„Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” Matei 27:46

Vrem sau nu vrem Dumnezeu ne-a creat şi ca fiinţe spirituale şi acel „i-a suflat în nări suflare de viaţă” ne face ca toată viaţa (dar şi după aceea) şi simţim nevoia părtăşiei şi legăturii cu El. Mulţi oameni nu înţeleg de ce se simt singuri când au toate condiţiile să nu fie, de ce se simt abandonaţi când au familia alături, de ce au senzaţia că mai trebuie ceva atunci când au de toate şi puţini realizează că au nevoie de relaţie cu Dumnezeu.

Singurătatea spirituală are măcar două variante majore.

Prima e singurătatea celor care nu îl cunosc pe Dumnezeu. Aici e vorba de oamenii care nu au auzit niciodată despre Dumnezeu, despre dragostea Sa, despre jertfa mântuitoare şi de nevoia omului de a interacţiona cu El. Acei  oameni se simt singuri în profunzimea fiinţei lor şi nu îşi explică acea singurătate.

Dar tot la această categorie se încadrează şi cei care au auzit despre Dumnezeu şi refuză o relaţie cu El, refuză să creadă fie din cauza urii fie din cauza indiferenţei sau a nepăsării. Astfel de oameni simt singurătatea dar nici nu prea au curajul să o declare. Îndrăznesc să afirm că din punct de vedere spiritual omul va fi însoţit mereu de cineva, nu poate să fie singur, singur. Ori Dumnezeu ori o altă prezenţă îl va însoţi.

În realitate singurătatea asta simţită de oamenii care nu îl au pe Dumnezeu în viaţa lor e cât se poate de reală pentru că am fost creaţi cu nevoia unei astfel de relaţii. Eclesiastul 3:11 spune:  Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu. Am fost programaţi dacă vreţi cu „gândul veşniciei” de aceea se explică şi de ce unii oameni discută despre un Dumnezeu şi chiar caută un dumnezeu iar dacă nu îl găsesc îşi fac unul. Exemplul poporului Israel în pustie e grăitor în acest sens, exemplul popoarelor din vremea bibilică e suficient ca să nu mai spunem setea cu care oamenii cred în tot felul de zeităţi, horoscoape şi superstiţii şi astăzi. Toate pornesc de la singurătatea spirituală pe care o resimt.

A doua e singurătatea celor care îl cunosc şi au o relaţie personală cu Dumnezeu. Ca în orice relaţie şi în relaţia cu Dumnezeu nu e suficientă „legalizarea” relaţiei, ea trebuie păstrată şi întreţinută. Nu e „cinstit” să te aştepţi la o relaţie bună dacă nu investeşti nimic în ea sau dacă aştepţi ca doar celălalt „să facă” în acea relaţie. Relaţia cu Dumnezeu trebuie „cultivată” şi „întreţinută” şi neimplicarea în această relaţie dă sentimentul de singurătate. Iată câteva situaţii în care omul cunoscător de Dumnezeu se simte singur spiritual.

Când nu are timp de relaţia cu Dumnezeu. Viaţa aşa cum e ea acum ar vrea să ne consume tot timpul doar pe lucruri pământeşti, materiale şi prea puţin mai avem timp de partea spirituală a vieţii noastre. De regulă lăsăm asta în seama preoţilor, păstorilor, prezbiterilor, călugărilor etc. Am vrea ca ei să ne dea „în venă cumva” porţia de energie spirituală de care avem nevoie sau „porţia de Dumnezeu” şi suntem tare supăraţi când aceştia nu fac asta.

În realitate relaţia cu Dumnezeu e problema noastră personală şi nici un alt om nu poate face ceva pentru noi în relaţia cu Dumnezeu. Nu este nici un alt mijlocitor între om şi Dumnezeu în afară de Isus Hristos. Oricât am vrea să lăsăm pe alţii problema asta ea ne revine nouă şi va trebui să „ne facem partea” dacă vrem să nu ne mai simţim singuri spiritual.

Când nu are credinţă sau are o credinţă slabă. Omul care nu se încrede în Dumnezeu este dus de valuri pe marea vieţii în toate direcţiile şi când te afli pe marea învolburată, când cerul vieţii e întunecat, când corabia trosneşte toată e nevoie de credinţă ca să simţi prezenţa lui Dumnezeu, ca să simţi părtăşia lui Dumnezeu. Ucenicii s-au simţit singuri şi abandonaţi cu Domnul Isus în corabie. Şi noi adesea îl avem pe Domnul Isus în corabia vieţii dar nu avem şi încredinţarea că El e cu noi. Pentru mulţi Isus e doar un bagaj din corabie nu un Dumnezeu puternic.

