Tehnologia zilelor noastre are avantajele ei şi totodată, dezavantajele ei. Nu spun că e un lucru rău să lucrăm în domeniul internetului (mai ales atunci când faci ceva pentru slava lui Dumnezeu), pentru că şi noi (echipa) încercăm să facem acelaşi lucru prin ceea ce scriem spre folosul altora (vizitatorilor noştri). Recent am vizionat un video-clip în regia lui Adi Gliga care m-a pus mult pe gânduri. Este vorba despre decizia multora, acelora care au sănătate în trup, să “meargă la biserică”, dar acasă, în faţa calculatorului sau laptopului. Multe dintre biserici au programe care se transmit live, însă acestea au fost făcute cu scopul de a ajunge mai mult la persoanele bolnave (aceia care nu pot deloc să ajungă în casa de rugăciune).Mulţi dintre “pocăiţi” gândesc că dacă vor viziona programul live într-o duminică dimineaţa, echivalează cu mersul sau prezenţa lor în biserică. Partea dureroasă este că nu. Dacă Dumnezeu ţi-a dat sănătate, de ce nu vrei să o foloseşti în scopul tău mai ales, acela de a-ţi mântui sufletul şi de a creşte spiritual, a creşte în credinţă. “Căci mai mult face o zi în curţile Tale decât o mie în altă parte; eu vreau mai bine să stau în pragul Casei Dumnezeului meu, decât să locuiesc în corturile răutăţii!” (Psalmul 84:10).
Categorie: EDITORIALE
Lucrarea Duhului Sfant
Odata cu coborarea Duhului Sfant in Ierusalim se pune baza Bisericii lui Isus Cristos. Duhul Sfant se coboara peste ucenici si incep sa vorbeasca in alte limbi asa cum le da Duhul ,in limba celor care erau atunci in Ierusalim. Petru are un mesaj minunat la care se intorc la Dumnezeu in ziua aceea 3000 de oameni si devin crestini. Primii crestini (Biserica primara) ar trebui sa fie un model pentru crestinii din toate veacurile. Sunt cativa pasi pentru ca un om sa devina crestin care sunt subliniati aici de apostolul Luca care a scris cartea Faptele Apostolilor. Acesti pasi ar trebui sa se gaseasca in viata fiecarui mantuit crestin. Stim ca oamenii care L-au acceptat pe Domnul Isus in viata lor ca Mantuitor au fost uniti impreuna in ziua cinzecimii de catre Duhul Sfant, care s-a coborat peste ei, formand atunci prima Biserica crestina care, cu ajutorul Lui Dumnezeu, s-a raspandit peste veacuri in toate timpurile pana in ziua de azi. Ca sa putem afla raspunsul la intrebarea “Cum sa fim mantuiti?”, putem sa privim la felul cum au fost mantuiti primii crestini si uitandu-ne la treptele pe care le-au urcat ei pe calea mantuirii, sa luam aminte si sa calcam pe aceleasi urme. Dumnezeu a trasat un proiect clar pentru oamenii secolului XXI in sensul acesta. Sa privim pasii care-i traseaza Biblia pentru a deveni membru al Bisericii lui Cristos sau a fi mantuit. Sa privim la textul din Fp.Ap.2: 22-47, care reprezinta nasterea primei Biserici crestine si de unde ar trebui sa se inspire orice Biserica crestina: 1.Credinta in Domnul Isus ca Mantuitor sau in Evanghelie Evanghelia reprezinta vestea buna prin faptul ca Dumnezeu a dat, in dragostea Lui nemarginita, ce a avut mai scump, pe singurul Lui Fiu Isus Cristos, sa moara pentru pacatele noastre ale tuturor, pentru ca pedeapsa ce trebuia sa cada asupra noastra, a oamenilor, sa cada asupra lui Dumnezeu, prin moartea Domnului Isus pe cruce la Golgota (Ioan 3:16-18; Efeseni 1:7-10,ectc). Si in textul din care ne inspiram vedem caci Petru prezinta oamenilor in Ierusalim Evanghelia aceasta, vestea buna ca si ei pot fi iertati prin jertfa Mantuitorului pe care, prin pacatele lor, L-au rastignit acolo, la Golgota. Asa cum am vorbit in capitolul despre mantuire, nici un om de pe pamant nu este fara pacat, deci Isus murind pentru toti oamenii. Important