Categorie: EVENIMENTE

,,Vreau sa traiesc!” Acesta este mesajul Andradei, o tanara adolescenta de doar 17 ani din Calan, jud. Hunedoara, care sufera de leucemie. In data de 16 Septembrie 2011 a inceput cosmarul Andradei printr-un lesin in strada. Peste doar cateva zile insa a venit si diagnosticul care i-a schimbat viata si a declansat cosmarul familiei ei: Leucemie acuta Limfoblastica cu celule Pre-B, L2. A fost internata in Targu Mures pentru doua luni de zile, insa medicamentele necesare parintii au fost nevoiti sa le suporte din fonduri proprii si sa le cumpere din strainatate pentru ca nu se gaseau in Romania. Dupa acceptarea formularului E112 Andrada a fost internata la Clinica San Matteo Pavia – Italia, unde este pana in momentul de fata. Tratamentul a decurs foarte bine si are sanse foarte mari sa se vindece complet de leucemie. La inceputul lunii noiembrie Andrada se va intoarce in Romania, dupa mai bine de un an de zile de tratament in Italia. Insa, pentru ca Andrada sa fie din nou sanatoasa, sa poata din nou spera la viata, are nevoie de un tratament care se va intinde pe durata a doi ani de zile. Acest tratament are rolul de a intretine rezultatele tratamentului din Italia si pentru ca boala sa nu revina in corpul ei.

Insa costul acestui tratament de intretinere este peste puterea financiara a familiei Andradei, care a facut eforturi disperate sa aiba resursele financiare necesare pana acum.

Tratamentul de intretinere se va realiza tot in Italia la clinica San Matteo din Pavia. Tratamentul va costa 1500 de euro lunar si se va intinde pe durata a doi ani de zile. In acest pret este inclus tratamentul (1000 de euro) si transport, cazare, mancare (500 de euro pentru Andrada si mama ei). In total, pentru cei doi ani de zile costul se va ridica la 40 000 de euro.

Asociatia Speranta pentru Romania a preluat acest caz umanitar. Impreuna cu dvs vrem sa salvam viata Andradei. Am fost in orasul Calan, am fost la primaria orasului, am cunoscut persoane care o iubesc pe Andrada si toti ii transmit un mesaj de suflet: ,,Andrada TE IUBIM si vrem sa TRAIESTI”. Acest mesaj al locuitorilor din orasul Calan, al primarului orasului, al parintilor, bunicilor si cunoscutilor, ne-a impresionat profund.

De aceea, facem un apel la toti romanii care citesc acest articol sau urmaresc materialul video cu Andrada, sa o sustina financiar pentru a putea continua tratamentul si pentru ca viata ei sa poata fi salvata.

CUM POATE FI AJUTATA ANDRADA?

Asociatia Speranta pentru Romania are acordul parintilor Andradei de a promova cazul ei umanitar cat si de a strange fondurile necesare pentru tratament prin donatii si sponsorizari.

Pentru cei care doriti sa faceti donatii va rugam sa specificati destinatia sumei donate ,,PENTRU ANDRADA”.

 Donatiile pot fi facuta in modalitatile prezentate mai jos:

1. Online, direct cu cardul, aici: http://slujirecrestina.ro/doneaza/

2. Prin PayPal, aici: http://slujirecrestina.ro/doneaza/

3. In conturile bancare ale Asociatiei Misiunea Speranta pentru Romania, deschise la Raiffeisen Bank, de mai jos: 

-IN LEI: RO 39 RZBR 000 006 001 204 2338 deschis la Raiffeisen Bank

–IN EURO:  RO 24 RZBR 000 006 001 218 9757, la Raiffeisen Bank, CODE  SWIFT: RZBRROBU

4. Prin contract de sponsorizare (in cazul firmelor): DESCARCA CONTRACTUL AICI

5. Directioneaza 2% catre Asoc. Misiunea Speranta pentru Romania (fondurile directionate vor fi folosite pentru Andrada)

– Directioneaza 2 % din impozitul pe venit, vezi detalii AICI

6. Promoveaza cazul Andradei pe Facebook, sau posteaza cazul ei pe bloguri, site-uri, fa-l cunoscut prietenilor tai care o pot ajuta. 

ATENTIE! Speranta pentru Romania va veni regulat cu rapoarte despre sumele donate pentru Andrada.

CUM VA PRIMI ANDRADA DONATIILE?

Parintii Andradei vor primi fondurile donate dupa extrasele de cont bancar care vor avea specificatia ,,PENTRU ANDRADA”. Sumele vor fi donate parintilor prin ordin de plata, pe baza unui proces verbal de predare primire si pe baza unui proces verbal de donatie insotit de facturile tratamentelor, etc.

