Ȋn perioada 14 iulie – 21 iulie 2012, Departamentul de Misiune al Tinerilor din Austria (DTM Austria), vor reveni în Oltenia şi anul acesta pentru o săptămână de evanghelizare.
Ȋmpreună cu DTM Austria, vor fi prezente şi cele două grupuri de închinare Genessis şi Grupul O2 Vulcan, pentru a ne sluji împreună în închinare prin cântări şi imnuri de slavă.
Tema principală din acest an se intitulează “Preţul unei clipe de Har!”, iar împreună cu DTM Austria, tinerii şi conducătorii grupurilor de închinare vor să aducă în sufletul oltenilor o clipă de har care să se aprindă pentru veşnicia Ȋmpărăţiei lui Dumnezeu.
Locaţiile unde se vor desfăşura activităţile evanghelistice sunt următoarele:
-Pentru Grupa I de Misiune:
Duminică, 15 iulie, ora 18:00 – Boroşteni; locaţia: Familia Prisecaru Gheorghe;
Luni, 16 iulie, ora 19:00 – Boroşteni; locaţia: Familia Prisecaru Gheorghe;
Marţi, 17 iulie, ora 19:00 – Bărbăteşti; locaţia: Căminul Cultural;
Miercuri, 18 iulie, ora 19:00 – Schela; locaţia: Biserica Penticostală;
Joi, 19 iulie, ora 19:00 – Schela; locaţia: Biserica Penticostală;
Vineri, 20 iulie, ora 19:00 – Curtişoara; locaţia: Biserica Creştină după Evanghelie;
Sâmbătă, 21 iulie, ora 10:00 – Târgu-Jiu; locaţia: Biserica Penticostală “Golgota” (Ȋntâlnire de tineret).
-Pentru Grupa II de Misiune:
Duminică, 15 iulie, ora 15:00 – Covrigi; locaţia: Familia Giubalcă Ion;
Luni, 16 iulie, ora 19:00 – Covrigi; locaţia: Familia Giubalcă Ion;
Marţi, 17 iulie, ora 19:00 – Negomir; locaţia: Biserica Penticostală;
Miercuri, 18 iulie, ora 19:00 – Negomir; locaţia: Biserica Penticostală;
Joi, 19 iulie, ora 18:00 – Motru; locaţia: Biserica Penticostală;
Vineri, 20 iulie, ora 18:00 – Ursoiţa; locaţia: Biserica Penticostală.
Cetatea Râșnov este ansamblul fortificat situat pe dealul calcaros aflat la sudul orașului Râșnov din județul Brașov,
unul din cele mai bine păstrate ansambluri fortificate din Transilvania. Cele mai vechi structuri păstrate până în prezent datează din secolul al XIV-lea, probabil pe locul fortificației din lemn ridicate de Cavalerii Teutoni la începutul sec. al XIII-lea.[1]
Cetatea Râșnov controla prin poziția sa strategică accesul în Transilvania dinspre Valea Râșnoavei. Dată fiind importanța trecătorilor montane spre teritoriile sud-carpatice, drumul Branului a fost supravegheat militar și după alungarea cavalerilor teutoni, regalitatea maghiară încredințând fortificația de la Râșnov cavalerilor ordinului Sfintei Cruci.[2] Aceștia au fost subordonați fie comitelui secuilor, fie voievodului Transilvaniei. Până la mutarea vămii de la Rucăr la Bran și construirea cetății Bran pentru protejarea vămii regale la sfârșitul secolului al XIV-lea, cetatea Râșnov era prima fortificație lângă drumul Branului, după intrarea în Transilvania.
În anul 1427 împăratul Sigismund de Luxemburg a vizitat cetatea Râșnov, pe care a trecut-o în administrarea comunității locale, căreia i-a acordat rangul de târg.[3]
În partea superioară a Țării Bârsei, la circa 15 km depărtare sud-vestică de orașul Brașov, pe vechiul drum comercial care lega – prin trecătoarea Bran – bătrâna cetate a Brașovului de capitala de odinioară a Țării Românești, Câmpulung Muscel, se află orașul Râșnov, menționat deseori în documentele medievale ca orășel-târg.
