De când a intrat păcatul în lume, avem de a face cu egoismul. De fapt, el a pornit de la însuși îngerul luminii și a continuat prin Eva și Adam. Lucifer, a voit pentru sine mai mult decât avea, și avea mult, să nu uităm asta. Eva și Adam, au dorit mai mult pentru ei, și aveau mult, toată grădina Edenului. David a dorit mai mult, și avea deja mult ca împărat, așa înțelegem din confruntarea lui Natan. Ahab avea mult și totuși a dorit și via lui Nabot. Exemple sunt multe în Scriptură, de oameni care aveau, dar cărora nu le-a ajuns deși aveau mult.
Vedeți, păcatul egoismului aduce mare nefericire. Nefericește pe cel egoist și nefericește pe cei din jurul său. Se spune că pe fața pământului 90% din resursele existente sunt deținute de 5-6% din oamenii planetei. Restul de 95% din oameni, trebuie să împartă între ei 10% din resurse. De aici și dispute, conflicte, foamete, mizerie, control al populației etc. Egoismul îl face pe un om să condamne lejer la moarte alte mii de oameni. Egoismul face pe unii oameni puternici să intervină militar, să aducă războiul, foametea, moartea în anumite țări, pentru ca ei să câștige. Egoismul face pe unii deținători de companii să provoace boli și epidemii pentru a vinde leacuri. Egoismul face ca unii oameni să arunce mai degrabă resurse, decât să le dea sărmanilor. Lumea e afectată în cele mai înalte nivele ale sale de egoism și despre asta se poate scrie mult, cu dovezi.
Dar boala egoismului mă afectează și pe mine și pe tine tot atât de urât, cât îi afectează pe cei mari. Am fi tentați să îi condamnăm pe cei care fac fapte așa oribile din egoism, considerându-ne pe noi ”sfinți” în comparație cu ei, dar, nu suntem departe. Singurul avantaj pe care îl avem, este că Dumnezeu a făcut ca noi să nu ne naștem în familiile lor, ca să deținem atâta putere. Boala e aceeași, tot așa de urâtă și periculoasă, doar că la noi se manifestă într-un cadru mai ”neprielnic” însă nu datorită nouă ci datorită lui Dumnezeu.
În realitate, boala egoismului este prezentă și afectează și oamenii cei mai săraci și efectul ei este mare. Gândiţi-vă la următoarele scenarii. Un soț care consumă resursele familiei pentru alcool și tutun. O soție care consumă resurse mari pentru a se ține în ton cu moda. Un copil alintat care pretinde jucării noi mereu. Un adolescent care își înlocuiește telefonul sau computerul imediat ca apar noutăți. Un bărbat care poftește o altă femeie decât soţia sa. Un politician care face fapte de corupție pentru a se îmbogăți. Un pastor sau un preot care primește atenții sau bani, pentru a închide ochii sau a lăuda anumiți oameni. O femeie care seduce pentru a fi văzută și a deține putere. Un bărbat dependent de pornografie. Un profesor părtinitor, care favorizează copiii cu părinți influenţi. O soție pe care o doare capul când vine momentul să facă sex. Un soț care nu ajută acasă, ci se uită la meci sau pleacă la pescuit. Așa e că vă sunt cunoscute scenariile? Ele în cele mai multe cazuri au la bază egoismul.
Ciudat este că aceste fapte de egoism ar trebui să aducă, teoretic, o împlinire și fericire egoistului dar nu o aduc. Oamenii cred că așa vor fi mai fericiți. Cred că, adunând, vor fi mai împliniți, dar nu sunt. Cred că lenevind vor avea satisfacție, dar nu obțin asta. Cred că punând pe alții la muncă în contul lor vor fi mai odihniți, dar nu sunt. Ciudat este că în cele mai multe cazuri, prin egoism, oamenii se îndepărtează mai mult de fericirea pe care o caută. Scriptura spune că e mai ferice să dai decât să primești, iar noi credem pe dos, că e mai bine să primim, cât de mult și devenim mai nefericiți.
Una din primele boli care necesită vindecare în viața noastră este egoismul. Egoismul afectează multe vieți și e o maladie, epidemie, pandemie sau cum vreți să îi spuneți. Egoismul a infestat întreaga rasă umană până acolo încât, ne naștem cu microbul. Cu alte cuvinte, nu se naște nimeni pur la capitolul acesta. Și cel mai fraged copilaș va căuta să strângă în mâini, nu să dea. Avem nevoie de altă soluție decât cele omenești. Cele omenești sunt deja infestate, nu avem capacitatea să creăm antidot pentru egoism, pentru că nici o ființă nu a rămas neatinsă de el. Avem nevoie de Dumnezeu pentru asta.
