Categorie: FAMILIE

Creştinii trebuie să se implice (II)

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Adolescenţă, EDITORIALE, FAMILIE

… Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri. Matei 5:16

Faptele bune ale creştinilor trebuie să fie vizibile de departe, trebuie să existe şi să se poată vedea. Desigur că voi găsi tone de scuze să evit implicarea în social, voi găsi zeci de motivaţii ca să stau “pe locul  meu” din biserică şi să cred că deja fac un mare efort venind la biserică. Scuze sau motive nu sunt greu de găsit.

În acelaşi timp există şi extrema cealaltă. Unii creştini vor să se implice în politică, să se înscrie în partide, să candideze la funcţii, nu mă pronunţ în această privinţă dar e o extremă şi extremele sunt periculoase. Mulţi creştini care s-au implicat au fost mânjiţi , şi-au pătat numele fie din vina lor fie din cauza partidului în care au intrat. Mă gândesc la fiii lui  Zebedei care voiau o domnire pe pământ a lui Isus iar ei se vedeau deja ceva politicieni pe acolo şi se pare că au fost dezamăgiţi pe moment, nu aveau să fie politicieni ci martiri mai târziu.

Ce ne împiedică să ieşim la acţiune?

Necunoaşterea voii lui Dumnezeu. Nu avem clară în mintea noastră voia lui Dumnezeu cu privire la rolul nostru pe pământ. Nu ştim că luminând oamenii Îl pot vedea şi slăvi pe Dumnezeu. Nu ştim sau nu vrem să ştim că noi suntem chemaţi să fim sare pentru pământ, să dăm gust bun, să păstrăm.

Confortul personal. Nu mai ieşi uşor din casă în ziua de azi. Avem tot ce ne trebuie acasă, preferăm şi predicile să le vedem pe internet că e foarte comod să stai tolănit cu o cafea în mână şi să asculţi o predică, mai comod decât băncile de la biserică. De ieşitul la acţiune ce să mai spunem… doar am dat zeciuială, să facă ei.

Necunoaşterea problemelor. Dacă nu ştim cu ce se confruntă societatea nu putem să ne implicăm, dacă nu ştim pericolele care ne pândesc nu avem cum să ne apărăm pe noi şi copiii noştri. Dacă vreţi să vă informaţi nu folosiţi televizorul că vă dezinformează, vă sedează, vă adoarme. Dacă vreţi să fiţi informaţi ieşiţi pe stradă, mergeţi cu trenul, mergeţi la un meci, căutaţi să fiţi în mijlocul oamenilor.

Procedurile legale. Necunoaşterea legilor e o piedică în luarea de atitudine. Unii are vreaa să facă ceva dar când se gândesc la lege şi cât durează procedurile descurajează. Legile sunt accesibile dragii mei, indiferent de cât durează un asemenea demers (reclamarea unui post TV sau reclamarea unui comerciant care ţine revistele porno la vedere etc) trebuie să acţionăm. Nu contează timpul de rezolvare prea tare, contează că cineva a acţionat şi dacă suntem mulţi se va schimba ceva.

Sfârşitul lumii. Mulţi zic: Ce să mai facem domnule, nu se vede clar că trăim vremea de pe urmă, Dumnezeu să aibă milă. Da sunt de acord, e vremea sfârşitului, asta înseamnă că şi nouă trebuie să ne fie milă ca şi lui Dumnezeu. Nu trebuie să stăm nepăsători faţă de milioanele de oameni care nu au o relaţie cu Hristos. Sfârşitul lumii nu e motivator la inactivitate ci ar trebui să “ne bage în viteză”

Dargul meu, nu putem să mai stăm nepăsători, nu putem să ne vedem doar de noi şi casa noastră, acestea sunt prioritare dar nu exclusive. Trebuie să îl arătăm pe Dumnezeu oamenilor, trebuie să ne implicăm în slujirea lor, trebuie să fim sare şi lumină. Nu uita, nimeni nu aprinde lumina ca să o acopere în biserică, lumina trebuie să lumineze.