Asociatia Speranta pentru Romania va furniza pe acest site materiale video, interviuri, etc cu Andrada si stadiul tratamentului, progrese, etc.

De asemenea, in luna noiembrie cand Andrada se va intoarce in Romania, vom realiza un interviu cu ea care va fi postat pe site-ul nostru.

Cand suma necesara va fi stransa in intregime si donata Andradei, vom realiza un mesaj video de multumire pentru toti donatorii cu Andrada si familia Andradei.

Pentru detalii suplimentare, va rugam sa ne contactati:

• Email: misiuneaslujirecrestina@gmail.com
• Telefon 0766 365 833 sau 0749 402 098
• http://totalschimbat.ro

Emi lupta cu dureri, poate, inimaginabile, dar lupta pentru a exista alaturi de cei care i-au dat viata.

Mama lui, plange, ca orice mama, neostoit. Si este cea mai buna mama pe care o putea avea Emi: blanda, iubitoare, devotata. Ii vorbeste in dulcele grai al lui Creanga, pentru ca s-a nascut si a trait o viata peste Prut, la Chisinau. Si are cel mai bun tata cu putinta. Pentru ca parintii sunt nedespartiti unul de celalalt si se sprijina permanent unul pe altul.

A fost un copil dorit, iar sarcina a decurs fara probleme pana la sapte luni. Intr-o zi matinala de sambata, din luna a saptea, s-a trezit din somn cu hemoragie. A stat internata in spital o saptamana, a facut tratament si lucrurile au revenit la normal. Au mai trecut cateva saptamani, fara evenimente deosebite. Intr-o vineri seara, vobea pe skype  cu sora ei din Chisinau. O rugase sa o cheme a doua zi,  pe mama ei, sa vorbeasca si cu ea.

–      Numai duminica o pot aduce, ai si tu putina rabdare! – i-a zis sora.

–      Pai, pana duminica, cine stie, poate nasc si nu voi mai fi acasa!

A avut gura aurita, pentru ca sambata, adica a doua zi, i s-au rupt membranele. A avut timp sa faca un dus, sa-si trezeasca sotul, sa-si mai puna una, alta in bagaj si sa ajunga cu bine, fara contractii prea dureroase, la spitalul Polizu.

Patru ore mai tarziu, in jurul pranzului, se nastea Emi. Dupa expulzare, l-a auzit, ca prin ceata pe medic ca spune ceva pe cat de neasteptat, pe atat de bulversant:

–      Ia priviti! Ce e cu piciorusele lui! Dumnezeule mare, in 24 de ani de medicina n-am mai vazut asa ceva!

A apucat sa vada niste picioruse rosii de la glezne in jos. A izbucnit in plans!

–      Va merge, domnul doctor, va putea sa mearga? Ce se intampla cu piciorusele lui?

–      Nu stiu, doamna, sa vedem, chiar nu stiu!

I l-au adus aproape si si-a lipit obrazul de fata lui infasata.

–      L-am vazut atat de frumos! Nu stiam inca ce ne asteapta si speram ca nu este nimic grav.

Taticul lui a inlemnit cand l-a vazut. Nu s-a gandit decat la sotia lui, cum sa faca sa nu o introduca in soc! Medicii neonatologi si ginecologi deopotriva nu stiau ce are nou nascutul! Au chemat salvarea sa-l duca la Grigore Alexandrescu, pentru ca piciorusele, mainile si o parte din abdomen aratau ca arse: carne vie, fara tegument.

Mama a dorit sa-l mai vada odata. Medicii, milosi, i l-au adus sa-l vada si sa-l mangaie.

Cand a intrat asistenta pe usa, Emi plangea in bratele ei. Mama l-a luat langa ea si i-a vorbit bland, i-a spus ca il iubeste si ca va fi bine. Auzindu-i vocea, s-a linistit. A inceput sa planga din nou in bratele asistentei. Dar trebuia sa ajunga urgent la spitalul de Pediatrie, Grigore Alexandrescu.

Trei zile a mai stat in maternitatea Polizu. Au fost trei zile de chin. Mamicile din salon isi alaptau si isi schimbau copiii si o intrebau curioase unde ii este bebele.

–      Are o mica problema, a fost dus la alt spital, dar va fi bine!

Credea cu toata fiinta ei ca este doar o mica problema si ca se va face bine!

Dupa externare a ajuns direct la spitalul de copii, sectia terapie intensiva.