Una din cele mai importante lecții pe care Dumnezeu o ”predă” oamenilor de când e pământul, e lecția dragostei. Pentru asta a adus infinite ”materiale didactice” și resurse. Pentru asta a adus dovada și soluția cea mai eficientă și mai bună, Isus Hristos, Fiul Său, care fără egoism, ci din dragoste, a ales să moară pentru vindecarea noastră. Dacă ne-am născut egoiști și nu ne putem vindeca înseamnă că trebuie să ne naștem din nou ca să putem fi vindecați de egoism și acest lucru e posibil doar pentru Jertfa Domnului Isus Hristos.
Egoismul e o boală care aduce nefericire, neîmplinire, insatisfacție, conflict, boală, moarte în viața egoiștilor și în viața celor din jur. Avem nevoie de Dumnezeu pentru a ne vindeca de această maladie. Acceptarea Mântuitorului e primul pas pe care îl avem de făcut, ca mai apoi ascultarea de Cuvântul Său să aducă vindecare în noi și treptat să ne dezvețe de egoism.
Vreau sa va spun ca ieri dimineata, la darea de seama, cum se numeste clasic in penticostalism, noi am rebotezat-o la Beclean si am numit-o ‘sfat fratesc’, si am avut curajul sa va folosesc ca si model, azi dimineata, pentru ca tot vazandu-va, am inceput sa ma inspir de la voi. Si am propus in Beclean, o conferinta cu familiile, de trei zile. Am obtinut votul unanim al tuturor in biserica, ca sa organizez o conferinta cu familiile din Beclean.
[….] Vreau sa va dau doar doua provocari in seara asta. Ma gandeam, daca ar vedea lumea asta, in care traim, [motto-ul] Familia dupa modelul Creatorului, cred ca ei cu totii ar rade. Ar spune ca am luat-o razna. Unde se mai poarta asa ceva, in ce lume nebuna traim noi? Dar, tocmai la asta ne-a chemat Dumnezeu, sa schimbam lumea si sa nu lasam lumea sa ne schimbe pe noi, pentru ca atunci ar fi grav.
Prima provocare am numit-o asa: Fiti sanatosi la cap!
La surori, nu zic asta, numai la masculini zic, pentru ca de multe ori am vazut, in zona asta a familiilor, ca se intampla multe lucruri. Aud ca barbatul ala a facut sia si aia si reactia mea, de multe ori, a fost asta: “Mai, dar ala nu-i sanatos la cap?” Si, sigur ca era si pentru surori. Si de multe ori vedem prin biserica, foarte clar, o gramada de barbati care nu-s sanatosi la cap. Si vedem o gramada de femei, care au si ele problema asta. Si Biblia scrie de treaba asta. Asa, cateodata, ne-am dori, cum spunem noi toti pastorii in biserica, ca daca avem familii sanatoase,biserica este sanatoasa. Spunem “amin” si societatea este sanatoasa. Glorie Domnului. Asta inseamna ca trebuie sa ramanem in punctul asta si sa fim sanatosi.
Acuma, am auzit atat de multe lucruri despre sanatatea asta fizica, in ultimii ani, foarte multe! Foarte multe le-am auzit de la nevasta mea, cum sa fiu sanatos, si le-am invatat pe de rost. Nici nu-i greu. Daca le toaca toata ziua, le inveti. Si primul lucru care spune intotdeauna, cand ma duc undeva, ca sa fiu sanatos: “Ai grija ce mananci,and iti pun fratii mult de mancare. Ai grija ce mananci.” Pentru ca, sanatatea fizica are legatura cu ce mancam. Si atunci, ce mananc determina un anumit procent foarte important din sanatatea mea fizica.
O a doua poveste care am invatat-o, din presa, din media, dar prima data de la nevasta mea, este “ai grija sa te odihnesti, nu mai sta noaptea tarziu”. Asa ca, atunci cand vrei sa vorbesti de sanantate, trebuie sa te gandesti la odihna. Se spune ca oamenii cei mai sanatosi sunt cei care pot sa doarma de la 10 seara pana la 12. Acolo e singurul rost sa dormi. Se zice ca daca n-ai dormit cele doua ore, restul, dormi degeaba. Deci, al doilea punct pentru sanatate ar fi odihna. Ai grija sa te odihnesti suficient, ca atunci organismul se reface.
Un al treilea punct care l-am invatat despre a fi sanatos si sanatoasa, dupa alimentatie si odihna, este sa faci miscare. Fugi pe scari pana sus, fugi in jos, nu merge cu liftul. Se spune sa faci miscare, ca lipsa de miscare iti aduna kilograme pe tine, iti face tensiune, iti face diabet.
