Ce trebuie să învețe școala despre Crăciun


Imagini pentru nasterea domnului

Răsfoind manualele de engleză pentru clasele primare, am constatat cu tristețe că în modulul despre Crăciun nu este NICIUN cuvînt despre adevărata semnificație a acestei sărbători și anume Nașterea Mîntuitorului Nostru Isus Hristos. Mi se pare dureros de trist ca într-o națiune cu peste 96% de creștini, adică urmași ai lui Hristos, să lipsească istoria nașterii Lui din manualele pentru copii. Și apoi ne mirăm de ce copiii cresc fără frică de Dumnezeu, fără dragoste și respect față de oameni, nu merg la biserică, nu au teamă de lucrurile sacre… Cuvîntul lui Dumnezeu spune clar: Invaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea. Proverbe 22:6

Este adevărat că educația spirituală se face mai mult în familie, dar astăzi, în școală, am acceptat atîtea sărbători și tradiții păgâne, total străine poporului nostru, sub pretextul europenizării și le predăm fără nicio ezitare copiilor noștri, dar de sărbătorile adevărate, de semnificația complexă a nașterii lui Isus am preferat să uităm și să nu vorbim. Cred că este timpul să aducem sens sărbătorilor de iarnă. Ca și pedagogi, adică dascăli de suflete, purtăm o parte de responsabilitate vizavi de latura spirituală a celor pe care îi învățăm. Iată ce poate un învățător să învețe copiii despre Crăciun: 1. Istoria Nașterii lui Isus Este primul lucru pe care trebuie să-l facă În vremea aceea, a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea. Înscrierea aceasta s-a făcut întâia dată pe când era dregător în Siria Quirinius.

Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui. Iosif s-a suit şi el din Galileea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem, pentru că era din casa şi din seminţia lui David, să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată. Pe când erau ei acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria. Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei. În ţinutul acela, erau nişte păstori care stăteau afară, în câmp, şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor.Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor.

Ei s-au înfricoşat foarte tare. Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care† este Hristos, Domnul. Iată semnul după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.” Şi deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.”

După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alţii: „Haidem să mergem până la Betleem şi să vedem ce ni s-a spus şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul. S-au dus în grabă şi au găsit pe Maria, pe Iosif şi Pruncul culcat în iesle. După ce L-au văzut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc. Toţi cei ce i-au auzit s-au mirat de cele ce le spuneau păstorii. Maria păstra toate cuvintele acelea şi se gândea la ele în inima ei.

Şi păstorii s-au întors, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu pentru toate cele ce auziseră şi văzuseră şi care erau întocmai cum li se spusese. (Luca 2) Copiilor le place această istorioară, întrucît ea are multe personaje, magi, păstori, animale, o stea strălucitoare. Imaginile sunt frumoase: o noapte, turme de oi împrăștiate pe deal, un grajd cu animale și un bebeluș în scutece. Toate acestea trezesc atenția copiilor și ei rețin detaliile. Internetul abundă astăzi de materiale video, audio, desene gata făcute și alte mijloace prin care putem face lecția foarte captivantă. 2. Colinde cu mesaj autentic ce vestesc nașterea Domnului Cu toți ne amintim copilăria când, de Crăciun, așteptam cu nerăbdare colindători ca să-i ascultăm, ascunși după perdea. Era un sentiment aparte, un fel de încîntare/bucurie amestecată cu reverență. Priveam cu pietate la cer, încercînd să ghicim cam cum e dincolo de nori.

Din păcate, astăzi nu prea mai vin colindători, iar dacă vin mesajul colindelor este mult schimbat. În loc de slava Domnului ele aduc slavă banului, materialismului. Pînă și copiii își spun repede colindul, așteaptă să primească bani și să plece. Nu îi mai bucură prăjiturile, nucile sau bomboanele ca altădată. Pleacă mulțumiți doar dacă le strecori bani în buzunare. Cred însă că dacă ar fi învățați ce s-a întâmplat de Crăciun și ce implicații are nașterea lui Isus pentru viața lor, atunci ar cânta altfel colindele.

