Categorie: Întrebări-Răspunsuri

Cum să le vestești celor dragi Evanghelia cu prilejul sărbătorii Crăciunului?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Articole pt.sărbătorile de iarnă, Întrebări-Răspunsuri, DILEME, EDITORIALE

Întrebare:

Ați putea să scrieți un articol cu sfaturi practice cum să folosească creștinii sărbătoarea Nașterii Domnului Isus pentru a spune Evanghelia rudelor și celor apropiați: ce metode să folosească, cum să-și construiască bine mesajul, cum să inițieze discuția stând la masa de sărbătoare cu rudele, ce discuții și greșeli să evite?

Să punem pe Hristos în centrul sărbătorii

Acum ne aflăm cu soția în Cambodia și majoritatea populației sunt budiști. Dar, pentru că este în preajma Crăciunului, oriunde nu mergi vezi cum oamenii se pregătesc să sărbătorească și, cel mai tare îmi place că în cantine, restaurante, cafenele, locuri publice, continuu auzi colinde cu mesaj foarte clar creștin și numele lui Isus este auzit frecvent. Dacă aici, într-o țară budistă oamenii aud despre Hristos la Crăciun, cu atât mai mult la noi, într-o țară cu populație care se numește creștină, trebuie să punem persoana și lucrarea Domnului Isus  în centrul atenției și mesajul Evangheliei să fie bine comunicat tuturor, căci mai sunt încă mulți care nu înțeleg Evanghelia, nu o cred și nu au fost mântuiți.

Să vestim Evanghelia prin felicitări

La Crăciun toți oamenii își fac felicitări pe care le trimit pe carduri poștale sau prin poșta electronică. Indiferent cum le veți trimite, aveți grijă și pregătiți un mesaj bun, interesant și care să le comunice celor dragi clar că Isus Hristos este unica șansă pentru mântuirea lor și că doar prin credință în El pot avea viață veșnică dacă aleg să fie adevărați ucenici și să-L urmeze toată viața pe acest pământ. La alcătuirea textului felicitării inspirați-vă din ceea ce studiați acum din Biblie. Aveți grijă ca felicitarea să fie de la inima dumneavoastră și să meargă la inima destinatarilor.

Faceți cadouri duhovnicești

Cadourile sunt așteptate și oferite la Crăciun de toată lumea. De fapt, oferite nu sunt chiar de toți, dar așteptate sunt de toți. Cei maturi (și spiritual) oferă, iar copiii (și cei spirituali) le așteaptă doar. Gândiți-vă bine, pregătiți o listă a tuturor celor dragi cărora vreți să le faceți un cadou și apoi pregătiți darurile și cumpărați-le în așa fel ca prin ele să transmiteți adevăruri duhovnicești și să aduceți binecuvântări duhovnicești în viețile celor care le vor primi. Biblia este un cadou foarte bun. Un cadou și mai de preț va fi pentru cineva Biblia Internațională de Studiu Biblic Inductiv, pentru că îi oferă toate instrumentele și informațiile necesare ca să o studieze individual. Manualele de studiu biblic inductiv sunt un foarte frumos cadou și ele sunt disponibile pentru toate vârstele, aproape pentru toate cărțile din Biblie și la multe subiecte interesante. Dăruiți celor dragi cărți creștine și dacă le găsiți folositoare, puteți să le dăruiți și pe celescrise de mine. Un alt cadou de preț este abonamentul la Ziarul Liber pentru anul care vine. Sunt sigur că pentru lucrătorii în Evanghelie ar fi un bun cadou să le fie acoperite cheltuielile pentru participarea la o sesiune a Institutului de Studiu Biblic Inductiv. Celor care doresc să studieze limba engleză faceți-le cadou o foaie pentru participarea la tabăra EFNL 2015. Dacă nu puteți acoperi integral plata, puteți să o faceți parțial. Faceți-le oamenilor daruri care le vor aduce zidire duhovnicească și îi va apropia mai mult de Domnul Isus și de Împărăția Cerurilor.

