Cum deosebim falsul


bibleloveAm întrebat liceeni cum putem deosebi o bancnotă falsă de una bună. Mi-au dat tot felul de răspunsuri cu privire la semne, hârtie, culori, studii asupra banilor etc. Le-am spus că e destul de simplu: dacă știm cum arată cea adevărată!

Dacă știm că bancnota oficială are câteva semnalmente particulare atunci orice asignație întâlnită o raportăm la adevăr. Nu trebuie să ne chinuim să învățăm falsurile. E suficient să cunoaștem bancnota bună.

Tot așa e și în viață. Nu voi alege niciodată un fals dacă știu adevărul. Adevărul este Hristos, deci oricine se dorește un surogat e fals. Falsul e Mahomed, Budda, Confucius, Seneca, Nietzche, Darwin, Cioran. Adevărul e Biblia. Filosofiile, Scientologia, Ateismul, Secularismul, sunt imitații, nechezol.

Adevărul e mântuirea prin credință. Prin sângele lui Hristos. Mântuirea prin fapte, înfrânarea de la anumite mâncăruri, vegetarianismul, pomenirea morților, pelerinajele la locuri “sfinte”, închinarea la moaște, talismanele, amuletele sunt falsuri.

Adevărul e căsătoria cu patul curat înainte de altar, fidelitatea partenerilor, abstinența de la

alcool, bârfă, ceartă, furt, lăcomie, fără copiat la teză, fară facturi false, fără mândrie. Dincolo de ele e minciună. O viață cu avort, cu divorț, cu țigară, cu “disciplinarea soției”, cu lipsa de respect e fals.

Adevărul e Dumnezeu. Fără El trăim în minciună. Iar tatăl minciunii e… Satana!

Învățați Adevărul. E suficient. Apoi, niciodată nu veți fi păcăliți de falsuri!

de Nicolae Geanta

http://sfaturicrestine.info

Soţul sufletului meu


Cam cu un an în urmă am ieşit la o plimbare prin cartierul plin cu familii şi cupluri, care-şi plimbau copiii sau câinii. Am trecut pe acolo cu un zâmbet pe faţă, dar înăuntrul meu am simţit o durere a dorului ce creştea cu fiecare pas. Mi se părea că timpul în care îmi aşteptam viitorul soţ devenea tot mai greu de suportat şi în tăcere am strigat către Dumnezeu: „Doamne, aş da orice să am alături de mine un bărbat puternic, tandru, viteaz care să mă însoţească în această plimbare. Unde este el, Doamne?
Încă de când am fost o fetiţă destul de mare ca să înţeleg, am început să apreciez frumuseţea unei poveşti de dragoste de basm, am început să aştept plină de speranţă propria mea poveste de dragoste, ziua în care aveam să merg spre altar, şi continuarea celei mai minunate căsnicii a tuturor timpurilor. De-a lungul anilor în care am crescut şi am sperat la o asemenea poveste de dragoste frumoasă şi pură, mi-am păstrat o credinţă neclintită că Dumnezeu ar putea scrie o asemenea poveste de dragoste legendară. Totuşi, cu trecerea anilor, am început să-mi dau seama căci căsnicia nu este un eveniment convenabil care se petrece după ce termini liceul sau după douăzeci de ani.

Până atunci mai era o viaţă de trăit, fie tânjind şi aşteptându-mi viitorul soţ, fie trăind o viaţă împlinită alături de Salvatorul meu în fiecare zi.
Oricât de mic ar părea lucrul acesta, răspunsul Iubitului meu Isus în acea plimbare a fost de neîntrecut. A fost  un răspuns neaşteptat, dar mai real decât cuplurile pe lângă care am trecut. „Ţine-Mă pe Mine de mână.”, a şoptit El. „Am fost şi sunt fost întotdeauna aici, aşteptând Să-ţi fiu fiu puterea, grija, dragostea şi prezenţa care să te consoleze, să te ridice şi să te călăuzească. Încearcă şi ai să vezi că Eu sunt mult mai real decât ţi-ai fi putut da seama vreodată!”
La acea răscruce de drumuri, puteam fie să continui să sper că în curând îmi voi întâlni prinţul, fie să trăiesc ceea ce Dumnezeu îmi arăta tot mai mult în Cuvântul Său. El a spus că este o prezenţă reală. Înaintea feţei Sale erau bucurii nespuse? A fii cu El este o fântână de Viaţă? Tot ceea ce aveam nevoie în viaţă puteam găsi în El? Dragostea Lui e mai bună decât viaţa însăşi?