Ce ai putea face tu? Te rog să te gândeşti azi neapărat….

http://www.filedinjurnal.ro

Dragostea tatălui influențează dezvoltarea personalității copilului său

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în FAMILIE

Relația unui copil cu părinții săi este crucială, însă dragostea unui tată reprezintă una dintre cele mai mari influenţe asupra dezvoltării personalităţii și a comportamentului copilului, informează un studiu citat de DailyMail.

 

În cadrul cercetării desfășurate la scară largă – peste 10.000 de fii și fiice – au fost identificate efectele respingerii parentale asupra copilului. Cercetătorii au vizat în special modul în care un tată rece sau distant poate afecta viaţa unui copil pe viitor. Revizuirea a 36 de studii din întreaga lume a indicat faptul că dragostea tatălui este cel puţin la fel de importantă pentru copii ca cea venită din partea mamei.
Cercetătorul și profesorul Ronald Rohner a afirmat că dragostea tatălui este esenţială pentru dezvoltarea copilului şi că speră ca, prin rezultatele sale, să motiveze mai mulţi tați să se implice în îngrijirea copiilor lor. El a subliniat totodată faptul că rolul lui reprezintă mult mai mult decât un suport pentru mamă și un sprijin financiar pentru familie. Tatăl poate influența atât de puternic comportamentul copilului încât acesta poate să ajungă în viitor să bea alcool în exces, să își administreze droguri sau chiar să sufere de probleme de sănătate mintală.
„Copiii şi adulţii de pretutindeni – indiferent de rasă, cultură, şi de gen – au tendinţa de a răspunde în exact acelaşi mod, atunci când percep respingerea, care are un efect puternic şi consistent asupra personalității” afirmă profesorul Rohner, de la Universitatea din Connecticut, SUA.

 

Copiii care nu se simt iubiți au tendinţa de a deveni anxioși si nesiguri, iar mania şi resentimentele pot duce la închiderea sa emoţională într-o încercare de a se proteja de rău în continuare. Acest lucru va afecta relațiile lor cu semenii, iar nivelul stimei de sine scăzute nu le va permite să facă față unor situații stresante în viață.
Potrivit cercetării, aceleaşi părţi ale creierului sunt activate atunci cand oamenii se simt respinși ca atunci când suferă durere fizică. „Spre deosebire de durerea fizică, oamenii pot retrăi psihologic durerea emoţională de respingere de peste ani de zile” afrimă Rohner
„Acest studiu subliniază importanţa familiilor intacte şi stabile în care atât tatăl cât şi mama sunt angajați în a crește copiii lor împreună” afirmă Norman Wells de laFamily Education Trust.

Fericirea este iubirea pe care o cultivi singur

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în FAMILIE, STIRI

„După 75 de ani şi 20 de milioane de dolari cheltuite, Grant Study duce la o concluzie simplă alcătuită din patru cuvinte: fericirea este iubire şi punct”, a declarat George Vaillan, cercetătorul care a coordonat cel mai complex studiu care să dezvăluie ce stă la baza fericirii.

 

Timp de 75 de ani, cercetătorii au măsurat o serie de trăsături psihologice, antropologice şi fizice relevante pentru fericirea personală a 268 de subiecți. Pe lângă faptul că peste nivelul de 110-115 puncte de IQ, inteligența nu a contat, iar alcoolismul s-a dovedit a fi principala cauză de divorț, constatarea asupra căreia Vaillant insistă cel mai mult este corelaţia dintre relațiile familiale și sociale şi nivelul de sănătate şi fericire la bătrâneţe. Rezultatele studiului arată că până la urmă, ceea ce contează cel mai mult în viaţă sunt relaţiile, legăturile pe care suntem dispuși să le construim cu ceilalți. Studiul vine să susțină numeroase alte rezultate înregistrate de-a lungul timpului care arată că cel mai înalt nivel de fericire este asociat cu timpul petrecut alături de oamenii pe care îi apreciem şi îndrăgim. Activităţile sociale precum discuţiile între prieteni şi între membrii familiei sunt responsabile pentru asigurarea zilnică a unui nivel destul de mare din fericire.