Un medic  i-a explicat cu intelegere si pe indelete, care este situatia lui Emi si la ce sa se astepte. Banuiau ca sufera de o boala numita sindrom Bart, insa nu ii facusera inca biopsia si nu puteau concluziona ferm. Trebuiau sa astepte ca starea lui fizica sa se imbunatateasca. Ulterior i-au pus diagnosticul final: epidermoliza buloasa. Cea mai mica atingere ii provoaca basici dureroase si rani. Medicul  le-a mai spus parintilor ca este nevoie de rabdare si de multa putere sufleteasca. De asemenea, le-a explicat ca zilnic, specialistii de la sectia de arsi, vin si il panseaza. Este o treaba foarte dificila pentru ca  pielea micutului ramane lipita, la simpla atingere,  de manusile asistentei. A intrebat-o, apoi, pe mamica daca doreste sa intre sa-l vada!

A plans mult, i-a vorbit soptit, s-a rugat. Era pansat si plin de perfuzii.

Sase zile a mai stat la terapie intensiva. Nu suporta sa stea alaturi de el cand era pansat. Emi urla de durere cu tipete sfasietoare. Medicii, la sugestia domnului profesor  Dan Enescu, i-au preparat in farmacia spitalului un unguent special cu anestezic incorporat. Cu toate acestea, tipetele lui de durere se auzeau pana departe, in sectie! Asistentele si medicii ieseau de la el transpirati si socati!

–      Mai bine pansez toata sectia de arsi decat sa vin sa-i schimb pansamentul micutului asta!Nu mai pot de mila lui!

Mama nu-i putea da san pentru ca gurita lui era carne vie; leziunile aceastea erau mult mai aproape de capilarele de sange; facuse basicute care se spargeau inclusiv pe esofag. Manca foarte putin, ceea ce reuseau sa-i strecoare asistentele in gurita deschisa.

Dupa sase zile, medicul a invitat-o pe mama in biroul lui.

–      Va simtiti in stare sa aveti grija singurica de Emi, in alta sectie?

I-a raspuns afirmativ, desi era ingrozita. In prima zi cand a asitat la schimbarea pansamentelor a fost la un pas sa nu se scurga pe podea! A tinut-o in picoare numai gandul ca trebuie sa ii fie alaturi bebelusului ei, orice ar fi! Cand veneau asistentele pentru pansamente, se aseza langa el si ii vorbea incetisor si-l incuraja.

–      Ma privea in ochi si ma ruga, parca, sa-l ajut! Isi tragea piciorusele, tipa si se zbatea!

–      Uite cum intelege, uite cum se linisteste cand ii vorbiti! Dragul de el! – comentau asistentele.

Domnul Enescu il vizita de doua, trei ori pe saptamana sa vada evolutia lui Emi. Urmarea daca crema special conceputa pentru afectiunea lui isi facea efectul.

Pe parcurs, mama a observat ca tipetele lui difera in intensitate atunci cand ii erau pansate piciorusele, in comparatie cu momentele in care ii erau pansate mainile sau ii era pansat abdomenul. Asa se face ca au conchis sa inceapa pansamentul de la zona corporala care ii provoaca dureri mai mici in intensitate si sa finalizeze cu piciorusele, unde durerea parea a fi atroce!

Venele lui erau excesiv de fragile. Se chinuiau si 40 de minute sa ii fixeze cateterul. Chinul lui Emi si al mamei deopotriva era cumplit! Pana la urma i l-au fixat chirurgical (se taie, se fixeaza pe vena, apoi se coase) pe o vena din crestetul capului.

Dupa patru saptamani, mama invatase sa-I faca singura pansamentele. A cerut sa fie externati. Medicii s-au sfatuit si au decis sa le permita plecarea cu conditia sa vina in fiecare zi la pansament.

Primele doua luni acasa au fost grele. Emi plangea zi si noapte. In timp, mama a reusit sa distinga plansul de foame de cel cauzat de durerea de burtica si de cel determinat de durerile acute ale bolii bazale.

Ulterior, dupa ce medicii s-au convins ca mamica isi ingrijeste pruncul cu devotiune si pricepere, vizitele la spital pentru pansament si control s-au rarit.

Din pacate, permanent ii apar noi bule care se sparg, iar ranile deschise sunt omniprezente.

Pana la doua luni nu l-au imbracat cu nici o hainuta. Cele mai usoare atingeri ale tesaturii ii produceau alte basici si alte plagi. Abia dupa ce i-au mai trecut ranile de pe torace s-au incumetat sa-l imbrace cu body-uri din bumbac fin, cu deschidere larga.

Acum, la sase luni de viata, situatia s-a imbunatatit usor. Mama ii hidrateaza permanent ranile si pielea. Daca nu o face des, ranile prind coaja, coaja se rupe si curge sange si este dureros. Este o incercare insasi taiatul unghiilor, dar este un detaliu peste care aleg sa trec. Oricum, nu reuseste sa i le taie foarte bine si nici pe toate. Piciorusele lui Emi s-au acoperit cu o pojghita foarte subtire de tegument si mai formeaza din cand in cand basici care se sparg. Cand I se vindeca leziunea, apar mancarimile si Emi se zbate neputincios. Mama ii maseaza usor zona ca sa-l linisteasca si sa nu-si agraveze ranile.

