Nefericiţi în căsnicie


De ce sunt atât de multe familii nefericite? Ce poate duce o familie în pragul falimentului sau chiar la divorţ?

În zilele noastre, din ce în ce mai multe familii ajung în pragul falimentului sau chiar eşuează. Cu mai multe zeci de ani în urmă, situaţiile în care se ajungea la divorţ erau extrem de rare. Acum s-au înmulţit ca ciupercile după ploaie. Oare de ce?

Este edevărat că atunci când două persoane nu se înţeleg, de cele mai multe ori sunt vinovate amândouă. Dar există şi situaţii în care doar unul dintre parteneri duce familia la ruină.Care sunt motivele pentru care mulţi sunt nefericiţi în căsătorie?

  • EGOISMUL este cel mai mare impediment în calea fericirii unui cuplu căsătorit. Mulţi nu vor fi de acord cu această afirmaţie, deoarece este foarte nepopulară. Toţi prietenii, familia şi chiar specialiştii în probleme de familie ne sfătuiesc să căutăm propria fericire, să încercăm să obţinem cît mai mult de la celălalt. În economia lui Dumnezeu, ne spune Tim LaHaye (2002), un renumit consilier marital, „nu obţii nimic încercând să obţii. Modalitatea de a obţine ceva este dăruind.“ Trebuie să avem gândirea lui Hristos, ne spune apostolul Pavel în Filipeni 2:3-4: „Nu faceţi nimic din ambiţie egoistă sau din mândrie, ci, în umilinţă, consideraţi-i pe alţii mai presus decât voi înşivă. Fiecare dintre voi ar trebui să fie preocupat nu doar de interesele lui, ci şi de ale altora.“ Dacă intrăm în căsătorie cu această idee, că nu este datoria partenerului nostru să ne facă fericite, ci să ne concentrăm toată atenţia asupra responsabilităţii noastre de a-l face fericit, vom găsi că acest lucru ne aduce multă împlinire.
  • AŞTEPTĂRILE NEREALISTE. Mulţi tineri se căsătoresc având în minte un anumit model de soţie sau de soţ, reprezentat poate de proprii lui părinţi şi se aşteaptă ca partenerul de căsătorie să se poarte în acelaşi fel. Când acest lucru nu se întâmplă, există dezamăgiri profunde de ambele părţi. Multe schimbări intervin şi odată cu apariţia copiilor. Părinţii tineri se aşteaptă ca toate lucrurile să revină la normal odată ce copilul se naşte, iar când această „normalitate“ întârzie să mai apară apar frustrări şi neînţelegeri cu privire la împărţirea noilor responsabilităţi.
  • NEMULŢUMIREA este o stare ce împiedică multe cupluri să se bucure de relaţia lor. Fericirea adevărată nu depinde de împrejurări, de sentimente sau de alte persoane, este „o stare a inimii, nu o stare de lucruri.“ (Linda Dillow, 2002) Cu toate acestea, puţine cupluri reuşesc să se bucure de relaţia lor indiferent de circumstanţe şi se amăgesc că fericirea lor depinde de contul din bancă sau de marca maşinii pe care o conduc. Adevărul este că, cine nu se ştie bucura de puţine lucruri, va găsi motive de nemulţumire şi atunci când are multe, iar cine aşteaptă perfecţiunea de la partenerul de căsătorie pentru a fi mulţumit nu va avea parte decât de frustrare.
  • STRESUL ŞI ÎNGRIJORAREA au capacitatea de a distruge orice relaţie dacă nu sunt ţinute sub control. Stresul poate avea multe cauze: oboseala, lipsa de timp a celor doi parteneri unul pentru celălalt, conflicte latente, rămase nerezolvate, problemele legate de copii. Există ceva în natura noastră care nu ne lasă să ne bucurăm de momentele când ne merge bine ci ne face să ne îngrijorăm cu privire la ceea ce s-ar putea întâmpla. Motivele de îngrijorare sunt şi ele diverse, pe primul loc fiind banii: cu ce vom plăti chiria luna aceasta? voi avea bani să le cumpăr copiilor de mâncare? Alte motive de îngrijorare ar fi fericirea relaţiei de căsătorie, fidelitatea partenerului, posibilitatea îmbolnăvirii acestuia şi multe altele. Din nou, Dumnezeu ne cere un lucru ieşit din comun, şi anume să nu ne îngrijorăm cu privire la aceste lucruri, pe care oricum nu le putem controla, ci, prin credinţă, să acceptăm faptul că avem un Dumnezeu cu resurse inepuizabile care se poate îngriji de problemele noastre.
  • http://www.intrebariimportante.ro

Care este legenda din spatele obiceiului vopsirii ouălor roşii? Cum şi când a apărut?