 

Lucruri de luat în seamă pentru a fi fericit

 

Studiile au arătat că persoanele religioase tind să fie mai mulțumite și mai relaxate, față de cei care nu au credința că Dumnezeu le poartă de grijă. Afirmația este valabilă și într-un sens mai larg, pentru persoanele spirituale, nu neapărat religioase, scrie Descoperă.

 

Cercetărorul Geroge Vaillant mai oferă un sfat de pe urma cercetărilor sale. El le recomandă americanilor să fie puțin mai libertini cu banii și să își ofere amintiri frumoase prin călătorii și vacanțe, în loc să pună deoparte toți banii pentru zile negre. Un studiu realizat în anul 2009 a dus la concluzia că oamenii care îşi cheltuiesc banii pe experienţe sunt mai fericiţi decât cei care îi folosesc spre a acumula bunuri materiale.

 

Oamenii care participă la evenimente culturale sau practică ei înșiși activități de acest gen sunt și ei mai fericiți decât restul. Deși relația nu a fost dovedită, s-a observat clar legătura dintre cultură și fericire.

 

Pe lângă cultură și religie, natura este un al factor care joacă un rol important pentru starea de fericire a omului. S-a observat că în orașele sau cartierele în care există multă vegetație, violența este la cote mai mici, oamenii se simt mai în siguranță și au o sănătate mai bună, nu neapărat din cauza aerului care ar fi mai curat, ci mai ales din cauza faptului că nivelul de stres este mult redus.

 

Învață cum să fii fericit!

 

Din ce în ce mai multe studii arată că recunoștința ne face mai fericiți și că a primi este la fel de important precum a dărui. Concluzia unui experiment realizat de Universitatea California este că a spune „Mulțumesc!” este unul dintre gesturile cu cel mai mare impact pentru relațiile dintre oameni. Iar studiul „It’s a wonderful life: Mentally subtracting positive events improves people’s affective states, contrary to their affective forecasts” arată că atunci când ne gândim cum am putea trăi în lipsa unor persoane dragi ne îmbunătăţim stările afective mai mult decât atunci când contemplăm prezenţa respectivelor persoane în vieţile noastre.

 

A dărui este mai important pentru nivelul de fericire decât a primi. Multe studii, printre care şi „Doing well by doing good. The relationship between formal volunteering and self-reported health and happiness”, au concluzionat că oamenii care lucrează ca voluntari în timpul liber se simt mai fericiţi şi mai sănătoşi decât restul lumii. Iar un studiu publicat în anul 2012, în revista Health Psychology, arată că cei care fac voluntariat pentru fericirea celorlalți trăiesc mai mult. În schimb, cei care fac voluntariat pentru satisfacţia personală au aceeaşi rată de mortalitate cu cei care nu au făcut voluntariat deloc.

 

Vrei să fii fericit? Luptă pentru fericirea ta! Oamenii sunt adepţii lucrurilor simple şi uşor de obţinut. Dacă nu este cunoștință generală, există și studii care să o dovedească. De exemplu, s-a constatat că tinerii americani sunt de 2,5 ori mai fericiţi atunci când practică un sport sau au un hobby, decât atunci când se uită la TV. Cu toate acestea, aceiaşi tineri petrec de 4 ori mai mult timp în faţa televizorului decât făcând sport sau ocupându-şi timpul cu pasiunile lor. Nu ajunge doar să ne dorim să fim fericiți, așteptând mereu ca lucrurile bune să vină în întâmpinarea noastră. Fericirea este o alegere și de cele mai multe ori stă în puterea noastră să facem ca acele lucruri să se întâmple, fie că este vorba despre o promovare la locul de muncă, de aranjarea unei întâlniri cu prietenii, de mersul la un concert sau de ieșirea la un meci de tenis.

http://www.semneletimpului.ro

Copiii – daruri cu valoare eternă,

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în EDITORIALE, FAMILIE

V-aţi gândit vreodată cât de complicat este procesul de creştere? Oamenii de ştiinţă folosesc microscopul,  ca să vadă oul de balenă,  o balenă mare ajunge la o lungime de peste 30 de m, iar masa este mai mare de 72.000 de kg.