Cântați colinde despre Isus Hristos

Vă poate părea straniu că spun “colinde despre Isus Hristos, pentru că dacă este colind, vă gândiți că nici nu poate fi despre altcineva sau altceva. Cu întristare am constatat că există și așa ceva. Ascultați mai bine ce se cântă la radio și la televizor și o să înțelegeți că sunt multe colinde despre stea, capră, iepuraș etc. și nu despre Domnul Isus Hristos. Alegeți și învățați colinde prin care să fie bine vestit Domnul Isus și să fie prezentată persoana și lucrarea Lui mântuitoare. Folosiți orice prilej ca să cântați celor dragi aceste colinde. Când mergeți să vizitați rudele să le cântați aceste colinde cu familia întreagă. Ele vor fi cea mai bună introducere pentru a continua discuția despre Domnul Isus Hristos și Evanghelie.

Vizitați pe cei dragi și invitați-i în ospeție

În poporul nostru avem un obicei frumos să ne vizităm rudele la sărbători. De aceea, mergeți să vă vizitați rudele și invitați-i în ospeție. Dar așa cum vă planificați și pregătiți cadourile pe care le veți oferi și mâncarea care va fi pusă pe masă, tot așa să vă pregătiți bine și mesajul pe care îl veți vorbi. Gândiți-vă ce subiecte doriți să discutați și cum să le aduceți în discuție în așa fel ca să fie văzut Domnul Isus Hristos prin toate și cei prezenți să primească zidire sufletească și cunoștință din Evanghelie, așa cum suntem învățați în Biblie:
Purtaţi-vă cu înţelepciune faţă de cei de afară; răscumpăraţi vremea. Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia. (Coloseni 4:5-6)

Invitați-i pe oameni să fie ucenici adevărați ai Domnului Isus Hristos

În poporul nostru, dar și la alte popoare, există mulți creștini nominali. Ei se numesc și se cred a fi creștini, dar nu sunt adevărați ucenici ai Domnului Isus Hristos. Mântuitorul a spus:
Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Amin. (Matei 28:19-20)

Cel care doar a fost botezat în pruncie nu este ucenic al lui Hristos. Ucenic este cel care se botează prin credință și apoi alege să învețe sistematic și să păzească tot ce a poruncit Domnul Isus Hristos. Toată învățătura Mântuitorului nostru o găsim scrisă în Noul Testament. De aceea este important să le comunicăm celor dragi că dorim să fie și ei ucenici adevărați ai Domnului Hristos și invitați-i să studieze sistematic Sfintele Scripturi. Poate este cazul să le propuneți să începeți un grup de studiu biblic la ei acasă sau invitați-i la grupul de studiu biblic pe care îl conduceți  în casa dumneavoastră. Dacă distanța este mare și nu este posibil nici una din aceste doua opțiuni, propuneți-le să studiați Biblia prin Skype și îndemnați-i să meargă la serviciile divine ale unei biserici unde se dă învățătură sănătoasă din Biblie.

Dumnezeu să ne ajute pe toți să facem din sărbătoarea Nașterii Domnului Isus Hristos o adevărată închinare și evanghelizare și pe mulți să-i conducem în Împărăția Cerurilor cu prilejul acestui eveniment.

Intrebarile unei sarbatori – Florin Ianovici

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Articole pt.sărbătorile de iarnă, Întrebări-Răspunsuri

M-am asteptat ca odata cu trecerea timpului, cu maturizarea, sa am mai multe raspunsuri si mai putine intrebari. Realitatea este total opusa: astazi am mai multe intrebari ca odinioara. Exista la nivelul intregii societati multa confuzie datorata si pretentiei unora e a oferi raspunsuri la orice intrebare. Fiecare este un mic sau un mare specialist  si are cate un raspuns la orice intrebare. Falsificarea adevarului este o preocupare constanta a celui rau pentru ca el stie ca prin cunoasterea Adevarului noi vom deveni liberi. De aceea lumea este intoxicata constant cu idei care viruseaza si imbolnavesc sufletul.