Un învățător ar putea învăța cu elevii săi cel puțin 1-2 colinde pentru a transmite mai departe adevăratul mesaj al Crăciunului. 3. Să facă milostenie/binefacere/daruri Domnul Isus este darul fără plată a lui Dumnezeu pentru întreaga omenire în general și pentru fiecare din noi în particular. Prin credință în El primim viață veșnică. Frumosul obicei de a face daruri de Crăciun trebuie să poarte și el imaginea aceasta a unui dar nemeritat, făcut unei persoane în care ai văzut valoare. În jurul nostru întotdeauna vor fi oameni mai triști ca noi, aflați în circumstanțe grele, care cu bucurie vor primi un cadou/ajutor sincer. Copiii iubesc mult să facă daruri altora, o văd în fiecare zi la școală. Astfel ei își exprimă aprecierea, recunoștința și dragostea lor.

Cred că e bine de direcționat aceste porniri frumoase din inima copiilor pentru a-i învăța binefacere, milostenie sau pur și simplu sensibilitate umană. Organizarea unei colecte comune sau ajutorarea unui coleg/a unui bătrin sau a unui fost învățător pot fi lecții de viață pe care copiii nu le vor uita curând. Cu toții ne plîngem de starea decăzută în care ne aflăm, căutăm vinovați, mai puțin soluții.

Personal cred că este timpul să ne întoarcem la valorile Cuvîntului lui Dumnezeu, este timpul să umplem înapoi bisericile și este timpul ca în fiecare seară să îngenunchem înaintea lui Dumnezeu în rugăciune. Mai cred sincer că pedagogii pot într-adevăr aduce o schimbare în țara noastră, prin viața lor și învățătura pe care o dau elevilor. De aceea am decis să revin în învățământ, deși nu e o pâine ușoară. Ce alegi tu să înveți copiii de acest Crăciun? Vor afla ei despre Isus Hristos, Mîntuitorul Lumii, care a venit și a murit pentru noi sau… tu alegi!

http://m.moldovacrestina.md/

„Craciunul – surogat al Nativitatii”?


Christmas luke 2:11

Surogatul inseamna un substitut, un inlocuitor, un fals. Ceva care se pretinde a fi adevarat. Si marea problema pe care o avem in zilele noastre este de la atmosfera care se creeaza in jurul Craciunului pana la sarbatoarea aceasta, fara sarbatorit.

 

Daca ar fi sa ne gandim numai la ceea ce se intampla in Romania, la ora actuala, eu as putea spune ca Craciunul e mai aproape de Hristos, este mai departe. O multime de oameni, batalioane de comercianti, vanzari… Romanii, innebuniti in preajma sarbatorilor de iarna, cum le numesc ei, sa cumpere. A devenit ceva mercantil. Hipermarketurile fac reclameMos Craciun trebuie sa fie in toate. Pana la urma, si reclame la drujbe face Mos Craciun. De la servetele natale, probabil, pana si la kalasnikov, la rusi, trebuie sa fie prezent. Problema este  ca noi Romanii, in ultima vreme, am acceptat sau am inlocuit adevaratul sens pe care-l are nasterea Domnului si a fost substituit. Au venit aceste surogate.

Iacob Berghianu: Le vom lua pe rand. Am auzit chiar exprimarea: „Uite, domnule, si crestinii astia fanatici vor sa Il introduca pe Hristos la Craciun. Deci, pana acolo merge denaturarea, incat, unii ar vrea chiar sa dezbrace aceasta sarbatoare de insasi esenta ei.

Nicolae Geanta: Daca facem un sondaj de opinie in Romania, constatam ca in strazile din Romania, pe ulitele satelor din Romania, din muntii apuseni pana in centrul Bucurestiului, majoritatea populatiei este analfabeta in ceea ce inseamna Craciunul. Suntem uimiti. Eu am facut la scoala un sondaj si foarte multi asemanau Craciunul cu  taierea porcului, petreceri, sarmale, brad, cadouri si foarte putini, adevaratul sens al nasterii Domnului Isus. Eu cred ca analfabetismul asta in ceea ce priveste sarbatoarea Domnului in Romania, ii datoreaza mare parte comunismului pentru ca in ultimii 20 de ani, de cand se face religie in scoli, daca stati de vorba cu populatia tanara in sondaje, tinerii stiu ca la Craciun s-a nascut Hristos. Dar, in schimb, cei care au fost mai in varsta, care n-au fost niciodata la biserica, e o furtuna in mintea lor.

Iacob Berghianu: Haideti sa incepem cu inceputul. A poruncit Sfanta Scriptura, textul sacru, tinerea acestei comemorare a nasterii Mantuitorului?