este ca ascultatorii sa-si de-a seama ca sunt pacatosi si, din acel moment, sa accepte sa-si schimbe mentalitatea . Lucrarea aceasta se face cu ajutorul Duhului Sfant si cu acceptul omului. Acest lucru il putem vedea deslusit in momentul in care Domnul Isus sta de vorba cu Nicodim, un fruntas al iudeilor (Ioan 3:1-13). Domnul ii explica lui Nicodim necesitatea schimbarii vietii si a procesului nasterii din nou pentru a putea intra in Imparatia lui Dumnezeu . Acest lucru se realizeaza prin nasterea din apa (reprezinta in sens spiritual acceptarea cuvantului sau evangheliei ) si din Duh (reprezinta lucrarea ce o face Duhul Sfant in viata omului care accepta cuvantul prin descoperirea pacatului si calauzirea pe mai departe in calea lui Dumnezeu spre o noua viata). Multi dintre oamenii zilelor noastre nu accepta Cuvantul lui Dumnezeu in viata lor. In Ierusalim si, dealtfel, in toata Biblia, sunt exemple care arata impietrirea oamenilor atunci cand este vorba sa primeasca pe Domnul Isus in inima lor. Asa cum am mai spus, toti acestia vor ajunge, prin propria lor decizie. in pedeapsa vesnica. Totusi, exista si o categorie de oameni, care accepta adevarul in inimile lor precum si schimbarea pe care Duhul Sfant o lucreaza in vietile lor. Impreuna cu aceasta ultima categorie, sa mergem mai departe, sa vedem care le este felul de viata si sa luam aminte la pasii lor pe calea mantuirii. Doar calcand pe aceasta cale, trasata de Dumnezeu, putem sa fim mantuiti. 2. Pocaiti-va Ceea ce cere Petru celor 3000 de oameni care L-au acceptat pe Domnul Isus in viata lor, este sa intre in Biserica Domnului. Dumnezeu are planul de a include credinciosii din toate timpurile in Biserica Sa, iar proiectul Lui nu se schimba pentru ca, asa cum am discutat la “Nevoia unui plan de mantuire”, nimeni nu poate schimba proiectul lui Dumnezeu. Fiecare din acesti pasi, au o importanta majora in planul lui Dumnezeu, iar ordinea lor nu se poate schimba. Pocainta este un proces continuu in viata omului si ea este caracterizata de trei factori principali: a. Recunoasterea pacatului Ca si in textul de unde ne inspiram, oamenii sunt strapunsi in inima de descoperirea pacatului din viata lor, prin lucrarea Duhului Sfant, recunoscandu-si starea.Un alt exemplu ar fi acela al lui Isaia care, in prezenta Domnului spune :” Doamne sunt un om cu buze necurate si stau in mijlocul unui popor tot cu buze necurate (Isaia 6:5)”. Mai exista multe alte exemple de credinciosi in Cuvantul lui Dumnezeu care, intr-un un anumit moment critic in viata lor si-au recunoscut pacatul si s-au intors la Dumnezeu. Printre acestia putem aminti pe Pavel, Maria Magdalena, Lidia din Filipi, etc. In zilele nostre, este foarte greu ca oamenii sa renunte la statutul lor social, sau religios, la starea lor de mandrie, sau la pacatele care le tin viata legata, ca : minciuna, furtul, alcoolismul, idolatria, barfa si alte lucruri pe care Biblia le descopere ca pacate ce robesc oamenii (Galateni 5:16-21; 1 Cor.3:3, Efeseni 5:3etc); fiind robiti de aceste lanturi, foarte multi oameni nu accepta mantuirea lui Dumnezeu in viata lor. b.Marturisirea pacatului Daca este greu sa-ti recunosti pacatul, cu atat mai greu este sa ti-l marturisesti; la fel, insa, cazurile descrise mai sus Isaia, Pavel, Maria Magdalena, Petru, cei 3000 de oameni de la Ziua Cinzecimii, isi recunosc starea. Chiar si psalmistul indeamna, prin Psalmul 32 :3-5, sa venim inaintea Domnului cu starea noastra si El are putere sa ne curateasca de orice pacat. c. Renuntarea la pacat Dupa ce ne-am marturisit pacatul, urmeaza renuntarea la pacat. Domnul Isus ii spune femeii prinse in preacurvie : “Pacatele iti sunt iertate; du-te si sa nu mai pacatuiesti (Ioan 8:11); Isaia, de asemenea, indeamna la renuntarea la pacat( Isaia 1:16) si, de altfel, in toata Biblia, Dumnezeu indeamna omul la pocainta. Procesul de pocainta incepe din momentul acceptarii Evangheliei in viata omului si continua pe tot parcursul vietii credinciosului. Putem intelege acest lucru prin urmatorul tablou : Sa ne imaginam viata unui om, ca a unui om care este imbracat in haine albe in fiecare zi. Aceste haine, reprezinta spiritual curatirea facuta de sangele Domnului Isus in viata noastra. Sa spunem ca acest om trebuie sa umble zilnic prin lumea aceasta si, ca sa poata supravietui, trebuie sa mearga la lucru, la cumparaturi, sau in alta parte . Avand in vedere ca acest om, iesind afara din casa, ajunge sa-si murdareasca hainele luand contact cu noroiul, praful si ploaia de afara, va trebui sa-si curete hainele. In fiecare seara, venind acasa, omul nostru isi va curati frumos hainele, pentru ca, a doua zi, sa poata fi din nou curat si cu hainele albe. Acest tablou nu reprezinta altceva decat viata crestinului traind in lumea aceasta. Crestinul, in fiecare zi, este nevoit sa umble pe acest pamant cu scopul de a supravietui si de a-L marturisi pe Domnul Isus pentru ca Imparatia Lui sa ajunga in cat mai multe inimi si cat mai multi oameni sa fie mantuiti.Umbland intr-o lume plina de pacate, este cu neputinta sa nu pacatuim .Dar, indata ce realizam ca am pacatuit, vom cere iertare Domnului Isus, Mantuitorul si Cel care are puterea sa ne curateasca de orice pacat. Avem sansa aceasta extraordinara ca ori de cate ori am pacatuit si ne-am murdarit hainele albe primite la inceput de drum, cand L-am acceptat pe Isus in viata noastra, sa le curatim din nou (1Ioan2:1). 3. Si fiecare din voi sa fie botezati (Fp Ap 2:38)
Esenţa rugăciunii
În lumea spirituală, pentru noi, oamenii, rugăciunea este o forţă mai mare decât cuvântul.
Ca să înţelegem mai bine de ce rugăciunea e mai cu efect decât cuvântul direct, mă voi folosi de un exemplu din legile radioului. Mesajele care se pot transmite la mare distanţă, la orice punct de pe glob, nu se transmit pe undele lungi (în linie dreaptă), ci pe unde scurte, pe cale indirectă. Undele scurte mai întâi sunt proiectate la mare înălţime în ionosferă, strat electromagnetic care inconjoară pământul, şi de aici undele radio mult intensificate sunt proiectate pe orice punct de pe glob. Undele directe nu se propagă departe, căci mergând în linie dreaptă, se lovesc de obstacole din jur: case, păduri, munţi, etc. Rugăciunile sunt undele spirituale cu forţă de emisie mult mai mare decât orice post de emisie radio, pentru că ele provin de la o sursă energetică spirituală care imprimă undelor ei o viteză mult mai mare ca a undelor radio (care practic se propagă cu viteza luminii).
Undele spirituale ale rugăciunii se propagă cu viteza gândului. Aceasta este viteza sufletului în spaţiul cosmic. Aşa rezultă din cartea Eclesiastului unde citim: “Dumnezeu a aşezat în noi şi gândul veşniciei” (Ecl. 3:11).
De la cel ce emite prin rugă cu credinţă, undele spirituale ale rugăciunii străbat cosmosul până în faţa tronului slavei lui Dumnezeu (Apocalipsa 5:8), şi de acolo, din zona de cea mai mare tensiune spirituală, undele rugăciunii infinit amplificate, purtând pecetea lui Dumnezeu, ajung acolo unde au fost destinate. (Daniel 10:12)
Aşadar, dacă vrei să spui ceva cuiva, în aşa fel ca să nu se uite, ci să rezolve, spune-I lui Dumnezeu să-i comunice. Şi Dumnezeu o va face. Dacă vrei ca cineva să se pocăiască, roagă-te zilnic pentru el pe nume, chiar cu mult timp înainte de a-i vorbi personal.