Nevoile lui Emi sunt foarte mari: pansamente speciale (sunt elastice, cu o textura foarte fina), achizitionate din Germania sau Austria, imbracaminte speciala, din fibre naturale, o lista nesfarsite de crème, unele preparate in farmacie, altele achizitionate din Germania, sampoane speciale, sapunuri speciale, plasturi speciali.

Din pacate, Emi sufera de forma recesiva a bolii (ambii parinti au gena) si este o forma cu evolutie imprevizibila si simptomatologie dificila, multipla, care duce deseori, la deces precoce.

Sunt necesare multe investigatii si teste clinice care sa determine cauza sau natura acestei boli. Pentru ca testele ADN sunt foarte scumpe, parintii nu si-au permis sa le faca. Luam in considerare o internare pe perioada nedeterminata intr-o clinica de specialitate din Austria sau din Italia (Gesu Bambino, Roma – au sectie de epidermoliza buloasa).

–      Trebuie sa stim consecintele acestei boli si sa fim invatati sa-l ingrijim cat putem mai bine! Leziunile de pe esofag ne pun cele mai mari probleme. Se poate ajunge la chirurgie intraesofagiana, pentru ca, din cauza ranilor, esofagul se ingusteaza foarte mult! La fel, leziunile acestea deschise provoaca, in timp, afectarea iremediabila a membrelor inferioare, se lipesc degetele intre ele. Cautam solutii si nu ne vom lasa pana cand nu vom sti ca suntem pe drumul cel bun si ca suferinta lui Emi este mult ameliorata.

Nu cunoastem cu exactitate cuantumul financiar pe care il presupune internarea intr-o clinica de specialitate din Austria (EB HOUSE: http://www.eb-haus.eu/index.php?id=21&L=1 ), pentru investigatii si tratament simtomatologic. Din experientele clinice anterioare, poate fi vorba de o suma mai mare de 20.000 euro.

Ajutandu-l pe Emi, ajutam, indirect si alti copii romani  care sufera de aceasta afectiune teribila, pentru ca informatiile noi vor ajunge la alte familii care se confrunta cu o problema de sanatate similara, facilitandu-i internarea in clinica austriaca EB HOUSE, ii alinam suferinta atroce a bebelusului nostru si il aducem mai aproape de momentul vindecarii! Undeva, in lume, cineva, poate, deja a inventat un tratament pentru epidermoliza buloasa sau este pe cale sa ii descopere leacul. Din aproape in aproape, vom afla si vom sti ce sa facem pentru ca Emi sa se insanatoseasca.

Pentru cei care doresc mai multe informatii despre cum pot ajuta aveti mai jos contul deschis pe numele tatalui lui Emi si numarul lor de telefon :             0724.345.152

Cont Ing bank:

Lei: RO58INGB0000999902818396,

Euro:  RO53INGB0000999902053447, cod swift : INGBROBU, Gabriel Bontas.

 

 

http://www.sperantapentrutine.ro

Mii de copii din Romania raman nescolarizati sau abandoneaza scoala in fiecare an pe fondul lipsei fondurilor pentru rechizitele scolare. Situatia in una dintre cele mai sarace zone ale Romaniei, Valea Jiului, este similara.  Misiunea Speranta pentru Romania organizeaza si in acest an proiectul ,,Trimite un copil sarac la scoala”, prin care dorim sa ajutam cu rechizite, imbracaminte si incaltaminte, 50 de copii saraci in mod special din zona Valea Jiului, dar si din judetele: Bihor, Arad, Timis, Caras Severin si Hunedoara. Misiunea Slujire Crestina realizeaza acest proiect de ajutor cu rechizite pentru copii saraci, pentru al saselea an consecutiv. In anul acesta avem in vedere peste 50 de copii care sunt in atentia noastra. O mare parte din acesti copii sunt beneficiarii proiectului ,,Trimite un copil sarac la scoala” de mai multi ani de zile si care au obtinut rezultate bune la invatatura.

 

 

 

Pentru realizarea acestui proiect avem nevoie de ajutorul dvs.  Cei care doresc sa doneze imbracaminte si incaltaminte pentru copii  (sa fie de buna calitate) intre 7-14 ani ii rugam sa ne contacteze. De asemenea, cei care doresc sa doneze direct rechizite scolare ii rugam sa ne contacteze.

