Categorie: „IZVOR” de GÂNDURI

Deși e puțin cunoscută, este destul de răspândită afecțiunea asta în care, dacă ar fi să o definesc, oamenii care o au, trăiesc două vieți distincte, uneori mai multe,  într-una singură. De obicei, oamenii care sunt afectați de personalitate multiplă fug de o traumă, inconștient, astfel își mai crează o personalitate, a unui alt individ și ajung să le trăiască pe ambele. Uneori afecțiunea e așa de gravă, încât omul nu poate să își amintească anumite acțiuni făcute când este în cealaltă personalitate. Recent a fost mediatizat cazul unei tinere cu 15 personalități destul de bine conturate fiecare. E o extremă,  e un caz aparte, dar vreau să scriu despre cum poate afecta acest aspect viața credincioșilor.

Caracteristica principală este trăirea la dublu sau mai mult. Adică în acel om, primesc ”spațiu” două personalități destul de diferite de obicei. Asta înseamnă că omul respectiv, oscilează în funcție de anumite condiții, între cele două personalități. Acum este un om, iar dacă se simte în pericol sau dacă factorii declanșatori apar, poate comuta, automat, pe celălalt ”om”.

Apare deci un comportament schizoid, care face pe acel om să trăiască viața fracționat și să nu fie conștient deplin de ceea ce se întâmplă cu el. De altfel, comportamentul schizoid poate fi și una din cauzele personalității multiple.

Dacă e să ne referim la creștini, în multe cazuri apare trăirea asta schizoidă care ne afectează rău de tot. Trăim o viață socială așa de diferită de viața religioasă încât ne afectează. Mulți dintre creștini sunt foarte diferiți duminica față de restul săptămânii. Trăiesc o viață socială fără o prezență constantă a omului spiritual, apoi merg la biserică și comută așa de brusc ”pe cele sfinte” încât ai impresia, și e posibil să fie așa, că suferă de personalitate multiplă.

Viața noastră socială e una activă, conectată la tehnologie, viteză, culoare, sunet, senzații, ispite, lipsa timpului, glume, viață aglomerată. Pur și simplu trăim cât se poate de bine ancorați în viața asta socială, din care venim duminica în biserică, unde tehnologia e limitată sau inexistentă, viteză nu este, că uneori ai impresia că cele 3 ore sunt o eternitate, culoare nu e decât dacă mai prezintă careva un clip, sunet este dar nu prea are ritm și bas, senzații se tot caută, dar nu prea ai voie să te lași în voia lor, ispitele sunt sau nu sunt, glume… numai dacă apare vreun glumeț în grilă și asta face ca viața de biserică să fie îngrozitor de diferită față de viața socială.

Pur și simplu ajungem să ne întrebăm ce căutăm noi acolo. Habar nu avem de ce căscăm a somn tot programul și uneori ne enervăm de atâta liniște și lentoare încât căutăm o biserică ”mai activă”.

Începem să trăim la dublu și asta ne va afecta foarte mult. Trebuie să luăm decizii repede. Oscilăm între două lumi, între doi stăpâni, între două vieți și asta nu ne este deloc benefic. Trebuie să încetăm cu viața schizoidă. Trebuie să trăim viața de credință în fiecare clipă nu doar duminica. Trebuie să ne hotărâm azi cui vrem să slujim. Dorința de a împăca și capra și varza ne duce clar spre eșec. Dumnezeu vrea de la noi totul sau nimic. Dușmanul nostru se mulțumește și cu o părticică. Asta înseamnă că prin acest comportament îl vom satisface pe dușman.

Comportamentul schizoid aduce multe probleme. Ne face să fim nefericiți în viață, ne face să ne ferim, să ne ascundem când de creștini să nu ne vadă trăind fără Hristos, când de lume să nu ne vadă trăind religios. E o fugă permanentă, un stres continuu, o viață cu potențial mare de îmbolnăvire. De asta nu suntem fericiți. De asta trebuie să ne rugăm ca Dumnezeu să ne elibereze de dragostea pentru lume. Din păcate, cu un asemenea comportament reușim să fim mai nefericiți decât cei fără Dumnezeu deși am avea infinit mai multe motive să ne bucurăm.

