Categorie: EDITORIALE

El S-a născut, ei au pierdut

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Articole pt.sărbătorile de iarnă, EDITORIALE

Cu două milenii în urmă, multe persoane ar fi fost mai fericite sau, cel puţin, mai liniştite dacă Fiul lui Dumnezeu nu S-ar fi născut.

Dacă Iisus nu s-ar fi născut, tâmplarul Iosif nu ar mai fi avut îndoieli cu privire la fidelitatea logodnicei sale şi nu ar mai fi trăit angoasa gândului că numele lui va fi prilej de batjocură şi ironii în „gura satului”.

Dacă Iisus nu s-ar fi născut, fecioara din Nazaret nu ar mai fi trebuit să suporte greul călătoriei, ca femeie însărcinată, până la Betleem. Ar fi fost scutită de grija căutării unui loc de adăpost în care să nască şi de durerile naşterii moştenite de la mama Eva.

Dacă Iisus nu s-ar fi născut, păstorii de lângă Betleem şi-ar fi văzut liniştiţi de somnul lor, fără să fie treziţi în miez de noapte.

Dacă Iisus nu s-ar fi născut, magii din îndepărtatul Orient nu ar mai fi pierdut săptămâni întregi pentru o călătorie care nu i-a costat doar timp, ci şi bani.

Dacă Iisus nu s-ar fi născut, multe familii din Betleem şi din împrejurimile lui s-ar fi bucurat de pruncii lor. Nu s-ar fi auzit niciun ţipăt din Rama şi Rahela nu şi-ar fi bocit copiii, pentru că Irod cel Mare nu ar mai fi ordonat uciderea pruncilor.

Şi totuşi…

Naşterea lui Iisus a fost un dar (Ioan 3:16). Naşterea lui Iisus a fost un câştig. Chiar şi pentru cei care au pierdut.

Tâmplarul Iosif şi fecioara Maria au câştigat o misiune unică: responsabilitatea creşterii şi educării Prinţului ceresc. Păstorii şi magii au avut şansa unică de a-L vedea pe Mântuitorului lumii abia născut. Familiile îndurerate de la Betleem au dobândit, prin naşterea lui Christos, şansa de a se bucura de copiii lor pentru veşnicie, prin darul mântuirii făcut posibil de naşterea salvatoare a lui Iisus. Lumea întreagă a primit, în Christos, darul speranţei.

Dacă Iisus nu s-ar fi născut, oamenii din toate timpurile şi din orice loc nu ar mai fi avut parte de promisiunea că „El va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moartea nu va mai fi; nu va mai fi nici jale, nici strigăt, nici durere, pentru că primele lucruri s-au dus” (Apocalipsa 21:4).

Marele câştig al Crăciunului nu este o zi liberă, nici darurile frumos ambalate, nici compania rudelor şi a prietenilor, nici concertele gratuite, nici vacanţele la munte, ci mâna întinsă de Dumnezeu, cu dragoste şi prietenie, unei lumi care are nevoie, înainte de orice, de speranţă.

„Slavă lui Dumnezeu în înălţimi şi pace pe pământ, între oamenii peste care se odihneşte bunăvoinţa Lui!” (Luca 2:14).

http://semneletimpului.ro/

CRISTOS S-A NĂSCUT! EL ESTE MOTIVUL SĂRBĂTORII CRĂCIUNULUI!

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Articole pt.sărbătorile de iarnă, EDITORIALE