Cetatea este poziționată pe un deal stâncos, imprejmuit de pǎdure, unde singura cale de acces este dinspre est, arhitectura sa fiind adaptatã reliefului, fortificarea urmărind eficiența apărǎrii dealului.
Prima mențiune documentară despre cetatea țărănească a Râșnovului datează din anul 1335 când cu ocazia unei noi năvăliri a tătarilor în Țara Bârsei, a fost pustiit întregul ținut, în afară de cetatea de pe dealul Tâmpa de la Brașov și de cetatea Râșnovului, care fiind puternic fortificate au rezistat atacurilor, salvând viața locuitorilor refugiați între zidurile lor.
Dezvoltarea orașului Râșnov a avut mult de suferit din cauza poziției sale geografice. Drumul comercial care trecea prin trecătoarea Branului era și o importantă cale de invazie pentru oștirile dușmane, acestea pătrunzând in Țara Bârsei, intâlneau ca primă așezare mai importantă orașul Râșnov pe care deseori îl pustiau.
Înfatisarea cetății a cunoscut pânǎ în prezent numeroase modificǎri. Imaginea contemporanǎ totuși pǎstreazǎ elemente arhitecturale care pot reconstitui istoria unei fortificații care a rezistat cu succes asediilor la care a fost supusǎ. Tipologia cetății ne este demonstrată de dimensiunile acesteia, aproximativ 3500 mp ca suprafațǎ; materialele folosite pentru ridicarea fortificațiilor au fost piatra și cǎrămida legate prin mortar simplu, fortificații încadrate de 8 turnuri patrulatere si unul poligonal.
În timpul șederii cavalerilor teutoni în Țara Bârsei (1211–1225) au fost aduși în această regiune primii coloniști sași, dintre care o parte au fost așezați la Râșnov alături de populația românească băștinașă, contribuind prin munca lor la dezvoltarea acestei vechi așezări. Din această perioadă datează și porțiunea cea mai veche a cetății. [4]
Accesul in cetatea propriu-zisă nu se face direct, ci printr-o incintǎ inconjuratǎ de un zid de piatrǎ, aflatǎ în prezent in ruină, având in extremitatea de rǎsărit un turn de plan dreptunghiular, din care se păstrează numai parterul, iar din celelalte trei laturi, sud, vest, vest – nord zidurile sunt flancate de pante abrupte cu o înălțime de aproximativ 150 m. Zidurile dinspre vest – nord si est erau apǎrate de o galerie continuǎ din 2 anteforturi si 7 turnuri. Accesul în cetate este cea mai veche parte a cetății, fiind construită numai din piatrǎ, spre deosebire de cetatea propriu–zisă unde întalnim și cărămida.
Cetatea are douǎ curți: exterioară si interioarǎ. In curtea exterioară (“curtea din fața cetății“ sau “grădina cetății”), situatǎ în partea esticǎ, erau adăpostite vitele. Curtea exterioară are o intrare pentru armament și alimente, și o alta, pe sub turnul pǎtrat, pentru vite. În incinta cetății (curtea interioară) erau căsuțele locuitorilor, care serveau ca adăpost și cămară în timpul asediilor. Încăperile poartă denumiri pe care le regăsim și la alte cetăți țǎrǎnești: „a școlii”, „a preotului”, etc. Pe vârful colinei a fost construită o școală și în anul 1650 a fost ridicatǎ o capela ale cǎrei ziduri se mai vǎd și astăzi. Datorită numeroaselor invazii militare, cetatea a fost “a doua vatră a Râșnovului”.
Neajunsul principal al acestei așezări din cuprinsul cetății, l-a constituit multǎ vreme, lipsa unui izvor de alimentare cu apǎ. Când atacurile se prelungeau, iar rezervele de apǎ esrau pe sfârșite, refugiații din cetate ieșeau noaptea pe poarta principală și aduceau apa de la un izvor știut numai de ei. Pentru o apǎrare eficientă, pantele dealului cetății au fost defrișate, iar acolo unde ascensiunea se putea face ușor, au fost săpate șanțuri în stâncă.