Când este atacat spiritual. Bătăliile spirituale sunt o constantă a vieţii noastre şi în astfel de momente de maximă consumare spirituală avem nevoie de prezenţa lui Dumnezeu în totalitate pentru că Satan va căuta să ne doboare. Uneori Dumnezeu pare să lipsească de acolo dar în realitate El este mai prezent ca niciodată. Domnul Isus rosteşte propoziţia citată la început dar Dumnezeu spune scriptura că „era în Hristos, împăcând lumea cu Sine” la fel şi Ilie era ascuns pe motiv că: „Eu singur am rămas din proorocii Domnului” şi în realitate Dumnezeu avea mulţi oameni pregătiţi.

Singurătatea spirituală este o provocare pentru oameni fie că îl au pe Dumnezeu în viaţa lor fie că nu îl au. Oamenii au nevoie de Dumnezeu şi de prezenţa Sa şi orice „lipsă” a lui Dumnezeu din viaţa noastră ne va fi semnalată fie că conştientizăm „sursa acestei singurătăţi” fie că  nu.

Sursa: http://www.filedinjurnal.ro/

 „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire.” Romani 4:3

Un aspect important al vremurilor sfârşitului este identificat de Scriptură ca fiind lipsa de credinţă. De altfel una din întrebările care frământa mintea oamenilor încă din vremea în care Domnul Isus era pe pământ era: „Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?” Mai mult, îl citim pe Pavel în epistolele sale avertizând că oamenii vor fi necredincioşi în zilele din urmă. Credinţa era ameninţată şi este ameninţată cu dispariţia. Oamenii consideră credinţa ceva primitiv, înapoiat, nevrednic pentru omul secolului 21. Apar tot mai des oameni care vorbesc cu aroganţă despre Dumnezeu, despre credinţă şi despre credincioşi. Oameni care nu se sfiesc să batjocorească Numele lui Dumnezeu şi cel puţin pe moment, pare că Dumnezeu nu le face nimic pentru a demonstra contrariul.

Ei bine, într-o asemenea societate, într-un asemenea timp, suntem chemaţi să fim diferiţi şi să credem. La fel cum Avraam a fost chemat să creadă într-un timp în care nici nu se auzise de credinţă poate, la fel cum Noe a crezut într-o vreme a desfrâului şi a păcatului imens, la fel cum mama lui Moise a crezut când poruncile omeneşti erau potrivnice. Este nevoie de oameni care să fie diferiţi, care să fie credincioşi. Este nevoie de oameni care să „nădăjduiască împotriva oricărei nădejdi”,  e nevoie de oameni care să creadă pe Dumnezeu total şi fără să se îndoiască. Făcând aşa vom fi diferiţi, diferiţi nu datorită nouă şi realizărilor noastre ci datorită Aceluia care va face lucrarea prin noi. Diferiţi nu ca să ne mândrim, ca să demonstrăm ceva, diferiţi ca să vedem pe Dumnezeu şi lucrarea Sa.

Fii diferit – Crede, nu fi credul. Unul din aspectele foarte vizibile, cel puţin în România, este credulitatea. Un popor care îşi zice creştin şi care ajunge să creadă în tot felul de lucruri, numai în Dumnezeu nu. Oamenii se închină la moaşte, icoane, programe, cruci, statui, la alţi oameni numai la Dumnezeu nu. Consideră că e nevoie să-l vadă reprezentat grafic pe Dumnezeu ca să se poată închina, deşi Avraam, care este considerat incontestabil, părintele credincioşilor, nu l-a văzut pe Dumnezeu şi totuşi a crezut. Oamenii preferă intermediari în închinare şi în acest fel rătăcesc de la credinţă. Ajung oamenii să creadă minuni prezentate la TV, oameni şarlatani care fac „vindecări” cu cana de apă lângă ecranul televizorului, oameni care pretind că au văzut nu ştiu ce icoană plângând etc.

