Categorie: EDITORIALE

Daca stam o clipa sa gandim logic, ne dam seama de un adevar esential pentru salvarea noastra. Oare Dumnezeul Atotputernic si Sfant, Cel care a parasit cerul de dragul creatiei Sale supreme-omul, si ne-a rascumparat cu pretul Sangelui Sau Sfant, este un Dumnezeu care nu avertizeaza cu privire la evenimentele viitoare, care sa ne pregateasca pentru viata vesnica?

Nicidecum. Intotdeauna Dumnezeu a vorbit omului, l-a atentionat ca sa fie gata pentru intalnirea cu El. Potopul nu a venit din senin, cu mult inainte oamenilor li s-a facut cunoscut prapadul ce urma sa aibe loc.

Si in vremea de acum este exact la fel. Dumnezeu a descoperit ceva deosebit prin ingerii Sai oamenilor din acest veac extrem de agitat. In Apocalipsa 14, Dumnezeu ne descopera niste solii infricosatoare pentru ultimele zile, codificate prin simbolul a trei ingeri care zboara.

Ingerii sunt fapturi reale. Uneori numiti heruvimi sau serafimi, aceste duhuri slujitoare, pline de putere, apar de-a lungul intregii istorii a Bibliei. Deseori, sunt vazuti ocrotindu-i si calauzindu-i pe copiii lui Dumnezeu si uneori chiar pedepsind raul, dar una din cele mai importante misiuni ale lor este sa dezvaluie si sa explice profetiile.

Numele „Apocalipsa” inseamna „descoperire”, „deschidere” sau „dezvelire”, exact opusul de a fi sigilat. Intotdeauna a fost larg deschisa. Se rosteste o binecuvantare deosebita asupra acelora care citesc Apocalipsa si iau aminte la sfaturile ei. Apocalipsa descrie poporul lui Dumnezeu de la sfarsitul timpului si biserica cu o claritate uimitoare.

Atat de importante sunt aceste solii, ca atunci cand se vor implini, Domnul Isus va reveni! Care sunt acestea?

Prima solie ingereasca (Apocalipsa 14:6,7): Si am vazut un alt inger, care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie vesnica, pentru ca s-o vesteasca locuitorilor pamantului, oricarui neam, oricarei semintii, oricarei limbi si oricarui norod. El zicea cu glas tare: „Temeti-va de Dumnezeu si dati-I slava, caci a venit ceasul judecatii Lui; si inchinati-va Celui ce a facut cerul si pamantul, marea si izvoarele apelor!”

Temeti-va de Dumnezeu: Asta inseamna ca trebuie sa-L cinstim pe Dumnezeu si sa privim la El cu iubire, incredere si respect gata sa-I urmam voia. Asta ne va feri de rau. Dati-I slava.Implinim aceasta porunca atunci cand ascultam de Dumnezeu, Il laudam si Ii multumim pentru bunatatea Lui fata de noi. Unul din marile pacate ale ultimelor zile este si nerecunostinta (2 Timotei 3:1, 2). A venit ceasul judecatii Lui!Aceasta indica faptul ca toti vor da socoteala in fata lui Dumnezeu si reprezinta o declaratie clara ca judecata are loc chiar acum.Inchinati-va Creatorului. Aceasta porunca respinge idolatria de tot felul incluzand si inchinarea la sine.

A doua solie ingereasca (Apocalipsa 14:8) Apoi a urmat un alt inger, al doilea, si a zis: „A cazut, a cazut Babilonul, cetatea cea mare, care a adapat toate neamurile din vinul maniei curviei ei!”

Cel de-al doilea inger declara solemn „A cazut Babilonul!”, iar glasul din cer ii îndeamna pe toti copiii lui Dumnezeu sa iasa imediat din Babilon. Daca nu stiti inca ce este Babilonul, s-ar putea sa sfarsiti cu usurinta in el. Mai ganditi-va. S-ar putea oare sa va aflati acum in Babilon? … Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: „Iesiti din mijlocul ei, poporul Meu.” Apocalipsa 18:1-4.