Nu ma sperie lipsa raspunsurilor, cat ma sperie lipsa intrebarilor. Interogatia este un mijloc de cunoastere pe care insusi Mantuitorul Isus l-a folosit in relatia cu ucenicii Sai. Observ cu spaima cum pe zi ce trece dispar intrebarile, iar oamenii sunt din ce in ce mai destinsi, mai putin preocupati de a patrunde miezul lucrurilor, de a se lasa framantati de intrebari grele, existentiale, intrebari care ne-ar putea conduce spre adevaruri ce imbogatesc sufletul nostru. “Sa intrebi poate fi uneori rusinosdar e o rusine de un moment. Sa nu intrebi, insa, spunea Haruki Murakami, e o rusine de o viata.”

Sarbatoarea nasterii Mantuitorului Isus poarta cu ea intrebari grele, dureroase si nu vom evita sa le adresam tuturor celor care au inteles ca viata ridica semne de intrebare. Pentru aceasta sarbatoare ne intrebam:

Cum de un Dumnezeu atat de bun permite un rau asa de mare?

16 Atunci Irod, când a văzut că fusese înşelat de magi, s-a mâniat foarte tare şi a trimis să omoare pe toţi pruncii de parte bărbătească, de la doi ani în jos, care erau în Betleem şi în toate împrejurimile lui, potrivit cu vremea pe care o aflase întocmai de la magi.
17 Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin prorocul Ieremia, care zice:
18 „Un ţipăt s-a auzit în Rama, plângere şi bocet mult: Rahela îşi jelea copiii şi nu voia să fie mângâiată, pentru că nu mai erau.”

Oamenii se straduiesc sa creeze un Craciun feeric, dar Biblia vorbeste despre strigatul de durere al Rahelei. Avem tendinta sa evadamdin realitate pentru ca uneori este prea dureroasa, insa Dumnezeu nu evita realitatea oricat de naucitoare ar fi ea. De ce oare atat de aproape de cantecul ostirii ceresti apare acest bocet, aceasta imagine a unei dureri ce nu putea fi mangaiata?

  1. Ca sa intelegem ca lumea zace in cel rau, iar noi suntem zamisliti in pacat si robi firii pamantesti. Hristos nu este o felicitare de sarbatori, nu este o masa imbelsugata cu prietenii, nu este o avalansa de becuri colorate, ci este Mantuitorul neamului omenesc, este leacul pentru boala sufletului nostru, este eliberatorul din robia patimilor noastre si este vindecarea  pentru o lume innebunita de placeri si plina de rotate.
  2. Ca sa intelegem ca neprihanirea ne costa pe pamant, dar nelegiuirea ne va costa cerul.
  3. Ca sa intelegem ca suferinta iti aduceo profunda revelatie a adevarului.
  4. Ca sa intelegem ca viata este o cursa contra cronometru.
  5. Ca sa intelegem ca puntea dintre generatiie uneori puntea lacrimilor.

De ce oamenii trebuie sa fuga din fata oamenilor rai?

  1. Ca sa intelegem ca nu exista cale de mijloc in trairea crestina.
  2. Ca sa intelegem ca smerenia si intelepciunea merg mana in mana.
  3. Ca sa intelegem ca intotdeauna credinta implica asteptarea.

De ce Dumnezeu alege pentru mine locuri, situatii, oameni care nu imi plac? 

  1. Pentru ca Dumnezeu nu binecuvanteaza decat in locul ales de El.
  2. Pentru ca slava lui Dumnezeu este mai presus de dorintele mele.