Procesul misterios şi măreţ al creşterii a fost rânduit de Dumnezeu! Creşterea fizică a plantelor şi animalelor urmăreşte un tipar previzibil de diviziune celulară, înmulţire şi diferenţiere şi acest proces  are câteva nevoi fundamentale ca: lumină, substanţe nutritive corespunzătoare, condiţii favorabile…

Dar când vorbim despre copil – făptură creată după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu – cum ne raportăm la procesul de creştere?

Deseori, ca părinţi,  suntem  preocupaţi de sănătatea copiilor, de programul alimentar, de odihna lor, de bunăstarea copiilor, de programul de învăţământ. Şi este corect lucrul acesta. Dar, deseori se întâmplă că neglijăm partea cea mai importantă din viaţa unui copil și anume, formarea lui ca fiinţă ce are valoare eternă.

Într-adevăr, viaţa este un mister neelucidat din punct de vedere ştiinţific, avându-și originea în Dumnezeu, iar  valoarea ei este  incomensurabilă, căci „Suflarea omului este o lumină a Domnului” (Prov. 20:27) şi fiecare om poartă în sine o fărâmă de lumină din dumnezeire, toţi poartă în ei imago Dei.

Cine totuşi sunt copiii noştri? 

Indiferent de dotarea intelectuală, aptitudini artistice sau performanţe,  copilul este o fiinţă unică, veşnică, aflată la îmbinarea dintre sensibil şi inteligibil, atât de preţuită de Creator, încât L-a dat pe Fiul Său ca jertfă de răscumpărare pentru fiecare copil în parte.

Pe de altă parte, copiii constituie  elemente ale „şcolii lui Dumnezeu prin care ne modelează pe noi, părinţii”, lărgind capacitatea noastră de înţelegere şi de empatie, îmbogăţindu-ne iubirea şi răbdarea totodată.

Cuvântul lui Dumnezeu ne prezintă copiii ca:

O moştenire de la Domnul, o răsplată dată de El, un dar (dar dat nu oricui şi nici în proporţii egale tuturor), o binecuvântare, proprietatea lui Dumnezeu, un împrumut de la Domnul, săgeţi în mâna războinicului (tărie, siguranţă, ocrotire), continuitate,  lăstari de măslini (au nevoie de întărire, supraveghere până ajung un măslin riguros şi roditor), împlinire, fericire, armonie, bucurie.

Dar cum putem noi ca părinţi să creştem şi să educăm o generaţie care să reziste într-o vreme în care  statisticile mondiale ne alarmează. Realitatea crudă ne spune că:

  • Un milion de copii se prostituează în fiecare an;
  •  40 de milioane de copii sunt avortaţi anual;
  •  100 de milioane de copii trăiesc pe străzi;
  •  200 de milioane de copii prestează muncă de adult;
  •  Peste un miliard de copii riscă maltratarea sub diferite forme;
  •  Aproape 6 milioane de copii mor anual din cauza malnutriţiei şi/sau a unor afecţiuni uşor de prevenit.

Dorim noi să recunoaştem sau nu, copiii noştri sunt influenţaţi de mediul în care trăiesc, şcoală, mass-media, prieteni, biserică, familia.

Cine totuşi are influenţa cea mai mare asupra copiilor noştri?

Concluzia este una: căminul părintesc îl marchează pe copil pe viaţă şi, în familie,  copilul îşi însuşeşte valorile fundamentale ale vieţii, îşi formează aptitudinile, ideile, deciziile. Părinţii sunt cei ce-şi  lasă amprenta asupra copilului.