A treia solie ingereasca (Apocalipsa 14:9,10) Apoi a urmat un alt inger, al treilea, si a zis cu glas tare: „Daca se inchina cineva fiarei si icoanei ei si primeste semnul ei pe frunte sau pe mana, va bea si el din vinul maniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat in paharul maniei Lui; si va fi chinuit in foc si in pucioasa, inaintea sfintilor ingeri si inaintea Mielului.”

Solia celui de-al treilea inger ii avertizeaza pe oameni impotriva inchinarii la fiara si la chipul ei si impotriva primirii semnului fiarei pe fruntea sau mana lor. Primul inger porunceste adevarata inchinare. Cel de-al treilea inger vorbeste despre urmarile teribile legate de o falsa inchinare. Trebuie sa stim sigur cine este fiara pentru ca sa nu sfarsim prin a ne inchina ei fara sa ne dam seama.

Ce se va intampla pe Pamant imediat dupa propovaduirea intreitei solii ingeresti tuturor oamenilor?

„Apoi m-am uitat si iata un nor alb si pe nor sedea cineva care semana cu Fiul omului; pe cap avea o cununa de aur, iar in mana o secera ascutita.” Apocalipsa 14:14.

Imediat dupa propovaduirea intreitei solii ingeresti la orice faptura, Domnul Isus va reveni pe nori (cea de-a doua venire a Sa) pentru a-Si lua poporul in patria cereasca. La aratarea Lui, va incepe perioada de o mie de ani din Apocalipsa, capitolul 20.

Avand in vedere ca exista miliarde de oameni in viata, cum s-ar putea realiza asa ceva, cum va ajunge solia la orice om de pe pamant inainte ca Domnul sa revina?

Da, se va realiza deoarece Dumnezeu a promis-o (Marcu 16:15). Apostolul Pavel a declarat ca Evanghelia a fost propovaduita „oricarei fapturi de sub cer” in vremea sa (Coloseni 1:23). Iona, prin harul lui Dumnezeu, a propovaduit intregii cetati Ninive in mai putin de 40 de zile (Iona 3:4-10). Biblia declara ca Dumnezeu Isi va sfarsi lucrarea si o va scurta (Romani 9:28). Contati pe asta. Se va intampla foarte repede si in zilele noastre.

Insusi Domnul Isus Isi descopera solia pentru timpul sfarsitului (Apocalipsa 1:1) Domnul Isus numeste aceste solii in versetul 6 „Evanghelia vesnica”. Mantuitorul aminteste ca ele trebuie aduse la cunostinta oricarui om de pe pamant inainte ca El sa Se intoarca spre a-Si lua copiii.

Amin!

(Articol inspirat din materialele de studiu biblic de pe site-ul amazingfacts.org)

Sursa: http://afirmativ.com/2014/11/27/cel-mai-important-mesaj-biblic-pentru-oamenii-din-zilele-de-pe-urma/

Sunt un predicator tânăr, aşa că nu sunt în măsură să dau altora sfaturi despre predicare. Totuşi, aş dori să împărtăşesc câteva rânduri dintr-o carte despre predicare pe care o citesc în perioada aceasta şi care mi-au dat de gândit. Pot să spun, m-au speriat. Michael Knowles analizează în We Preach Not Ourselves, predicarea apostolului Pavel, aşa cum este descrisă în primele 6 capitole din 2 Corinteni.  Suferinţa şi încercările sunt necesare şi sunt folositoare în viaţa predicatorului pentru că ele îl duc aproape de Hristos, substanţa şi viaţa mesajelor sale. Aceasta înseamnă a fi un predicator de succes. Ce perspectivă diferită faţă de şcolile moderne de predicare: să ai grijă cum urci la amvon, să ştii să te joci cu vocea, să ştii să cânţi câte un pic, să strigi, dar să te linişteşti când ai speriat prea tare audienţa.  Nici numărul mare de ascultători, nici frumuseţea sălii bisericii, nici aranjarea discursului, Ci prezenţa Hristosului mort şi Înviat este ceea ce contează, iar El este cel mai aproapre de predicator în mijlocul suferinţei. Un lucru este clar: dacă vrei viaţă liniştită, tihnită…aceasta nu va fi viaţa de predicator! Viaţa creştinului, şi în mod special a predicatorului,are forma unei Cruci! (nu a unei vile…)

