In ce fel de probleme apelez eu la Dumnezeu? Cand Il bagi pe Dumnezeu in seama? Cand vorbesti cu El, cand iti faci timp pentru persoana Sa? Dimineata, in timpul zilei sau seara? Dumnezeu vrea sa fim mereu a-I Sai. Ne vrea pentru El, El este un Dumnezeu gelos dar nu si egoist. El vrea ca inima noastra sa-I apartina, vrea sa lucreze in noi. Vrea sa ne transforme. si sa ne invete sa stam langa El.
Timpul pentru care trebuie sa te straduiesti sa-ti faci timp, este acela in care stai de vorba cu Creatorul. Aceasta relatie Creator-oameni, ar trebui sa primeze in sfera relatiilor noastre, si mai mult sa stea in centrul vietii noastre. O relatie reprezinta legatura dintre doi sau mai multi oameni sau doua sau mai multe lucruri. Exact cum pentru un cuplu relatia dintre cele doua parti reprezinta legatura dintre ele, tot la fel de importanta este si legatura (relatia) dintre Creator si om.
Aceasta relatie marcheaza (determina) sensul vietii noastre, ne marcheaza personalitatea si caracterul, si ne da bucuria de zi cu zi. Ne face sa intelegem mai bine intentiile Creatorului si sa vedem dincolo de preconceptiile noastre asupra lui Dumnezeu si a lumii spirituale.
Ideea este ca, doar o viata ai pe acest pamant, dar ai doua cai. Relatia ta personala cu Creatorul va da sensul acestei vieti si te va purta pe calea catre El.
Mai direct spus, ai o viata si doua cai, incotro navighezi?
Categorie: EDITORIALE
12 feluri în care îi poţi arăta respect soţului tău
Bărbaţii ar prefera să se simtă mai degrabă neiubiţi decât nerespectaţi sau luaţi în batjocură, acesta este unul dintre principiile în favoarea căruia pledează cartea ”Doar pentru ea” , scrisă de Shaunti şi Jeff Feldhahn.
O idee cu rezonanţă biblică, intuitivă pentru multe femei dar care, adesea, nu este înţeleasă la nivel practic. Acesta este şi motivul pentru care Lindsey Holcomb semnează un editorial în care prezintă 12 căi de a-i arăta soţului că îl respecţi.
Emerson și Sarah Eggerichs, vorbitori internaționali pe teme de familie, consideră că ceea ce o motivează cel mai bine pe o femeie este dragostea și ceea ce îl motivează cel mai bine pe un bărbat este respectul. Cercetările lor, realizate pe 7.000 de persoane, arată că în timpul conflictului un bărbat reacționează adesea la ceea ce consideră a fi lipsă de respect, iar soția reacționează cel mai frecvent la sentimentul că nu e iubită: 83% dintre bărbați se simt nerespectați în timpul unui conflict și 72% dintre femei se simt neiubite. „Deși noi toți avem nevoie în mod egal de dragoste și respect, nevoia resimțită în timpul unui conflict diferă, și această diferență este precum diferența rozului de albastru,” concluzionează cei doi.
Soţiile sunt chemate să îşi iubească soţii, acceptându-i şi respectându-le chemarea naturală și rolul de lider pe care aceștia le au în familie, spune și Holcomb. Soţiile însă sunt adesea ispitite să îşi evite soţul atunci când acesta greşeşte sau să îl lipsească de ceea ce îl face să se simtă bărbat – respectul.
Respectul este unul dinte elementele cel mai dificil de construit, însă cel mai uşor de dărâmat, mai ales în contextul unei familii în care idealurile biblice nu sunt respectate “natural”, susţine Holcomb. Este uşor să îţi respecţi soţul atunci când te iubeşte așa cum ai nevoie, însă soţiile sunt chemate să îşi respecte soţii chiar şi atunci când acesta nu este întocmai la înălțimea așteptărilor (nu în sensul tolerării vreunei forme de abuz, n.r.).
Holcomb propune, în editorialul semnat pe marshill.com, 12 modalităţi prin care o soţie credincioasă îi poate arăta soţului ei că îl respectă.
