Categorie: Întrebări-Răspunsuri

De ce trebuie creştinii să voteze?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Întrebări-Răspunsuri, EDITORIALE

index3

Campania electorală este în toi. Candidații cu cele mai mari șanse de a ajunge la Cotroceni își împart în fiecare zi mai mult injurii, decât idei. Pe cine să votăm? Cum să ne raportăm la alegerile prezidențiale de anul acesta?

Am auzit, chiar și printre creștini, de refuzul de a vota, sau de varianta anulării votului. De ce nu este înțelept și biblic să facem lucrul acesta?

Desigur, argumentul cel mai des întâlnit la cei ce refuză votul este că nimeni nu merită să fie votat! „Pe cine să votăm? Toți sunt niște hoți și mincinoși!”, spun cei mai mulți. Posibil să fie așa, însă noi trebuie să privim totul dintr-o perspectivă creștină, biblică.

Dincolo de orice fel de calcule ori furturi electorale trebuie să înțelegem că „Dumnezeu este Cel ce răstoarnă și pune pe împărați.” (Daniel 2:21). De asemenea, Scriptura spune: „Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte; căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi stăpânirile care sunt, au fost rânduite de Dumnezeu.” (Romani 13:1)

Aceste versete – și altele pe care nu le menționăm aici – indică destul de clar că Dumnezeu este direct interesat de ascensiunea (sau căderea) autorităților statului. Textul din Romani ne oferă și o explicație: autoritățile sunt rânduite în vederea limitării răului din societate.

Până la un punct – fără a deveni o obsesie – trebuie să fim interesați se profilul moral, spiritual și profesional al candidaților la președenție. Este important să votăm o persoană pe care, în lumina unor analize și prin călăuzirea Duhului Sfânt, o considerăm cu cele mai mari șanse de a promova valorile și etosul creștin.

Vom obiecta, poate, că deși Dumnezeu este în controlul istoriei, la cârma națiunii pot ajunge și dictatori, cum a fost și cazul României de dinainte de 1989. Este adevărat, dar tot la fel de bine să observăm ce s-a întâmplat cu toți dictatorii lumii, care a fost destinul lor final.

În concluzie, reținem următoarele:

1. Creștinul trebuie să fie interesat în mod direct de soarta națiunii, deoarece Dumnezeu este interesat de acest lucru.

2. Trebuie să evităm ignoranța, să încercăm să conștientizăm, pe cât posibil, profilul moral al candidaților și să-l votăm pe cel ce promovează valorile biblice, creștine.

3. Faptul că sunt situații în care la conducere ajung oameni cu un caracter slab și idei eronate nu anulează domnia lui Hristos peste univers și istorie.

4. Cei ce sunt „sarea pământului” și „lumina lumii” trebuie să fie primii care dau „semnalul domniei lui Hristos”, chiar și peste alegerile prezidențiale.

Pastor Costel Ghioancă – bisericaadonai.ro

Cum se măsoară maturitatea spirituală a unei persoane?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Întrebări-Răspunsuri, DILEME

maturitatea spirituala

Întrebare:

Cum se măsoară maturitatea spirituală a unui om? Când poți spune despre o persoană că este matură spiritual și când nu? 

Fiecare creștin este chemat să crească în credință, înțelegere, sfințenie și angajament. Dumnezeu Tatăl prin Isus Hristos ne-a dat viață spirituală și așteaptă ca fiecare din noi să creștem la maturitatea despre care vorbește apostolul Pavel în Coloseni 1:9-12:

“De aceea și noi, din ziua când am auzit aceste lucruri, nu încetăm să ne rugăm pentru voi, și să cerem să vă umpleți de cunoștința voii Lui, în orice fel de înțelepciune și pricepere duhovnicească, pentru ca astfel să vă purtați într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiți plăcuți în orice lucru: aducând roade în tot felul de fapte bune, și crescând în cunoștința lui Dumnezeu: întăriți, cu totată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare și îndelungă răbdare, cu bucurie, mulțumind Tatălui, care v-a învrednicit să aveți parte de moștenirea sfinților, în lumină.”