Date de contact, email: misiuneaslujirecrestina@gmail.com, sau tel:             0766 365 833       sau            0749 402 098

Pentru cei care doresc sa doneze fonduri pentru cumpararea de rechizite, o pot face in modalitatile prezentate mai jos:

1. Online, direct cu cardul, aici: http://slujirecrestina.ro/doneaza/

2. Prin PayPal, aici: http://slujirecrestina.ro/doneaza/

3. In conturile bancare de mai jos ale Asociatiei umanitare crestine Speranta pentru Romania, deschise la Raiffeisen Bank:

-IN LEI direct, în contul bancar al organizatiei noastre RO39RZBR0000060012042338 deschis la Raiffeisen Bank, Chisineu Cris

–IN EURO direct in contul bancar al organizatiei noastre RO 24 RZBR 0000060012189757, la Raiffeisen Bank, CODE  SWIFT: RZBRROBU

Iata care este pachetul de rechizite pe care dorim sa il oferim fiecarui copil:

Ghiozdan: 40 ron
Penar: 10 lei
Caiet tip 5 buc: 8 ron
Caiet 60 file, 5 buc: 8 ron
Caiet geografie 2 buc: 3 ron
Coperti caiet, 10 buc: 3 ron
Carioci, 1 buc: 9 ron
Creioane colorate, 2 buc: 10 ron
Stilou: 5 ron
Set geometrie: 5 lei
Bloc de desen, 1 buc: 9 ron
Acuarele, 1 buc: 5 ron
Pensule: 5 lei

TOTAL  120 RON PENTRU COPIL

ATENTIE!!!

Dupa realizarea acestui proiect, Asociatia Speranta pentru Romania va posta pe site-ul sau: http://www.slujirecrestina.ro un raport video si un mesaj de multumire din partea copiilor si al parintilor pentru toti sponsorii acestui proiect.

http://slujirecrestina.ro/ajuta-copii-saraci/doneaza-trimite-un-copil-sarac-la-scoala-vezi-video/

In ultima vreme m-am tot intrebat ce se intampla pe planeta aceasta, in lumea aceasta, in spatiul acesta si in timpul acesta linear, in care un pui de om vine pe lume nu ca sa creasca mare, sanatos si voios, ci ca sa sufere, inainte de vreme?! Nu generalizez, nu dramatizez, este realitatea care se vede de aici, din zona aceasta de umanitate si umanism. In fiecare luna inregistram minim 80 de copii care sufera de o boala grava, in special de o forma rara sau noua de cancer! Nu o sa spun ca viata e nedreapta, pentru ca “viata” este un concept prea larg, cu aplicabilitate plenara si mai ca nu-ti vine sa ii reclami dreptul de a fi nedreapta, insa pot sa afirm ca viata unui parinte care are un copil bolnav este CRUNTA! Iar suferinta unui copil este … nici macar nu o sa mai gasesc in cuvant care sa o descrie.In comparatie cu comportamentul unui adult aflat in experienta asta perena a bolii, copilul bolnav, cu dureri stiute si nestiute (nerostite), ostoite sau nu, continua sa traiasca iubind si iertand si iar iubind si iar iertand. In conditiile date, cum poate un copil sa ramana bolnav? Cum poate un copil sa nu se vindece, avand Dumnezeirea/Insasi VIATA de partea lui? Ce anume nu tratam? Cum anume nu tratam INCA? Daca aveti raspunsuri, oameni buni, nu ezitati sa le postati pe lista noastra de discutii, in articolele si povestile noastre de viata, prezente aici. Nu va sfiiti! Impartasiti cu noi si cu parintii copiilor nostri (sunt si ai nostri) din experienta insanatosirii voastre sau a copiilor vostri.
Am ajuns la Resita in jurul pranzului. In poarta ne astepta Cosanzeana noastra, imbracata in roz, zambitoare asa, putintel mai trist, cu 2 catei topaitori pe langa ea. Aflu ca, prin casa si prin curte mai misuna vreo doi pisoi, doua broaste testoase, mai ciripesc doi papagali (sau unul?), daca o mai fi fost si alta vietate, nu mai stiu, ca le-am pierdut sirul. Inutil sa ma intreb ce animal nu-i place! Frumos suflet!
Vorbeste cu dificultate, camera nu pare sa o sperie, o doare ceva, dar nu o intreb ce, oricum, nu se simte prea bine. Mai intai filmam cu mama, apoi cu tata, apoi surprindem cateva cadre cu toti trei. Nu pot sa fac fotografii din pricina blitz-ului. Dupa filmare nu mai indraznesc sa-mi folosesc aparatul foto. Parintii si fetita sunt coplesiti de noi, de reamintirea traumei … . Mama plange intruna, tata este impietrit in suferinta, Nati (cum o alinta familia) … numai ea stie ce traieste si gandeste de ceva vreme incoace. Ce stiu si inteleg personal este faptul ca, in general, copiii sunt maestri ai disimularii, din dorinta de a-si proteja parintii!