Prin harul lui Dumnezeu am ajuns iarăși în pragul Sărbătorii Întrupării Domnului Isus Cristos. Este bine să ne amintim că El este adevăratul motiv al acestei sărbători minunate și îndrăgite de noi toți. Este bine să ne amintim cât de mult ne-a iubit Dumnezeu, atât de mult că s-a hotărât să vină la noi în Persoana Domnului Isus Cristos. Este bine să ne amintim că Dumnezeu este cu noi și continuă să ne iubească și să ne ofere harul Lui. Este bine să ne amintim că fiecare zi primită de la Dumnezeu este ca o cutie cu multe săruturi de dragoste pe care Dumnezeu ni le oferă zilnic. Uneori suntem răi și credem că am primit o cutie goală. Dar săruturile Lui sunt acolo. El spune:”Te iubesc cu o iubire veșnică, de aceea îți păstrez bunătatea Mea.” Fiecare zi a Praznicului Întrupării lui Cristos este o ocazie deosebită să primim sau să oferim dragostea noastră altora. Crăciunul poate fi trăit la adevărata valoare numai atunci când Cristos este Domnul în inimile noastre, în familiile noastre și în bisericile noastre. De asemenea, valoarea sărbătorii este cu atât mai mare, cu cât vom căuta să fim buni unii cu alții, smeriți, drăguți, înțelegători, altruiști și gata să fim aproape unii de alții, mai ales de cei care au cea mai mare nevoie de noi. Crăciunul este frumos cu adevărat pentru cei care au lăsat ca dragostea lui Dumnezeu să le inunde ființele și care fac ca această dragoste să se reverse spre alții. Nu aș putea încheia fără să vă reamintesc ca la acest Crăciun să ne gândim la Ruth&Marius Bodnariu și la cei cinci copilași ai lor, să ne rugăm pentru ei și să sperăm împreună cu ei.
CRĂCIUN FERICIT CU ISUS! CRISTOS S-A NĂSCUT!

Samy Tuțac

http://crestintotal.ro/

Cerul lui Isus și pământul lui Irod – Florin Ianovici

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Articole pt.sărbătorile de iarnă, EDITORIALE

În timp ce Irod își numără supușii pentru a ști câte taxe poate colecta, cerul își trimite Comoara, pe Fiul Tatălui Ceresc, pe Isus Hristos ca să se dea pe Sine ca o jertfă de răcumpărare.

În timp ce Irod își suspectează și copiii de trădare, îngerii se unesc într-o oștire cerească și cântă osanale Dumnezeului care a cercetat pe poprul său.

Pământul lui Irod va căuta să pună măna pe Isus ca să îl ucidă. Nu a reușit decât să omoare nevinovații. Și astăzi oamenii se luptă pentru poziții, putere, bogăție și mor nevinovații copii, tinerii care nu își mai găsesc locul într-o societate a comisioanelor și partizanatului politic. Dar mai trist e atunci când frații se războiesc apărând un adevăr care nu mai are legătură cu Isus Hristos, ci e expresia unor fierbințeli aprinse de văpăi străine. Acest război ucide mereu pruncii spirituali.

În tot timpul aceasta cerul vorbește prin fecioara Maria: Luca 1:38 „Maria a zis: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” Cel ce știe să tacă și să accepte voia lui Dumnezeu reflectă cerul lui Isus.

Pământul lui Irod e mulțumit de încasările hanului și nu va recunoaște niciodată pe Fiul lui Dumnezeu care i-a trecut pragul pentru că ,,ochiul dracului’’ nu poate vedea lumina Domnului.

Cerul lui Isus vorbește prin magii care i-au adus nu doar cuvinte, ci s-au plecat în fața lui Isus cu brațele încărcate de aur, smirnă și tămâie. Dacă vezi pe semenii tăi flămănzi și goi și tot ceea ce faci e să le oferi cuvinte, atunci nu cerul lui Isus vorbește în tine, ci pământul lui Irod.

Pământul lui Irod are un palat în care Legea lui Dumnezeu stă în bibliotecă ca element decorativ. Câtă vreme trebuie să bată magii la ușa ta ca să deschizi biblia, să nu ne mai întrebăm de ce pământul este scufundat în boli, durere și înstrăinare.

Cerul lui Isus are simplitatea unor păstori care s-au ridicat să împlinească ce li s-a vestit și care au plecat de la Prunc cântând și lăudând pe Dumnezeu. Avem nevoie de strălucirea unor mesaje în care să se vadă slava lui Dumnezeu, dar avem nevoie și de oameni care ascultând mesajele lui Dumnezeu să se ridice și să împlinească ce au auzit.