Rugăciunea și dorința apostolului Pavel pentru creștinii din Colose era să crească în cunoștința lui Dumnezeu și să se umple de cunoștința voii Lui așa ca să se poarte într-un chip vrednic de Domnul și ca să-I fie plăcuți în orice lucru. Maturitatea spirituală este văzută și dovedită în comportamentul vrednic de Domnul prin manifestarea credinței și a dragostei față de frați.

Maturitatea spirituală se măsoară prin dorința de a cunoaște pe Fiul lui Dumnezeu prin studierea Sfintelor Scripturi și aplicarea lor în viața personală. Aceasta trebuie să fie dorința și scopul fiecărui creștin: să ajungă la starea de om mare, la înălțimea staturii plinătății lui Hristos și tocmai despre aceasta vorbește apostolul Pavel în Efeseni 4:13-15:

“Până vom ajunge toți la unirea credinței și a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu,la starea de om mare, la înălțimea staturii plinătății lui Hristos, ca să nu mai fim copii, plutind încoace și încolo, purtați de orice vânt de învățătură, prin viclenia oamenilor și prin șiretenia lor în mijloacele de amăgire, ci, credincioși adevărului, în dragoste, să creștem în toate privințele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.”

Credincioși adevărului, vom crește în toate privințele ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.

Să privim, însă, acum la câteva aspecte ale maturității spirituale pentru a putea identifica și măsura maturitatea spirituală a celor ce își spun creștini.

  1. Creșterea în harul și cunoașterea lui Hristos

“Lepădați dar orice răutate, orice vicleșug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă și de clevetire, și ca niște prunci născuți de curând, să doriți laptele duhovnicesc și curat, pentru ca prin el să creșteți spre mântuire, dacă ați gustat într-adevăr că bun este Domnul.” (1 Petru 2:1-3)

Primul aspect după care măsurăm maturitatea spirituală este dorința după laptele duhovnicesc și curat. Cu aceasta începe maturitatea spirituală și cu acesta continuă.

    2. Creșterea în credință și dragoste

“Trebuie să mulțumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fraților, cum se și cuvine, pentru că credința voastră merge mereu crescând și dragostea fiecăruia din voi toți față de ceilalți se mărește tot mai mult.” (1 Tesaloniceni 1:3)

Dorința de a cunoaște Cuvântul lui Dumnezeu va duce la creșterea credinței tale care se va manifesta prin mărturisirea lui Hristos celor din jurul tău.

    3. Creșterea în înțelegere

“Fraților, nu fiți copii la minte, ci, la răutate, fiți prunci, iar la minte, fiți oameni mari.” (1 Corinteni 14:20)

Creștinul matur spiritual nu este controlat de motivele și dispoziția lui rea, ci în toate caută binele suprem al fratelui său. Acest lucru vine prin practicarea Cuvântului și controlul minții.

“Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuințare, să deosebească binele și răul.” (Evrei 5:14)

    4. Creșterea în sfințenie și relații

“Urmăriți pacea cu toți și sfințirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul.” (Evrei 12:14)

“Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiți și voi sfinți în toată purtarea voastră. Căci este scris: “Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt.” (1 Petru 1: 15-16)

    5. Creșterea în aducerea roadelor

Dovadă maturității spirituale sunt roadele aduse în ascultarea față de Hristos.

“Pentru ca astfel să vă purtați într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiți plăcuți în orice lucru: aducând roade în tot felul de fapte bune. (Coloseni 1:10)

    6. Creșterea în atitudine

Atitudinea de mulțumire este una din cele mai importante. Este una din atitudinile ce arată starea inimii și un indiciu al maturității spirituale.

“Să nu fiți iubitori de bani. Mulțumiți-vă cu ce aveți, căci El Însuși a zis: “Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi.” (Evrei 13:5)

Lista poate continua, însă cred că aspectele prezentate ne vor ajuta să identificăm dacă o persoană este matură spiritual sau un prunc în Hristos Isus. Aș vrea totuși să privim și la câteva exemple de oameni maturi spiritual ce le avem în Sfânta Scriptură.

  1. Exemplul lui Samuel

La vârsta de trei ani Samuel a fost adus în casa lui Dumnezeu și dat Domnului. Părinții l-au închinat Domnului pentru toată viața lui ca să fie în slujba lui Dumnezeu.