Atunci când aflau de apropierea unei armate dușmane sau de izbucnirea unui incendiu paznicii alarmau populația târgului prin bǎtǎile clopotului din turnul de pază. Și astfel de situații nu au fost rare în istoria Râșnovului. Dupǎ invazia din 1335, remarcǎm în anul 1421 primul asediu executat de către o armată otomană. Cetatea rezistă eroic și turcii ridică asediu îndreptându-se spre Brașovul încă nefortificat, pe care îl jefuiesc cumplit. Turcii au mai asediat fărǎ succes cetatea din Râșnov și în campaniile din 1436 si 1441.
În anul 1612 cetatea a fost ocupată de Gabriel Bathory, principele Transilvaniei. A fost singura dată cand cetatea Râșnov s-a predat. În martie 1612, Gabriel Bathory, dușman al sașilor, în încercarea de a restrange libertățile comunității saxone transilvănene, au organizat o campanie militară in Țara Bârsei. Cetatea Râșnov era aparată de locuitorii din Râșnov , Ghimbav, Cristian și un detașament de ostași români, care fǎcuseră parte din armata domnitorului muntean Radu Șerban. Deși tunurile armatei lui Bathory nu au provocat decât mici stricăciuni zidurilor cetății, asediul a devenit deosebit de eficient după ce o parte din trupele inamice au ocupat panta estică, blocând accesul apărătorilor cetății la izvorul tăinuit de unde se aprovizionau cu apă.
Pe 3 aprilie 1612, după negocieri cu principele, fruntașii comunității râșnovene au predat cetatea, cu condiția ca vechile privilegii ale râșnovenilor sǎ fie respectate, iar în cetate să nu fie instalată nici o garnizoană străină. Însă a doua zi dupǎ predare, Gabriel Bathory a alungat locuitorii din cetate și a instalat o garnizoană formată din ostașii săi. În vara anului 1612, râșnovenii , ajutați de brașoveni, au incercat de două ori sa recucerească cetatea, dar fără success. Râșnovul a reluat stăpânirea cetǎții în iunie 1613, în urma unei înțelegeri cu Gabriel Bathory prin care sașii plǎteau acestuia o răscumpărare în valoare de 3.000 florini pentru predarea cetăților Râșnov și Bran.
Luptele din 1612 au dovedit necesitatea săpării unei fântâni în cetate, situatǎ în centrul fortificației având o adâncime de 98 m, sǎpată direct in stâncă. Fântâna cetății a fost sapată în perioada 1623 -1640. Deși există legenda sǎpǎrii fântânii de cǎtre doi prizonieri turci, cǎrora li s-a promis eliberarea la terminarea lucrǎii, fântâna a fost amenajată de către meșteri sași tocmiți de primaria Râșnov.
Perioada 1658-1661, campania trupelor turcești, însotite de armata lui Constantin Brâncoveanu din 1960, răscoala “curuților”, au marcat pentru râșnoveni o cronică neagră în care scenariul era același: refugierea în cetate și apoi refacerea așezării. Mai mult, în anul 1718, Râșnovul a fost afectat de o puternică epidemie de ciumă. Au murit, conform listelor magistratului brașovean, 1.161 persoane. Râșnovul a fost depǎșit doar de Brașov ( 4.509), Prejmer ( 1.871) și Săcele (2.961). În același an, un incendiu a distrus întregul oraș și a ajuns până la cetate, distrugând case din curtea interioarǎ si capela. Dupa reparare, cetatea a mai fost folositǎ în secolul al XVIII – lea, dar în 1802 un cutremur a distrus o parte din turnuri.
Ultima “pagină de arme“ a cetății Râșnov avut loc în timpul revoluției din 1848 -1849. Deoarece localitatea a fost străbătută de armatele revoluționarilor maghiari, dar și de trupele imperiale austriece si țariste, râșnovenii au preferat sǎ se refugieze cu avutul lor in spatele zidurilor cetății. În această perioadă, curtea exterioară a fost folositǎ și ca loc de instruire al gărzilor naționale sǎsești. Prima victima săsească a revoluției din 1848 a fost un “militioner” din Râșnov, pe Olt, în luptele cu secuii. În a doua jumatate a secolului al XIX – lea, cetatea a fost pǎrǎsită și a ajuns in paragină. În cetate era ținut doar un singur paznic care trebuia să anunțe prin bătăi de clopot izbucnirea incendiilor.