Fă-L pe Hristos parte din viața ta de fiecare zi, fă-L parte din existența ta. Să nu îți fie greu să te rogi și să citești Scriptura zilnic. Să nu te ferești să îl arăți pe El prin viața ta. Să nu îți fie rușine cu El pentru că El este Salvatorul tău. Nu avem motive de rușine, ci motive de laudă, motive de bucurie. Viața trăită ”la două capete” te va duce mai repede în mormânt și mai mult, va fi una tensionată, nefericită și frustrată. Nu merită trăită o astfel de viață când avem la dispoziție puterea lui Dumnezeu de eliberare, când Dumnezeu ne numește fii a Săi. Fă-L pe Hristos parte a fiecărei clipe a vieții tale și vei vedea cum prezența sa îți va călăuzi viața și îți va oferi satisfacția vieții eliberate.

Foto: AYWI

http://www.filedinjurnal.ro/

Fiecare dintre noi ne-am intrebat sau am auzit pe altcineva strigand in disperare: “Ce se intampla cu lumea asta?” In fiecare zi asistam la cataclisme si evenimente care ne cutremura si ne infioara prin gravitatea lor. Statisticile ne arata ca sexualitatea la copii este mai precoce decat oricand in istorie si ca 70% dintre copii vor debuta in viata sexuala inainte de absolvirea liceului!

Egoismul oamenilor a atins culmi nebanuite, rapoartele indicand de exemplu ca 45% dintre americani cred ca Dumnezeu vrea ca ei ca indivizi sa fie fericiti in sensul de a avea bunastare materiala, excluzand orice altceva!

Sondajele arata ca frecventarea bisericii este la cel mai scazute cote in ultimii douazeci de ani! Studiile indica faptul ca administratiile prezidentiale si guvernele tarilor lumii urmeaza un trend anti-crestin in epoca moderna…

Cand auzim aceste rapoarte si statistici, instinctul nostru uman ne poate pune in ipostaza de a gesticula de disperare, panica sau dezgust. Suntem socati de comportamentul tinerilor din zilele noastre. Socati de nivelul inalt de imoralitate din scoli si universitati. Socati de apatia oamenilor fata de lucrurile spirituale. Socati de avalansa de casatorii intre personae de acelasi sex si permisivitatea guvernelor in legatura cu acest aspect… Ce se intampla oare cu lumea asta?!?

Ce s-a intamplat cu vremurile bune, atunci cand se putea lasa masina descuiata, fara teama de a o gasi sparta sau furata? Ce s-a intamplat cu zilele in care copiii ii tratau cu respect pe cei mai in varsta?
Ce s-a intamplat cu vremurile bune, atunci cand tinerii, barbati si femei, se comportau cu decenta si curtoazie, in loc de a incerca sa doarma impreuna preacurvind? Cu toate acestea, crestinii nu ar trebui sa fie socati sau consternati. In lume se intampla ceea ce Isus ne-a spus ca se va intampla si acest fapt ne ofera multa speranta.

TRAIM INTR-O LUME ATEE

Realitatea este simpla; traim intr-o lume fara Dumnezeu. Nu in sensul ca nu exista un Dumnezeu, sau ca Dumnezeu Cel viu si vesnic nu este activ in lumea noastra, ci in sensul ca starea naturala a fiecarei persoane este o stare de nelegiuire. Nelegiuire si rautate. Asa a fost intotdeauna si asa va fi pana la revenirea Mantuitorului nostru.
In Geneza 6:05, ni se spune ca Dumnezeu a privit in jos pe pamant si a fost intristat de ceea ce a vazut: “Domnul a vazut ca rautatea omului era mare pe pamant si ca toate intocmirile gandurilor din inima lui erau indreptate in fiecare zi numai spre rau.”

Dumnezeu a adus potopul pe pamant pentru ca rautatea omului era mare. Fiecare intentie, fiecare dorinta, fiecare gand, erau orientate doar spre rau. Nu este deloc diferit de lumea actuala.
In Faptele Apostolilor 17:16 se spune: “Pe cand ii astepta Pavel in Atena, i se intarata duhul la vederea acestei cetati pline de idoli.”

Cand Pavel a trecut prin Atena, a devenit constient de faptul ca orasul era intesat de dumnezei falsi. Atena nu a fost un oras moral, virtuos, a fost un oras idolatru in care oamenii nesocoteau legea divina si actionau in spiritul mizer al traditiilor omenesti iubind pacatul si desfraul.