CITESTE predica in intregime AICI – Cuvantul Adevarului Editia noiembrie – decembrie 2014

http://rodiagnusdei.wordpress.com/

Ce este „un sfânt” şi cine poate fi sfânt?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Întrebări-Răspunsuri

vitralii

În sens absolut, doar Dumnezeu singur este Sfânt. Dar ce înseamnă sfânt atunci când este vorba de lucruri, obiecte sau fiinţa omenească?

Pentru prima dată ideea de „sfânt” o găsim ilustrată cu ocazia ridicării Cortului Întâlnirii, atunci când poporul evreu se apropie de Dumnezeul cel Sfânt-  de fapt, doar în prezenţa Celui Preasfânt omul învaţă ce este sfinţenia. Acolo Dumnezeu îi vorbeşte lui Moise despre lucruri sfinte. De fapt, toate obiectele Cortului Întâlnirii şi mai apoi cele de la Templu erau sfinte. Ce înseamna asta? Înseamna că ele sunt închinate doar lui Dumnezeu, aparţin doar lui Dumnezeu şi sunt doar în slujba lui Dumnezeu. Sfinţenia presupune cel puţin două aspecte: separare de … şi apropiere de … în vederea unui scop special; separare de ceea ce este obişnuit şi firesc şi profan, dar şi apropiere de Cel Ce este Sfânt, unic, separat de toţi şi toate şi deasupra tuturor- Dumnezeu.

Tot în contextul acesta al ridicării Cortului Întâlnirii, Dumnezeu cere şi poporului evreu, oamenilor, să fie sfinţi. „Fiţi sfinţi căci Eu sunt sfânt!” (Levitic 11.44) De atunci încolo şi în mod special în învăţătura Domnului Isus şi a ucenicilor Săi,  accentul cade pe oameni sfinţi mai mult decât pe lucruri sfinte, iar îndemnul „Fiţi sfinţi căci Eu sunt sfânt” este reiterat prin apostolul Petru către toţi creştinii- Dumnezeu vrea ca noi să fim sfinţi.

Observăm deci că „sfânt” este tot ceea ce se află în proximitatea lui Dumnezeu, tot ceea ce aparţine lui Dumnezeu şi tot ceea ce slujeşte în exclusivitate pe Dumnezeu: lucruri sau în mod special oameni.

Sfânt, în cazul oamenilor, nu înseamnă „desăvârşit sau fără greşeală.” Aşa se explică faptul că cei credincioşi, ucenicii Domnului (nu doar apostolii) erau consideraţi sfinţi chiar din timpul vieţii cu toate că nu erau fără greşeală. Iată câteva exemple:

Romani 12.13 Ajutaţi pe sfinţi când sunt în nevoie.

Romani 16.15 Spuneţi sănătate lui Filolog …şi tuturor sfinţilor care sunt împreună cu ei.

1Corinteni 16.1 Cât priveşte strângerea de ajutoare pentru sfinţi…

De ce oare astăzi sfinţii sunt în morminte şi-n racle? De ce îi întâlnim aşa de rar şi atunci îi găsim muţi şi uscaţi? Oare nu avem nevoie de sfinţi care să trăiască printre noi, sfinţi care să ne vorbească, care să ne înveţe, cărora să le vedem trăirea? Oh, da, potrivit Bibliei şi învăţăturii Domnului Isus nu moartea certifică sfinţenia cuiva ci viaţa trăită în ascultare de Domnul Isus şi separare de păcatul lumii.

Tare ciudat modul în care lumea se raportează la sfinţi: cât timp aceştia sunt în viaţă sunt batjocoriţi, dispreţuiţi şi umiliţi…poate chiar omorâţi. După moarte sunt ridicaţi la rangul de sfinţi.

De ce oare astăzi sfinţim obiecte şi nu oameni?! Am auzit de apă sfinţită, de clădiri sfinţite, ba chiar de sfinţirea birturilor sau a motoarelor… dar de ce nu se sfinţesc şi oamenii?! Oare nu este omul mult mai de preţ în ochii lui Dumnezeu decât birtul sau motorul maşinii? Oare nu vrea Dumnezeu să ne sfinţească vorbirea, gândirea, trăirea?!

