Categorie: FAMILIE

Iată, pun azi înaintea voastră binecuvântarea şi blestemul: binecuvântarea, dacă veţi asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului vostru pe care vi le dau în ziua aceasta; blestemul, dacă nu veţi asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, şi dacă vă veţi abate de la calea pe care v-o dau în ziua aceasta.  Deuteronom 11:26 – 28

De când a fost creat, omul a avut libertatea să aleagă. Acum în anul 2013 situația asta e încă valabilă, omul poate să aleagă ce să facă și ce nu. Poate să aleagă dacă ascultă de Dumnezeu sau nu. Poate să aleagă dacă trăiește viața de căsătorit după regulile lui Dumnezeu sau nu, e liber să aleagă dar în același timp trebuie să fie conștient că orice alegere are consecințe. O alegere bună va avea consecințe bune una rea va avea consecințe pe măsură.

Eu pot alege ce fel de căsnicie voi avea. Știu că multe persoane au o căsnicie eșuată și dezastruoasă “din cauza celuilalt” știu că cei care se plâng de căsnicia lor “nu au nici o vină de situația în care se află” dar eu pot alege în ce fel de relație trăiesc. Pot alege ca din căsătoria mea să fac o binecuvântare sau pot alege să fac din ea un blestem. Și binecuvântarea asta sau blestemul din căsătoria mea va afecta persoana mea, soția mea, copiii mei, biserica în care trăiesc și societatea. A arunca vina pe celălalt este un sport practicat încă de la primii oameni și se pare că tehnicile s-au perfecționat, antrenamentul în acest sport s-a imprimat în ADN parcă și devenim generație după generație tot mai buni, atât de buni încât e greu, foarte greu să mai descâlcești într-o căsătorie eșuată cine e vinovat. Asta însă nu scutește pe niciunul din soți de consecințe. Și Adam a spus: Femeia pe care mi-ai dat-o…. dar tot a trebuit să suporte consecințele. Eva a spus șarpele… și tot a trebuit să suporte consecințele.

Eu recunosc că de fiecare dată când căsătoria dintre mine și Ana nu a funcționat bine a fost în primul rând din cauza mea. Se spune că e nevoie de două persoane ca să facă o căsnicie să fie bună să fie un colț de rai, dar e nevoie de una singură ca să o facă iadul pe pământ. Nu știu cum se face că persoana care strică căsnicia de fiecare dată alta decât cea cu care stai de vorbă.

Belstemul. Cum poate fi o căsnicie blestem? Destul de ușor, nerespectarea regulilor lui Dumnezeu pentru căsătorie poate face din aceasta blestem. Ce ironie e să trăiești într-o instituție înființată de Dumnezeu pentru a fi o binecuvântare și tu să trăiești în agonie acolo, să fie iad, să fie ceartă, gelozie, alcool, violență. Ce mare nenorocire e ca din cauza egoismului să distrugi partenerul pe care Dumnezeu l-a pus alături de tine, ce mare nenorocire ca prin războiul vostru să se distrugă viitorul copiilor voștri, viitorul societății.

Cearta dintre voi, nemulțumirea, egoismul distrug partenerul vostru dar vă distrug și pe dumneavoastră, distrug liniștea de acum dar distrug copii voștri. Ne întrebăm de unde atâta simpatie pentru homosexualitate și lesbianism? Dar nu e oare din casele noastre? Ba da e de la relația dintre mine și soția mea. Băiatul meu dacă mă vede mereu în conflict cu soția, dacă mă aude denigrând-o, innegrind-o, considerând-o inutilă, un necaz, oare nu va fi tentat să încerce relația cu un alt bărbat? Ba da pentru că dacă eu și soția îi transmitem mesajul că așa nu merge, el va încerca și alte variante. Dacă fata ta vede că îți denigrezi soțul, că îl înjosești că vorbești doar negativ despre el oare nu va fi tentată să aibă relație tot cu o femeie, și să scoată din viața ei răul de care a avut parte mama? Ba da. Va încerca asta pentru că voi o trimiteți să facă asta. Vedeți blestemul? Să ne mai întrebăm de ce e homosexualitate? Să ne mai întrebăm de ce e lesbianism? De ce e transsexualitate? De ce nu mai sunt siguri tinerii de orientarea lor sexuală, de ce vor băieții să fie fete? Nu pentru că mama a vorbit mereu negativ despre tata și băiatul își declină identificarea cu acesta? De ce vor atât de multe femei să devină bărbați? Nu pentru că tata a denigrat-o pa mama și nu vrea să se identifice fiica cu ea? Ba da, ba da, ba da. Vedeți blestemul? Doamne ai milă de noi.

Binecuvântarea. Ciudat e că binecuvântarea nu o au cei care au o situație financiară bună deși credem că banii sunt cea mai frecventă cauză de ceartă dintre soți. Veți fi surprinși să știți că și cei care au bani îndeajuns tot așa se ceartă doar că ei au la dispoziție varianta ca să își trăiască eșecul căsniciei aparent mai ușor. Spunea cineva că una e să plângi afară în ploaie și alta e să plângi la volanul unei mașini scumpe. E adevărat dar căsătoriile sunt măcar tot atât de eșuate și la cei cu bani.