Poate în această legătura de idei se înţelege mai bine ce spune apostolul Pavel inspirat de Dumnezeu: “Împăraţia lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în putere” (1 Corinteni 4:20).
Experienta inselatoare a miraculosului
Romanii sunt superstitiosi. Nu stiu daca se nasc asa sau devin asa prin indoctrinare culturala , dar, cu siguranta, suntem o natie lesne crezatoare de bazaconii, de senzational si ne place tot ce miroase a scandal. Suntem atrasi de ceea ce nu intelegem si nu cautam, neaparat, sa pricepem cum functioneaza lucrurile, cat suntem interesati de experienta senzoriala, de momentul in sine si suntem flamanzi dupa miracole, semne, minuni si tot ce vine la pachet cu descoperirea lumii nevazute.
In zi de sarbatoare a sfintilor, mii de credinciosi se ingramadesc sa le pupe moastele, sa ia apa sfintita de la nu stiu ce izvor al tamaduirii, sa puna si ei mana, daca se poate, pe sfintenia sfantului sarbatorit si sa li se intample ceva ce nu Ii s-a mai intamplat niciodata. Un miracol, o revelatie, o stare generala de bine. Nu conteaza, neaparat, ce anume, doar sa fie ceva de neexplicat, transcendent, metafizic.
Alti credinciosi care se cred – din pacate – mai buni decat iubitorii de moaste, alearga ca disperatii cand aud ca un “vindecator” vine in nu stiu ce biserica pentru a predica. Nu predicarea ii atrage, ci miracolul. Uita repede ce le-a spus “vindecatorul” din Biblie; pe ei ii intereseaza supranaturalul. Se uita unul la altul si se intreaba: “a vindecat-o?” Un gura casca raspunde: “cum sa nu, frate, uite, merge pe picioarele ei.” Un alt pitigoi se baga si el in discutie: “Nu a vindecat-o frate, ca doar pe picioarele ei venise, dar parca merge ceva mai bine. Slava Domnului! Tot e bun. Mare dar are fratele asta.”
Goana dupa senzational risca sa deposedeze bisericile noastre de fundamentul scriptural. Credem in minuni, credem in puterea lui Dumnezeu si in manifestarile supranaturale ale Duhului, credem in darurile Duhului si in tot ce au spus prorocii, credem ca Dumnezeu lucreaza si astazi cu putere, dar nu credem ca scopul cautarilor noastre sunt minunile. Iudeii cauta minuni si grecii intelepciune, dar Biserica trebuie sa il caute pe Hristos si Adevarul Lui. Ce folos sa-ti scalzi ochii in supranatural si sa ramai acelasi om netransformat, vechi, firesc, nemantuit? Am vazut gloate insetate dupa senzational, care s-ar imbranci crestineste pentru a prinde un loc cat mai aproape de “scena”, ca sa vada si sa auda cu urechile lor ce se intampla, live, necenzurat. Adrenalina le da ravna crestineasca.
Au venit multi si dupa Domnul Isus, dar nu pentru a-I auzi Cuvantul, ci pentru ca au mancat paine si peste si s-au saturat. Unii ii cereau sa faca minuni la comanda, altii semne, ca sa se convinga ca vine din cer, altii sa se pogoare de pe cruce, pentru a crede in El sau sa ghiceasca, daca e proroc, cine este cel mai bun palmuitor. Au crezut ca Isus este globul lor de cristal sau, poate, bufonul lor. Cat de mult s-au inselat! Isus nu a venit sa imprastie minuni la comanda omului si nici sa-i atraga pe oameni prin miracole. Daca ar fi dorit asta s-ar fi aruncat de pe streasina Templului, le-ar fi spus celor vindecati sa strige in gura mare – paradoxal, El le-a spus sa nu spuna nimanui despre ce li s-a intamplat – si ar fi stat pe prima pagina a stirilor mondene prin numerele Lui de magie. Dar, pentru Isus, miracolele nu au fost un scop in sine, ci doar mijloace de a intampina nevoile oamenilor si de a le arata har, indurare, mila, bunavointa si iubire. Intotdeauna Isus i-a adus pe oameni la Adevar si si-a manifestat puterea pentru ca acestia sa cunoasca Adevarul.