Nicolae Geanta: In Biblie nu este scris nicaieri si nici ca biserica primara ar fi sarbatorit. Adica, biserica primara, eu o numesc pe cea in care au fost apostolii. Pana prin secolul 3, 4, nu s-a discutat de asa ceva. Vedeti, romanii aveau anumite sarbatori si una din ele pica exact pe 25 decembrie, Sol Invictus, Soarele Biruitor. De aceea, foarte multi si astazi sunt impotriva cu stabilirea acestei date ca fiind ziua de nastere a lui Isus Hristos. Crestinii nu sarbatoreau o zi de nastere a Domnului. Pastele l-au sarbatorit intotdeauna, cu mare strictete. Dar ziua de nastere, nu, pentru ca ei chiar radeau. Spun la un moment dat istoricii romani ca in biserica primara, crestinii radeau de cei care aveau o sarbatoare a unui zeu. Apolo avea o zi anume. Neptun avea o zi anume. Zeus avea o zi anume. Crestinii veneau si ziceau: „Da, Dumnezeul nostru e fara inceput si fara sfarsit.” Deci, in concluzie, biserica primara nu a sarbatorit o zi…

Iacob Berghianu: ..pentru ca-L sarbatoreau in toate zilele.

Nicolae Geanta: Nu a sarbatorit niciodata nasterea Domnului intr-o zi anume. Eu as putea sa spun caspiritul acesta al sarbatorii, folosim de multe ori cuvantul nativitate si Craciun. Spiritul asta cu zgomotL sa fii mai bun. Chestia asta nu e ceva de exterior. Spiritul de Craciun, adica al nativitatii, este o stare interioara, de multumire si, in biserica primara, aveau pastele si nasterea Domnului in fiecare zi. Acuma, problema e ca daca in primele secole n-a existat asa ceva… (pana la min. 7:12)

Nicolae Geantă

Sursa: https://rodiagnusdei.wordpress.com/

EXISTĂ O LUPTĂ MAI IMPORTANTĂ DECÂT LUPTA POLITICĂ… Samy Tuțac


Samy Tutac

În timp ce campania pentru alegerile parlamentare se apropie de încheiere, partidele politice caută să folosească cât mai mult timp pentru a ajunge în fiecare județ, în fiecare oraș sau comună. Lupta cea mare se dă pentru marile orașe unde trăiesc sute de mii de oameni.

Ca și creștini trebuie să ne rugăm, să-I cerem lui Dumnezeu călăuzire, să votăm așa cum ne îndeamnă conștiința și să fim gata să acceptăm consecințele alegerilor noastre. De asemenea, trebuie să realizăm că există o luptă mai importantă decât lupta pentru voturi și anume lupta pentru sufletele oamenilor. Forța secularismului îi împinge pe oameni tot mai departe de Dumnezeu, de aceea trebuie să fim pregătiți pentru această luptă importantă.

Cuvântul lui Dumnezeu spune:”Căci noi nu luptăm împotriva cărnii și a sângelui, ci împotriva stăpânirilor, a autorităților și a puterilor acestui veac întunecat, împotriva duhurilor rele din locurile cerești. De aceea, luați toată armura lui Dumnezeu, ca să puteți rezista în ziua cea rea și, după ce ați făcut totul, să rămâneți în picioare.” (‭‭Efeseni‬ ‭6:12-13‬ ‭NTR‬‬) Am o întrebare pentru tine: Ți-ai luat tu armura lui Dumnezeu?

https://rodiagnusdei.wordpress.com/

E vremea să creşti in recunoştinţă


cristian-barbosu

Ce fain ar fi ca fiecare tara sa aiba odata pe an o zi nationala a recunostinteiE vremea sa cresti in recunostinta. Nu doar pentru sarbatori nationale, pentru ceea ce a facut Cuza sau Stefan Cel Mare sau Primul Razboi Mondial, ci pentru ceea ce a facut Dumnezeu pentru natiunea noastra. O Joia a multumirii. Si noi avem. Nu sarbatorim Joia multumirii, ci Vinerea cumparaturilor. In loc sa ne axam pe Dumnezeu, ne axam pe noi insine. Si in loc sa ne rugam, sa ne inchinam, sa aducem recunostinta, stam la colt si platim crdeit cu cardul. Spune Scriptura: cine aduce multumiri ca jertfa, acela Ma proslaveste. Psalmul 50. Cand tu iti pui deoparte o zi, poate o ora. Poate in ziua de azi, cateva minute, zilnic si ii multumesti lui Dumnezeu, Ii esti recunoscator, prin asta Il proslavesti pe Dumnezeu.