Tovarăşul meu, Protectorul meu, Mângâietorul meu, Bucuria mea inexprimabilă, şi puternicul Mire pe care L-am dorit atât de mult. La invitaţia Sa eroică să merg cu El mâna de mână, mi-am pus mâna cu blândeţe într-a Lui, prinsă de credinţa apropierii de Mirele meu. În fiecare zi de atunci, Dumnezeu îmi oferă aceeaşi invitaţie de a-L întâlni în realitate de-a lungul zilei mele, să-I urmez călăuzirea cu fiecare prietenie în viaţa mea, să împărtăşesc cu El fiecare gând, să-I aud cuvintele Sale de îndrumare, dragoste, şi înţelepciune, să îmi revărs inima în rugăciune, să mă bazez pe puterea Sa şi să trăiesc aşa cum El mă cheamă să o fac, şi să-mi aşez capul pe pernă cu prezenţa Sa puternică acolo cu mine.

Am petrecut ore întregi imaginându-mi viaţa pe care o voi avea alături de soţul meu atunci când vom sluji. Am salva trupuri şi suflete moarte, am adopta mulţi copii orfani în familia noastră, şi în timp ce el ar predica Evanghelia eu m-aş ruga fierbinte ca Duhul Sfânt să mişte inimile pierdute. Şi în timp ce acele vise încă există, au ocupat un alt loc în inima mea.
Mai degrabă decât să mă gândesc în fiecare moment la aşteptare, acele vise sunt ascunse cu bucurie şi păstrate cu sfinţenie pentru timpul potrivit; şi când Dumnezeu îmi va da un bărbat, fiecare vis se va putea împlini cu ajutorul Domnului.

Ce este acum principal în viaţa mea este că Soţul sufletului meu este Singurul care are vindecare pentru trupurile moarte şi speranţă pentru fiecare suflet pierdut; El este Tatăl orfanilor, şi însuşi Evanghelia vie şi activă! La invitaţia Sa şi acceptarea ei, pot fi în fiecare zi mâinile şi picioarele Sale. El deja mi-a dăruit aventuri mari urmărindu-L la orfanii din Haiti, stând în faţa oficialilor comunişti din China, şi am văzut prin ochii Lui o femeie mutilată de lepră. Şi El mi-a câştigat inima cu prezenţa Lui nelipsită, dragostea fără pereche, şi împlinirea fiecărei promisiuni ale Sale pe care am crezut-o!

Îndrăznesc să spun că, acum sunt atât de captivată de dragostea Bărbatului Ceresc încât nu doresc decât un bărbat care Îi va aduce şi mai multă slavă Primei mele Dragoste pe acest pământ! Şi ştiu că povestea mea de dragoste cerească cu Isus va fi cel mai minunat cadou pe care îl voi putea oferi într-o zi  viitorului meu soţ, şi amândoi vom continua să trăim din plin pentru Regele nostru…împreună.

Articol original (My soul’s Husband) tradus din engleză şi scris de Annie Wesche pentru revista online Set Apart Girl. 
În poză se află autoarea articolului.

http://www.intrebarileinimii.blogspot.ro/

Voia Ta sau voia mea?


Luase proporții în ultima vreme. Mai ales în diamentru. Protuberanța de la jumătatea distanței dintre pălărie și pantofi creștea, parcă văzând cu ochii. Mai ales după prăjiturile pe care le aducea în fiecare dimineață de la cofetărie.