Sanatatea este legata de alimentatie, este legata de odihna si este legata de actiune, de miscare. As vrea sa va citesc din 2 Petru 3:1-2
1 Preaiubiţilor, aceasta este a doua epistolă pe care v-o scriu. În amândouă, caut să vă trezesc* mintea sănătoasă prin înştiinţări, 2 ca să vă fac să vă aduceţi aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfinţii proroci şi* de porunca Domnului şi Mântuitorului nostru, dată prin apostolii voştri.
Deci, Petru are sansa sa scrie doua epistole. Si, el spune in cele doua versete si in special in vers. 1 ca tinta lui in ambele epistole este una singura. A dorit ca sa atinga acest punct: sa determine si sa trezeasca, in persoanele care vor citi aceste epistole, o minte sanatoasa, sa fii sanatos la cap. Si asta este foarte important, ca eu sa fiu sanatos la cap. Ca, daca eu sunt sanatos la minte, atunci, inseamna ca toate actiunile mele vor avea legatura cu sanatatea asta. Daca n-am mintea sanatoasa, toate actiunile mele se va termina in a fi ceva, o gramada mai mica sau mai mare de prostii.
Întoarceţi-vă cu faţa spre Scriptură!
Asa ca, lupta ap. Petru si a lui Dumnezeu si a Duhului Sfant, prin acele doua epistole, a fost sa determine, in ecei care le vor asuma, o minte sanatoasa. Primul lucru pe care-l spune ap. Petru aici, pentru a putea sa fim niste oameni cu o minte sanatoasa, pentru a avea o familie sanatoasa, este, cateodata, el spune: Atentie! Atentie mare! Intoarceti-va cu fata spre Scriptura! Inapoi la Biblie! Am ascultat un pastor american, care a spus o chestie care mie mi-a placut foarte mult. El a spus asa: Ia intrati prin librariile crestine [nu vreau sa jignesc pe nimeni, acuma, eu il citesc pe dumnealui, dar mie mi-a placut, si a zis asa:] uitati-va acolo, ce coperti stralucitoare au toate cartile alea. Se rup rafturile de ele. Foarte frumos aranjate, scoase in relief, sa se vanda, foarte bune pentru ochi. Si, citeste titlurile lor: ‘7 pasi pentru a deveni un barbat puternic’, ‘5 pasi pentru a deveni o femeie si o mama adevarata’, ’50 de pasi pentru a deveni sfant’ . Pe pagina, prima pagina, “daca vreti sa ajungeti asa, eu va spun’. Pe ultima pagina, pe coperta, poza lui, poza ei.
Si toata lumea, daca s-a scris despre un subiect, carti pe planeta asta, despre subiectul asta [familia] s-a scris cat curge Somesul. “Familia puternica’, ‘Familia grozava’… si te intrebi, din toata povestea asta: Unde-i Isus? Unde-i Dumnezeu? Unde-i Biblia? Pentru ca toti iau o carte, deschid o carte, sa vad ce scrie acolo. Nu sunt impotriva cartilor. Dar, am impresia ca si prin carti, noi ne-am indepartat de Biblie. Ca, si prin carti, noi am pierdut modelul. Pai, daca scrie aici ‘dupa modelul Creatorului’ [motto-ul conferintei], pai, nu sunt eu creatorul. Pai, daca luati cartile astea si le puneti cap in cap, o sa vedeti ce multe pareri, ce multe nebunii uneori, ce multe prostii. Nu stiu cum se face, ca dupa atatea carti, dupa atatea studii, dupa atata cerneala cursa,familia ii praf. Asta e o problema.
Nu stiu cum se face ca din occident au lovit atat de multe carti, si ei, in occident, nu au curajul sa vorbeasca de familie, pentru ca divortul e acceptat in cele mai multe biserici. Pentru ca divortul patrunde si-n Romania. Cand auzeau ortodocsii, inainte de revolutie, de un divort, erau gata sa-i dea afara din sat. “Afara! Cum sa-ti lasi nevasta? Nu se poate asa ceva! Ne faci de rusine satul si pe Dumnezeu. Noi suntem crestini aici. Nu te temi de cruce, ca te-a plesni, te-a trasni Dumnezeu! Cum sa-ti lasi femeia?” Asa era. Acuma, prim ministru cinci femei, sef de senat acum. Celalalt 4, astalalt 3, asta actual cu a doua. Sper sa se opreasca. Stam inebuniti. Ce se intampla? Pai, faptul ca ne-am pierdut sanatatea mintii si ajungem sa acceptam toate gunoaiele lumii care ne-au distrus familia si ne-au calcat in picioare modelul Creatorului, este ca noi am facut primul pas gresit: Ne-am intros cu spatele la Biblie. Nu stiu unde stam cu fata. Spre occident, spre Rusia, nu stiu dpre cine, dar va spun in Numele Domnului, ca sa ai o minte sanatoasa, trebuie sa te intorci cu fata inapoi spre Biblie si spun in aceasta seara: acceptati provocarea care v-o aduc in Numele lui Isus Hristos. Si va spun tuturor care sunteti aici: INAPOI la BIBLIE!