Se spune că un tată împreună cu copilul lui vizitau o catedrală istorică. Ochii copilaşului erau uimiţi de măreţia şi imensitatea lăcaşului, de mulţimea simbolurilor religioase şi vechimea obiectelor de cult. Privirea-i s-a oprit asupra vitraliilor viu colorate care ilustrau sfinţi şi-l întrebă pe tatăl lui: „Tată, ce sunt aceia?” „Aceia sunt sfinţi!”- răspunse tatăl copilului.

După câtva timp, la grupa de copii de la biserică, învăţătoarea lor întrebă: „Copii, ştie careva dintre voi ce este acela un sfânt?” Mânuţa copilaşului nostru ţâşni cu putere peste toţi ceilalţi copii: „Eu ştiu: sfânt este acela prin care trece lumina!”

Cât de simplu şi totuşi aşa de profund: Sfânt este acela prin care trece Lumina! Hristos Isus este Lumina lumii iar noi, printr-o trăire în ascultare de El, putem lăsa ca prin vorbirea şi purtarea noastră semenii noştri să-L vadă pe El prin noi.

Tu ai fost chemat de Dumnezeu să fii un sfânt, acum, în timpul vieţii şi nu după moarte. Tu poţi deveni un sfânt apropiindu-te de Cel Ce este Preasfânt, separându-te de ceea ce este păcat şi slujindu-I Domnului Isus Hristos. Când în viaţa ta poate fi văzută viaţa lui Hristos şi lumina Lui, atunci tu ai ajuns un sfânt.

Mihail Geabou

https://caleadomnului.wordpress.com

Cum pot să devin creştin?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Întrebări-Răspunsuri, DILEME

întrebare
Întrebare: Cum pot să devin creştin?

Răspuns: Primul pas care trebuie făcut pentru a deveni creştin este să înţelegi ce înseamnă termenul “creştin”. Cuvântului “creştin” îşi are originea încă din primul secol d.Hr., în oraşul Antiohia (vezi Faptele Apostolilor 11:26). Este posibil ca, iniţial, termenul “creştin” să fi fost folosit ca o insultă sau altfel spus ca o poreclă. În esenţă, acest cuvânt înseamnă “micul Hristos”. Totuşi, de-a lungul secolelor, credincioşii în Hristos au adoptat şi au folosit termenul de “creştin” pentru a se identifica pe ei înşişi ca urmaşi ai Domnului Iisus Hristos. O definiţie simplă a creştinului este o persoană care Îl urmează pe Domnul Iisus Hristos.

De ce ar trebui să devin creştin?

Domnul Iisus Hristos a spus în Marcu 10:45 că El “nu a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi”. Întrebarea care se ridică este “De ce avem nevoie să fim răscumpăraţi”? Răscumpărarea este o plată care se face în schimbul eliberării unei persoane. Acest sistem de răscumpărare este utilizat frecvent în cazurile de răpire, când o persoană care este răpită este ţinută ca prizonieră până când se plăteşte o răscumpărare pentru eliberarea ei.

Domnul Iisus a plătit răscumpărarea noastră pentru a ne elibera din robie! Ce fel de robie? Robia păcatului şi a consecinţelor acestuia, ce duce la moarte fizică urmată de separarea eternă faţă de Dumnezeu în iad. De ce a fost nevoie ca Domnul Iisus să plătească această răscumpărare? Deoarece toţi suntem afectaţi de păcat (Romani 3:23) şi din această cauză, toţi merităm să fim judecaţi de Dumnezeu (Romani 6:23). Cum a plătit Domnul Iisus răscumpărarea noastră? A plătit pedeapsa pentru păcatele noastre murind pe cruce (1 Corinteni 15:3; 2 Corinteni 5:21). Cum poate fi moartea Domnului Iisus suficientă pentru a plăti pentru toate păcatele noastre? Domnul Iisus, care era Dumnezeu întrupat, a venit pe pământ ca şi unul dintre noi, S-a identificat cu noi şi a murit pentru păcatele noastre (Ioan 1:1;14). Fiind Dumnezeu, moartea Lui a fost infinit valoroasă, suficientă pentru a plăti pentru păcatele întregii omeniri (1 Ioan 2:2). Învierea Domnului Iisus după moartea Sa a demonstrat că moartea Lui a fost un sacrificiu suficient şi că El a învins păcatul şi moartea.