Colegii au făcut mai întâi glume finuțe, ca să nu-l supere. Apoi din ce în ce mai direct i-au spus că ar trebui să facă ceva. Mai ales să nu mai consume bunătățile pe care le cumpăra în fiecare dimineață. De la o „prăjitură de cafea” ajusese la o tavă cu cinci feluri de plăcinte și prăjituri, pe care colegii nu se sfiau să le numească torturi, cu accentul pe ultima silabă.

La început s-a apărat de gura lor spunând că e bine să ai rezerve în cazul unei boli sau accident. A apelat apoi la faptul că prăvălia cu pricina era în drumul lui. A mărturisit că o vizita și la întoarcerea acasă. Le-a spus că nu e treaba lor și că el se încredea în Domnul pentru sănătatea și viața sa.

Argumentul unei colege l-a zdrobit. Aceasta i-a spus că dacă este credincios, făcea credința de râsul lumii, tocmai prin lipsa sa de stăpânire a poftelor firii pământești. I-a adus aminte că a fi ponderat și în controlul poftelor este o roadă a Duhului Sfânt. Auzind aceste lucruri a cedat.

A decis să nu mai cumpere prăjiturile vinovate și să evite chiar să mai treacă pe strada lor. Și-a schimbat traseul de venit la serviciu.

Colegii au observat că dimineața nu mai venea cu tava cu plăcinte și prăjituri. Apoi, încet-încet, au văzut că diametrul scade și că tânărul nostru începe să piardă kilogramele în exces. L-au copleși cu laude și aprecieri. Se simțea biruitor în ispite.

Zilele treceau și colegii aveau acum alte subiecte de discutat și nu circumferința sa. Se simțea om normal, acceptat de ceilalți, victorios în ispite și cu înfrânarea poftelor, trofeu la centură.

Spre surpriza tuturor, într-o dimineață, omul nostru sosi la serviciu din nou cu o tavă cu prăjiturile de altă dată. Au sărit cu toții la întrebări. Cum se putea una ca asta? Și omul le-a explicat pe-ndelete:

„Știți bine că sunt credincios Domnului. Azi dimineață, când am venit la serviciu, m-am trezit că o iau pe strada cu cofetăria. ‘Domnul vrea să mă încerce, mi-am zis eu, să vadă dacă voi rezista sau nu ispitei’. După ce m-am apropiat de cofetărie, mi-a venit o idee: ‘Dar dacă Domnul vrea să mă răsplătească pentru înfrânarea mea, pentru biruințele de până acum? Poate că este vremea să sărbătoreasc puțin această victorie!’

Pentru că nu eram sigur care era voia Domnului, am zis: ‘Doamne, dacă aceasta este voia Ta să celebrez izbânda mea asupra poftelor trupului acestuia, Te rog să faci să găsesc un loc de parcare, chiar în fața cofetăriei. Voi cunoaște care este voia Ta în felul acesta!’

Vă dați seama, stimați colegi, cum lucrează Domnul? După ce m-am învârtit de vreo opt ori în jurul clădirilor din zonă, a plecat cineva și am găsit un loc de parcare exact în fața cofetăriei!”

Auzind povestea aceasta m-am gândit că la fel procedăm și noi când este vorba de voia Domnului și voia noastră. Ne învârtim până iese cum vrem noi.

sursa: lascaupetru.wordpress.com

Religia Avon


bibleloveÎn timpul unui test, o elevă de-a treişpea răsfoieşte o revistă Avon. Parfumuri, creme, rujuri, rimel… La test însă, nu ştie nici un răspuns!

La clasa următoare, Avon prezent din nou pe bancă. O blondă şi o brunetă stau cu nasul în el. La hartă însă, pentru ele, Uniunea Europeană e în America!

În cancelarie, 3-4 cataloage Avon. Unul chiar lângă un manual de Religie! O profă de electronică e dealer. După lămpi, leduri şi becuri predate la ore, doamna mai vinde şi rujuri. Ori apă de colonie, piatră ponce sau gel de duş. Colegelor, sau personalului auxiliar.

Am întrebat liceeni “de ce Avon?”. “Să arătăm bine”! “Pe afară da, dar înăuntru?”. Tăcere. Şi liniştea e un răspuns.