Majoritatea gospodinelor se străduiesc să lase  în Joia Mare, orice altă preocupare deoparte pentru a înroşi ouăle. Tradiţia cere ca atunci sa se coloreze ouăle, pentru că astfel, spune lumea, rezistă mai mult si nu se strică.
Cum a apărut însă, acest obicei? Este creştin sau nu? 
Cu siguranţă, obiceiul vospsirii ouălor nu are nimic de-a face cu credinţa creştină autentică, ci este împrumutat de la popoarele necreştine. Deşi nu se cunoaşte cu exactitate cum şi unde a apărut acest obicei, se crede că a apărut la chinezi, cu 2000 de ani înainte de naşterea lui Cristos. Pe atunci, ouăle erau oferite-n dar, fiind considerate simbol al vieţii si al reînnoirii naturii, al echilibrului şi al fecundităţii.
Aşa cum creştinismul a adoptat foarte multe obiceiuri păgâne, care nu au nimic în comun cu credinţa creştină adevărată, a preluat şi acest obicei, explicându-l din perspectiva evenimentelor care au precedat sau au succedat moartea lui Isus pe cruce.
De exemplu, una dintre legende spune că, pe cand Isus era chinuit pe cruce, mama Sa a plecat spre Pilat cu un coşuleţ de ouă, gândind că în acest fel ar putea să-l înduplece pe acesta sa-L ierte pe Fiul Său. Pentru că, la un moment dat a obosit, Maria s-a aşezat la umbra unui copac să se odihnească. Când s-a ridicat, a văzut că ouăle din coş s-au făcut roşii. De îndată şi-a dat seama ca Fiul ei, Isus Cristos, deja murise.
O altă legendă spune că, in ziua răstignirii lui Isus Cristos, toate ouăle din lume s-au înroşit.
Altă poveste spune că însăşi Maica Domnului ar fi pus un coş cu ouă sub crucea pe care Fiul ei era răstignit. Erau ouăle pe care voia sa le dea soldaţilor ca să-i înduplece să aibă milă de Fiul ei. Sângele Mântuitorului, simbol al vieţii, care a curs peste ouăle din coş, le-a înroşit.
In unele zone încă se mai păstrează obiceiul ca dimineaţa, in prima zi de Înviere, întreaga familie să se spele pe faţă cu o cana de apă în care se pun un ou roşu şi un bănuţ. Se crede ca oul roşu are puteri miraculoase, de îndepărtare a răului, a bolilor şi făcăturilor, fiind purtător de bine, sănătate, putere şi noroc.
Acum, rămâne întrebarea: Ar trebui creştinii să înroşească ouă?
Răspunsul sincer şi scurt este: NU! Creştinii ar trebui să înceapă să renunţe la tot ceea ce tradiţia a adunat din păgânism de-a lungul celor două milenii de istorie creştină. Chiar dacă mulţi susţin că nu este nimic vinovat în a înroşi ouă, trebuie să ne aducem aminte de ceea ce spune apostolul Pavel: “Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos“.

gtgospel.wordpress.com

http://www.pasi.ro

Te iubesc! – pe omeneşte


Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Ioan 3:16

Spuneam ieri în meditaţia despre Declaraţii de dragoste în limbi străine că nu e de ajuns să iubeşti ci e nevoie să exprimi dragostea într-un mod pe care celălalt să te înţeleagă. Nu e de prea mare ajutor o dragoste nemărturisită, nedovedită oricât de măreţe sunt sentimentele sau  trăirile celui care iubeşte. Putem vorbi despre dragoste doar când aceasta are o finalitate sau un efect în celălalt.

Există oameni care iubesc sincer dar nu arată asta în nici un fel celuilalt dar cele mai multe cazuri sunt în care oamenii iubesc sincer şi nu ştiu să arate celuilalt dragostea sau o arată într-un limbaj pe care celălalt nu îl poate înţelege generând frustrare şi  duşmănie chiar, se ajunge până acolo că dovezile de iubire sunt interpretate ca sfidare, prostie sau nimicuri. E imperios necesar să arătăm dragostea celor pe care îi iubim dar să o arătăm “în limba lor”.

Dumnezeu avea dragoste pentru noi şi totuşi a ales să exprime această dragoste într-un limbaj pe care noi să îl înţelegem. Putea foarte bine doar să vorbească în limbaj îngeresc sau ceresc, prin prooroci şi profeţi, prin natură, prin frumuseţe şi prin orice are la îndemână dar ştia că suntem limitaţi şi limbajul nostru de iubire e unul uman. Jertfa e limba de comunicare a dragostei lui Dumnezeu către oameni dar şi modalitatea în care oamenii îşi transmit sentimentele de dragoste unii altora.