Binecuvântarea nu ține de situațiile materiale, ține de alegere. Îți pun înainte binecuvântarea sau blestemul spune Dumnezeu și face o sugestie: Alege binecuvântarea. Ne dă un examen și ne “șoptește” răspunsul dacă vreți. Ce mare binecuvântare e să ai pace în casă. Ce mare binecuvântare e să te întorci cu bucurie acasă la soția/soțul tău. Ce mare binecuvântare e să te poți bucura cu partenerul tău, să poți îngenunchia cu el, să te mai poți juca și îndrăgosti de el. Ce mare binecuvântare e să ai copiii sănătoși fizic dar mai ales psihic și spiritual lângă tine. Ce mare binecuvântare e să poți povesti celorlalți despre binecuvântările pe care Dumnezeu le revarsă în căsnicia ta. Ce binecuvântare e ca soția ta să te asemuiască cu Hristos. Ce mare binecuvântare este să faci din căsnicia ta un colț de cer în care nu doar tu să primești binecuvântare ci și ea și copiii voștri și oricine vă intră în casă sau vă întâlnește pe stradă. Da sunt binecuvântări care țin de alegerea noastră.

De ce să trăiești în blestem, ceartă, durere când ai la dispoziție atâta har și binecuvântare? De ce să distrugi când poți construi capodopere? De ce să nu alegi binecuvântarea? Dumnezeu a făcut căsătoria ca să oglindească relația dintre El și Fiul Său, adică să fie binecuvântată, să fie în pace, liniște, iubire. Dumnezeu vrea să ai o căsătorie frumoasă. Vrei și tu asta?

Dacă vrei asta sunt sigur că o poți avea. Schimbă-ți atitudinea față de căsătoria vostră dacă aceasta nu e bună. Alege să trăiești căsătoria după recomandările lui Dumnezeu. Poate a trecut multă vreme de când căsnicia voastră nu mai este ce trebuie să fie și nu mai ai speranțe dar vreau să îți spun că există speranțe la Dumnezeu. Dacă nu faceți față doar voi doi să rezolvați problema căsniciei voastre apelați la ajutor dar nu mai stați așa. Fiecare secundă de traire într-o căsnicie blestemată e o binecuvântare pierdută.

Dumnezeu să mă ajute și să te ajute să avem relații frumoase, să ne ajute să luăm decizii înțelepte care să atragă binecuvântare și să ne dea puteri să trăim în voia Sa.

Sursa: http://www.filedinjurnal.ro/

 

„N-ai decât această singură binecuvântare, tată? Binecuvântează-mă şi pe mine, tată!” Geneza 27:38

Abordez cu teamă şi această temă dar nu o pot ocoli. Noi bărbaţii trebuie să fim şi taţi şi din păcate în foarte multe cazuri bărbaţii au fost sau sunt doar cei care concep copii nu sunt şi taţii lor sau sunt într-un mod denaturat.

Nu ştiu dacă şi în alte ţări dar în România profilul tatălui e unul relativ simplist: munceşte, aduce bani şi aplică pedeapsa. Nu e minimalistă munca sau banii ci aportul în viaţa copiilor. Suntem tentaţi noi bărbaţii adesea să facem capitolele astea bine şi considerăm că cea mai mare parte deja e realizată de noi iar mamele au doar detaliile de pus la punct ceea ce nu este prea aproape de adevăr. Credem că dacă le oferim copiilor ce îşi doresc material ne-am făcut datoria, i-am câştigat.

Vedem mulţi taţi pe care nu îi interesează de copii lor, ştiu pe cineva care are trei copii dar nu stie care şi în ce clasă e, vin de la servici şi se consideră îndreptăţiţi să se odihnească, să meargă la fotbal, la pescuit să stea la TV şi nu acordă din acel timp pentru copiii lor decât foarte rar, dacă au fost cumva incidente. Dar în aceeaşi casă vedem mame epuizate şi stoarse de puteri care probabil au aşteptat cu nerăbdare să vină soţul acasă să îşi poată trage sufletul şi ele.

Dragii mei, una din cele mai mari responsabilităţi şi provocări a noastre a bărbaţilor este să fim taţi şi asta e o treabă extraordinar de grea, cel puţin pentru mine. Dacă privim responsabil ne dăm seama că noi – taţii şi soţiile noastre – mamele suntem cei care formăm caracterul copiilor noştri, le trasăm drumul pe care trebuie să meargă şi le dăm filosofia asupra vieţii. Rar se întâmplă ca după copilărie o persoană să scuture tot ce a învăţat de la părinţi şi să construiască o viaţă fără a ţine cont şi a privi în urmă. De regulă noi călătorim prin viaţă pe direcţia pe care ne-au trasat-o părinţii noştri fie că au trasat-o voluntar, calculat, fie că au trasat-o inconştient noi mergem pe drumul acela.