Cand vedem mizeria si rautatea in lume, nu ar trebui sa disperam. Nu trebuie sa fim socati sau surprinsi. Rautatea, egoismul, iubirea de bani si de lucruri materiale nu reprezinta o anomalie; asa a fost intotdeauna. Raul pe care-l vedem in lume nu este un fenomen nou. Nu e ca si cum lucrurile au scapat brusc de sub control in ultimii cincizeci de ani. Rautatea intre oameni a fost o practica standard pe care o vedem incepand de la Cain care l-a ucis pe fratele sau Abel.

VA FI DIN CE IN CE MAI RAU

Fara sa fim prooroci, vedem si spunem ca starea de lucruri se va inrautati. Inainte de Marea Revenire a lui Isus rautatea si pacatul vor creste in intreaga lume. Referindu-se la zilele din urma, Mantuitorul ne-a avertizat in Matei 24.12: “din pricina inmultirii faradelegii, dragostea celor mai multi se va raci.”
Faradelegea si rautate nu vor scadea ci vor creste. De fapt, ele vor creste atat de mult incat multi crestini se vor raci chiar in iubirea lor pentru Hristos.

In 2 Tesaloniceni 2:9-1, Pavel vorbea despre “omul faradelegii”: “Aratarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne si puteri mincinoase si cu toate amagirile nelegiuirii, pentru cei ce sunt pe calea pierzarii, pentru ca n-au primit dragostea adevarului ca sa fie mantuiti.”

“Cel nelegiuit” a venit, este deja in lume si la un moment dat va face mari semne si minuni false. Va fi atat de impresionant si atat de puternic, incat multi oameni credinciosi si necredinciosi vor fi inselati de el. Rautatea promovata si perpetuate de cel nelegiuit va fi la un nivel nemaintalnit, colosal si dezgustator. E deja rau in lume si se va inrautati si mai mult. Dar, cu toate acestea, nu trebuie sa disperam. Exista si o veste buna …

NU DISPERA

Vestea buna este ca in ciuda rautatii care inunda lumea, Evanghelia lui Isus Hristos continua salvarea pacatosilor! Da, raul este puternic, dar Isus este mult mai puternic! Da, Satana bantuie ca un leu care racneste, dar Isus este marele vanator al leului. Isus l-a incurajat pe Petru ca biserica este biruitoare in vecii vecilor chiar in fata iadului. “Si Eu iti spun: tu esti Petru, si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea, si portile Locuintei mortilor nu o vor birui.” (Matei 16:18)

Cu toate ca faradelegea va domina lumea, Isus a promis ca Evanghelia va fi proclamata tuturor natiunilor: “Evanghelia aceasta a Imparatiei va fi propovaduita in toata lumea, ca sa slujeasca de marturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfarsitul.” (Matei 24:14)

Iar atunci cand apare marele rau, omul faradelegii, Isus va avea grija sa implineasca ceea ce este scris in Scriptura: “Si atunci se va arata acel nelegiuit pe care Domnul Isus il va nimici cu suflarea gurii Sale si-l va prapadi cu aratarea venirii Sale.” (2 Tesaloniceni 2:08) Cand Isus va reveni, el va birui o data pentru totdeauna pe omul faradelegii.

NU PIERDE SPERANTA

Ar trebui sa fim preocupati de cresterea imoralitatii in scoli, pe strazi, la televiziune, in politica, in viata noastra de zi cu zi? Bineinteles! Noi trebuie sa stam de partea Celui drept si sfant. De partea Celui care ne iubeste si ne vrea binele.
Trebuie sa ne invatam copii cum sa gandeasca biblic si cum sa biruiasca pacatul. Dar daca suntem in mod constant revoltati, dezgustati, descurajati, sau intam in panica de ceea ce se intampla in jurul nostru, atunci inseamna ca nu am inteles Biblia, nu am inteles mesajul lui Dumnezeu.

Descrierea in culori sumbre a lumii, fara sa ne punem speranta in promisiunile Mantuitorului nostru nu ne face cinste si denota lipsa noastra de credinta si de dragoste pentru Domnul nostru. Da, e rau in lume. Si va fi si mai rau. Dar Evanghelia va continua sa triumfe, iar Isus va reveni pe nori de slava si va scapa in cele din urma lumea de rautate.