De dimineaţa până seara, alergăm după Avon. Vrem să arătăm bine, să mirosim bine, să fim trendy. Cool. Cu preocupări pentru look. Avon a devenit o adevărată religie! Promovează atâţia schwarzenegeri şi zăvorance, cu ţoale de firmă, cu gipane şi genţi tapetate în svarowsky. Dar când deschid ei gura nu şti dacă trebuie să râzi ori să plângi! Pentru că aurul, oricât de mult ar fi, nu ţine loc de neuroni.

Oamenii se chinuie în săli de fitness, se prăjesc în solarii de bronzat, fac posturi prelungite (chiar şi-n zilele de dulce), se cremuiesc, geluiesc, înroşesc plăcile de îndreptat păr. Părul e obligatoriu vişiniu, sau negru cum e mura, şi la 75 de ani! E religia “trupul să arate bine, că înăuntru…, nu ne vede nimeni!”. E ca Avon: nu contează dacă urăşti, dacă furi, dacă-ţi înşeli partenerul. Şi nici dacă ţi-a sărit muştarul în autobuz, în supermarket sau benzinărie. E suficient să-ţi arăţi butonierele la Seroussi!

E drept, religia Avon ne face frumoşi. Arătoşi. Dar cui îi foloseşte să ajungă frumos în coşciug? Ori la… crematoriu?

Hristos nu pune preţ decât pe sufletele. Nu investiţi mai mult în Avon decât în suflet! Numai el e nemuritor în dumneavoastră…

Nicolae Geantă

http://sfaturicrestine.info

N-am timp de Dumnezeu


Isus bate la uşa taEl, e-un tip blond, de-a treişpea. Cu părul gelat şi blugi cu multe fermoare. Ea e pocăită. El, e un tip plin bun simţ, cum rar mai întâlneşti la un liceean din România în 2013. Ea e timidă. Şi sveltă, ca o umbră. Le place să le predic. În pauze mă asaltează. Ea îmi povesteşte că duminică la biserică s-a vorbit despre familie. Despre principiile căminului creştin. El e foarte atent. Eu le zâmbesc.

“De ce nu vii şi tu la biserică la mine?”, îl întreb. El dă din umeri. “Ţi-e ruşine cu Dumnezeu”, continui cu interogatul. “Nu dom’ profesor, dar… nu am timp”. “N-ai timp? Dar când vei da bacu’ la mate’ ai vrea ca Dumnezeu să-şi facă timp să vină lângă tine?”. “O, sigur că da”. “Şi dacă El nu are timp?”. A lăsat capul în jos. N-are răspuns.

Le-am spus tinerilor că Dumnezeu e atemporal. El nu e condiţionat de timp. E peste tot. Oricând. Oriunde. Dar, El îşi face timp pentru noi numai dacă noi ne facem timp pentru El. Dacă îi dedic timp lui Hristos, automat El îşi va petrece timpul cu mine. Dacă nu am timp de Dumnezeu, nici El nu are timp de mine. Timpul “pierdut” cu divinitatea, e timpul “pierdut” de divinitate cu omul. Apocalipsa spune că El cinează numai cu cine are timp de cinat cu El. Cine are lacăt pe odaia inimii cineaza singur.

Din nefericire până şi bisericile nu mai au timp de Dumnezeu. Problemele vieţii, zic fraţii care nu prea mai au timp de adunare. Apoi, la spitale, la examene, la interviuri, la căsătorie, îşi lungesc ochii precum chinezii, aşteptând ca Dumnezeu să apară.

Paolo Coelho spunea că un îndrăgostit întâi petrece 2 minute cu iubita, apoi timp de 3 ore o uită. Mai târziu îşi petrece 3 ore cu ea, şi după 2 minute tot la ea se gândeşte. Timpul ei, zic eu, e de fapt timpul lui.

Când nu ai timp de Dumnezeu înseamnă că nu-L iubeşti. Căci iubeşti ceea ce îi ia locul.

Petreceţi timp cu Hristos. Aici. Acum. Altfel, acolo nu va avea timp de dvs!

de Nicolae Geanta

http://sfaturicrestine.info/n-am-timp-de-dumnezeu/