. Nu e vorba doar de extremis și fundamentalism cât mai ales de prostie și răutate în forma sa cea mai periculoasă: fanatismul. Un suflet trezit la viață de credință trăiește miracolul creației și al dragostei Creatorului. Cei care seceră vieți și seamănă gloanțe nu au cunoscut niciodată singura cale pe care nu se rătăcește nimeni: dragostea de semeni și de Dumnezeu. Când cruzimea îmbracă haina religiei s-a ajuns deja prea departe.

Prea mult.
E revoltătoare libertatea care nu ține cont că viața e un plural, adică o paletă de trăiri, convingeri și alegeri care nu pot fi batjocorite în numele progresului, al avangardismului. Liberul arbitru, libertatea exprimării nu înseamnă să reducem viața tuturor la un singur mod de a trăi – indiferent de nuanță – ci de a permite omului să aleagă iar alegerea sa să fie respectată. Persiflarea, caricaturizarea și luarea peste picior, ocară și insulta nu au fost și nu vor fi niciodată mijloace de exprimare ci neputința unora de a înțelege sufletul diferit al aproapelui. Bălăcăreala și cloaca vor rămâne mizerabile chiar dacă libertatea exprimării îți permite să le practici. Când libertatea înseamnă dreptul să scuip pe sufletul aproapelui deja e prea mult.

Dincolo de faptul că unii aleg ,,je suis Charlie’’ sau că alții aleg ,, je ne suis pas Charlie’’ cei mai mulți simțim că e prea mult, că s-a ajuns prea departe și tare mă tem că e prea târziu.

Florin Ianovici

http://rodiagnusdei.wordpress.com/

Când miresele predică…


fhhgfgj

Adela are 17 ani. Azi dimineață, la ora 8, am găsit-o pe holul școlii. A alergat cât a putut de repede și mi-a sărit în brate. “M-am predat” a strigat puștoaica făcând curioși poate 10 perechi de ochi! “M-am predat dom’ diriginte, l-am primit pe Isus”. “Cum ai reusit?”, am întrebat-o curios nu pentru mine cât, pentru asistenții la mărturie. “Păi am fost la o nuntă, mireasa a mărturisit despre viața ei și a încheiat așa <>. Atunci am ieșit plângând în față și i-am predat viața lui Hristos. Am zis << Mă tot urmărești Isuse! La școală am avut un diriginte pocăit, pastor, și mi-ai vorbit, la spital am fost internată cu o pocăită în cameră și mi-ai vorbit, acum mă chemi la Tine… Vin, sunt gata… Ai milă de mine!”.

S-a desprins din îmbrățișare și a fugit spre clasă strigând: “Dumnezeu să vă binecuvânteze dirigu’!”. Eu am plecat spre altă sală cu lacrimi în ochi. E prima dată în ultimii 15 ani când încep școala și cineva îmi strigă la prima oră: “Dumnezeu să te binecuvânteze!”
M-am bucurat enorm pentru decizia fetei de a-L urma pe Domnul Hristos. Dar și pentru ptedica mireseii. Pastorilor, ce-ar fi să mai lăsați și miresele să țină speach-uri la nunță?