Iată ce spunea Knowles:

„Concluzia neaşteptată la care el (apostolul Pavel, în 2 Cor.) ajunge este că predicatorul nu se va apropia de Hristos prin puterea personală, darurile şi abilităţile sale, ci prin permanente slăbiciuni şi suferinţă, nu doar în debutul lucrării, ci de-a lungul întregii lucrări. De fapt, moartea şi învierea lui Hristos nu determină doar mesajul predicatorului, nu doar forma vieţii creştine în general, ci, într-un mod cu totul special, actul predicării. Acesta este un act de dependenţă totală faţă de harul şi generozitatea Dumnezeului cel dătător de viaţă.” (We Preach Not Ourselves, de Micheal Knowles, pg.33. Traducerea îmi aparţine.)

Sursa : https://valentinfat.wordpress.com

slujitorilor săi, așteptându-se ca aceștia să pună talanții primiți în negoț și să câștige alți talanți cu ei. Unul din robi, însă, alege să îngroape talantul primit. Dumnezeu, ca și stăpânul din pilda talanților, a investit în fiecare slujitor al Său talente, fiecăruia după puterile lui.

El așteaptă rod tot așa cum contribuabilul român așteaptă să circule pe drumuri bune. Noi în schimb îi oferim biserici mari cu nume frumoase și cu un număr mare de membri înscriși în registre. Realitatea este că bisericile noastre sunt de multe ori ca plăcuțele de pe marginea drumurilor: creează așteptări, dar uneori dezamăgesc. Slujirea și, implicit, rodirea devin apanajul unui procent tot mai mic de credincioși, transformându-i pe creștini din slujitori în spectatori. Lucrul acesta se întâmplă din cauza faptului că mulți și-au îngropat talantul ca și slujitorul al treilea din cunoscuta pildă. Te invit, stimate cititor ca în rândurile care urmează să pornim la identificarea celor mai frecvente gropi în care creștinii obișnuiesc să își îngroape talanții. Poate sub cercetarea Duhului Sfânt vei descoperi ceva de preț lăsat chiar de tine în aceste gropi. Din Sfânta Scriptură vom găsi și modalitatea de a recupera ce a fost îngropat. Prima groapă se numește groapa „nu pot”.

Prima groapă se numește groapa „nu pot” sau „a complexului de inferioritate”. S-au împiedicat în această groapă nume mari din Biblie, precum Ghedeon sau Moise. Primul era complexat de originile sale modeste, cel de al doilea de vorbirea lui greoaie. Motive, reale sau imaginare, să avem o părere exagerat de slabă despre noi înșine pot fi multe, de la aspectul nostru fizic până la potențialul financiar sau intelectual.

Totuși, Dumnezeu a ales în multe rânduri să facă minunile Sale chiar prin lucrurile mici, pentru a le face de rușine pe cele mari. În contextul în care, printr-un rug aprins, Dumnezeu Îl cheamă pe Moise pentru a-i încredința o misiune importantă, Moise pune două întrebări. Prima, „cine sunt eu ?”, (Exod 3:11) își găsește răspunsul în defectele lui Moise și în lucrurile care îl descalifică de la lucrare. Abia spre sfârșitul conversației cu Domnul, Moise pune întrebarea corectă  „care este numele Tău”, cu alte cuvinte, „cine ești Tu, Doamne?” Ei bine, drag cititor, exact aici este cheia dezgropării talanților aruncați în groapa „nu pot”. Soluția este să nu insiști a privi la tine și la neputințele tale, ci să privești la Dumnezeul atotputernic care te trimite, te înzestrează și promite să meargă negreșit cu tine, ca și cu Moise (Exod 3:12).