Înştiinţări –
“În amândouă [espistolele], caut să vă trezesc* mintea sănătoasă…Dar, cum s-o trezesti? Instiintari! Dar, ce instiintari ne dai? ..niste statistici, niste aia… niste aia… plimba-te asa, intoarce-te asa, vorbeste asa, fa asa… Toata lumea are idei. Vreau sa va aduceti aminte de lucrurile vestite mai dinainte, de sfintii prooroci. Am predicat la Brasov de pilda bogatului. Da- sa mearga cineva din morti, ca daca se duce din morti si vad un spectacol si un miracol ca s-a intors cineva din morti, toti se pocaiesc. “Nici vorba,” a zis Avram. “Au acolo pe Moise si prooroci.” Ce sa faca? Sa asculte de ei. Adica, sa asculte de Biblie. Adica, sa creada in Biblie. Adica, sa-si aseze viata lor pe Scriptura. (22:42)
Un raspuns bland potoleste mania, dar o vorba aspra atata mania. Proverbe 15:1
Am asistat la multe discurii între soți și soții în viața mea datorită muncii de consiliere pe care o fac. Probabil intuiți că cele mai multe discuții la care am asistat au fost contradictorii. Am văzut mulți oameni care se certau din nimicuri iar partenerii lor datorită faptului că reacționau la mânie le spuneau vorbe aspre. În acest mod vâlvătaia focului se amplifica și mai tare. Una din sarcinile care îmi revine în acele momente este să ascult ostilitățile și să fac observații asupra timpului în care se poate curma acea ceartă cel mai bine.
Dragilor toți reacționăm la mânie mai ales verbal dar astăzi Scriptura ne îndeamnă să avem pregătit un răspuns blând când un mânios ne vorbește. Este firește să reacționăm la mânie cu iuțeală dar este duhovnicește să reacționăm cu blândețe. Petru spune Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia neperitoare a unui duh blînd şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. Deci un duh blând, smerit și curat este de mare preț înaintea lui Dumnezeu. În Epistola către Timotei Pavel ne spune Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri, şi caută neprihănirea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blîndeţa iar Filipenilor le spune: Blîndeţa voastră să fie cunoscută de toţi oamenii.
Chiar Domnul Isus ne îndeamnă: învăţaţi dela Mine, căci Eu sînt blînd şi smerit cu inima, Ce fel de oameni ar trebui să fim noi? Scriptura ne îndeamnă să urmăm pilda lui Hristos…
Ce pot face eu?
Pai prima dată mă analizez să văd cum reacționez la mânie, răspund aspru, în același ton sau sunt blând.
Apoi îmi corectez cu ajutorul Duhului Sfânt temperamentul. Expresia așa de des folosită: “Așa sunt eu” trebuie să nu fie una categorică. Oricine poate fi schimbat de puterea lui Dumnezeu dacă dorește asta.
Gândiți-vă de câtă ceartă veți fi scutiți dacă oferiți răspunsuri blânde. Câte certuri ați fi putut evita dacă la un moment dat vă înfrânați limba. Eu reconosc că am de lucru, trebuie să fiu mai blând, mai plin de dragoste și mai duhovnicesc. Tu?
22 Fugi de poftele tinereţii şi urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată. 23 Fereşte-te de întrebările nebune şi nefolositoare, căci ştii că dau naştere la certuri. 24 Şi robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blând cu toţi, în stare să înveţe pe toţi, plin de îngăduinţă răbdătoare, 25 să îndrepte cu blândeţe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţa, ca să ajungă la cunoştinţa adevărului; 26 şi, venindu-şi în fire, să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinşi ca să-i facă voia.