1 Tesaloniceni 5:18 -„Multumiti lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, caci aceasta este voia lui Dumnezeu in Hristos Isus, cu privire la voi.” Care voi? Voi, cei care textul va defineste, sunteti in Hristos Isus. Daca esti crestin, dragul meu, daca esti in Hristos, voia lui Dumnezeu pentru tine e recunostinta. De aceea, astazi te provoc sa cresti.

E vremea sa cresti in recunostinta.

Doar un om matur stie sa multumeasca. Copiii, mereu si mereu, se asteapta sa primeasca, pe cand cei maturi stiu sa si multumeasca si matur vrem sa ajungi si tu. In alte cuvinte, sa poti multumi. Atentie! Uita-te in text. Pentru cate lucruri? Pentru toate lucrurile. Si cand spui ‘toate lucrurile’, ce ramane pe din afara? Nimic.

„Cristi, dar ce vrei sa spui? Ca trebuie sa multumesti si pentru necazuri si pentru boala? Si pentru probleme si pentru pierderile pe care le-am avut. Pentru TOATE LUCRURILE. Dar, nu-i corect. Dar, nu-i drept. Rau ii rau. Cum sa-I multumesc pentru rau?

Stau si te intreb: Dar, de unde stii tu ca raul e rau? Ce zici de versetul care spune: Toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce (atentie, ca-s calificati) ce-L iubesc pe Dumnezeu. Toate, adica, si cele bune si cele rele. De ce? Fiindca Dumnezeu, in viata copiilor Sai, acelor ce-L iubesc si cei ce sunt iubiti, aduce, ingaduie si lucruri bune, dar si lucruri rele, si se foloseste de toate spre binele lor. Dar asta, dragul meu, doar daca esti matur spiritual, poti sa pricepi. De aceea, e vremea sa cresti si sa inveti sa multumesti  si pentru incercari. Sa multumesti si pentru binecuvantari. Astazi, asta vom invata.

Deschide-ti in Deuteronom in cap. 8. E vorba de Moise, poporul lui Dumnezeu, Israelul. Tocmai trecusera 40 de ani de cand rataceasera in pustie si in sfarsit au ajuns la granita Canaanului. In alte cuvinte, visul lor se implineste. Sunt la frontiera cu tara promisa. Si Dumnezeu le mai vorbeste odata si fiti atenti ce le spune inainte de-a intra in Canaan.

2 Adu-ţi aminte de tot drumul pe care te-a călăuzit* Domnul, Dumnezeul tău, în timpul acestor patruzeci de ani în pustie, ca să te smerească şi să te încerce**, ca să-ţi cunoască pornirile inimii şi să vadă dacă ai să păzeşti sau nu poruncile Lui.

Subliniati, va rog, prima expresie: Adu-ti aminte. Aducerea aminte face parte din definitia recunostintei. Stii cum o defineste dexul? Recunostinta este o aducere aminte. O recunoastere a unei binefaceri primite, gratitudine. O obligatie morala pe care cineva o simte fata de cel ce i-a facut un bine. Adu-ti aminte. Dar, de ce sa-mi aduc  aminte? De tot drumul pe care te-a calauzit Domnul Dumnezeul Tau. Pai, care drum? Evident, cel din pustie, din Egipt si pana in Canaan. ”Dar Cristi, Moise, de ce sa-mi aduc aminte de pustie, cand sunt la granita paradisului meu. Pai, pustia mi-a adus numai durere, necaz, suferinta. Nu mai vreau sa-mi aduc aminte de pustie. Las-o in pustiireaei. Abia astept sa intru in Canaan.” Vei intra, dar nu inainte de ati aduce aminte de pustie. De ce? Fiindca, observati in text: Cel care i-a calauzit sa ajunga in Canaan e Acelasi care i-a calauzit sa ajunga si in pustie. In alte cuvinte, ei nu au ajuns acolo de capul lor, ci calauziti, dusi acolo de Dumnezeu. Dar, nu putea sa-i duca direct in tara promisa? Evident. Dar, de ce nu i-a dus? De ce i-a chinuit 40 de ani? Uita-te la motiv: ca sa te smereasca si sa te incerce. I-a incercat, i-a testat. Cum? Smerindu-i. Ce inseamna a te smeri? A adopta o atitudine umila, supusa, recunoscand autoritatea sau puterea cuiva. Autoritatea, puterea, a cui? A Domnului, evident. Dar, de ce trebuie El sa ne smereasca? Nu se smereste omul din instinct cand stie, cand vede, cand aude puterea lui Dumnezeu? Intrebare: Sau smerit evreii sau nu, intre Egipt si Canaan? Ma refer la oamenii care au avut privilegiul  sa-L vada pe Dumnezeu cu ochii lor, zi si noapte. Mai tineti minte? Ziua, prin stalp de nor. Noaptea, prin stalp de foc. Au fost oamenii care l-au auzit vorbindu-le personal in muntele Sinai. Oameni care L-au simtit si i-au simtit puterea cand a despicat marea in doua, cand a vazut ca in desert unde nu era nimic, mana cobora din cer in fiecare dimineata. Atunci cand mureau de sete, din stanca, a scos Dumnezeu apa. L-au vazut. Intrebarea e: S-au smerit? Pe moment, da. Dar, mai apoi, nu. Din contra, au cartit, au comentat, s-au vaitat. Intrebare: Oare suntem noi mai buni decat ei?