Filmări:Nelu Marţian
În prezent, turiștii mai pot vizita în interiorul cetății si muzeul de artă feudal, în care sunt expuse arme, unelte, galerii, mobilier de epocǎ, stampe, armuri, porturi specifice secolului, diverse fotocopii ale documentelor din acea vreme. În muzeu mai sunt expuse și cateva obiecte neobisnuite secolului nostru, și anume, o masca de tortură și un jug care folosea la transportarea prizonierilor.
În casele ocupate de vechii locuitorii ai Râșnovului, cu secole in urmă, s-au amenajat buticuri de unde turiștii pot achiziționa diferite suveniruri, pietre semi-prețioase, obiecte de artă, cǎrți în care sunt prezentate istoria si tradiția locului, etc. În centrul cetății a mai fost amenajat și un bar-terasă, unde turiștii se pot odihni după lunga plimbare printre ruine. Trebuie sǎ amintim și de tirul cu arc, unde doritorii își pot exersa priceperea și precizia.
Aici au fost turnate mai multe cadre ale filmului „Nemuritorii” – (1974) în regia lui Sergiu Nicolaescu, „Dacii”, „Mihai Viteazul”, sau „Columna”, orașul câștigându-si astfel titlul de cetate a filmului istoric românesc. În 2002, zona Râșnovului ajungea celebră după ce regizorii americani au ales să filmeze pelicula „Cold Mountain”, în care protagoniști au fost Jude Law și Nicole Kidman și care a fost premiată chiar cu un Oscar. O parte dintre scene au fost trase si la cetatea țărănească.
Peste 60 de filme, un târg de carte, sau diferite concerte sunt doar câteva dintre tentațiile Festivalului de Film Istoric de la Râșnov.
“Viaţa nu înseamnă să aştepţi ca furtunile să treacă… ci să înveţi să dansezi în ploaie !”
Leucemia ?….o boală crâncenă!
Cam asta am aflat şi noi, parinţii Dianei, pe data de 28 decembrie 2011.
Este o încercare foarte grea, ne-am obişnuit să ne ghidăm după citatul de mai sus încă de la naşterea micuţei noastre. Trecută prin multe întâmplări nefericite, Diana s-a chinuit să lupte şi să supravieţuiască, toate aceste încercări facând-o mai puternică decât v-aţi putea imagina. Din primele clipe de viaţă ale Dianei, am învăţat să trecem peste greutăţi ca şi cum am traversa strada, am învăţat să luptăm şi să învingem. Şi asta, nu pentru că suntem puternici…ci pentru că acest copil ne dă o lecţie de viaţă în fiecare zi.
Leucemia ? Înseamnă chimioterapie…un tratament groaznic, la care rezistă puţini oameni. Din această clipă, un pacient bolnav de cancer trăieşte fiecare secundă ca şi cum ar fi ultima. Noi– spectatorii- credem că suntem puternici, că nici o barieră în viaţa asta nu e prea greu de trecut, însă ne inşelăm amarnic… Realizăm asta abia după ce vedem un pacient bolnav de cancer. Adevăraţii învingători sunt ei, acei copii…
În timpul tratamentului, pot apărea complicaţii, recăderi datorită otravei care invadeaza organele. Iar dacă chimioterapia dă rezultate, următorii cinci ani sunt critici, existând pericolul ca maladia să revină.
Si atunci îţi mai rămâne o singură şansă– transplantul. Dar si acestă şansă are impedimente, deoarece obstacolul cel mai mare nu e spiritul de luptător al pacientului, ci suma de 150 000 de euro, care trebuie plătită unor clinici din Europa, deoarece numarul mare de leucocite din timpul diagnosticarii( 256 000) determina statul roman sa nu acorde asistenta financiara in acest caz. Din păcate, timpul de la momentul recăderii şi până la efectuarea transplantului este foarte scurt.