Transmisie live a programului religios din biserica Lumina lumii din Paris. http://www.luminalumii.fr Mesajul Pastorului Nelu Brie incepe la minutul 2:05:00 (2 ore 5 min)
Nelu Brie: Dumnezeu ne-a binecuvantat sa traim in comunitate. Dumnezeu l-a creat pe om fiinta sociala. El a randuit sa ne aseze impreuna si sa formam familii, sa formam sate, orase, sa formam biserica locala- trupul Domnului nostru Isus Hristos. E un har. E un har sa fim impreuna. Inchipuiti-va cum ar fi fost in aceasta dimineata, daca dvs. ati fi venit la biserica si s-ar fi facut ora 9 si n-ar mai fi venit nimeni, numai tu. Poate ca ti-ai fi zis: Precis, n-am tinut bine minte anunturile. Cred ca incepe la zece. Sa se fi facut 9:30, 9:45, 10:00 si sa nu mai fi venit nimeni. Sa se fi facut 10:30, 11:00 si n-a venit nimeni. Ce ti-ar fi trecut prin minte? La ce te-ai fi gandit? Probabil ca cei mai pocaiti dintre noi, care am fi ramas asa, am fi zis: Precis o fost rapirea. Frai dragi, e o binecuvantare ca suntem mai multi. E o binecuvantare ca ne-a infratit Domnul. E o binecuvantare ca tragem laolalta. E o binecuvantare ca formam impreuna o comunitate, o comunitate in care avem simtaminte fratesti, simtaminte crestine, guvernate de Cuvantul lui Dumnezeu si indrumate si animate de Duhul Sfant. Binecuvantat sa fie Domnul.
Odata, un rabin si-a intrebat discipolii: Cand si care-i momentul din care se face trecerea de la noapte la zi? Pana intr-un punct este noapte, dupa care e zi. Care-i punctul acela dupa care poti sa zici: De acum e zi? Unul dintre discipoli a zis: Zi, s-a facut atunci cand e destul de multa lumina, ca sa poti face deosebirea intre un caine si o oaie. Ii vezi de departe si iti dai seama, ii oaie, nu-i caine. Atunci e zi. Un altul s-a ridicat si a spus: Probabil ca-i adevarat, dar dupa parerea mea, zi este atunci cand vezi in departare doi pomi si iti dai seama, e destul de multa lumina, ca sa-ti dai seama care este maslin si care este smochin. Atunci e zi. Rabinul i-a oprit pe baieti si le-a spus: Baieti, parerea mea este alta. Zi este atunci, cand e destul de multa lumina, ca sa-ti poti da seama, ca strainul care vine e fratele tau. Atunci e zi, cand in strain il vezi pe fratele. Si, asa-i.
Acuma, cand e vorba de relatiile dintre oameni buni, potrivit Cuvantului lui Dumnezeu, relatiile dintre crestini sunt guvernate de principii, principii sfinte, principii care se intemeiaza in Cuvantul viu a lui Dumnezeu. Am cercetat Scripturile si am notat noua principii care guverneaza relatiile crestine. Sigur ca nu o sa le aprofundam pe toate, pe 8, le numerotam. Pe unu il aprofundam.
1. Principiul Iubirii – Primul principiu este principiul iubirii. Domnul Isus a spus: Sa va iubiti unii pe altii. Oriunde e nevoie de iubire, dar in biserica, nevoia asta e la superlativ si acolo este implinita la superlativ principiul iubirii.
2. Principiul Unitatii – Domnul Isus se ruga zicand: Ma rog Tata, ca ei, ucenicii mei, sa fie cu toti una. Domnul Isus isi doreste ca-n biserica sa fim uniti. In biserica de la inceput, in biserica primara, despre ea se spunea ca multimea celor ce crezusera era o inima si un suflet. Viziunea unitatii – Potrivit principiului unitatii, crestinul este chemat sa-si guverneze relatiile, filtrandusi actiunile toate in viziunea unitatii. Oare ce fac, uneste sau desparte? Oare fapta mea, vorba mea, atitudinea mea, reactia mea, raspunsul meu, cladeste unitatea sau indeparteaza pe frati, rarefiaza relatii? Principiul unitatii.
3. Principiul slujirii – Apostolul Pavel spune: Purtati-va sarcinile unii altora. Potrivit acestui principiu, in relatiile lor, crestinii, fratii si surorile traiesc in asa fel incat sa-si implineasca nevoile unii altora. Adevarul este ca in multe feluri, in practica, lucrul acesta se realizeaza. Cand ne vom deschide bine ochii, vom vedea asta. Dar mai bine este sa ne deschidem ochii inspre ceea ce am putea face si n-am facut. Principiul slujirii – sa ne slujim unii altora. Sa slujim lui Dumnezeu, purtandu-ne poverile unii altora.