Cineva mi-a zis, saptamana trecuta, in spital: Eu, de cel putin cinci ori, a trebuit sa mor. Dar, prin minuni am fost salvat. De cine? De bafta, de noroc? Nici vorba. De Dumnezeu. Intrebare: Pe cati nu cunoastem care au scapat de moarte, necazuri, boli, tragedii, fara explicatie, au stiut ca a fost mana lui Dumnezeu. Cati dintre ei astazi sunt supusi lui Dumnezeu? Putini, foarte putini. Dumnezeu i-a testat, cum ne testeaza si pe noi. Dar, fii atent, ne testeaza cu un scop. Cu ce scop? Ca sa cunoasca ce era in inima lor. Cand reusesti sa vezi ce e in inima umui om? Cand dai cu el de pamant. Cand i se sparge carcasa, fie sanatatea, fie protectia aia financiara, materiala. Atunci cand i se crapa  carcasa, vezi din ce-i facut, fiindca ce-i in interior, incepe sa iasa natural in exterior. In alte cuvinte, ii vezi cu adevarat inima si aceasta cauta Dumnezeu. A cautat si in ei. Cauta si in noi. Si cum o face. Hai sa ne uitam in tezt. Observati, diferite metode.

In primul rand, spune versetul 3 – Astfel, te-a smerit, te-a lăsat* să suferi de foame şi te-a hrănit** cu mană, pe care nici tu n-o cunoşteai şi nici părinţii tăi n-o cunoscuseră, ca să te înveţe că omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului trăieşte omul. S-a atins de nevoia materiala. Oriunde mergi in lume, elementul definitoriu care iti stabileste nivelul de trai este capacitatea societatii respective de ai asigura hrana. Tarile din lumea a treia sunt definite ca atare din cauza lipsei de resurselor care cel mai des sunt legate de capacitatea lor de a-si hrani populatia. Dumnezeu i-a incercat, deprinvandu-i de hrana in desert. Si va spun eu ca nu le-a fost usor. 

In zilele astea, ma smereste si pe mine oleaca. Si nu mi-e rusine sa o spun fiindca una din slabiciunile mele- am multe slabiciuni. Nevasta mea, saraca. Una din ele e ca-s gurmand, imi place sa mananc. Acuma, nu vedeti, dar consum mult. Dar, is pitos, is carnos. Tot ce e unsuros e extraordinar. Intelegeti voi? Mancari bogate. Ei, in ultimele luni am vrut sa devin model si am slabit 12 kg. Din cauza bolii pe care o am, nu mai am voie sa mananc carne decat rar si de aia seaca, vai si amar. Nu mai consum lactate. Nu mai am voie la sucuri, la prajituri. Nu mai am voie la paine decat din hrisca, secara, fara gluten. In saptamanile astea, cand am inceput tratamentul, mi s-a taiat si sarea. Nu mai am voie la legume. Nu mai am voie la fructe proaspete. Dar, in schimb, atentie, mi s-au adaugat ceaiuri amare: anghinoare, sunatoare si patrunjel. In fiecare zi imi iau cafeaua, ceaiul de patrunjel. Si acuma, hai sa va zic o treaba. Una-i sa iei ceai de patrunjel si sa mananci morcovi fierti in fiecare zi, in desert, unde n-ai altceva si te multumesti cu asta. Si alta-i sa manaci si sa bei ceai de patrunjel in Arad. Cand am trecut prin piata, ce m-a lovit mirosul de mici. M-am dus si eu cu fetele in piata, sa vad si eu targul de Craciun si  in loc de brad si concert, vedeam numai toba, cardabosi. Inteleg, deci. Intram in sevraj. E o perioada de smerire acuma. Cu siguranta ca o merit. Dar, i-a smerit (pe evrei) si ne smereste si pe noi. Si la ei s-a atins de cea mai elementara nevoie materiala, hrana.