De aceea, noi, părinţii, am hotărât să nu aşteptăm acel moment şi să vă cerem ajutorul fără de care acest copil se poate stinge…
Transalpina este cel mai inalt drum rutier din intregul lant al Muntilor Carpati, atat din Romania cat si din afara ei, atingand altitudinea maxima in Pasul Urdele 2145 m. Soseaua traverseaza Muntii Parang de la N la S fiind paralela cu Valea Oltului si Valea Jiului intre care se afla si lega Localitatea Saliste din Judetul Sibiu de Localitatea Novaci din judetul Gorj. Desi este mai inalta mai veche si mai frumoasa decat Transfagarasanul, este mai putin cunoscuta pentru ca , Transalpina, cu toate ca este catalogat drum national, DN 67c (partial), nu a fost pana in 2009 niciodata asfaltata. Transalpina a fost cosntruita de armatele romane in drumul lor spre Sarmisegetusa, pavata cu piatra de Regele Carol al II-lea dupa 1930 si reablitata de nemti in al II-lea razboi mondial dupa carea a fost uitata. Faptul ca a fost uitata si a devenit un drum greu de parcurs a ajutat Transalpina sa-si pastreze neatinsa salbaticia si farmecul aparte pe care putine locuri din tara il mai au. Este printre putinele drumuri din tara pe care se poata ajunge cu masina pana la nori si chiar deasupra lor.
Galerie fotto:Nelu Marţian
In luna iunie 2012 Transalpina era asfaltata (primul strat de asfalt) in proportie de peste 99 % iar pana la finalul lui 2012 exista promisiunea ca va fi in totalitate reabilitata (realizarea marcajelor, montarea parapetilor si a semnelor indicatoare). Portiunea Novaci – Ranca este integral asfaltata si reabilitata. Portiunea cea mai frumoasa a Transalpinei dintre Ranca si Obarsia Lotrului este asfaltata dar inca fara parapeti semne indicatoare si marcaje. Dinspre Sugag spre Obarsia Lotrului mai erau de asfaltat mai putin de 800 m intre coada Barajului Oasa si intersectia cu drumul 106N ce duce la Paltinis plus alte cateva zone scurte intre 5 si 50 de m intre Lacul Oasa si Sugag. In noiembrie 2011 s-a turnat primul strat de asfalt si pe cei 5,5 km dintre Dobra si Jina. In lucru este si drumul de legatura cu Transalpina DN7A pe portiunea dintre Obarsia Lotrului si Statiunea Vidra. Se lucreaza pe intreg traseul la montarea parapetilor si la amenajarea scurgerilor de ape de pe versanti. Asadar desi primul strat de asfalt a fost asternut pe aproape tot traseul Transalpinei drumul trebuie parcurs cu viteza redusa si cu atentie deoarece dupa cum spuneam in unele zone nu are inca parapeti si indicatoare si in multe alte zone nici nu este marcat. Nu este recomandata traversarea zonelor fara parapeti si marcaje cu atat mai putin pe timp de vreme rea sau noapte deoarece pentru cei care nu cunosc traseul Transalpinei nu exista elemente de reper altele decat marginile drumului.
Filmări:Nelu Marţian
Obiectivul turistic din judeţul Cluj a fost desemnat drept “minunea României” în urma unui concurs organizat pe parcursul lunii iunie de un site de specialitate.
Voturile a peste 2.000 de cititori, adică 59% din procentajul participanţilor la concurs, situează Salina Turda pe locul întâi în topul „Cele 7 minuni ale României”, realizat de agenţia de turism Imperator Travel. Autorităţile locale vor să mai includă în oferta zonei un complex turistic şi un traseu de mocăniţă, însă pentru acestea au nevoie de 40 de milioane de euro.