Povestea, asa cum s-a “intamplat” sa fie … .
Pana la cinci ani, Nati a fost perfect sanatoasa! Pur si simplu, desi pare greu de crezut, inclusiv racelile au ocolit-o. Copil unic la parinti, a fost rasfatata si iubita ca nimeni alta! Toti copacii si toate ulitele cartierului erau ale ei! Bicicleta era prietena ei de nadejde! Copiii din vecini ii erau si ii sunt prieteni si parteneri de joaca.
Apoi, a inceput sa vomite, la anumite intervale de timp. Se plangea si de dureri de cap – puternice. Vomita 2, 3 zile la rand.
– Din cauza vomitatului excesiv nu-i puteam da nici macar o cana cu apa, era o leguma!
Cararile batute catre medicii specialisti n-au izolat problema intr-un diagnostic final: “are bila lenesa”, “e o simpla raceala”, “este ficatul un pic marit” sau:
– Are rosu in gat! Ce sa-i faci! Asa reactioneaza ea la rosu in gat! Ii dam antibiotic! Daca nu-i trece si nu-i trece, o operam.
Se ingrasase destul de mult. In primavara anului 2011, avea 9 ani si 55 de kilograme. Apoi,  a slabit brusc: 10 kg intr-o luna! Tatal ei, pompier de profesie (subofiter principal), o tot indemna sa fie mai atenta cu alimentatia si sa faca mai mult sport.
– Sincer, fusesem un pic cu gura pe ea. Era o fire sportiva si energica si manca foarte bine! I-am tot spus: “ Esti domnisoara acum, taticule, ar trebui sa mai slabesti un pic! Si in scurt timp chiar a slabit vizibil. Pur si simplu, nu mi-am dat seama ca ea slabise din alte motive , din cauza unei boli ascunse, care, la momentul acela, nu era descoperita!
De ceva vreme incepuse sa faca cearcane mari. Un medic oftalmolog, dupa ce i-a analizat fundul de ochi, i-a spus mamei pe un ton ingrijorat:
– Cearcanele astea nu sunt in regula, doamna! Trebuie sa-i faceti fetitei investigatii mai amanuntite! Ceva are!
Vara lui 2011 a trecut cu mult stres pentru parinti. In august, tatal Nataliei plecase la Orastie, participa la un curs. Nati nu avea chef de nimic. O ruga pe mama ei sa o lase in pace, cand aceasta insista sa iasa afara, sa se joace cu copiii de varsta ei.
– Ma ingrijora starea ei. La cel mai mic efort se inrosea la fata si obosea foarte repede si respira greu! Medicul nostru de familie era in concediu!
Decide, intr-o dimineata de inceput de septembrie, sa consulte un alt medic, de la o clinica privata. Mama nu are bani suficienti pentru investigatii, asa ca se intoarce, descumpanita, acasa. Este momentul programat pentru lectiile de vacanta. Nati face doi, trei pasi pana la masa de calculator si cade “secerata”intre doua scaune. Mama ii surprinde teama pe fata!
– Ce s-a intamplat Nati, cum ai cazut?
– Mami, stai linistita ca nu e nimica, m-am impiedicat.
– Poate te-ai ridicat brusc si ai ametit? Nu cred ca te-ai impiedicat! Ce s-a intamplat cu tine?
– N-am vrut! Stai linistita!
Au inceput sa lucreze temele pentru scoala (in toamna ar trebui sa intre in clasa a IV-a; este eleva la Liceul Teoretic “Diaconovici Tietz”, din Resita). Completau impreuna un rebus colorat. Fiecare litera era reprezentata de o culoare.
– Uite, aici, trebuie sa scrii “elefant”.
– Si cum sa fac E-ul?
– Nu mai stii sa scrii litera “E”? Nati, ce-i cu tine, concentreaza-te!
– Dar A-ul cum sa-l fac?
– … !
– Si asta ce culoare e mama?
– Nu te cred ca nu stii! Cum sa nu stii?
– Nu stiu ce se intampla cu mine!
Si a inceput sa planga. Mama s-a ascuns, la randul ei, in baie, ca sa planga in hohote! Fetitei ei i se intampla ceva grav. Foarte grav! Si-a sunat sora si doua ore mai tarziu se aflau in masina, in drum spre Timisoara.
La camera de garda a Spitalului Clinic pentru Copii “Louis Turcanu”, i se recolteaza sange si este consultata de un medic neurolog. Cu un an in urma se lovise la cap si capatase cateva copci. Mama (este asistenta medicala) suspiciona existenta unui hematom si tremura de emotie in momentul consultului neurologic.
– Doamna doctor, e hematom sau altceva?
– Nu vreau sa va pun eu diagnosticul ca sa nu va ingrijorez, nu inainte sa facem un RMN cerebral, dar daca va fi sa vorbim despre operatie, trebuie sa va decideti unde o faceti, aici sau la Szeged (Ungaria).
– Doamna doctor, va rog din suflet, spuneti-mi, e hematom sau tumoare?
– Ma intelegeti, doamna, ceea ce vreau sa spun … trebuie sa-i faceti toate investigatiile ca sa stiti precis!
(…)
Mama a iesit plangand din cabinetul medicului. Nati o astepta pe hol, impreuna cu matusa ei!