Sursa: Christianpost

Read more: http://afirmativ.com/2014/04/04/ce-se-intampla-cu-lumea-asta-exact-ceea-ce-isus-ne-a-avertizat/#ixzz3RPnYk7G8

Dimineața ne-am strâns roată familia la rugăciune. Una din fete are un test greu de trecut. E timidă. Inima îi bate. Ochii-i sunt umezi. Va fi singură. Am strigat la Hristos: “Arată iar că ești Dumnezeu în Biserică?”. Ne-am rugat 10 km în mașină. Ea a coborît, noi ne-am dus la treburile noastre…

Fata a rămas în stradă. Singură. Temătoare. Februarie. Zăpadă. Frig. O privesc de pe scările liceului cu coada ochiului. Mi-a fost teamă. Dacă nu trece examenul?

Abia trecuse de 8. Am deschis telefonul. Am sute de numere. Frați. Prieteni. Cunoștințe. Tineri care mă iubesc. Și eu pe ei! Am scris un sms, să le cer sprijinul. Cui să-l trimit? “Ăsta se roagă. Ăsta nu se va ruga.

Ăsta nu a facut nicio rugăciune în viața sa. Ăsta e necredincios. Ăsta nu are putere, are viața franjuri.

Ăsta nu e treaz la ora asta”. A fost prima dată în viață când m-am gândit că am o mulțime de prieteni care nu mă pot ajuta nici măcar c-o rugăciune!

Am dat totuși suta de send-uri. Mulțumesc Doamne că am destui frați care încă se roagă!

Marcat de constatare, mai târziu am întrebat elevii: “Pentru voi cine se roagă? Câți prieteni aveți ce vă pot ajuta în mijlocire la Dumnezeu?”. “Nimeni. Niciunul”. “Dar voi, pentru cine v-ați rugat în 2014?”. Tăcere de mormânt. Numai o tipă de-a doișpea a zâmbit fericită: “Mă rog pentru fetița mea!”. “Dar pentru voi înșivă de când nu v-ați rugat?”. Liniște de Sahara.

Asta e drama majorității românilor. Nu au pe nimeni care să-i susțină în rugăciune. De fapt nu se roagă nici măcar ei pentru ei. Părinți care nu se roagă pentru copii. Dar îi blesteamă toată ziua. Copii care nu se roagă pentru părinți, pentru bunici. Frați ce nu se susțin în rugăciune. Prieteni care nu se pot ruga nici măcar “Tatăl nostru”. Pentru că nu-l știu. Nici pe Tata, nici rugăciunea.

Lot a scăpat din Sodoma nu pentru că a fost neprihănit (cum spun unii), ci datorită rugăciunilor lui Avraam (Gen. 19:29). Fiul risipitor nu a sfârșit în troaca porcilor pentru că tatăl s-a rugat pentru pierdut, acasă. Petru a rezistat pe cruce, Pavel în închisoare, martirii în arene. Pentru că în odăița de sus, în catacombe, creștinii strigau la Cer pentru ei. Aveau rugăciune baraj de foc!

Cine se roagă pentru tine? Ai un Avraam care să te scape de Sodoma? Un tată, o mamă care se topesc pe genunchi? Sau nici măcar tu nu te rogi?

Fiți mijlocitori în rugăciune! Fiecare rugă e o proptea către cer. Mai trezește un păcătos, mai ridică un împiedicat, mai întoarce un risipitor! Rugăciunea ne ține aproape, uniți. Ce bine e să fi prieten cu oamenii rugăciunii!

La amiază am primit răspunsul favorabil. Dumnezeu ne ascultase rugăciunea! Am trimis sms-uri de mulțumire sprijinitorilor. Un frate mi-a scris “Nici nu m-am îndoit că va fi altfel!”. Iar altul a zis: “Ne bucurăm că ne-ai găsit vrednici să apelezi la rugăciunile noastre!”

Caută degrabă rugătorii! Începe cu tine! Altfel nu vei birui!

Nicolae.Geantă

Citeste blogul lui Nicolae Geantă aici – http://nicolaegeanta.blogspot.com

Nu cred ca exista credincios care sa nu se fi confruntat cel putin o data cu aceasta problema acuta, aceasta epidemie a vorbariei inutile si ofensatoare, care se numeste barfa. Si cate probleme a generat in biserici aceasta obisnuinta a unora de a barfi, denigra, ofensa pe cei cu care impart aceeasi credinta, caci despre frati este vorba aici.