O viata schimbata este cea mai mare minune. Daca oamenii ar alerga dupa astfel de minuni, probabil ca bisericile noastre ar avea amvoane in flacari si slujbe glorioase. Din pacate, credinciosii nostri cauta vindecari, prorocii, exorcizari si alte manifestari supranaturale, dar nu vor sa-L lase pe Dumnezeu sa le schimbe propria viata. Discuta vreo saptamana despre ce s-a intamplat si isi vad mai departe de viata, netulburati, neschimbati, dar cu experienta inselatoare a “miraculosului”.
Ai un minut sa discutam?
Alergam ca niste nebuni, dintr-o parte in alata, fara sa realizam ca in jurul nostru sunt oameni care au nevoie de ajutorul nostru. Fiind cetateni intr-o comunitate globala, prestigiul alesilor pare sa fie mult mai important decat relatiile obisnuite pe care trebuie sa le dezvoltam atunci cand sustinem ca suntem membrii ai Bisericii lui Cristos. Ma intreb, in timp ce priviti asupra acestui editorial, cand a fost ultima oara cand ati vorbit cu o persoana din biserica dumneavoastra? Cand a fost ultima oara cand v-ati oprit din spectacolul supersitios pentru a ajuta un frate sau o sora care se lupta cu problemele unei generatii schimbatoare? Cand a fost ultima oara cand v-ati decis sa ajutati o persoana care este in cautarea mesajului pe care l-ati descoperit atunci cand cineva a impartasit cu dumneavoastra cel mai important mesaj existen in universul nostru (Evanghelia lui Cristos).
Deseori ma intreb care este motivul pentru care ne-am oprit din a investii in relatiile prieteniilor nostri (care sunt frati si surori in trupul lui Cristos)? Recenta carte, `Costul Uceniciei’ (de Dietrich Bohenfoer) este o carte perfecta pentru o genratatie atat de debusolata precum ceea in care ne regasim cu totii. Se pare ca o relatie autentica necesista persoane care sunt devotate, cu maxima atentie, persoanei Domnului Isus Cristos si inradacinati in Cuvantul vietii, adica Cuvantul lui Dumnezeu.
Pentru Pavel (in 2 Timotei) relatia acetuia cu tanraul Timotei a fost o relatie autentica, o relatie in care ambele persoane au investit nu doar in a se adanci in nemarginita cunoastere a Fiului lui Dumnezeu (Cristos), dar si in incurajarea fratilor care formau Biserica lui Crostos. In zilele noastre, tanjim neincetat dupa acest aspect relational pe care Pavel l-a avut fata de tanarul Timotei. Mai mult, saturatii fiind de esecurile pastoresti si de strigatele celor care tanjec dupa faima si celebritate, dorim sa marturisim aceasi intensitate relationala pe care Biserica din Tesalonic (1 Tes 1) a marturisit-o atunci cand a descoperit mesajul Evangheliei. Aceasta Biserica devenise un trofeu al dragostei fratesti, al iubirii nemarginite fata de cei pierduti, motivand ca urmare alte biserici. Mesjul Evangheliei a devenit mesajul acestora. Cristos! Cristos a fost mesajul acestei biserici antice, atat in relatile acestora cu Dumnezeu cat si fata de cei care venau sa se inchine in mijlocul acestora. Biserica din Tesalonic este o biserica obisnuita dar care detine cu un mesaj deosebit. Aceasta este definita unei biserici care doreste sa investeasca in membrii acesteia.
`Ai un minut sa discutam despre Cristos?` ar trebui sa fie intentia fiecarui crestin care sustine ca este un crestin adevarat. Daca nu avem timp sa impartasim ceea ce am invatat din Cuvantul lui Dumnezeu, ceea ce am experimentat prin aplicarea acestui Cuvant Sfant, ceea ce am marturisit in viata altora care traiesc in conformitate cu Cuvantul lui Dumnezeu, atunci cred ca trebuie sa reconfiguram scopul pentru care sustinem ca suntem crestini sau urmasi ai lui Cristos. Cu stima si respect,
Cosmin Pascu
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 