Toate cele cinci limbaje de iubire descoperite de Chapman sunt sub umbrela jertfei. Cuvintele de apreciere nu ies uşor şi ne costă dacă nu e limbajul nostru, timpul petrecut împreună necesită iar jertfă şi rupere din pasiunile noastre, cadourile la fel sunt jertfă la fel şi serviciile care necesită şi timp şi comunicare, mângâierile , nici ele nu fac excepţie. Toate limbajele acestea sunt sub umbrela jertfei pentru celălalt.

Se vorbeşte mult de Paşte, se ţin slujbe în toate bisericile creştine, se împărtăşesc oamenii, îşi cer iertare, cântă despre jertfă dar puţini realizează că de fapt la Paşte ne amintim şi ascultăm iar şi iar declaraţia de dragoste a lui Dumnezeu pentru om. Puţini oameni aleg să interpreteze aşa sărbătoarea aceasta. Mulţi fac din ea o ocazie de a predica doctrină, alţii fac teologie, alţii fac teatru, alţii scenete şi jocuri, unii fac teatru printre morminte, alţii se exprimă pe stradă cu crucea în spate, unii oameni nu înţeleg nimic dar merg cu mulţimea, alţii condamnă înfantilismul creştinilor dar în realitate este sărbătorită declaraţia supremă de dragoste a lui Dumnezeu faţă de omenire.

Mai mult Domnul Isus a fost pe pământ nu doar ca să ne declare iubirea ci ca să o dovedească şi ca să ne înveţe şi pe noi să iubim. Nu doctrina, nu predicarea, nu teologia sau construcţia de biserici a propulsat atât de mult creştinismul ci o iubire ca a lui Hristos. Primii creştini au ales să iubească ca Hristos şi în faţa unui astfel de model de exprimare a iubirii nimic nu a rezistat. Încercările lui Satan de a opri dragostea asta nu au fost decât curenţi care au purtat-o mai departe şi mai departe.

Iubirea divină e o iubire a faptelor nu a vorbelor. E o iubirea arătată nu doar una declarată. Iubirea divină e jertfitoare şi prin jertfă înţeleg cel mai bine oamenii iubirea. Creştinii datorită jertfei lor au răspândit Evanghelia. S-au jertfit pentru săraci, s-au jertfit pentru văduve şi orfani, s-au jertfit pentru fraţii lor şi nu au pregetat să se jertfească cu viaţa pentru Hristos ca o declaraţie finală de dragoste.

Dacă vrei să-ţi arăţi dragostea pentru cineva o poţi face prin jertfă, renunţare la tine în favoarea sa. E limba în care oamenii înţeleg dragostea. Poţi să faci declaraţii mii, poţi avea doctrine şi teologie, poţi scrie poeme de dragoste, poţi face naveta printre stele sau poţi să te caţări pe munţi dacă nu e jertfă oamenii nu vor înţelege dragostea ce le-o porţi. Dumnezeu ştia asta şi aşa a dovedit dragostea Sa şi ne cere şi nouă tot aşa să ne dovedim dragostea “Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit Eu.

În limba omenească: Te iubesc! se traduce prin Jertfă

Tu cum îţi arăţi iubirea?

http://www.filedinjurnal.ro/te-iubesc-in-limba-omeneasca/

Cu aripi, nu cu coarne


225278_112883962129483_100002236399466_121880_536853_n.jpgIrina, e-o fată deşteaptă de 17 ani. Citeşte autori clasici, poezie de dragoste, filosofie. Îi place să fie excentrică, şi de ceva timp să se poarte emo. Mai mereu îmi pune întrebări. Grele. Ciudate. E la vârsta când caută răspunsuri. Şi-o linie în viaţă.

Ieri m-a întrebat în faţa întregii clase, ce părere am despre reîncarnare. I-am spus din start că-i o idee trăsnită, diabolică. Pentru că noi, oamenii, suntem unici. Ne naştem doar odată, trăim doar odată şi murim doar odată. Dumnezeu ne-a dat posibilitatea ca în viaţa aceasta să trăim frumos. Şi sfânt. Dacă am ratat aici, nu mai avem altă şansă. I-am explicat fetei de ce reîncarnarea e-o filosofie drăcească. Fiindcă Satana ne printează în creier că dacă am gafat în viaţa asta avem posibilitatea să ne reparăm în altă viaţă. Şi cu softul ăsta religios în cap, omul nu caută să „se nască din nou” acum, aici (cum ne-a sfătuit Hristos), nu se pocăieşte de păcatele săvârşite, ci visează la cioara de pe gardul altei vieţi. Poate se va aschimba acolo!