1. Spune-i că îl respecţi. Menţionează în mod explicit ce este ceea ce respecţi la el.
2. Cere-i iertare atunci când ai greşit. O astfel de atitudine te îndreptăţeşte să te aştepţi ca şi el să-şi ceară iertare atunci când greşeşte.
3. Cere-i opinia atunci când ai de luat o decizie. Împărtăşeşte-i gândurile tale şi luaţi hotărâri împreună.
4. Roagă-te cu sinceritate pentru soţul tău. Unele femei au o predispoziţie de a-i instrui pe ceilalţi şi pot deveni sâcâitoare. Înlocuiește reproşurile cu rugăciuni.
5. Vorbeşte cu amabilitate şi cu dragoste despre soţul tău în faţa familiei, a copiilor şi a prietenilor.
6. Laudă fiecare lucru bun pe care îl vezi la el. Exprimă verbal aprecierea pe care o ai pentru felul în care vezi că își lasă inima și comportamentul modelate în bine.
7. Ascultă-l atunci când vorbeşte cu tine. Nu îl îndepărta.
8. Fii conştientă de „puterea limbii”. Evită sarcasmul, agresivitatea pasivă, sau observaţiile acide şi critica.
9. Păstrează-ți aşteptările înalte de la el. Şi Dumnezeu are aşteptări înalte cu privire la noi.
10. Spune-i ce gândeşti şi ce simţi. E ceva care stimulează încrederea şi comunicarea sănătoasă.
11. Străduiește-te să descoperi și să înțelegi cum să ai grijă de soţul tău şi cum să îi faci bine.
12. Fii sinceră şi recunoaște în faţa soţului tău dacă nu l-ai respectat. Şi cere-I lui Dumnezeu să te ajute să-ți schimbi predispoziția.
Citeşte mai mult: Flacăra Închinării » 12 feluri în care îi poţi arăta respect soţului tău
Prietenie pe „invisible”
Pe Facebook media de prieteni este de peste 150, unii au 10-15, alţii 3000-4000. O elevă de-a mea are 1700. Cel mai bătrân utilizator, Yve Bean, din Bradford, UK, 102 ani la logare în 2008, a strâns 4962 de prieteni până în 2010. Apoi a plecat acolo unde Facebook nu va mai putea influenţa pe nimeni. Câţi credeţi că au vizitat-o la înmormântare? Nimeni…
Cum e să ai 500 de prieteni. Dar 1700? Dvs câţi aveţi? 50, 150? Sigur vă sunt prieteni? Că eu abia am vreo cinci. Se spune că odată, Socrate a fost vizitat de un ucenic. „Aşa casă mică aveţi maestre?”, a înrebat mirat acesta, ştiind reputaţia înţeleptului. „Măcar s-o umplu cu prieteni!”, a fost replica.
E o minciună să crezi că ai 1700 de prieteni. Sau chiar 100. Fără să-i fi văzut vreodată.
O fată creştină a avut accident. „Am avut 600 de prieteni, i-a zis păstorului, şi nici unul nu a venit la spital să mă vadă!”.
Prietenia nu-i când stai să spui poveşti, ci când cari poveri. Prietenia e când şti să plângi lângă coleg, când rupi sanswich-ul cu el (mie la liceu un coleg, Guşter îl chema, îmi dădea zilnic un sandwich). Prietenia e să-ţi dea haina cea bună, pantofii, cheia de la casă (aşa a dorit un coleg de facultate de-al meu care stă în Bucureşti).
Am văzut, de 1 Martie 2012, nişte fete prin oraş, cu garoafe. „Aţi primit flori de la băieţi?”. „Aş, de unde domn’ profesor, ni le-am făcut cadou între noi”. Şi fiecare avea un… prieten!
Când eram în clasa XII-a aveam o prietenă de-a X-a. Eu jucam fotbal la juniori republicani în Divizia A. Plecam de la 5,30 de acasă şi veneam seara la 19. De la 13 la 15, zi de zi, o luam de la liceu, şi-o duceam la pregătire la mate. Părinţii mei erau săraci, şi îmi dădeau câte 5 sau 10 lei pe zi, bani cu care nu puteam să-mi iau mai mult de 2 pateuri şi-un iaurt, sau maxim o ciorbă la cantină. Ştiţi ce făceam? Răbdam de foame şi-o duceam pe fată la Cofetărie. Sau, îi cumpăram câte un trandafir. Ori o păpuşă! Ciocolăţi nu erau atunci!