“Tânărul Samuel creștea mereu și era plăcut Domnului și oamenilor.” (1 Samuel 2:26)

Expresia “plăcut Domnului” se referă la comportamentul și atitudinea lui Samuel. Astfel, expresia “plăcut Domnului” înseamnă a fi corect moral, a fi bun, roditor în ce privește comportamentul. Samuel creștea în relația cu Dumnezeu și era corect din punct de vedere moral cu oamenii.

    2. Exemplul lui Ioan Botezătorul

Ioan Botezătorul a fost trimis ca să pregătească calea Domnului Isus Hristos. Iată ce găsim scris despre el în Evanghelia după Luca.

“Iar pruncul creștea și se întărea în duh. Și a stat în locuri pustii până în ziua arătării lui înaintea lui Israel.” (Luca 1:80)

Și aici expresia “se întărea în duh” se referă la dezvoltarea caracterului moral. Mai găsim, însă, expresia aceasta în Efeseni 3:16 care se referă la puterea ce vine prin Duhul lui Dumnezeu: “și-L rog ca, potrivit cu bogăția slavei Sale, să vă facă să vă întăriți în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru.”

    3. Exemplul Domnului Isus Hristos

“Iar Pruncul creștea și se întărea, era plin de înțelepciune, și harul lui Dumnezeu era peste El.” și “ Și Isus creștea în înțelepciune, în statură și era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.” (Luca 2:40, 52)

Domnul Isus creștea în “statură” se referă la maturitate și dezvoltarea personală.

    4. Exemplul apostolului Pavel

Maturitatea spirituală ține de disciplinarea personală pe care trebuie s-o avem fiecare din noi în Hristos Isus așa cum a avut-o apostolul Pavel.

“Eu, deci, alerg, dar nu ca și cum n-aș ști încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care lovește în vânt. Ci mă port aspru cu trupul meu și-l țin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.” (1 Cor. 9:26-27)

Privind la aceste exemple și altele pe care le avem în Scriptură, știm bine cum să măsurăm maturitatea spirituală a unui om. Domnul să ne ajute ca să creștem în dragoste, să creștem în toate privințele ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.

http://moldovacrestina.md/

De ce unii oameni îşi schimbă religia sau confesiunea?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Întrebări-Răspunsuri, DILEME

Întrebare:

De ce unii oameni îşi schimbă religia sau confesiunea?

schimbarea religiei si a confesiunii

Sunt două întrebări separate la care aş vrea să răspund pe rând. Să începem cu prima.

Schimbarea religiei

Sunt multe cazuri şi exemple când oameni din diferite religii au îmbrăţişat pe alta. De exemplu, un musulman s-a convertit la creştinism sau un “creştin” s-a convertit la islam etc. Indiferent din ce tabără nu ai pleca, acest schimb de cult sau religie demonstrează că persoana dată este în căutare de ceva ce nu a primit în religia sa.

Sufletul omului nu poate avea liniştea şi pacea adevărată până ce nu se întâlneşte cu Domnul Păcii, care este Domnul Isus Hristos. Aşa spune şi Scriptura când zice:

16 Însuşi Domnul păcii să vă dea totdeauna pacea în orice fel. Domnul să fie cu voi cu toţi! (2 Tesaloniceni 3:16)

Dar, va spune cineva: “Cum rămâne cu cei ce au fost creştini şi s-au convertit la Islam sau altă religie?” Aveţi dreptate, sunt şi din aceştia şi cu durere în inimă o spun că nu sunt puţini… Mă doare inima când aud pe unii, care au fost “creştini” şi s-au convertit la o altă religie, spunând: “Aici am găsit ceea ce căutam toată viaţa…” Aceasta este o expresie furată din creştinism şi ei ştiu bine de lucrul acesta… Chiar dacă unii din ei spun că trecând de la creştinism la islam(sau o altă religie) se simt împliniţi şi fericiţi, adânc în inima lor ei ştiu că nu este aşa… De fapt, aceasta demonstrează că ei niciodată nu au fost cu adevărat creştini. Nu poţi să fii copil al lui Dumnezeu, născut din nou, să ai Duhul Lui în tine şi apoi să te lepezi şi să îmbrăţişezi un necunoscut. Va spune cineva că este posibil, dar nu e aşa. Domnul Isus este tot de ce avem noi nevoie. Venind la El, noi am primit tot ce priveşte viaţa şi evlavia(2 Petru 1:3). Cum poţi acum să mai cauţi şi altceva, decât pe El ? Nimic nu poate fi mai mult. Apostolul Pavel, care a fost un creştin exemplar, a spus că dorinţa cea mai mare a lui era : “…să-L cunosc pe El(pe Hristos) şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui” (Filipeni 3:10). Aceasta era dorinţa lui Pavel şi aceasta trebuie să fie dorinţa fiecărui creştin. Cunoscând pe El, doreşti zi de zi mai mult şi mai mult să-L cunoşti, să trăieşti cu El şi ca El, dar nu să te laşi de El.