Versetul 15, le-a atins cea mai elementara nevoie existentiala, apa. Fiindca in desert, fara apa sub soare dogoritor esti pierdut. Si daca n-a fost de-ajuns, le-a atins si nevoia de protectie, intr-o zona cu serpi infocati si scorpioni. Daca fara hrana poti trai cateva saptamani, daca fara apa poti trai cateva zile, cand esti muscat de un scorpion sau de un sarpe cateva ore si ai zice, Doamne, de ce? De ce i-ai lasat? De ce i-ai dus? De ce foamete? De ce pustie? De ce serpi? De ce scorpioni? Fiindca, Cristi, am avut un plan cu ei. Cum am un plan si cu voi. Nu sa va distrug, ci sa va incerc. Fiindca nu doar eu, dar mai ales voi aveti nevoie de incercarea asta. Fiindca incercarile in viata credinciosului sunt spre binele lui, ingaduite, aduse chiar din dragoste. Si-mi vei spune: Cristi, lasa-ma cu dragostea. Unde vezi, tu, dragoste in toate astea? Vad. Deschideti ochii. Uita-te in text si vei vedea indicii ale dragostei lui Dumnezeu. Da, printre foamete si sete, serpi si scorpioni. Uita-te din nou la versetul 3 –  te-a lasat sa flamanzesti, dar te-a hranit cu mana pe care parintii tai n-au cunoscut-o.

De ce? Ca sa te invete o lectie. Pentru ca fiecare incercare are o lectie de invatat. Care a fost lectia lor? Ca omul nu traieste numai cu paine, ci omul traieste cu orice cuvant din gura Domnului. La fel si lipsa apei. Le-a fost sete. Nu era apa. Era pustie. Dar, uite, in versetul 15 – a facut sa curga apa din stanca. Adica, in mijlocul imposibilitatii, Dumnezeu gaseste o solutie neobisnuita pentru ei. Si cati n-am trecut pe aici? Am crezut ca nu exista sa rezistam. Si totusi, uitandu-ne in urma, am vazut amprentele Domnului. Mana aia din fiecare dimineata. Firicelul ala  de apa din cremene. La fel cu serpii si scorpionii. De aia au atacat, de aia au muscat. Dar, mai tineti minte? Moise cu sarpele inaltat in pustie. Cine-l privea, se vindeca. Ce sa mai zic de chestia cu imbracamintea? Versetul 4 – Imbracamintea nu ti s-a invechit pe tine. Piciorul nu ti s-a umflat in acesti patruzeci de ani. Si ai spune: Cristi, astea-s nimicuri. Nimicuri. Dar, in pustie, sunt lucruri mari.

https://rodiagnusdei.wordpress.com/

Ziua mea nationala – Cetatean al Cerului


15094910_1793243354268488_1884791189907629034_n

Ziua nationala este relativa. Inainte de 1945 ziua nationala era ziua regalitatii. Apoi, intre ’45 – ’89 ziua nationala a fost 23 August – ziua cand “am intors armele”. (Apropo, “intoarcerea armelor” este o chestie de tradare, care nu face cinste celui ce intoarce armele impotriva cuiva aflat de aceeasi parte a baricadei. Lasand la o parte contextul respectiv, am serbat timp de 45 de ani ca zi nationala un act de tradare stil romanesc. Pentru 23 August 1944 nici nemtii nu ne-au uitat, nici americanii nu ne-au luat in brate. Si unii si altii ne-au considerat tradatori.