Când am spus întâmplarea asta unor tineri, şi le-am zis că ei azi sunt zgârciţi, un flăcău de vreo 19 ani a râs:„Păi, ce să le mai dăm domn’ profesor prăjituri, nu vedeţi că sunt grase! Ţinem la silueta lor”. „Mă gândeam că vreţi să nu facă diabet”, i-am replicat.
Facebook-ul oferă prietenii zgârcite. Trandafiri frumoşi, dar virtuali. Nu costă nimic. Dar nici nu miros! SMS furate, fără pic de sentiment. Declaraţi downlaudate. Fără inimă în ele. Unele şi fără cap.
Voi, ştiţi ce e prietenia? Nu numai cu fetele, ci şi cu camarazii voştrii. Pe Facebook nu-i găsiţi. Pe cei lângă care să plângi, pe care să te sprijini…
Prietenii de acolo te pot nenoroci. Solomon spune în Proverbe 18:24 „Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui, dar este un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate”. Hristos să vă fie prieten. Amin?
De aceea, la biserică e bine ca după program să nu fiţi în secunda doi în stradă, la maşini. Mai staţi afară în curte, mai beţi un ceai, o cafea, în holul bisericii. La Cireşarii, după fiecare eveniment se dă ceai şi biscuiţi. Nu pleacă nimeni… Faceţi-vă prietenii la biserică. Vă spun că va fi frumos. Şi fără regrete. Aici se leagă rănile. Şi se închid. Aici să faceţi nunţile! (va urma)
Nicolae Geantă
http://neclintit.com/2012/05/21/prietenie-pe-invisible-nicolae-geanta/
Încercarea dragostei în cuplul creștin
Un tânăr din Virginia a rămas alături de viitoarea lui soție după ce aceasta a devenit complet paralizată în urma unui accident stupid, survenit chiar înainte de ziua nunții!
Cuplurile proaspăt căsătorite experimentează provocări după ce pășesc împreună la altar. Dar dedicarea unui tânăr cuplu din Virginia a fost pusă la test încă înainte ca cei doi să spună ”Da”.
Viețile celor doi tineri,Rachelle Friedman și Chris Chapman, au fost dramatic schimbate atunci când, în timpul petrecerii burlacilor ce a avut loc pe 23 mai, un șir dramatic de evenimente a făcut ca Rachelle să rămână paralizată.
În timp ce se afla la petrecere, fata, împreună cu domnișoarele ei de onoare, au decis să meargă să înnoate în piscina din spatele casei. La mometul acela, cea mai bună prietenă a ei a împins-o, în joacă, în apă.
”Prietena mea cea mai bună – și ea continuă să îmi fie astfel și după tot ce s-a întâmplat – m-a împins, în glumă, un gest ce l-am făcut probabil de un milion de ori înainte”, declară tânăra de doar 25 de ani pentru reporterul de la ABC News.
”Aproape instant m-am blocat și nu am mai putut să mă mișc. Uimitor, nu m-am panicat. Oarecum știam ce mi se întamplase, așa că, atunci când apa m-a ridicat la suprafață, am strigat `ajutor` și atunci prietenele mele au sunat la 9-1-1”.
Deși accidentul celei ce urma să-i devină mireasă a pus stăpânire pe întreg corpul acesteia, logodnicul ei a continuat să îi rămână aproape. Cei doi mărturisesc că, deși stilul lor de viață s-a schimbat total, ei continuă să își fie dedicați unul altuia.
”Știm că suntem un cuplu puternic, iar după ce am fost afectată de accident niciodată nu mi-a trecut prin minte că el va pleca din această cauză,” spune Rachelle. ”Și după ce am început terapia și am vorbit cu câțiva doctori, se pare că cel numărul celor ce își părăsesc partenerul ce a fost rănit este de cel puțin 50%”.