4. Principiul Comunicarii – Apoi, un alt principiu foarte foarte important, principiul comunicarii. Si comunicarea face parte din legile relatiilor din biserica. Biblia zice: Vorbiti intre voi. Adica, se cere sa vorbim intre noi. Ne si spune cum: Vorbiti intre voi cu psalmi, cu cantari de lauda, cu cantari duhovnicesti. Eu as rezuma zicand: Vorbiti intre voi, frumos. Locul citit in aceasta dimineata ne avertizeaza cum sa nu vorbim. Nu cu nitrebari nebune care isca certuri, nu provocari de un fel sau de altul, ci o vorbire frumoasa, o vorbire in spiritul invataturii crestine- cu psalmi, cu cantari de lauda, cu cantari duhovnciesti. Ce inseamna oare sa vorbim cu psalmi? Sa zicem ca pateste unul dintre noi un necaz. Se plange omul, zice: Uite, am dat de necaz, a venit inundatia si mi-a manat casa. Si tu, vorbesti in psalmi: Sa te asculte Domnul in ziua necazului! Asta inseamna ca vorbim cu psalmi, sa dam replica din psalmi? Nu. E vorba de atitudine. E vorba de simtire si e vorba in acelasi timp de construire a relatiilor prin cuvinte frumoase.
5. Principiul Autoritatii Spirituale – Nu trebuie apoi sa pierdem din vedere principiul autoritatii spirituale, care de asemenea este chemat sa guverneze relatiile din sanul bisericii, din sanul familiei. Zice Pavel: Supuneti-va unii altora in frica lui Hristos si dati-va intaietate unul altuia si fiecare sa se vada mai mic. Sa aveti simtiri cumpatate unii fata de altii. Fiecare sa vada pe cel de langa el mai presus decat pe sine. Este principiu autoritatii, adus in zonele mai concrete ale vietii, principiu autoritatii ne invata ca in sanul familiei sa ne cinstim parintii, sotia sa recunoasca autoritatea sotului, in biserica, sa ascultam de mai marii nostri in Domnul si sa le fim supusi, ca biserica lui Dumnezeu, sanatatea bisericii locale tine de pazirea acestui principiu. Dumnezeu este impotriva razvratirilor. Dumnezeu este impotriva dezbinarilor. Dumnezeu este impotriva neascultarii. Dumnezeu iubeste pe cei smeriti si binecuvanteaza pe cei ascultatori. Aduceti-va aminte, si Isus a invatat sa asculte prin lucrurile pe care le-a suferit. Cate am putea vorbi numai de principiul acesta.
6. Principiul Bunavointei sau al Ingaduintei – un principiu inaltator, descris in Cuvantul lui Dumnezeu in Epistola catre Coloseni – Îngăduiţi-văuniipealţii, şi dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi. –Coloseni 3:13. 3:12Astfel, dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare. Si apoi, ingaduiti-va unul pe altul, principiul bunavointei. Fratii lui Iosif se simteau in primejdie. Adevarul e ca o facusera lata. L-au vandut pe Iosif. Si-au batut joc de copilul acela si l-au dat rob. Iar dupa aia si-au mintit tatal. Anii au trecut, dar Dumnezeu trage odata linia. Si cand a tras linia, a venit vremea scadentei. Incercati, va rog, sa va puneti in pielea fratilor lui Iosif. Sa stiti ca acuma voi sunteti slabi si Iosif ii tare. Sa stiti ca sunteti vinovati, ca ati facut-o lata de tot. Sa stiti ca Iosif va are la mana si sub putere, ca ati furat paharul. Sa stiti ca el are autoritate in Egipt si numai un gest face si va cade capul si sa stati fata in fata cu el. Ce ati simti? Iosif s-a uitat inspre ei, stiti ce a zis Iosif? Negresit, voi v-ati gandit sa-mi faceti rau, dar Dumnezeu a shcimbat raul in bine. Iosif a zis: Ma voi purta cu voi cu bunavointa. Asta-i principiu ingaduintei, sa zici asa in tine: Eu decid, orice ar fi, cu fratii mei, ma port cu bunavointa- principiul ingaduintei.
7. Principiul Smereniei – Ca apoi, sa vorbim aici despre principil smereniei, care este foarte important. O atitudine de cumintenie, de smerenie, de umilinta, asta atrage oameni. N-ati bagat de seama c aomul mandru rarefiaza de langa el oamenii? Omul mandru, omul caruia i se pare ca e el grozav, ca stie, ca-i destept, ca poate, ca are intotdeauna dreptate, omul asta-i singuratic. Dar cel smerit, cel bland, atrage langa el si dupa el oamenii ca mierea, cand vin albinele la ea. Dar, si mustile vin cateodata. Omul smerit ii aduce pe toti. In relatii, sa ne impodobim cu smerenie, spune Cuvantul. Impodobiti-va cu smerenie legaturile voastre. Este principiul smereniei.