Noi, părinţii purtăm responsabilitatea educării copiilor noştri.

Ce înseamnă a face educaţie?

Cuvântul ebraic „învaţă”- CHANAK înseamnă a dedica ,a iniţia, a inaugura. La evrei era un obicei vechi – chanak  – a freca cerul gurii nou-născutului cu suc de smochine pentru a începe instinctul suptului, apoi se pune la pieptul mamei.

În limbajul contemporan: părinţii trebuie să-şi pună copilul de la început pe calea cea dreaptă, apoi el va merge pe această cale.

Scopul educaţiei este modelarea voinţei în mod treptat, în aşa fel încât să rezulte o bună conduită şi un caracter frumos.

Ce vorbeşte Biblia despre educaţie?

Textul de la Deuteronom 6:4-9 este numit Mandatul educaţiei.

„Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru este singurul Domn. Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta. Şi poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le tipăreşti în mintea copiilor tăi, şi să le vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula. Să le legi ca un semn de aducere aminte la mâini, şi să-ţi fie ca nişte fruntarii între ochi. Să le scrii pe uşorii casei tale şi la porţile tale.” (Deuteronom 6.4-9)

Evreii numesc aceste versete  „SHEMA” de la cuvântul ebraic „a  asculta” prezentat prin imperativul verbului – ascultă! Acest mandat este o poruncă dumnezeiască, dată nu oricum, deoarece este vorba de însuşi tezaurul lui Dumnezeu – COPIII.

Nu statului, nu Bisericii, nu profesorilor li s-a încredinţat acest mandat, ci nouă – PĂRINŢILOR!

Câteva principii esenţiale de  educare din acest pasaj :

  1. Acest mandat este o poruncă  ce trebuie cu stricteţe să fie îndeplinită;
  2. O educaţie eficientă începe cu formarea unui caracter cristic al părintelui.
  3. Un caracter cristic va  recunoaşte autoritatea, suveranitatea şi unicitatea lui Dumnezeu.
  4. Un caracter cristic îl va iubi pe  Dumnezeu fără nicio rezervă, totalmente;
  5. Un caracter cristic va avea poruncile date de Dumnezeu  în inima sa într-un mod constant, vor fi parte din viaţa sa, va gândi, va trăi, va acţiona  izvorând din poruncile lui Dumnezeu.
  6. Şi doar apoi poate începe procesul de întipărire în mintea copiilor – un proces complicat, dureros, care durează în timp şi implică multă insistenţă, muncă, sacrificiu.
  7. A întipări în mintea copiilor este cea mai mare artă, care va scoate în final un caracter cristic ce va trăi o veşnicie. Doar că până atunci este nevoie de a face lucruri simple, posibile şi practice şi anume: a le vorbi copiilor poruncile lui Dumnezeu în orice timp, în orice loc, în orice mod posibil şi accesibil pentru copii. Dar această învăţătură să fie împletită armonios cu o viaţă de rugăciune, cu exemplul personal de trăire a principiilor biblice. Atunci Dumnezeul nostru care este Dumnezeul tuturor posibilităţilor, poate scoate dintr-o rocă brută în aparenţă, un diamant ce nu poate fi perceput de ochii noştri limitaţi.

A creşte copii este o investiţie cu bătălie lungă

Clement Alexandrinul spunea: „Să nu ne gândim cum să-i lăsăm pe copii bogaţi, ci cum să-i lăsăm virtuoşi”, iar Ioan Gură- de- Aur spunea: ,, Familia – „Biserica mică”  este asemenea unui sanctuar în care oamenii au curajul, mai mult decât oriunde, să fie direcţi, să vegheze de aproape unii asupra altora, în dragostea lui Hristos, ca fiecare membru al familiei să se dezvolte moral-spiritual tinzând spre „înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos”A fi părinte e greu sau uşor ?