Ştiaţi că tatăl poate hotărâ prin comportamentul său cum îl vede copilul său pe Dumnezeu? Ştiaţi că dacă tatăl e abuziv copilul acela va avea aceeaşi imagine despre Dumnezeu? Ştiaţi că fetele când se căsătoresc vor avea un soţ ca tata? Chiar dacă tata e alcoolic şi nu doresc asta, psihologii au dovedit prin studii că acea tânără va fi foarte atrasă de un tânăr alcoolic sau care va deveni alcoolic. Ştiaţi că ce le spunem noi despre viaţă are o valoare foarte mare pentru ei? Ştiaţi că noi le suntem modele?

Sunt multe lucruri care trebuiesc ştiute şi pentru că nu sunt conştientizate facem greşeli. Uitaţi-vă la versetul citat când favoritismele între copii crează conflict în casă, uitaţi-vă la fii lui Eli care erau neascultători, la David care este urmărit de fiul său etc. E foarte uşor să greşim faţă de copiii noştri şi să la nenorocim viaţa. Ştiaţi că mulţi dintre oamenii anxioşi în viaţă, fără curaj şi temători sunt aşa pentru că tata şi mama i-au făcut aşa? Folosim adese cuvinte ca: Nu eşti bun de nimic. Eşti prost. Eşti cel mai neîndemânatic şi aceste cuvinte îl formează pe copilul nostru pentru viaţă. Va ajunge aşa cum îl programăm noi să ajungă. Şi aşa societatea de azi vrea să îi facă pe toţi la fel să îi uniformizeze să mai contribuim şi noi la eşecul vieţii lor?

Îmi place totuşi modelul lui Iov. Spune scriptura că: Iov chema şi sfinţea pe fiii săi: se scula dis-de-dimineaţă şi aducea pentru fiecare din ei câte o ardere de tot. Căci zicea Iov: „Poate că fiii mei au păcătuit şi au supărat pe Dumnezeu în inima lor.” Aşa avea Iov obicei să facă. Iov 1:5 Un om care se gândea şi se implica în viaţa copiilor săi nu doar material ci şi spiritual, un om care ştia ce fac copii săi, care era la curent cu ce planuri au şi unde se află copii lui. E cumva contrar cu bărbaţii creştini de astăzi care când e duminică pun biblia sub braţ şi merg înainte la biserică că doar au de făcut lucrarea Domnului lăsând în urmă soţia şi copiii.

Mai am un exemplu pozitiv din Luca 11:4 „Nu mă tulbura; acum uşa este încuiată, copiii mei Sunt cu mine în pat, nu pot să mă scol să-ţi dau pîini”  un om care era împreună cu copiii, îi ţinea lăngă el, îi ştia în siguranţă la dreapta şi la stânga lui. Unde sunt copiii mei? Dar ai tăi? Îi ai în siguranţă? Doamne ajută-ne!

Nu e deloc uşor să fii tată cum nici mamă nu va fi uşor dar e o datorie a noastră să creştem copii în teamă de Dumnezeu. Şi aşa diavolul va lupta să  ii înşele dar dacă învăţăm pe copil calea dreaptă, spune Biblia că nu se va abate de la ea, numai că învăţarea asta ca să rămână tebuie să se facă prin exemplul personal nu prin cuvinte.

Haideţi să cercetăm să ne vedem locul nostru în creşterea, formarea şi educarea copiilor noştri, haideţi să le dăm un exemplu de viaţă, să le oferim prin mediul din casa noastră înceredera în Dumnezeu şi curajul de a aborda viaţa, să le arătăm prin prietenia noastră că le suntem prieteni de nădejde, să le arătăm prin relatia dintre noi şi soţie cum trebuie să se respecte şi să se iubească când vor fi căsătoriţi. Hai să le dăm binecuvântarea nu să le-o luăm. Haideţi să le fim taţi!

Sursa: http://www.filedinjurnal.ro/

In primul rand, noi suntem avertizati: Nu va injugati la un jug nepotrivit, cu cineva care nu-i copilul lui Dumnezeu. Daca tu esti convertit, daca tu esti copilul lui Dumnezeu, nu te duce la un jug nepotrivit. Am auzit unii zicand: Il voi aduce eu la Domnul. Nu te amagi cu asa ceva.

Eu am dost tanar si am imbatranit. N-am vazut o casnicie fericita intre unul pocait si unul nepocait. Pur si simplu n-am gasit o asemenea casnicie. Ori unul, ori celalalt, biruie. Si tragedia e, de obicei, ca biruie cel nepocait.

Dar este o alta situatie, cand unul dintre cei doi se intoarce la Domnul dupa casnicie. Deci, amandoi erau nepocaiti, apoi unul din ei s-a pocait. Acum incepe conflictul…..

http://IosifTon.ro/