Medicii au internat-o in sectia de Neurologie Infantila. In noaptea aceea mama si-a privit fiica indelung, plangand de durere. O durere prea mare. Sotul ei sosise la spital, in aceeasi seara, tarziu. Plecase alarmat de la Orastie, cu o masina “de ocazie”, uitandu-si in camera de hotel si hainele si actele! Apucase sa-si stranga fetita in brate.
– N-am putut sa ma abtin! Am plans si am iesit afara!
7 septembrie 2011. Rezultatul RMN-ului cerebral le spulbera orice speranta de bine si-i arunca in disperarea cea mai neagra: “formatiune tumorala cu dimensiuni de 5,5/4/7/5 cm, localizata in ventricolul IV ….”.
– Operati-o urgent! Poate muri in orice clipa! – i-a spus medicul radiolog matusei Nataliei.
Asteptau apelul telefonic al matusii intr-un Mall din Timisoara. Nataliei i se facuse foame si o dureau picioarele. Solutia comoda fusese Mall-ul, aflat in apropierea cabinetului medical privat. Isi rugase mama sa-i cumpere un catelus de plus.
Apelul de la sora sa nu o sa-l uite tot restul vietii:
– Gabi, cumpara-i cel mai mare catelus pe care il vrea ea, pentru ca este o tumora foarte mare care se poate sparge oricand si timpul ei este limitat.
A plans in hohote minute in sir, nemaiauzind si nemaivazand nimic in jur. Nati si-a vazut mama plangand, a intrebat-o ce s-a intamplat, dar a ramas fara raspuns. Mama ei nu a mai fost capabila, minute in sir, sa articuleze cuvinte.
Apoi, au mers impreuna la baie si mama i-a explicat fiicei ce are -“ o bubita” la cap – si ce urmeaza sa se intample “o operatie care sa curete bubita”.
– Cum o sa ma taie? Unde o sa ma taie? O sa ma doara?
– Nu, o sa adormi si nu o sa simti nimic!
9 septembrie 2011. Natalia este operata la Clinica de Neurochirurgie din Szeghed. Medicii chirurgi au iesit increzatori din sala:
– Am rezecat tot. Acum e bine! A existat un moment critic in timpul operatiei, am fost la un pas sa o pierdem, din pricina hemoragiei.
In primele 24 ore, Natalia a avut halucinatii, relativ normale in postchirurgia neurologica. Eu nu o sa le numesc “halucinatii”, ci stari modificate de constiinta. Uneori, aceste “viziuni” comunica ceva, alteori sunt afirmatii/ruminatii fara sens.
In primele ore dupa ce s-a trezit din anestezie, Nati i-a spus matusei sale (mama se afla in cabinetul medicului) ca vede un om alb si un om negru. Mama primeste un mesaj pe telefon: “ Vin-o repede ca Nati vede un om alb si unul negru”.
S-a intors in salon si a intrebat-o:
– Ce vezi, mami?
– Cine e omul asta? Nu-l cunosc! Are parul negru si este imbracat in alb.
(…)
– Gata, acum, nu mai sunt doi, e doar unul negru, arata ca o papusa si intinde mana spre mine!
– Nu-I da mana, spune-I sa plece!
– Uite, acum, s-a strecurat printre picioarele tale si a venit in fata ta!
– Nati, sa nu margi cu nimeni, mami! Nu te mai uita la ei, o sa vezi ca o sa plece!
Apoi, a adormit si a reinceput sa vorbeasca in … somn:
– “iti dai seama?! A fost primul ei copil!”
S-a agitat in somn si a vorbit toata noaptea. I-au povestit despre acest episod, cateva zile mai tarziu, dar nu mai tinea minte nimic.
Venise rezultatul histopatologic: meduloblastom gradul IV.
Au plecat acasa, in scaunul cu rotile: se instalase pareza. Va reusi sa isi recupereze functiile motrice cateva saptamani mai tarziu.
In urmatoarele doua luni, pana la inceputul lui decembrie 2011, va face 68 de sedinte de radioterapie cranio-spinala. Le suporta relativ fara probleme.
Un RMN cerebral de control evidentiaza disparitia tumorii. Se intorc la Szeged, pentru control postoperator. Nati dezvoltase o hidrocefalie. Nu are nevoie de shunt, doar i se dreneaza lichidul timp de doua zile. Neurochirurgul le comunica ca, in opinia sa, nu mai este nevoie sa urmeze si curele de chimioterapie, desi medicul oncolog roman le subliniase faptul ca, imediat dupa finalizarea radioterapiei, trebuie sa faca cateva cure de citostatice. Parintii au cumpanit prea mult spre recomandarea medicului neurolog chirurg. Stiau ca fetita lor este “clinic vindecata” si ca nu mai are nevoie de chimioterapie.
In urmatoarele cinci luni familia face eforturi sa reinvete sa isi traiasca viata din momentul in care diagnosticul acesta o oprise.
Din pacate, RMN-ul cerebral de control, efectuat anul acesta in data de 24 mai, evidentiaza o recidiva locala de 1,2/1,4 cm.