Este nevoie să fii diferit, este nevoie să crezi în Dumnezeu curat, fără ocolişuri, fără intervenţii omeneşti, fără intermediari, fără icoane şi statui. Credinţa adevărată tocmai pe asta se bazează, pe încrederea neclintită în lucruri care nu se văd. Asta îi înnebuneşte pe atei, îi face să râdă tâmp fără logică sau argumente, asta nu vor putea împiedica sau ironiza niciodată. Cât despre credulitate, da, să fie batjocură. Credulitatea e păcat, credulitatea e erezie, credulitatea nu mântuieşte, merită batjocura. Credinţa însă va duce la mântuire, ne va face diferiţi.

Fii diferit – Crede şi cercetează. Unul din terenurile cele mai prielnice pentru credulitate este necunoştinţa. Pe aceasta se bazează religii mari în lume, pe necercetarea Cuvântului lui Dumnezeu. Aşa pot fi manipulaţi mulţi oameni, aşa pot fi storşi de bani, aşa se pot face averi imense, aşa se ajunge să deţină clericii limuzine, case iar bisericile să fie poleite cu aur. Necercetarea Cuvântului ţine oamenii în necredinţă. Este cel mai prielnic loc pentru lipsa de credinţă. Cuvântul spune că „Poporul din lipsă de cunoştinţă piere”

Dacă nu cercetăm suntem condamnaţi la rătăcire. Dacă nu ştim Cuvântul ne va lua primul „vânt de învăţătură” şi ne va purta departe de adevărata credinţă. Creştinii din Berea  mergeau acasă şi cercetau să vadă dacă ce li s-a spus era adevărat. Creştinii din anul 2014 se mulţumesc să spună „ce predică faină”, „ce frumos au cântat”, „ce hăruit e omul ăsta”, „ce organizare bună”, „ce cor frumos” etc dar pleacă acasă fără să cerceteze nimic. Astfel de creştini îşi merită rătăcirea şi trebuiesc atenţionaţi.

Fii diferit – Crede în Dumnezeu. Ce ciudat este că în timp, Dumnezeu a fost mai mult sau mai puţin eliminat din societate, cu toate că dacă e să vorbim de societate ea clar a rezistat şi mai există încă datorită credinţei şi rămânerii în voia lui Dumnezeu, oamenii cred în bazaconii. Cu timpul Dumnezeu a fost eliminat din mintea multor oameni, este considerat prea ilogic pentru o societate a tehnologiei, a informaţiei, a logicii, a algoritmilor, programării, ştiinţei. S-a ajuns să existe jenă să mai spui că eşti credincios. Cu toate astea, oamenii au ajuns să creadă în alte lucruri şi mai ilogice, şi mai slabe şi mai primitive şi rătăcirea este mare. Nu mai credem în Dumnezeu pentru că ar fi un mit, dar credem în reîncarnarea în mâţă, câine şarpe etc. Nu mai credem în Dumnezeu, că ar fi  ilogic, dar credem în extratereştri care ne vor salva planeta. Nu mai credem în Dumnezeu că e învechită ideea dar credem în ştiinţă că ne va duce la mântuire.

Nu e ciudat în ce cred oamenii. Nu e ciudat când auzi că oamenii cred în obiecte, fiinţe, animale, fenomene meteo, conspiraţii, preoţi, predicatori ei înşişi şi nu cred în Dumnezeu?

De aceea e nevoie să fim diferiţi şi să credem. Să credem în Dumnezeu şi în promisiunile Sale, să credem că va mântui, să credem contrar dovezilor fizice palpabile să credem contrar credulităţii, să credem contrar logicii, să credem contrar curentului actual. Să credem deplin în Dumnezeu şi El va lucra. Aşa să-mi ajute Dumnezeu.

Sursa: http://www.filedinjurnal.ro/

1.Crede ca Tot ceea ce Dumnezeu face este  BUN!

Dumnezeu a vazut ca lucrul acesta era BUN! Gen. 1:12

Dumnezeu s-a uitat la TOT ce facuse. Si iata ca erau foarte bune! 1:31

Dumnezeu are un plan MINUNAT şi BUN pentru vieţile noastre chiar si atunci când ne confruntăm cu anumite probleme, neajunsuri sau încercări. MAI ALES atunci!DA!

Ai încredere în planul Lui pentru viaţa ta, chiar dacă lucrurile nu decurg aşa după cum ţi-ai dorit sau după cum te-ai aşteptat! Pentru tine El mai are multe binecuvântări! La fel, mai are şi încercări! Dar toate sunt BUNE pentru că vin din mâna Lui!