Dragul meu, dacă şi tu te-ai prins că cauţi ceva, că îţi lipseşte ceva, întreabă-te dacă cu adevărat Hristos locuieşte în inima ta? Verifică-te şi vezi dacă nu cumva diavolul a început să semene îndoieli în inima ta? Nu-l lăsa să te înşele.

Şi totuşi mai există o întrebare…

Cum rămâne cu cei ce îşi schimbă confesiunea creştină ?

Aici nu este uşor de răspuns… Cunosc multe persoane care în timpul vieţii lor de creştini au trecut de la o confesiune la alta. De exemplu, persoane care de la confesiunea harizmată au trecut la cea baptistă. Ştiu şi din aceea care de la baptişti au trecut la penticostali sau la harizmaţi, adventişti, ortodocși etc. Şi ne întrebăm de ce? Răspunsul, cred eu, este legat cu cel anterior. Când persoana are simţământul că nu a găsit totul, că ceva lipseşte, el caută ceva care singur nu ştie ce. Niciun cult nu te poate satisface, dacă Isus Hristos nu a devenit esenţa vieţii tale. Atunci când El este totul, nu mai ai nevoie de nimic altceva care i-ar lua locul. Cu regret vorbesc, pentru unii, confesiunea poate deveni “dumnezeul” lor… Foarte mulţi cred că doar prin faptul că merg la Biserica Ortodoxă sau Baptistă, Penticostală etc, doar din acest considerent, au deja asigurată calea către cer. Dar slăvit să fie Dumnezeu, pentru că nu este aşa! În cer mergem nu pe bază de confesiune, ci pe bază de credinţă în Cel ce ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.

Şi încă un gând la care aş vrea să medităm. Cunosc persoane care au schimbat confesiunea, bazându-şi decizia pe ceea ce au simţit ei că este mai drept. Aceasta este o mare greşeală. Adevărul nu stă în ceea ce simţim noi, ci în Cuvântul lui Dumnezeu. Credinţa nu este emoţie şi nici simţ, credinţa îşi are rădăcina în adevărul Cuvântului lui Dumnezeu(Romani 10:17). Să pleci de la o confesiune la alta sau chiar de la o biserică la alta doar pentru că aşa simţi tu, poţi să te înşeli amarnic… Creştinul adevărat nu caută toată viaţa să se simtă bine, emoţiile să-i fie pe culmi, ci el cu toată inima sa şi cu tot cugetul său caută să împlinească Cuvântul lui Dumnezeu.

Ce cauţi tu, dragul meu? Eşti mulţumit de credinţa şi confesiunea ta? Care este relaţia ta cu Domnul Isus? Vreau să vă recomand două cursuri de studiu biblic inductiv care mie personal mi-au schimbat viaţa: “Cum să ai o relaţie reală cu Dumnezeu?” şi “Cum poți ști dacă Dumnezeu este Tatăl tău?” Aceste două cursuri te ajută să înţelegi cu adevărat cine eşti, nu cine ai vreai să crezi că eşti…

Dumnezeu să ne ajute să urmăm şi să trăim după Adevărul Său!

http://moldovacrestina.md/

Ce înseamnă să Îl accepţi pe Iisus ca Mântuitor personal?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Întrebări-Răspunsuri, DILEME

Întrebare: Ce înseamnă să Îl accepţi pe Iisus ca Mântuitor personal?

Răspuns: L-ai primit tu pe Iisus Hristos ca Mântuitor personal? Înainte să răspunzi, dă-mi voie să îţi explic întrebarea. Pentru a răspunde corect la aceasta întrebare, mai înainte trebuie să înţelegi corect ce înseamnă “Iisus Hristos”, „personal” şi „Mântuitor”.