A doua groapă este „mi-a fost frică” sau teama. Aceasta a fost capcana în care a căzut cel de al treilea rob din pilda talanților. Nu de puține ori nouă, copiilor lui Dumnezeu, ne este mai degrabă frică de eșec decât de Domnul. Evităm să pornim într-o lucrare pentru că ne e teamă de ce o să zică cei din jurul nostru dacă o să greșim. Săpăm groapa aceasta pentru talanții noștri din două motive: pentru că nu avem credință și pentru că ne pasă mai mult ce spun oamenii despre noi decât de ce spune Dumnezeu. Dacă suntem sinceri cu noi înșine, realizăm că am zăbovit de multe ori în dreptul acestei gropi. Soluția este să ne punem încrederea în El fără șovăire și să trăim o viață de lepădare de sine și dedicare totală lui Dumnezeu.

A treia groapă este „să facă alții”. A treia groapă este una foarte mare, deoarece aici s-au înghesuit să își îngroape talanții mulți membri ai bisericilor de pretutindeni, groapa „să facă alții”, sau indisponibilitatea. Din lipsă de timp, lipsă provenită din neînțelegerea adecvată a priorităților, sau pur și simplu din comoditate, mulțimi de „șomeri de biserică” aruncă responsabilitatea slujirii pe păstori, comitet, oamenii din față, pe tineri sau pe bătrâni. Este imperios necesar să amintim că Stăpânul a dat tuturor slujitorilor săi talant după puterea fiecăruia. Tot El a pregătit, odată cu responsabilitatea, și răsplătirile pentru acela care își înțelege chemarea și nu își îngroapă talantul. Să privim spre exemplul lui Moise care a spus „trimite pe altul“, reușind să îl mânie pe Dumnezeu, dar și spre Isaia care a fost pregătit să spună „iată-mă, trimite-mă!” (Isaia 6:8). Te invit dar, drag cititor, să urmezi exemplul celui din urmă.

A patra groapa „cine te crezi?” Groapa „cine te crezi?” sau groapa ucigătorilor de vise este singura pe care ne-o sapă alții ca noi să ne îngropăm talanții în ea. Vi-l amintiți pe fratele lui David care îl „încuraja” acuzându-l de mândrie și interese ascunse? Ei bine, David nu ar fi avut niciodată marea biruință împotriva lui Goliat dacă asculta de acest frate al său, de acest ucigător de vise. Atitudinea lui David putem să o adoptăm și noi atunci când suntem descurajați de cineva.

El nu i-a replicat fratelui său, spunându-i cât e el de mare și tare, ci s-a bazat pe biruințele pe care Dumnezeul său i le dăduse în trecut. Poate nu ai ucis lei ca David dar cu siguranță ai avut experiențe în viața ta, în care Dumnezeu te-a scos biruitor cu mână puternică. El este același și e gata să sprijine pe orice luptător viteaz. Adevărul este că nu putem sluji oricum, ci este nevoie de o viață sfântă și curată înaintea lui Dumnezeu. Dacă ai daruri din partea lui Dumnezeu dar nu le folosești din cauza stării tale spirituale precare, poate ești și tu unul din aceia care au îngropat talantul în groapa necurăției. Există o soluție și pentru aceasta.

Când L-a văzut pe Domnul, Isaia a strigat „vai de mine” (Isaia 6:5) și a cerut să fie curățit. Abia după ce această curățire a avut loc, el a fost pregătit să fie trimis să fie vocea lui Dumnezeu. Aici sunt, dragi cititori, îngropați talanții dumnevoastră. Nu știu în care din aceste gropi v-ați zărit aruncați talanții. Important este să privim cu toții mai mult spre Dumnezeul atotputernic și mai puțin înspre defectele noastre, să lăsăm la o parte frica de eșec și să ne încredem în Domnul vieții, să nu ne lăsăm trași în jos de alții sau de vreo necurăție, ci să fim gata să mergem acolo unde Stăpânul ne-a trimis. El a promis să ne însoțească. Și asta e tot ce avem nevoie.

Ionel Pavel

 

http://www.apavietii.at/de/aici-sunt-talantii-dumneavoastra/