Cum pot deveni creştin?

Aceasta este partea cea mai bună. Datorită dragostei Sale pentru noi, Dumnezeu a făcut ca acest lucru să fie extrem de simplu de înţeles. Tot ceea ce trebuie să faci este să-L primeşti pe Domnul Iisus ca Mântuitor al tău, acceptând pe deplin că moartea Lui este suficientă pentru a plăti pentru păcatele tale (Ioan 3:16), acceptând să te încrezi numai în El ca şi Mântuitor al tău (Ioan 14:6; Faptele Apostolilor 4:12). Să devii creştin nu înseamnă a ţine ritualuri, a merge la biserică sau a face diverse lucruri în timp ce te înfrânezi de la a face altele. Să fii creştin înseamnă să ai o relaţie personală cu Domnul Iisus Hristos. O relaţie personală cu Domnul Iisus, prin credinţă, este ceea ce face ca o persoană să fie creştină.

Eşti gata să devii creştin?

Dacă eşti gata să devii creştin prin a-L primi pe Domnul Iisus ca Mântuitor personal, tot ceea ce trebuie să faci este să crezi. Înţelegi şi crezi tu că ai păcătuit şi că meriţi judecata lui Dumnezeu? Înţelegi şi crezi tu că Domnul Iisus a luat pedeapsa ta asupra Lui şi că El a murit în locul tău? Înţelegi şi crezi tu că sacrificiul Lui a fost suficient pentru plata păcatelor tale? Dacă răspunsul tău la aceste trei întrebări este da, atunci pune-ţi încrederea în Domnul Iisus ca şi Mântuitor. Primeşte-L, prin credinţă, încrezându-te numai în El. Acesta este modul în care poţi deveni creştin!

Ai luat decizia de a-L accepta pe Hristos ca Mântuitor al tău ca urmare a ceea ce ai citit mai sus? Dacă da, apasă pe butonul „Astăzi L-am primit pe Hristos”, de mai jos.

http://www.gotquestions.org/

Care este religia adevărată?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Întrebări-Răspunsuri, DILEME

întrebare

Întrebare: Care este religia adevărată?

Răspuns: Religia poate fi definită ca fiind “credinţa în Dumnezeu sau dumnezei la care să te închini, de obicei exprimată prin efectuarea unor ritualuri” sau “orice sistem de credinţă, închinare, etc., adesea care implică un cod de etică”. Peste 90% din populaţia lumii aderă la o anumită formă de religie. Problema este că există atât de multe religii diferite. Care dintre ele este cea corectă? Care dintre ele este religia adevărată?

Două dintre cele mai obişnuite componente în religie sunt regulile şi ritualurile. Unele religii nu sunt altceva decât o listă de reguli, ce să faci şi ce nu, pe care o persoană trebuie să le îndeplinească pentru a fi considerată o adeptă a acelei religii, şi prin urmare, împăcată cu dumnezeul acelei religii. Două exemple de astfel de religii bazate pe reguli sunt Islamul şi Iudaismul. Islamul are cei “cinci stâlpi” care trebuie respectaţi. Iudaismul are sute de porunci şi tradiţii care trebuie ţinute. Ambele religii, până la un anumit nivel, susţin că prin supunerea faţă de acele reguli o persoană va fi considerată îndreptăţită înaintea lui Dumnezeu.