Cine este Iisus Hristos? Mulţi oameni Îl recunosc pe Iisus Hristos ca pe un om bun, un mare învăţător, chiar un profet al lui Dumnezeu. Toate acestea sunt adevărate când este vorba despre Iisus, însă ele nu definesc cine este El cu adevărat. Biblia spune că Iisus este Dumnezeu în trup, Dumnezeu ca fiinţă umană (vezi Ioan 1:1,14). Dumnezeu a venit pe pământ ca să ne înveţe, ca să ne vindece, să ne corecteze, să ne ierte – şi să moară pentru noi! Iisus Hristos este Dumnezeu, Creatorul şi Domnul suveran. L-ai acceptat tu pe acest Iisus?

Ce este un Mântuitor şi de ce avem nevoie de un Mântuitor? Biblia ne spune că toţi am păcătuit, toţi am săvârşit fapte rele (Romani 3:10-18). Ca rezultat al păcatelor noastre, am merita să avem parte de mânia şi judecata lui Dumnezeu. Singura pedeapsă corectă pentru păcatele săvârşite împotriva unui Dumnezeu infinit şi veşnic este pedeapsa infinită (Romani 6:23; Apocalipsa 20:11-15). De aceea avem nevoie de un Mântuitor!

Iisus Hristos a venit pe pământ şi a murit în locul nostru. Moartea lui Iisus, ca Dumnezeu în trup, a reprezentat o plată infinită pentru păcatele noastre (2 Corinteni 5:17). Iisus a murit pentru a plăti pedeapsa pentru păcatele noastre (Romani 5:8). Iisus a plătit preţul pentru ca noi să nu mai fim nevoiţi să îl plătim. Învierea lui Iisus din morţi a demonstrat că moartea Sa a fost suficientă pentru a plăti pentru păcatele noastre. De aceea Iisus este singurul Mântuitor (Ioan 14:6; Faptele Apostolilor 4:12)! Crezi tu în Iisus ca Mântuitor al tău?

Este Iisus Mântuitorul tau „personal”? Mulţi oameni înţeleg să fie creştini prin a merge la o biserică, prin a face anumite ritualuri, prin a nu săvârşi anumite păcate. Nu asta înseamnă să fii creştin. Adevăratul creştinism constă în existenţa unei relaţii personale cu Iisus Hristos. Acceptarea lui Iisus ca Mântuitor personal înseamnă să îţi pui întreaga ta credinţă în El. Nimeni nu este mântuit prin credinţa altora. Nimeni nu este iertat prin fapte bune. Singura cale către mântuire este să Îl accepţi personal pe Iisus ca Mântuitor personal, crezând în moartea Sa ca plată pentru păcatele tale, şi în învierea Sa ca garanţie a vieţii veşnice (Ioan 3:16). Este Iisus Mântuitorul tău în mod personal?

Dacă doreşti să Îl accepţi pe Iisus Hristos ca Mântuitorul tău personal, spune următoarele cuvinte către Dumnezeu. Ţine minte totuşi că nu această rugăciune şi nici o alta nu te vor mântui. Numai credinţa în Hristos te poate mântui de păcatele tale. Această rugăciune este numai o modalitate de a-ţi exprima credinţa ta în El şi de a-I mulţumi lui Dumnezeu pentru că ţi-a dăruit mântuirea. “Doamne, ştiu că am păcătuit împotriva Ta şi că merit pedeapsa. Cred că Iisus Hristos a luat pedeapsa pe care o meritam eu, astfel ca eu să pot fi mântuit prin credinţa în El. Mă întorc acum de la păcatele mele şi îmi pun întreaga mea credinţă în Tine pentru mântuire. Îl accept pe Iisus ca Mântuitor personal! Îţi mulţumesc pentru harul Tău minunat şi pentru iertarea de păcate – darul vieţii veşnice! Amin!”

Ai luat decizia de a-L accepta pe Hristos ca Mântuitor al tău ca urmare a ceea ce ai citit mai sus? Dacă da, apasă pe butonul „Astăzi L-am primit pe Hristos”, de mai jos.

http://www.gotquestions.org/

Ce este un creştin?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Întrebări-Răspunsuri


Întrebare: Ce este un creştin?