Sunt zile în care pământul lui Irod se războiește cu cerul lui Isus.
Tu de partea cui ești?

Fii slăvit Tată pentru că: „… ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, fiindcă aşa ai găsit cu cale Tu.” ” Luca 10:21

Sărbători pline de Isus!

ISUS, ÎNTRUPAT ȘI REFUGIAT! – CRISTI BARBOSU

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, EDITORIALE

ISUS – ÎNTRUPAT ŞI REFUGIAT

Ce are de-a face chemarea Macedoniei cu întruparea lui Hristos?

Presovo. Graniţa Serbiei cu Macedonia. Alarma sună. Este 4:30 a.m. Mă trezesc ca să intru în tura de dimineaţă. Ajung la destinaţie şi aflu că aseară, până pe la ora 1:30, au sosit peste 600 de oameni.Macedonienii ne-au anunţat că se aşteaptă ca spre dimineaţă să mai sosească un val de peste 700. Refugiaţi. Toţi sunt îngheţaţi după kilometri întregi de mers pe jos, în toiul nopţii. Mulţi nu mai au bagaje, ci doar saci de plastic, şi1umblă cu încălţămintea ruptă sau cu adidaşi, prin noroaiele semi-îngheţate ale Serbiei. Unii vin din Siria, unde casele le-au fost bombardate, alţii din Irak, de unde au evadat din sclavia ISIS, iar alţii din Afganistan, unde fraţii sau părinţii le-au fost răpiţi ori omorâţi de talibani. Sute de copii sunt agăţaţi de ei, unii având doar 10 săptămâni, alţii câteva luni; bătrâni în cărucior, invalizi de război. Printre ei, şi medici, profesori, ingineri, toţi însă îngrămădiţi după un pahar de ceai sau unul de supă caldă. Unii, nedormiţi de zile întregi, alţii, riscând să se odihnească la temperaturi negative, în corturi de rafie, pe cartoane şi înveliţi în pături. În timp ce scoteam cu polonicul supa, făceam o rugăciune, fiindcă Singurul care îi poate ajuta este El, Cel ce S-a născut şi pentru ei, chiar dacă sunt musulmani, El, Cel ce a înţeles ce înseamnă să fii refugiat, pentru că şi El a fost.

Mi-am adus aminte de pasajul din Evanghelia după Matei, în care îngerul îl înştiinţează pe Iosif să-L ia pe Isus şi să se refugieze în Egipt: „Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui, fugi în Egipt, şi rămâi acolo până îţi voi spune eu; căci Irod are să caute Pruncul, ca să-L omoare” (Matei 2:13). Viaţa Pruncului era în joc din cauza lui Irod, care n-a fost mai diferit decât cei din ISIS sau decât talibanii. N-a avut milă de nimeni. I-a ucis pe trei dintre proprii lui fii şi pe prima soţie – pe care a îmbălsămat-o în miere, pe doi dintre cumnaţii lui (unul fiind marele preot) şi pe toţi nobilii, cu o zi înainte de a muri. Pentru o brută ca el, masacrul copiilor sub doi ani din Betleem a fost ceva obişnuit. Isus a înţeles ce înseamnă să fugi, să-ţi scapi viaţa, să trăieşti în frică, să fii pe drum, să fii refugiat în altă ţară. De aceea m-am rugat Lui, fiindcă El îi înţelege pe aceşti oameni cel mai bine. Cât de adevărat este versetul care spune că „a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile” (Evrei 2:17), făcându-Se chiar refugiat cu refugiaţii! Şi L-am văzut atingându-Se de inimile lor.