Sondajul a fost făcut în rândul turiştilor în perioada 1-30 iunie. Pe locul doi se situează Transfăgărăşanul, cu 33% voturi, urmat de: Castelul Peleş – 33%, Mănăstirea Voroneţ – 29%, Castelul Huniazilor Hunedoara – 27%, Cimitirul Vesel Săpânţa – 26% şi Castelul Bran – cu 26%. Salina Turda a primit în luna mai premiul pentru cel mai bun proiect în turism al unei administraţii locale din ţara noastră. În primul an de la inaugurare aceasta a avut peste 375.000 de vizitatori, iar în cursul lui 2011 s-a menţinut la o cifră de vizitatori de 350.000 de persoane. „Mie mi se pare un lucru normal să avem recunoştinţă şi la nivel naţional. Atâta timp cât salina se află pe harta Europei, iar cei care ne trec pragul sunt majoritar străini, această nominalizare face parte din normalitate. Noi încercăm să dezvoltăm turismul în Turda şi evident în Cluj. Vorbim despre o regiune importantă care ne face cinste. Avem valori multiple”, a spus Ovidiu Mera, directorul societăţii Turda Salina Durgău (TSD). Aceasta a fost modernizată cu 5,8 milioane de euro, sumă din care o mare parte a fost asigurată de către Uniunea Europeană.
Investiţia a fost inaugurată în 2010. TSD, administrator al Salinei Turda şi al ştrandului din Durgău, are ca acţionar unic Consiliul Local Turda. Municipalitatea turdeană a intrat în posesia unui teren în zonă şi va recurge la un parteneriat cu investitorii interesaţi de un complex turistic. Extinderea funcţiunilor din zona Salinei Turda cu un complex care presupune inclusiv două unităţi de cazare, cu 150 de camere, este unul dintre cele mai importante proiecte din judeţ pe segmentul turism, potrivit bazei de date a companiei de consultanţă IBC Focus. Oficialii turdeni aşteaptă ofertele unor parteneri privaţi care să contribuie cu finanţare pentru concretizarea proiectului. O suprafaţă de 27 ha, iniţial a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice Bucureşti, a intrat în proprietatea municipiului. Terenul suplimentar reprezintă un pas în plus înspre concretizarea planurilor de extindere, însă atragerea unui partener privat este esenţială, a menţionat primarul Turzii, Tudor Ştefănie. Investiţia este de 30 de milioane de euro.
Pe de altă parte, Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional (DJCPN) Cluj a început demersurile pentru declararea liniei ferate înguste Turda – Vidolm ca monument istoric, în scopul de a evita demontarea ei sau trimiterea şinelor la fier vechi. Primăria Turda are un proiect de reabilitare a traseului, până la Câmpeni, şi includere a acestuia în oferta turistică, însă demersurile durează deja de doi ani. Costurile proiectului de reabilitare a mocăniţei, pe traseul Turda-Câmpeni, se ridică la 10 milioane de euro. „Traseul mocăniţei, pe relaţia Turda-Abrud, este de 90 km, dintre care 40 km se află pe teritoriul judeţului Cluj. Vrem să îl salvăm de la distrugere”, a precizat directorul DJCPN, Leonard Horvath. Singura cale forestieră din Europa pe care circulă trenuri cu aburi se află pe Valea Vaserului (judeţul Maramureş), fiind reabilitată cu 1,4 milioane de euro.
Salina Turda este cel mai nou obiectiv turistic din Romania care a fost reamenajat si reintrodus in circuitul turistic, in anul 2010. Desi Salina Turda este un obiectiv turistic care se afla pe lista acelor locuri care trebuie vizitat, cel putin odata, majoritatea turistilor nici macar nu au aflat de existenta acestuia. In mod ciudat, cel putin pentru mine, din 100 de turisti romani mai putin de 30 au aflat de existenta salienei, cel putin pana in luna august cand o televiziune de top a difuzat un reportaj despre acest obiectiv. Ceea ce este si mai ciudata este faptul ca marea majoritate a turistilor straini care ajung in zona clujului, au vizitat deja salina sau cel putin au aflat de faptul ca a fost modernizat si redatat circuitului turistic. Procentul celor starinilor care au aflat de Salina Turda este cel putin dublu. Ca un lucru pozitiv, in ultima vreme se constata o imbunatatire a procentajului in ceea ce priveste numarul celor care viziteaza salina.
Ce este Salina Turda ?
Salina Turda este un ansamblu de mine, amenajate pentru a putea fi vizitate de turisti, fara un efort deosbit, dat fiind ca este vorba de mina. Pe langa faptul ca Salina Turda este un important obiectiv turistic, si fara teama de a gresi se poate afirma faptul ca este cel mai important obiectiv turistic din Turda, este si un important centru de tratament si recuperare. Dat fiind efetul benefic pentru afectiuni respiratorii, este reconadat celor suferinzi ca un mijloc de remediu natural.