  2.Apropie-te MAI MULT de Dumnezeu!

Apropiati-va de Dumnezeu si El se va apropia de voi! Iacov 4:8

Iata un loc langa MINE! Vei sta pe STANCA! Exod 33:21

Daca vrei sa fii tare in incercare atunci trebuie sa Ramai langa Domnul! Ancoreaza-te pe Stanca Vietii, Isus!! Apropierea de Dumnezeu e calea catre RIDICAREA ta!E calea care duce la BIRUINTA!

Un alt verset spune: Puterile celui neprihănit însă se vor înălţa! Psalmul 75:10.

Stai aproape de Dumnezeu iar El te va ridica!

Ramai tare in neprihanirea ta!

Exemplul lui Iov:El se tine tare in neprihanirea lui si tu ma indemni sa-l pierd fara pricina. Iov 2:3

3.NU mai PACATUI!!

El a spus: Mi se sfarseste viata in durere si anii in suspinuri. Mi s-au sleit puterile din pricina faradelegii mele si-mi putrezesc oasele! Ps. 31:10

A venit depresia peste David! A venit si boala! Acestea pot fi semnele ca Dumnezeu te  avertizeaza ca esti pe o cale rea!

Judecatori 6:1 Copiii lui Israel au facut ce nu placea Domnului si El i-a dat in mainile lui Madian ptr 7 ani de zile!

Apoi El le-a dat biruinta prin Ghedeon pentru ca s-au pocait de pacatul lor!

Le voi VINDECA vatamarea adusa de neascultarea lor! II voi iubi cu adevarat caci mania Mea s-a abatut de la ei! Osea 14:4

Fugi de pacat! Voia lui Dzeu este sfanta! Trateaz-o ca atare!

 4.Crede ca incercarea prin care treci poate fi dovada ca Dumnezeu s-a laudat cu neprihanirea ta!

Exemplu; IOV!!!

Domnul a zis Satanei: Ai vazut pe robul meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pamant. Este un om fara prihana si curat la suflet. El se teme de Dzeu si se abate de la rau. El se tinetare in neprihanirea lui si tu ma indemni sa-l pierd fara pricina! Iov 2:3

Apoi Iov a suferit foarte mult! Dar, pentru ca a ramas tare in neprihanirea lui, a primit apoi o dubla binecuvantare!

5. Crede ca Lui ii PASA de tine!!

Ai uneori impresia că lui Dumnezeu nu-I pasă de tine şi de problema ta? Vii înaintea Lui în rugăciune, cerându-I ajutorul divin într-o situaţie anume, dar constaţi cu durere că cerul rămâne închis la cererea ta? I-ai pus uneori această întrebare lui Dumnezeu, asemeni ucenicilor: Învăţătorule, nu-Ţi pasă? Marcu 4:38

El vrea să-I înveţe pe ucenici o lecţie preţioasă: ÎNCREDEREA, iar această lecţie nu poate fi învăţată decât într-o “situaţie de urgenţă, de criza”. La fel este şi cu tine. Dacă eşti într-o “situaţie de urgenţă”, înseamnă că Dumnezeu te-a adus aici cu scopul de a te învăţa una dintre cele mai preţioase şi absolut necesare lecţii ale vieţii: încrederea totală în Dumnezeu şi în ajutorul Lui divin!

6.Nu te intrista peste masura!

Accepta binele si frumosul din viata ta si lasa ca raul sa te afecteze cat mai putin! NU te zbuciuma!! Si clipa aceasta va trece! Si incercarea aceasta va trece!

Nu ti-am dat EU oare porunca aceasta: Intareste-te si imbarbateaza-te? Nu te inspaimanta si nu te ingrozi caci Domnul Dumnezeul TAU este cu tine in TOT ce vei face! Iosua 1:9

7.Priveste la cei mai incercati decat tine si ajuta-i!

Exista oare oameni mai incercati decat tine? I-ai descoperit? E IMPORTANT sa-i descoperi si sa simti alaturi de ei!!

Mai presus decat orice sa aveti o dragoste fierbinte unii fata de altii caci dragostea acopera o sumedenie de pacate! ! Petru 4:8

Rugati-va unii pt altii ca sa fiti vindecati. Mare putere are rugaciunea fierbinte a celui neprihanit! Iacov 5:16

 8.Anticipeaza biruinta si lauda-L!