IMG_2020La un moment dat, împărţind hrana printre ei, văd o păpuşă în braţele unei fetiţe de vreo patru ani. O recunosc. Era una dintre păpuşile pe care Eden, fetiţa mea de cinci ani, mi-o pusese în geantă ca să o donez unor copii de refugiaţi. Probabil că cei de la Misiunea Remar, organizaţia sub umbrela căreia noi am lucrat, distribuind haine, încălţăminte şi accesorii, au dat această păpuşă fetiţei. L-am rugat pe tatăl ei să-mi dea voie să-mi fac o fotografie cu ea, ca să i-o trimit lui Eden să se bucure şi să se poată ruga pentru fetiţă. Tatăl, surprins, a început un dialog cu mine, stâlcind cuvintele în limba engleză. Erau irakieni, evadaţi de sub teroarea ISIS, care i-a persecutat şi a ucis câţiva membri ai familiei lor. Se aflau pe drum de 16 zile, părinţii, patru copii şi bunicii. S-au mirat că suntem din România, iar când le-am spus că suntem dintr-o biserică… au amuţit. M-au întrebat: „Voi, creştinii, ne ajutaţi pe noi, musulmanii? Fraţii noş-tri musulmani ne omoară, şi voi ne ajutaţi?” Ce IMG_2023întrebare!… Acela a fost momentul în care Isus, prin noi, a început să Se întrupeze între ei. L-am simţit. De aceea, la finalul discuţiei noastre, i-am întrebat dacă îmi permit să mă rog pentru ei. Au acceptat. Ne-am aşezat în cerc, în acel cort plin de musulmani, şi am chemat prezenţa Domnului peste familia lor. Şi El a venit. De unde ştiu? După ce mi-am terminat rugăciunea, am plecat să îi ajut pe alţii, dar fetiţa lor de nouă ani, care vorbea bine engleza, a fugit după mine şi m-a tras de mânecă. Mirat, m-am întors, iar ea mi-a spus: „My father is crying!”… („Tatăl meu plânge!”…). La care am ştiut că Cel ce S-a întrupat, S-a întrupat şi pentru ei, pentru refugiaţi, pentru musulmani. Mi-a venit în minte acel verset din Ioan 13: „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” Atunci, am înţeles că într-adevăr, cea mai mare dintre ele este dragostea, mai mare chiar şi decât credinţa. Şi am înţeles acest lucru nu doar eu, ci toţi cei zece membri ai echipei Harvest, care au fost împreună cu mine.

În drum spre România eram atât de marcaţi, încât fiecare dintre noi ne-am luat un angajament: să ne întoarcem la ei cât mai curând. Până la sosirea în Arad, şapte dintre membrii echipei îşi programaseră deja întoarcerea în următoarele patru zile, pe data de 26 decembrie, gândindu-se să ia cu ei şi alţi credincioşi. Am anunţat şi în biserică, astfel că în momentul de faţă avem pregătite câteva grupuri, care vor să-L ducă pe Hristos refugiaţilor musulmani. Unii ne-au întrebat: „De unde ştiţi că nu hrăniţi terorişti, oameni care ne vor răul?” Este adevărat, noi nu ştim acest lucru, dar ceea ce ştim este că fiecare va răspunde în faţa lui Dumnezeu. Ei, pentru gândurile lor, noi, pentru faptele noastre. Însă, dacă este să îl hrănesc pe vrăjmaşul meu, oare nu împlinesc prin aceasta chiar voia Domnului, care mi-a cerut să-mi iubesc vrăjmaşii, să le dau pâine, să mă îngrijesc de ei? Ce posibilitate extraordinară de a-L reprezenta pe Hristos între ei, oferind credinţa prin intermediul dragostei şi având ocazia unică de-a interacţiona cu mii de musulmani, în fiecare zi.

Privind steagul Macedoniei, care flutura la câteva sute de metri de noi, mi-am adus aminte de chemarea lui Pavel din Fapte 16:13: „Treci în Macedonia, şi ajută-ne.” Şi asta am simţit în aceste zile, printre refugiaţi. O chemare pe care Dumnezeu mi-a dat-o şi pe care simt că trebuie să o transmit şi altora, de aceea am scris acest articol. O chemare pe care El Însuşi a înţeles-o şi pentru care a părăsit cerul, coborând între noi şi întrupându-Se nu doar pentru creştini, nu doar pentru români, ci şi pentru refugiaţi, pentru musulmani, pentru toţi – fiindcă de aceea a venit: să Se nască şi să crească, să ne mântuiască.