„Eu vreau să mă reîncarnez într-o păsărică. Vreau să zbor”, mi-a mărturisit puştoaica după ce s-a dezis de tot răspunsul meu. „De ce nu-ţi doreşti altceva”. „Păi ce, ar fi ceva mai bun?”. „Da, să-ţi crească aripi de înger!”. „Ei, aş! Ce, se poate?”.

I-am mai spus că atât cât trăiesc pe pământ, oamenii au doar două alternative: să devină îngeri sau demoni! Şi în funcţie de ce trăiesc, aia vor ajunge! E imposibil să trăieşti ca demon şi să ajungi un înger!

M-am gândit apoi că unii oameni nu vor să aibă aripi. Nu vor să fie îngeri. Iar viaţa lor devine infern. Alţii, pur şi simplu îşi taie singuri aripile. Se ciuntesc. Apoi se târăsc. Sau împung. Pentru că celui ce n-are aripi, îi cresc coarne! Cu ele nu va mângâia niciodată. Şi nici nu va zbura.

La ieşirea din clasă, le-am urat liceenilor ce-au asistat uimiţi: „Vă doresc în viaţă să vă crească aripi, nu coarne!”. Aceeaşi dorinţă fierbinte o am şi pentru dumneavostră!

Nicolae Geantă

http://sfaturicrestine.info

Vrei sa stii viitorul ?


Cam asa suna una o intrebare pe care o auzi in fiecare zi, iar aceasta  tenteaza tot mai multi oameni dornici de a-si afla viitorul.
 Daca deschizi radioul dimineata, daca citesti ziarul, daca pornesti tv…peste tot aceeasi intrebare:
„vrei sa stii ce fel de zi vei avea astazi?….atunci sa vedem ce spun astrele!”.
Din pacate, aud tot mai multi crestini care dimineata isi citesc horoscopul sa vada ce este scris pentru zodia lor.
Pacat si zic iarasi pacat!
A incerca sa vezi ce-ti ofera viitorul prin zodiac, ghicitoare sau alte modalitati de acest gen, este un mare pacat.
Iosia a devenit  imparat la opt ani si a fost unul din imparatii care a cautat sa faca, tot ce este bine inaintea Domnului.A nimicit toti idolii si dumnezei inchinati lui Baal. A izgonit pe preotii care ardeau tamaie pe inaltimi in cetatile lui Iuda si pe toti cei care  aduceau tamaie lui Baal, soarelui, lunii, zodiilor şi întregii oştiri a cerurilor.Poporul s-a departat de Dumnezeul adevarat si s-a inchinat altor dumnezei.
In Deuteronom 18:14, sta scris: „Căci neamurile acelea pe care le vei izgoni, ascultă de cei ce citesc în stele şi de ghicitori; dar ţie, Domnul Dumnezeul tău nu-ţi îngăduie lucrul acesta” iar in  Isaia 44:25

„Eu zădărnicesc semnele prorocilor mincinoşi şi arăt ca înşelători peghicitori; fac pe cei înţelepţi să dea înapoi şi le prefac ştiinţa în nebunie”
Daca era Dumnezeu de acord cu aceste lucruri, credeti ca era atat de suparat pe cei care se indeletniceau cu acestea????
Deuteronomul 18:10-12

„Să nu fie la tine nimeni care să-şi treacă pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meşteşugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor,de descântător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morţi. Căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului; şi din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul Dumnezeul tău pe aceste neamuri dinaintea ta”
Tot ceea ce uraste Dumnezeu, vine de la cel rau. Satan este in spatele tuturor acestor lucruri iar ceea ce vine de la el duce la moarte.Ca sa-ti sti viitorul, nu trebuie sa vezi ce spune horoscopul, nu trebuie sa mergi la vecina  langa tine sa iti ghiceasca in cafea, nu trebuie sa mergi la vreo ghicitoare….viitorul e in mana ta.
Tu iti hotarasti singur viitorul !
Crezi ca e nevoie de vreun horoscop sau de vreo ghicitoare sa iti spuna unde iti vei petrece vesnicia?
In Iosua 24 versetul 15 scrie: alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi…..!
In functie de slujirea  pe care o aduci ASTAZI, in functie de Dumnezeul la care te inchini….asa vei petrece si vesnicia.
Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa veşnică
Matei 25:46
EXISTA UN SINGUR DUMNEZEU CARUIA TREBUIE SA NE INCHINAM !
Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos.
2 Timotei 2:5
Alege astazi sa slujesti Acestui Dumnezeu si vei fi binecuvantat pe pamant, iar viitorul  iti va fi asigurat!