In zilele toride de vara poate reprezenta un placut loc de refugiu, datorita temperaturilor scazute dar constante din salina, 10-12 °C.
Ce se poate face in Salina ?
In salina va puteti relaxa intr-un mod foarte placut, intr-un microclimat specific unei mine de sare. In cadrul centrului de tratament exista posibilitatea sa beneficiati de sedinte personalizate, conforme cu prescriptia medicului. In Mina Rudolf si Mina Terezia, renovate si modernizate, vizitatorii au posibilitatea de a petrece timpul intr-un mod placut. In Mina Rudolf exista o roata uriasa, cu 6 gondole, de unde cei dornici pot admira un peisaj panoramic. Acelasi peisaj panoramic poate fi admirat din liftul panoramic cu care se poate cobora in Mina Rodolf. Pe langa aceste elemente deosebit de spectaculoase, in Mina Rudolf exista si piste de minigolf, mese de biliard, teren sintetic de fotbal/volei/handbal/mese de ping-pong, loc de joaca pentru copii cu tobogane si alte elemente distractive, bowling si un amfiteatru cu 200 locuri avand scaune incalzite electric si avand dotari de ultima generatie, ideal pentru concerte. Daca vizitati Salina Turda puteti avea ocazia sa asistati la o reprezentatie adhoc al unor vizitatori, cum de altfel se mai intampla ca reprezentanti unui cor al bisericii sa „testeze” acustica deosebita a amfiteatrului.
Din Mina Rudolf se poate cobora pe scari sau prin intermediul unui lift modern in Mina Terezia, loc in care exista un lac format in urma infiltrarii precipitatiei de la suprafata. In mijlocul lacului exista o insula de unde se pot inchiriabarci. Pe insula se poate ajunge trecand peste un ponton, confectionat din lemn. Privelistea care vi se dechide in fata ochilor, odata ajunsi pe insulita din mijlocul lacului situata in Mina Terezia, nu se poate descrie prin intermediul cuvintelor, se poate trezi doar interesul celor dornici de ceva deosebit, extraordinar, diferit de tot ceea ce se paote percepe la suprafata pamnatului. Singurul neajuns remarcat de cei care traiesc intr-o comuniune cu spatiul virtual, este lipsa oricarei posibilitati de comunicare prin metodele electronice cunoscute. Poate ar fi utila o sursa de internet, ca sa nu vorbesc de terminale conectate la internet, sau macar un semnal GSM. In mod sigur acest neajuns poate fi trecut cu vederea daca punem pe celalalt taler al balantei privelistea si dotarile din Mina Rudolf. Dupa ce vizitati cele mai spectaculoase elemente din Salina Turdasi urcati spre suprafata, puteti vizita Sala Crivacului, o piesa de extractie a sarii, in stare de functionare, fiind unicat in Europa. Un alt element recomandat si amenajat pentru vizitatori este Mina Josif sau cum mai este cunoscut Sala Ecourilor, unde, datorita conditiilor speciale din mina, aperetilor de sare rezonanta este deosebita.
Cum ajung la Salina Turda ?
La Salina Turda se poate ajunge pe 2 cai. Cea mai noua cale de acces si cea mai moderna se afla in Valea Sarata, zona Durgau. Este vorba de intrarea noua in Salina Turda, aflata in mijlocul Rezervatiei Naturale. Cei interesati, pot ajunge in zona Valea Sarata – Durgau, cu autoturismul propriu sau cu mijloc de transport in comun, autobuzul 17. Distanta din centrul Orasului Turda este de cca 3,5 Km. Accesul in Salina se poate face si prin intrarea veche, aflata pe strada Salinelor 54/B. Accesul la Salina Turda prin intrarea veche este recomandata si este mai facila pentru cei care nu dispun de autotursme proprii sau sufera de unele probleme locomotorii.
Ȋn perioada 14 iulie – 21 iulie 2012, Departamentul de Misiune al Tinerilor din Austria (DTM Austria), vor reveni în Oltenia şi anul acesta pentru o săptămână de evanghelizare.