E greu, dar nu imposibil! Cu Dumnezeu suntem mai mult decât biruitori! Doar încrezându-ne în El lucrurile se schimbă:

„Nu mai pot” se preschimbă în „Pot totul în Hristos care mă întăreşte”

 „Mi-e frică”  se preschimbă în „Nu mă tem, căci Tu eşti cu mine.”

 „Sunt îngrijorată” se preschimbă în „Mă bucur în Domnul, stânca şi izbăvirea mea.”

Scumpe mame, nu uitaţi că fiecare fiinţă poartă semnătura lui Dumnezeu „Făcut după asemănarea Mea. Valorează cât viaţa Fiului Meu! Cea mai dragă posesie a Mea! Valoare inestimabilă!”

De aceea, haideţi să ne tratăm copiii ca cei care au valoare veşnică, fiindcă va veni o zi în care fiecare va trebui să răspundă la întrebarea:  „Ce am făcut cu copiii noştri – darurile cu valoare eternă?”

Eugenia Podoleanu, soţie, mamă a două fiice minunate, ce Îl iubesc pe Domnul. Soră responsabilă la nivel naţional în cadrul Uniunii Bisericilor Creştine Evanghelice Baptiste din Republica Moldova.

Sursa: Cuvântul Adevărului

Rugaciunea in familie

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în EDITORIALE, FAMILIE

Rugaciunea in familie – Pregatirea
Una dintre cele mai mari prioritati ale lui Dumnezeu este pastrarea relatiilor de familie. Dumnezeu a proiectat casatoria (Geneza 2:18, 24) si familia pentru a-Si indeplini planurile si a ne imbogati vietile (Psalmul 127:3). Odata ce tehnologia a crescut nivelul de trai si a permis familiilor sa fie accesibile din punct de vedere electronic, s-a redus comunicarea. Se observa din ce in ce mai frecvent cum parintii si copiii se distanteaza unii de altii emotional si spiritual. In cele din urma, in aceasta era a comunicarii aflate pe muchie de cutit, familia esueaza si in comunicarea cu Dumnezeu prin omiterea rugaciunii impreuna ca familie.

Familia este stabilita prin creatie divina, insa Satan foloseste diferite imprejurari pentru a isca certuri si a crea dezbinare in relatii (Efeseni 4:26-27; 1 Petru 5:7-8). Majoritatea familiilor au putine activitati impreuna, focalizandu-si toata atentia asupra televizorului sau computerului. Pierzand dialogul cu membrii familiei, parintii si copiii pierd unitatea data de Dumnezeu prin rugaciune.

Rugaciunea in familie – Privilegiul
Poate ne aducem aminte de cunoscuta rugaciune din copilarie: “Dumnezeu e mare, Dumnezeu e bun. Ii multumim pentru aceasta mancare” (n.tr. rugaciune cunoscuta in contextul american). Ca si copil care se gandeste la probabilitatea ca o “faptura” ascunsa sa fie la el sub pat, ma rugam: “Daca mor inainte de a ma scula, te rog, Doamne, sufletu-mi a lua”. Unele familii poate aleg rugaciuni scrise sau repetarea unor rugaciuni, pe cand altii prefera rugaciuni spontane, mai putin structurate. In ambele cazuri, rugaciunea este un privilegiu care necesita un angajament intre parinte si copil, cat si cu Dumnezeu. A-L include pe Dumnezeu in circumstantele zilnice il ajuta atat pe parinte, cat si pe copil sa se inteleaga unul pe altul. Avand libertatea de a se ruga impreuna ca si familie, familiile devin parteneri care pun baze spirituale solide casei lor (1 Corinteni 3:9,11).