8. Principiul Vigilentei – Apoi, principiul vigilentei – asta-i foarte complex. Zice Pavel: Vegheati unii asupra altora. Principiul vigilentei: fiti cu ochii in patru. Diavolul da tarcoale. Mustra-l pe fratele tau cand cade, nu-l lasa. Nu-l lasa sa se duca la vale tot peste cap. Nu-l lasa sa alunece, apuca-l daca aluneca. Daca trebuie in apucarea asta sa-l mustri, mustra-l. Dar, fa-o cu Duhul blandetii, ca sa-l ridici. Este principiul vigilentei. Si nu numai pe latura asta. Vigilenta asta ne cheama sa lucram azi in perspectiva viitorului, devine intelepciune, e principiul semanatului si a seceratului. Seamana acuma si o sa fie relatie frumoasa in viitor.
Principiul Reconcilierii
9. Principiul Reconcilierii – E ultimul principiu, pe care-l vom aprofunda: principiul reconcilierii. Textul nostru spune ca robul lui Dumnezeu nu trebuie sa se certe. Apoi, Scriptura, tot in locul pe care noi l-am citit, ne spune sa ne ferim de vorbele, de certurile, de cuvinte, de intrebarile nebune si nefolositoare, ca stim ca ele dau nastere la certuri.
N-am vrea sa vina cearta. N-am vrea. Dar, daca a venit, ce-i de facut?
Isus zice: Impaca-te cu fratele tau. Va indemn, in cele ce urmeaza, cat timp vom avea la indemana si e destul ca sa aprofundam acest principiu- principiul reconcilierii, sub titlul: Impaca-te cu fratele tau!
Impaca-te cu fratele tau!
Isus incepe sa vorbeasca despre aceasta intr-o imprejurare aparte. E vorba de o slujba de la biserica, am zice, daca ar fi sa contemporanizam imaginea. Un om s-a dus la biserica. E preocupat sa-l multumeasca pe Dumnezeu. El a citit porunca intai si a doua, unde scrie: Domnul e Dumnezeul tau si Lui sa te inchini. Manat de forta acestor cuvinte, a iesit din casa, s-a pus pe drum si a venit la biserica. S-a infatisat inaintea lui Dumnezeu la altar, cu darul lui. E constient ca are o datorie fata de Dumnezeu. E constient ca ar trebui sa se inchine lui Dumnezeu, sa-l onoreze pe Dumnezeu, ca si noi toti cei prezenti. Acolo, in atmosfera incarcata de prezenta lui Dumnezeu in fata altarului, Dumnezeu ii activeaza memoria. Acolo isi aduce aminte de ceva. “Stai un pic, dar eu am o cearta cu frate meu. Intre mine si fratele meu e un conflict.” Memoria il rascoleste, nu-i da liniste. El incearca sa amane problema: “Lasa, ca rezolvam dupa.” Isus ii zice: “Auzi, aia e vocea lui Dumnezeu. Nu o stampara, nu o apasa, nu o stinge, las-o sa se auda. Urmeaza-i mesajul. Du-te si impaca-te cu fratele tau. Lasa-ti darul la altar. Impacarea cu fratele, potrivit zicerii Domnului nostru Isus, impacarea este imperativa! Impacarea nu este secundara, auxiliara.
Dimpotriva, dupa zicerea Domnului Isus, impacarea este imperativa.
(Notite din mesaj de la minutul 2:05:00 pana la minutul 2:24:35, mai sunt aprox 35 min din mesaj)
Trăim singuri, uitaţi şi plictisiţi. Doar noi şi telefoanele noastre. Când e pană de curent sau pică netul, suntem în stare să începem cel de-al Treilea Război Mondial, să punem tunurile pe Enel.
E adevărat şi faptul că nu depindem de bucăţile astea de plastic, ci de oamenii cu care vorbim… dar, cu toate astea, devenim tot mai singuri pe zi ce trece.
Nu se mai nasc eroi pentru că nu mai sunt oameni dispuşi să se sacrifice. În schimb, creşte numărul de „emokizi” şi de sinucigaşi, pentru că eroii noştri s-au transformat în monotonii dezinteresaţi, de care ne lovim pe toate străzile.
Într-o lume în care confortul personal e pus pe primul loc, arată că eşti diferit! Arată că ţie îţi pasă!