Celelalte religii se bazează pe efectuarea unor ritualuri în locul supunerii faţă de o listă de reguli. Prin oferirea unui anume sacrificiu, prin participarea la un anume serviciu, printr-o anumită dietă etc. o persoană devine curată înaintea lui Dumnezeu. Cel mai proeminent exemplu de religie care se bazează pe ritualuri este religia romano-catolică. Romano-Catolicismul susţine că prin a fi botezat de copil, prin participarea la Cină, prin mărturisirea păcatelor unui preot, prin rugăciune la sfinţi, prin a fi uns de către un preot înainte de moarte şi aşa mai departe, Dumnezeu va accepta o astfel de persoană în Cer după moarte. Budismul şi Hinduismul sunt religii bazate în primul rând pe ritualuri, dar pot fi considerate într-o mică măsură că se bazează şi pe un set de reguli.

Religia adevărată nu se bazează nici pe reguli, nici pe ritualuri. Religia adevărată presupune o relaţie cu Dumnezeu. Două lucruri pe care toate religiile le susţin sunt faptul că umanitatea este cumva separată de Dumnezeu şi că ea are nevoie să fie reconciliată cu El. Religiile false caută să rezolve această problemă a împăcarii cu Dumnezeu prin ţinerea unor reguli şi ritualuri. Religia adevărată rezolvă acestă problemă prin recunoaşterea că numai Dumnezeu ar putea repara această ruptură şi că El a făcut asta. Religia adevărată recunoaşte următoarele:

• Cu toţii am păcătuit şi de aceea suntem separaţi de Dumnezeu (Romani 3:23).

• Pedeapsa meritată pentru păcat este moartea şi separarea eternă de Dumnezeu după moarte (Romani 6:23).

• Dumnezeu a venit la noi în Persoana lui Iisus Hristos şi a murit în locul nostru, luând asupra Lui pedeapsa pe care noi o meritam şi a înviat din morţi demonstrând că moartea Sa este un sacrificiu suficient pentru iertarea păcatelor (Romani 5:8; 1 Corinteni 15:3-4; 2 Corinteni 5:21).

• Dacă Îl primim pe Iisus Hristos ca Mântuitor, încrezându-ne în jertfa Lui ca plată pentru păcatele noastre, suntem iertaţi, salvaţi, răscumpăraţi, împăcaţi şi justificaţi cu Dumnezeu (Ioan 3:16; Romani 10:9-10; Efeseni 2:8-9).

Religia adevărată are reguli şi ritualuri, dar există o deosebire majoră. În religia adevărată, regulile şi ritualurile sunt făcute ca recunoştinţă faţă de mântuirea pe care Dumnezeu a oferit-o – şi NU ca un efort pentru a obţine această mântuire. Religia adevărată, care este creştinismul biblic, are reguli cărora trebuie să ne supunem (să nu ucizi, să nu comiţi adulter, să nu minţi etc.) şi ritualuri (botezul prin scufundarea în apă şi Cina Domnului). Ţinerea acestor reguli şi ritualuri nu fac ca o persoană să fie îndreptăţită înaintea lui Dumnezeu. Ci mai degrabă, aceste reguli şi ritualuri sunt REZULTATUL unei relaţii cu Dumnezeu, prin harul Său, prin credinţa în Iisus Hristos ca fiind singurul Mântuitor. Religiile false fac diverse lucruri (reguli şi ritualuri) încercând să obţină favoarea lui Dumnezeu. Religia adevărată este a-L primi pe Domnul Iisus ca Mântuitor şi astfel având o relaţie corectă cu Dumnezeu – şi apoi făcând fapte (reguli şi ritualuri) din dragoste pentru Dumnezeu şi din dorinţa de a te apropia mai mult de El.

Ai luat decizia de a-L accepta pe Hristos ca Mântuitor al tău ca urmare a ceea ce ai citit mai sus? Dacă da, apasă pe butonul „Astăzi L-am primit pe Hristos”, de mai jos.

http://www.gotquestions.org/