Rugaciunile in familie se extind dincolo de mancare si culcare. Nevoile noastre se exind dincolo de hrana si temeri. Familiile ar trebui sa discute si sa se roage impreuna pentru diferite subiecte. Integrand un verset sau mai multe versete din Biblie (Efeseni 6:1-3) in rugaciune, copiii pot fi incurajati sa se roage lui Dumnezeu ca sa-i ajute sa asculte de parinti. Parintii isi arata ascultarea fata de Dumnezeu respectandu-se si purtandu-se frumos unul cu altul (1 Petru 3:7). Copiii experimenteaza siguranta cand sunt martori rugaciunilor pe care le inalta parintii catre Dumnezeu. Cand o mama cauta sa-I placa lui Dumnezeu in rugaciunile ei, Dumnezeu ii rasplateste familia (Proverbe 31:10-12; 28-29). Daca tatal isi asuma responsabilitatea de lider spiritual, Dumnezeu ii binecuvinteaza familia (Geneza 18:19). De exemplu, copiii vor alerga la Dumnezeu constant, daca parintii lor ii incredinteaza in mainile iubitoare ale lui Dumnezeu.

Rugaciunea in familie – Protectia
In rugaciunea impreuna cu familia este important sa ne amintim ca Tatalui nostru ceresc Ii place sa vorbeasca cu copiii Lui, si ca El Se ingrijeste de toate problemele lor. Faptul ca stim ca El ne protejeaza si ne izbaveste de toate temerile noastre ne da o pace nepretuita si unitate in familie. Rugaciunea impreuna cu familia le permite copiilor sa-si marturiseasca preocuparile in mod simultan parintelui pamantesc si parintelui ceresc “Ava, adica Tata” (Romani 8:15). Cand fiica noastra a fost mica, citeam Romani 8:38-39, iar apoi ne rugam, multumindu-i lui Dumnezeu pentru dragostea Lui si rugandu-L sa o pazeasca pe fiica noastra, care atunci era in clasa I. Multi ani mai tarziu, cand fiica noastra a mers la facultate, rugaciunile noastre ca familie ne-au unit si mai mult, stiind ca Dumnezeu este credincios.

Beneficiile rugaciunii in familie au un impact extraordinar asupra parintilor. Lipsa unui serviciu poate sa rupa o casnicie si o familie. Cand Dave a ramas fara serviciu acum 8 ani, era distrus. Copiii au inceput sa se roage pentru tatal lor inainte si dupa scoala. Dave si Christy au impartasit cu copiii nevoia lor pentru calauzire si resurse financiare. Dave isi aduce aminte: “Erau zile in care eram frustrat si nu am avut nici o odihna. Atunci unul din copii a pus mana pe umarul meu si s-a rugat lui Dumnezeu ‘sa-l ajute pe tata sa nu fie suparat si pentru oameni buni care sa-i dea lui tata un serviciu”. Dave a marturisit ca simtea cum inima lui era pazita, chiar protejata, ori de cate ori familia lui se ruga cu el. Cand si-a gasit serviciul perfect, intreaga familie a adus multumiri lui Dumnezeu, iar copiii au inteles partea lor vitala in rugaciune (Filipeni 4:6-7). Rugaciunea pune un gard de protectie in jurul familiilor.

Rugaciunea in Familie – Prioritatea
Desi rugaciunea in familie este eficienta pentru intarirea relatiilor dintre membri, de multe ori este greu sa fie gasit un timp specific pentru rugaciune. Parintii abordeaza rugaciunea in familie cu cele mai bune intentii doar ca un timp de rezolvare a conflictelor. Un parinte se poate simti necalificat sa conduca rugaciunea, crezand ca comunicarea cu Dumnezeu va fi ineficace. Iata cateva linii calauzitoare pentru a stabili rugaciunea in familie ca o prioritate zilnica:

Transpune in cuvinte tot ce te necajeste, indiferent cat de mic este lucrul acela (1 Petru 5:7).
Invita-L pe Dumnezeu sa-ti descopere planurile, scopul si dorinta Lui pentru viata ta (1 Ioan 5:14–15).
Marturiseste-L pe Dumnezeu ca si Cap al familiei tale (Deuteronom 6:5–9).
Priveste la Dumnezeu smerit si asteapta raspunsul Lui (Marcu 11:22–25).
Rugaciunile in familie … tot ce cer ele este T.I.M.P.

 
Publicat de