7 paşi prin care arăţi că îţi pasă:
1. Spune adevărul, oricât de dureros ar fi el. Spune-l cu riscul de a răni, pentru că oricum nimic nu poate să rănească un om mai tare decât să fie minţit frumos. Adevărul dezgroapă morţii şi îi trezeşte la viaţă, dar minciuna îngroapă oamenii de vii. Rănile, odată curăţate, vor începe să se vindece.
2.Ascultă, oricât de multe ai avea şi tu de spus; oricât de mult ar vorbi celălalt. Nu-ţi pune căştile indiferenţei în urechi. Nu fugi de teamă să nu fii şi tu afectat de problema lui. Ascultând problemele altora, te ajuţi şi pe tine însuţi, pentru că îţi e distrasă atenţia de la problemele tale. Ascultă cu urechea inimii. Abia atunci coarda sensibilă va fi mişcată şi va începe cu adevărat să îţi pese.
3. Nu judeca, oricât de ispitit ai fi să faci asta; oricât de îndreptăţit ai crede că eşti. Încearcă să te pui în locul celuilalt. Niciodată nu vei înţelege cât de greu i-a fost unui om, până nu vei trece şi tu prin aceeaşi problemă. E foarte greu să aplici vechea zicală indiană „Nu judeca pe altul până ce nu ai umblat un kilometru în mocasinii lui”, fără ca mai întâi tu să te fi descălţat de mocasinii tăi. Nu-l judeca pe celălalt doar pentru că tu te înfrânezi. Adevărul e că şi tu calci legea, doar că în alt mod. Acelaşi care a zis „să nu furi/minţi/ucizi” etc. a zis şi „să nu judeci”.
4. Ajută, oricât de istovitor ar fi. Oamenii sunt puşi în comunităţi, şi nu trăiesc singuri în vârf de munte, pentru că au nevoie unul de celălalt. Pentru că au nevoie să se ridice unul pe altul. Ajută, măcar pentru că n-ai alt lucru mai bun de făcut…
5. Încurajează, oricât de greu ar fi să găseşti cuvintele potrivite. De un singur cuvânt sau gest poate atârna viaţa unui om. Nu-i uşor să pui balsam pe răni, dar dacă o faci din inimă, vorbele vindecătoare vor izvorî de la sine.
6. Interesează-te de celălat, oricât de ocupat ai fi. A căuta un om şi a-l întreba, pur şi simplu, dacă e bine, e un gest minor, dar are mare greutate. Fii tu omul potrivit. Cel care, căutându-i pe alţii, îi face să uite că nu îi mai caută nimeni altcineva.
7. Sacrifică-te, oricât de mare ar fi preţul. Cine iubeşte se sacrifică pentru fericirea celuilalt. Mult mai valoros decât să mori pentru aproapele tău, e să te sacrifici pentru el zilnic şi cu discreţie.
Cel mai mare dar pe care îl poţi face unui om este timpul tău. Pentru că odată trecute, clipele nu se mai întorc înapoi.
Oamenilor nu le pasă cât de multe ştii, până nu ştiu cât de mult îţi pasă.
Iubirea se măsoară în clipe. Clipe în care uiţi de tine şi îl pui pe celălalt pe primul loc.
Pentru a aprecia pasiunea unui om, ar trebui să cunoaştem ce preţ au pentru el toate lucrurile pe care le sacrifică pasiunii sale.
Cândva, când vei crede că toţi te-au uitat, vei vedea că aceia lângă care ai fost când au avut nevoie, îţi vor întoarce favorul.
Apreciază oamenii care îşi fură din timpul lor, pentru a-şi petrece timp cu tine.
În realitate, boala egoismului este prezentă și afectează și oamenii cei mai săraci și efectul ei este mare. Gândiţi-vă la următoarele scenarii. Un soț care consumă resursele familiei pentru alcool și tutun. O soție care consumă resurse mari pentru a se ține în ton cu moda. Un copil alintat care pretinde jucării noi mereu. Un adolescent care își înlocuiește telefonul sau computerul imediat ca apar noutăți. Un bărbat care poftește o altă femeie decât soţia sa. Un politician care face fapte de corupție pentru a se îmbogăți. Un pastor sau un preot care primește atenții sau bani, pentru a închide ochii sau a lăuda anumiți oameni. O femeie care seduce pentru a fi văzută și a deține putere. Un bărbat dependent de pornografie. Un profesor părtinitor, care favorizează copiii cu părinți influenţi. O soție pe care o doare capul când vine momentul să facă sex. Un soț care nu ajută acasă, ci se uită la meci sau pleacă la pescuit. Așa e că vă sunt cunoscute scenariile? Ele în cele mai multe cazuri au la bază egoismul.
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 