Natalia suferea de depresie si anxietate puternica. Nu mai suporta spitalul! Cu toate acestea, n-a scos nici un sunet atunci cand doamnele asistente se chinuiau sa-i prinda o vena ‘topita”. Nu s-a zbatut, nu i-a curs o lacrima.
Au inceput sa caute solutii pentru investigatii suplimentare si tratament in afara tarii. Aflasera deja ca cei mai buni specialisti in tumorile cerebrale sunt cei din America. Au avut noroc. Clinica Burzynski, din Houston, Texas, au confirmat ca o asteapta pe Natalia pentru ivestigatii si tratament, in viitorul apropiat. Costurile estimative ale tratamentului oncologic personalizat si implicit ale investigatiilor vor depasi 60.000 – 70.000 de $.
Ne aflam in momentul in care Natalia asteapta cu sufletul la gura sa ajunga in SUA, desi marturiseste ca ii este putin frica de avion.
Te priveste senin, desi dincolo de privirea aceasta inocenta se ascund incertitudini, teama, suferinta.
– Ce vrei sa te faci cand vei fi mare, Natalia?
– As vrea sa ma fac doctorita, avocata si politista. Iubesc cainii, pisicile, pestii, broastele testoase.
– Ce-ai dori sa faci din tot ce n-ai mai facut in ultima vreme?
– Sa ies afara, sa ma joc si sa fiu fericita!
Se gandeste un pic, apoi continua:
– Sa am sanatate, sa nu ma mai gandesc ca trebuie sa plec undeva si sa fiu acasa, la locul meu!
– Ce crezi ca se va intampla in urmatoarele luni?
– Voi face tratamentul si voi veni acasa. Imi e frica un pic de avion.
– Cand ti-a fost cel mai greu?
– Cel mai greu mi-a fost cand am stat la spital, la “Louis Turcanu” si nu mi-au dat voie sa ies afara. Cand ma duceau cu salvarea sa fac radioterapie si doar atunci ma lasau sa ies, in rest, nu-mi dadeau voie deloc!
– Te mai gandesti si la altceva?
– Mama si tata sa aiba grija si sa ma sustina si sa se roage pentru mine … .
Ce este cancerul? O boala. Ce este un copil? O VIATA! In interiorul VIETII exista deja codul vindecarii. Cineva, undeva, stie sa-l acceseze. Acest copil are sansa sa gaseasca acel specialist, acel om invatat care sa o vindece!
2 euro, 9,5 lei. Atat.Sms simplu, fara text.
O gasiti pe Natalia si aici: www.nataliatuta.blogspot.ro
www.facebook.com/natalia.tuta.5
www.facebook.com/NatyTutaBrainTumourOperation
Salvand un copil, salvam, in fapt, LUMEA!
Toata pretuirea si recunostinta noastra:
– Voua, romanilor de pretutindeni! Voua OAMENILOR cu un suflet cat CERUL!
– Mihaelei Calin, Ingerul Nataliei in campania “Vreau Sa Ajut”! www.facebook.com/calin.mihaela.524
– Dana Dumitra Dumitrache
Natalia-Mihaela este recunoscatoare pentru cei 2 Euro donati prin sms trimis la 848 (numar gratuit) in retelele VODAFONE, ORANGE SI COSMOTE (le multumim ca sunt alalturi de noi in Campania aceasta),
De asemenea, puteti dona (Natalia-Mihaela va multumeste si pentru acest gest minunat) prinRomtelecom, formand :
0 900 900 301- 10 euro/apel
0 900 900 303 – 3 euro/apel
0 900 900 305 – 5 euro/apel
*Nu se percepe TVA.
Prin PayPal (pentru romanii din strainatate).
(donatii online).
Sau direct, in contul Fundatiei Mereu Aproape, cu mentiunea “pentru Natalia-Mihaela”
CIF 18212553:
în lei: RO 05 BRDE 450 SV 0729 533 4500,
în Euro: RO 31 BRDE 450 SV 2376 153 4500
deschise la BRD GSG SMCC, cod SWIFT BRDEROBU

http://fundatiamereuaproape.ro