Definitia barfei include: zvon sau o vorba de natura intima ce este personala si senzationala. Ceva rostit de o persoana care raspandeste in mod obisnuit zvonuri private sau intime sau diferite fapte. A barfi inseamna a vorbi de rau pe cineva, a calomnia, a defaima pe cineva si a ajunge, de obicei, la a scorni sau a spune minciuni despre cineva, de cele mai multe ori cu o anumita intentie. Calomnia inseamna vorbire de rau la adresa cuiva cu intentia vadita de a-i atinge onoarea si reputatia. Rezultatul barfei este defaimarea si ponegrirea pentru a face pe cineva de ras, a compromite, a batjocori.

„Sunt o barfitoare”, admite Callie Glorioso-Mays pe Relevant. Si nu doar ea se lupta cu acest pacat, ci ea insasi a fost subiectul unor barfe destul de urate. Dupa cum relateaza Callie, crestinii au o problema cu barfa si trebuie facut ceva in acest sens. De ce este barfa asa de toxica pentru sufletele noastre? Pentru ca la baza, barfa este o manifestare a doua pacate: mandria si idolatria. Cei care barfesc sunt plini de mandrie pentru ca barfa ii face sa vrea sa arate ei mai bine comparatie cu altii, scrie in Crosswalk. Odata cu mandria, barfa este idolatrie, care practic dezvaluie ceea ce ne place si ce consideram cu adevarat valoros.

Barfa este o problema actuala in biserica Domnului din zilele noastre. A existat in vechime printre oameni si continua sa existe si acum, ca o epidemie care face rau bisericilor si crestinilor, fie mai noi sau mai vechi in credinta. Barfa e un mijloc de amagire folosit de cel rau pentru a darama sau a distruge o biserica, un cerc de prieteni sau o prietenie simpla.

Barfa schimba realitatea

Barfa si vorbirea de rau pot conduce la soaterea in evidenta a unor lucruri ascunse care poate în realitate nu ar arata chiar asa. Dar sub influenta nefasta a barfei si a intentiilor ascunse si rauvoitoare ale unor oameni care schimba valorile lucrurilor prin cuvintele lor, barfa va face ca anumite lucruri sa para cu totul altceva decat sunt in realitate, si asta se intampla in cele mai multe dintre cazuri.

Efectele barfei:

Barfa este foarte daunatoare si raneste. Proverbe 25:18. “Ca un buzdugan, ca o sabie si ca o sageata ascutita, asa este un om care face o marturisire mincinoasa impotriva aproapelui sau.”

Barfa rupe relatiile. Exod 23:1. “Sa nu raspandesti zvonuri neadevarate. Sa nu te unesti cu cel rau, ca sa faci o marturisire mincinoasa pentru el.”

Barfa iroseste un timp pretios. 2Tesaloniceni 3:11-12. “Auzim totusi ca unii din voi traiesc din trandavie, refuzand sa munceasca si irosindu-si timpul cu flecareli. In Numele Domnului Isus Hristos, ii îndemnam pe oamenii acestia – le poruncim! – sa se linisteasca, sa se apuce de lucru, si sa-si castige singuri existenta.
Barfa poate ruina prieteniile. Proverbe 16:28. “Omul neastamparat starneste certuri si paratorul dezbina pe cei mai buni prieteni.”

Barfa are in primul rand la baza zvonistica Proverbe 11:13. “Cine umbla cu barfeli da pe fata lucruri ascunse, dar sufletul credincios tine ce i s-a incredintat.”

Aceia care isi pazesc limba, se pazesc de necazuri (Proverbe 21:23). Asadar, cel mai bun lucru ar fi sa ne pazim gura si sa ne infranam de la pacatul barfei, fiindca oricine poate fi prins cu usurinta intr-o astfel cursa daca nu este atent. Unii fac acest lucru constient, altii fara sa isi dea seama. Barfa nu face bine nimanui si pe cei care se ocupa cu ea Biblia ii numeste nebuni. Fie ca noi toti sa ascultam invataturile Bibliei despre barfa si sa ne tinem gura inchisa cand trebuie si s-o deschidem cand este de folos.

Pentru iubitorii Sfintei Scripturi, urmariti o predica care explica pe larg cat de daunator este acest obicei, de a barfi:

 

 

Si un clip referitor la efectele barfei, de asemenea:

http://afirmativ.com/2014/04/23/barfa-in-biserici-o-problema-spirituala/