”Facem tot ce putem pentru a ne menține viața pe care o aveam. Doar că este diferit,” spune Chris. ”Este adaptată. Poate că durează mai mult să facem anumite lucruri, dar ținem lucrurile cât de aproape putem.”
Cei doi îndrăgostiți au fost nevoiți să își amâne nunta. Dacă cuplul s-ar căsători acum, salariile lor combinate ar face ca Rachelle să nu mai fie eligibilă pentru asigurarea medicală de care ea se folosește pentru a plăti pentru tratament și îngrijire.
Cuplul afirmă că dorește să rezolve problema asigurării înainte de a păși la altar.
”Mereu m-am temut de faptul că ceva va distruge lumea mea perfectă,” spune Rachelle. ”Dar am învățat că, indiferent că lucrurile se schimbă, încă poți face ca lumea ta să fie perfectă.”
Dragii noștri îndrăgostiți, cuplul acesta ne dă un exemplu perfect a ceea ce înseamnă familia creștină. Încă înainte de a păși la altar facem ne luăm angajamentul ferm de a ne fi aproape în orice circumstanțe, la bine și la rău, până când moartea ne va despărți. Iar dacă viața ne va lovi greu, iar persoana iubită va depinde de noi, ne vom purta în continuare ca și când am fi una, slujind cu dragoste și continuând să ne bucurăm unul de celălalt. Dragostea ne va fi testată, încercările vor veni peste noi, dar cei doi vor continua să fie una până la capăt. Dumnezeu să ne ajute la aceasta!
http://neclintit.com/2012/06/14/incercarea-dragostei-in-cuplul-crestin/
Te casatoresti – cat de importanta este binecuvantarea parintilor?
Întrebat dacă este importantă binecuvântarea părinților peste căsătoria copiilor lor, pastorul John Piper a răspuns următoarele:
Da. Importantă, dar nu absolută.
Mereu i-am încurajat pe tineri, în timpul orelor de consiliere, să lucreze din greu la asta. Nu trebuie tratată cu ușurătate. Dacă mama ori tata, oricare în dreptul lui, spune : ”Nu cred că este bărbatul sau femeia potrivită pentru tine” nu este cazul să explodezi. Lasă ceva timp să treacă. Roagă-te pentru miracolul schimbării. Implică și alți oameni.
Cu alte cuvinte, nu încerc să absolutizez spunând că tu, un adult aflat sub călăuzirea lui Dumnezeu, trebuie să stai sub brațul mamei sau al tatălui, cu atât mai mult cu cât acum ai crescut și ai propria-ți relație, fiind pe care de a crea o nouă uniune, în care îi vei părăsi pe tatăl tău și pe mama ta, ori că există o înțelegere globală absolută. Ce vreau să spun este că binecuvântarea e ceva cu adevărat dulce. Ea este cu adevărat importantă…
Cinstește-i pe tatăl tău și pe mama ta prin faptul că iei cu adevărat în serios ceea ce ei îți spun. Permite ca suficient timp să treacă. Iar eu nu știu să îți spun cât timp e necesar. Roagă-te cu seriozitate. Iar eu nu îți pot spune cât să te rogi. Implică și pe alții în eforturile tale de a obține înțelegerea în această situație.
Ascultă-i pe tatăl și pe mama ta și încearcă să discerni: ”Oare nu cumva Dumnezeu îmi vorbește aici cu privire la timpul potrivit pentru această căsătorie, ori cu privire la cealaltă persoană?”. Iar dacă după ce ai permis ca suficient timp să treacă, după ce te-ai rugat suficient, după ce ai implicat suficient și alte persoane de încredere vei discerne că el sau ea este de la Dumnezeu pentru tine și ai înțeles că mama și tatăl tău se înșeală – înțeleg greșit, nu cunosc cu adevărat cum este această persoană sau pur și simplu operează după o paradigmă nebiblică, atunci continuă să îi cinstești pe măsură ce mergi mai departe. Dar nu cred că trebuie să ridici la rangul de absolut autoritatea lor în ceea ce privește relația ta ca adult
http://neclintit.com/2012/06/16/te-casatoresti-cat-de-importanta-este-binecuvantarea-parintilor/
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 