Doar rusii ne-au “iubit”… si ne-a fost destul…) Acum ziua nationala este 1 Decembrie – Ziua Marii Uniri. Probabil in viitor se va schimba si aceasta si vom serba ca zi nationala ziua Celei Mai Mari Uniri – ziua unirii cu Europa. Pe de alta parte, romanii plecati in Occident nu se “prea dau” romani… Occidentalii se uita lung la tine daca le spui ca esti roman si iti verifica pasaportul de 7 ori… Pe drapel mai demult era un zimbru, apoi secera si ciocanul. Acum cred ca semnul distinctiv ar putea fi avorturile. Cu toate astea, eu ma bucur sa fiu roman. Dumnezeu a vrut sa ma nasc roman. Daca ma vroia francez sau chinez sau papuas, atunci ma nasteam in Lyon sau in Paris, in Shanghai sau in Beijing sau chiar in Papua Noua-Guinee.

Dar Dumnezeu a vrut sa ma nasc in Romania, in Alba Iulia – cetatea Marii Uniri. Acum, daca schimbam perspectiva, care este oare ziua nationala a cerului? In cer nu cred ca exista zi nationala. De ce? Nu pentru ca cei de acolo nu ar fi “nationalisti” – cred ca sunt, deoarce nu-mi imaginez pe cineva din cer “dand din coate” ca sa ajunga la munca in Spania sau Italia sau chiar America. Cred ca toti cei din cer vor sa stea exclusiv in cer . In cer cred ca nu exista zi nationala deoarece acolo NU EXISTA ZI SI NOAPTE. Vorbind despre cer, Biblia spune: “Cetatea n-are trebuinta nici de soare, nici de luna, ca s-o lumineze; caci o lumineaza slava lui Dumnezeu si faclia ei este Mielul” – Domnul Isus Cristos. Continuand incursiunea in aceste lucruri “inalte”, pot spune ca cetatenia noastra este in ceruri. Unii considera ca cetatenia americana este cea mai buna, sau cea germana, italiana, austriaca. Altii cea ruseasca… Biblia ne invata sa ne rugam pentru binele cetatii in care suntem, deoarece fericirea noastra atarna de fericirea ei.

Eu ma rog pentru Romania: “Doamne, fa Tu ca presedintele tarii, primul-ministru, incepand de la cei din frunte pana la mine, cu totii sa fim CETATENI DE NADEJDE… Ai cerului ! C.S. Lewis spunea ca noi crestinii suntem agenti secreti ai lui Dumnezeu. Noi reprezentam o putere straina. Straina de mizeria de pe acest pamant. Il reprezentam pe Dumnezeu, Cel care este Lumina, dragoste, pace si fericire, in mijlocul unei lumi pline de intunerec, ura si razboi. Razboi cu noi insine, cu cei din familie (Salvador Dali are un tablou interesant pe acest subiect: “Devorare reciproca”), razboi cu cei de la servici, cu cei din opozitie sau de la putere. Eu despre mine pot spune ca sunt agent secret – reprezint interesele lui Dumnezeu pe acest pamant. Am dubla cetatenie – sunt cetatean roman – aici, si cetatean al cerului – dincolo. Ziua mea nationala este Ziua Unirii. Ziua Unirii mele cu cerul, bineinteles.

Ziua cand am spus: “Doamne Isuse Cristoase, de azi inainte te rog sa fi tu presedinte, prim ministru, rege in viata mea. Te rog sa gestionezi Tu inundatiile si cutremurele, catastrofele din viata mea. Te rog sa fi tu Stapanul si Domnul meu, prietenul meu. Te iubesc.” De atunci traiesc o sarbatoare continua, pana cand “trupele speciale” ale puterii pe care o reprezentam ne vor scoate de aici, pana cand “comandourile” cerului vor veni dupa noi, asa cum spune Biblia ca atunci cand Domnul Isus ca reveni pe norii cerului, El va trimite pe ingerii Sai in cele 4 zari sa stranga la El pe toti cei care sunt CETATENI AI CERULUI. Spunea Pr.Rafail Noica: “Patria noastra nu este cea in care ne-am nascut, ci CEA CARE VA SA VIE !” As incheia cu titlul de “Cetatean al cerului”. (cei care-l aveti, iar cei care nu sunteti siguri, puneti-va chiar acum pe genunchi, cereti-l si-l veti primi) Ioan Ciobota

http://crestintotal.ro