În timp ce Îi sărbătoreşti întruparea, ce-ar fi să te gândeşti să-L întrupezi chiar tu,4ascultând de chemarea Macedoniei şi luându-ţi câteva zile libere pentru a ajunge acolo. Oferindu-le o cană de ceai sau de supă, vei reuşi să învingi prejudecăţi, împietrire sau orbire, arătând ce înseamnă credinţa creştină, prin dragostea întrupării lui Hristos în tine, printre ei. Ce-ar fi să şi trăieşti, nu doar să sărbătoreşti întruparea lui Isus, de aceste sărbători?

Cristian Barbosu,
Pastor, Harvest Metanoia Arad

http://family2fam.com/

Crăciunul și perlele liceenilor mei (2015) – de Nicolae Geantă

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Articole pt.sărbătorile de iarnă, EDITORIALE, MEDITAŢII

Imagini pentru nasterea domnului

CUM S-A NĂSCUT HRISTOS?, am întrebat săptămâna aceasta un liceean aerian care n-are nicio gară cu școala. Tăcere. „Cine poate să ne povestească? Uite, suntem studenți într-o țară europeană, avem colegi musulmani, budiști, hinduși. E Crăciun, orașul e plin de brazi, de beteală, de colinde. Și, într-o pauză, știind că suntem creștini, vin și întreabă curioși : poți să ne spui cum s-a născut Isus?” . Isihie de pustiu. Apoi ridică unul repede o mână. ” Știu eu!”. „?”. „S-a născut după un pin! Un brad d’ăla!”. Hohote de râs. Pentru mine tristețe. De 11 ani face Religie (nu cu mine, evident). Am continuat întrebarea la cca 200 de liceeni. Nu cred că 10 au știut. Dintre ei numai unul singur din religia majoritară!

„Maria era stearpă, și s-a rugat foarte mult la Dumnezeu să îi dea un copil”
„Maria era călugăriță la mănăstire și a rămas gravidă la câteva zile după ce a vorbit cu Îngerul!”. „Cu cine?”. „Nu știu!”
„Iosif era un călugăr foarte bătrân care era logodit cu sfânta Maria”
„L-au adus cu sania dom’ profesor, cu renii!”
„Câți ani avea Maria?”. „Vreo 23”. „Ba nu, zice altul, 28”
„L-a ascuns Maria în iesle, dar omu’ ăla, hangiu’ a venit si i-a tăiat o mână!”. „Mariei. Dar ce tu ai văzut-o în vreo icoană fară vreo mână?”
„Erau persecutati de împăratul ala rău, ba nu prigoniți. Și a fugit Maria cu Iosif la Ierusalim să nască într-o iesle!”. „Când asta, înainte de naștere ori după?”. „înainte!”
„Eu nu zic nimic, ce sunt fraier ca voi, să mă fac de râs”, a concluzionat un tip înalt și bine făcut.
„S-a născut în iesle, în pesteră”. „De ce?”. „Că era prigonit”

Inepțiile de mai sus, nu sunt nici farsă, nici batjocură la adresa cuiva, și nici spuse de „moși sau babe” uitați de lume prin satele încremenite din munți ori câmpii. Sunt convingeri ale unor tineri care studiază în oraș, au smartphone și IPhone 6, și obligatoria pagină Facebook. Sunt informați despre orice, la secundă, dar despre Dumnezeul lor nu știu nimic! Sau știu, dar minciuni. Ășa au primit…

Dacâ școala românească s-a străduit sub comunism să-L scoată de Dumnezeu din incinta ei și să introducă maimuță lui Darwin (și nu prea i-a ieșit), după Revoluție se chinuie să-L bage înapoi: cu reni, cu brazi, cu Moș Crăciun. Cu erezii! Cu înșelare!

Craciunul vine și pleacă. Dar ereziile, rămân! Cine e gata să le scoată afară?

Otopeni,
18.12.15