Răspuns: Dicţionarul Webster’s defineşte un creştin ca “o persoană care crede în Iisus ca Hristos, sau în religia bazată pe învăţătura lui Iisus.” Deşi este un punct bun de plecare în a înţelege ce este un creştin, ca multe definiţii seculare, şi aceasta dă greş într-o oarecare măsură în a comunica adevărul biblic cu privire la ceea ce înseamnă cu adevărat să fii un creştin.

Cuvântul “creştin” este utilizat de 3 ori în Noul Testament (Faptele Apostolilor 11:26; 26:28; 1 Petru 4:16). Cei care L-au urmat pe Iisus Hristos au fost numiţi pentru prima dată “creştini” în Antiohia (Faptele Apostolilor 11:26) şi asta datorită credinţei, faptelor şi a modului lor de a vorbi, asemănătoare lui Hristos. Cuvântul a fost iniţial utilizat de către cei nemântuiţi din Antiohia ca o poreclă pentru a glumi pe seama creştinilor. Literal, cuvântul are sensul de “membru în grupul/partida lui Hristos” sau de “aderent sau urmaş al lui Hristos”, ceea ce este foarte similar cu definiţia dată în Dicţionarul Webster’s.

Din păcate, cuvântul „creştin” a pierdut de-a lungul timpului o bună parte din semnificaţia sa iniţială şi este adesea utilizat pentru a descrie o persoană religioasă sau care are valori morale înalte în loc să descrie o persoană cu adevărat născută din nou care Îl urmează pe Iisus Hristos. Multe persoane care nu cred şi nu se încred în Iisus Hristos se consideră creştini pentru simplul fapt că merg la biserică sau pentru că trăiesc într-o “ţară creştină”. Însă faptul că mergi la o biserică, sau că îi ajuţi pe cei mai în nevoi decât tine sau chiar faptul că eşti o persoană bună nu te face un creştin. După cum spunea un evanghelist, “A intra într-o biserică nu te face un creştin tot astfel cum a intra într-un garaj nu te face să fii un automobil”. Calitatea de membru al unei biserici, frecventarea serviciilor acesteia în mod regulat sau contribuirea cu daruri la lucrarea bisericii nu te transformă într-un creştin.

Biblia ne învaţă că faptele noastre bune nu ne fac mai de acceptat înaintea lui Dumnezeu. Tit 3:5 ne spune că “El ne-a mântuit, nu pentru faptele, făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt.” Aşadar, un creştin este o persoană care a fost născută din nou de către Dumnezeu (Ioan 3:3; Ioan 3:7; 1 Petru 1:23) şi care a crezut în Iisus Hristos. Efeseni 2:8 reiterează această afirmaţie: “Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.” Un creştin adevărat este o persoană care s-a pocăit de păcatele lui/ei şi şi-a pus credinţa numai în Iisus Hristos. Credinţa acesta nu constă într-o religie sau set de reguli morale, ori într-o listă conţinând lucruri interzise şi lucruri obligatorii.

Un creştin adevărat este o persoană care şi-a pus întreaga credinţă în persoana lui Iisus Hristos şi în faptul că El a murit pe cruce pentru a plăti în locul nostru pedeapsa pentru păcatele noastre, dar şi că a înviat după 3 zile pentru a demonstra victoria Sa asupra morţii şi pentru a dărui astfel viaţa veşnică tuturor celor care cred în El. Ioan 1:12 spune: “Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu”. Un adevărat creştin este cu siguranţă un copil al lui Dumnezeu, parte a familiei lui Dumnezeu, şi o persoană căreia i-a fost dată o nouă viaţă în Hristos. Ceea ce face diferenţa într-un creştin adevărat este dragostea manifestată pentru semenii lui şi supunerea faţă de Cuvântul lui Dumnezeu (1 Ioan 2:4; 1 Ioan 2:10).

Ai luat decizia de a-L accepta pe Hristos ca Mântuitor al tău ca urmare a ceea ce ai citit mai sus? Dacă da, apasă pe butonul „Astăzi L-am primit pe Hristos”, de mai jos.

http://www.gotquestions.org/