Psalmul 13 a fost scris de David într-un moment de adâncă depresie. Din cauza necazurilor pe care David le avea cu împăratul Saul şi care durau deja de ani de zile,David ajunge demoralizat, descurajat şi deprimat. În această situaţie, el îşi ridică glasul către Dumnezeu. Din inima lui ţăşneşte psalmul 13, un psalm al întrebării: Până când, Doamne? Până când, Doamne, mă vei uita neîncetat? Până când îţi vei ascunde  faţa de mine? Până când voi avea sufletul plin de griji şi inima plină de necazuri în fiecare zi? Până când se va ridica vrăjmaşul meu împotriva mea? (Psalmul 13:1-2)

Îţi este cunoscută această stare? Te afli astăzi într-o situaţie fără de scăpare?

Psalmul 13 se împarte în 3 secţiuni: “necaz (13:1-2), cerere stăruitoare (13:3-4) şicântare de lauda (13:5-6). Psalmul redă istoria unui om scos dintr-o groapă groaznică şi din mocirlă; picioarele lui sunt aşezate pe o stâncă, şi o cântare apare pe buzele lui – toate acestea doar într-o jumătate de duzină de versete care pot fi citite în mai puţin de un minut”.[1]

Aceştia sunt paşii pe care trebuie să îi urmăm atunci când ne aflăm în necaz. Noi trebuie să venim înaintea lui Dumnezeu cu cereri stăruitoare, aşa cum a făcut David: Priveşte, răspunde-mi, Doamne Dumnezeul Meu! Dă lumină ochilor mei ca să nu adorm somnul morţii. A continuat apoi cu lauda adusă la adresa lui Dumnezeu, privitor la biruinţă: Eu am încredere în bunătatea Ta! (13:5)

 Dumnezeu se suie in mijlocul strigatelor de biruinta, inainteaza in sunetul trambitei! Ps.47:5

9.Crede ca timpul Lui este PERFECT!

Până când, Doamne, mă vei uita neîncetat? Ai spus si tu aceasta rugaciune care este Strigătul disperat al unei inimi frânte!

Cdrede ca MOMENTUL DE INCERCARE NU DUREAZA VESNIC!!

Orice lucru El il face frumos la vremea Lui!!Eclesiastul 3

Eu Domnul voi grabi toate aceste lucruri, la vremea lor!! Isaia 60

Bine este sa astepti in tacere aj Domnului. Ieremia 3:26Asteapta in tacere ajutorul Domnului!!

10. CREDE ca vei iesi din incercare NEVATAMATA!!

Şi dracul, după ce l-a trântit jos, în mijlocul adunării, a ieşit afară din el, fără să-i facă vreun rău! (Luca 4:35)

Nu descuraja si Nu-ţi pierde nădejdea! Chiar dacă trebuie să suferi atacurile celui rău pentru o vreme, la final, atunci când vei primi biruinţa din mâna lui Dumnezeu, vei constata cu bucurie că aceste atacuri rele nu ţi-au făcut de fapt niciun rău, la fel ca şi în cazul omului posedat de duh. Şi dracul, după ce l-a trântit jos, în mijlocul adunării, a ieşit afară din el, fără să-i facă vreun rău!

Bucuria pe care o vei simţi în inimă atunci când vei trăi împlinirea promisiunii lui Dumnezeu nu poate fi asemănată, sub nicio formă, cu lacrimile de tristeţe care probabil că ţi-au brăzdat ochii, pentru o vreme!

Merită să suferi azi pentru scurtă vreme şi într-o mică măsură, ca să poţi primi binecuvântarea de mâine, care va fi pentru multă vreme şi a cărei bucurie o vei simţi din plin!

Aşa a făcut şi Isus, care, pentru bucuria care Îi era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi şade acum la drepta scaunului de domni a lui Dumnezeu! (Evrei 12:2)

 Luptă azi, cu toată puterea ta împotriva atacurilor celui rău şi nu descuraja, iarmâine si in vesnicie vei trăi o mare bucurie şi biruinţă!

Mesaj prezentat la conferinta „Dumnezeu este cu tine, Viteazo!” ce a avut loc la biserica Elim, Arganda del Rey, Spania in perioada 16-17 octombrie 2015!

https://danieladelibas.wordpress.com

 

Citeşte mai mult pe http://www.stiricrestine.ro Compasiunea este puntea dintre sufletele noastre…