Categorie: „IZVOR” de GÂNDURI
Neglijați? Toți am fost. Abandonați? Nu prea! Adevărul este că puțini dintre prietenii mei au fost părăsiți de părinți. Cred că majoritatea avem motive să fim recunoscători pentru părinții noștri și n-o facem. Avem motive să îi apreciem, chiar să ne mândrim cu ei și n-o facem. Avem motive să-i îmbrățișăm și totuși trântim uși. Eu am fost așa. Dar știți ce mai avem? Unii dintre noi mai avem timp să schimbăm asta!Cálus pe sufletul meu si oameni
Aşezată pe o bancă de lemn din curtea frumos pavată, ascult rugăciunea tremurată a lui P. Cuvintele lui sunt simple pentru că P. nu are prea multă şcoală… îmi taie inima pentru că, pe cât sunt de simple, pe atât sunt de reale, scoase brut din sufletul lui care nu ştie să cosmetizeze. Mută, mă uit la rugăciunile mele şi le compar cu ale lui.
P: “Îţi mulţumesc, Doamne pentru că ziua de azi a fost mai călduroasă decât cea de ieri.” Iar eu ştiu că pentru el, căldura de astăzi înseamnă că nu a mai tremurat pe stradă, şi că, poate la noapte, nu va fi la fel de frig în canalizarea unde doarme el.
Eu: “Te rog să faci să fie şi azi cald.” Şi ştiu că de fapt frământ în mine gândul că aş vrea să mă pot încălţa cu pantofi şi nu cu cizme.
Vezi articolul original 688 de cuvinte mai mult
Calea pe care ne-o alegem
Un băiat în vârstă de vreo cinșpe ani, simțindu-se probabil copleșit de tot ce îl înconjoară și crezând că nu poate face față presiunii societății, consideră că dacă fumează și își crestează pielea cu o lamă îl va face să uite pentru câteva momente de întunericul de confuzie în care se află. Preferă să își creeze o lume a lui, mai bună, zice el, în care durerea și-o provoacă numai el și în care ceilalți îl lasă în pace. Se refugiază într-un gen de muzică și se folosește de anumite mecanisme pentru a-și ascunde golul interior. Prietenii, prietenele de ocazie pe care îi are nu fac decât să îl tragă în jos, ei având o gândire și o percepție la fel de eronată asupra lumii în care trăiesc.
O altă fată se îndrăgostește de un puștan nu mai mare de optșpe ani și uită de educația pe care părinții i-au oferit-o, abandonează credința în care a fost crescută și se lasă purtată de valul acestei formidabile iubiri, ca mai târziu să se afle însărcinată la nici șaisprezece ani și neavând o altă cale de scăpare decide că avortul e soluția finală în cazul ei și că ea este aceea responsabilă de corpul ei și deciziile pe care le ia nu privește pe nimeni. Este viața ei și punct. Cu greu își va mai reveni ea din experiența pe care tocmai a avut-o și probabil că va mai dura câțiva ani până să se dezmeticească și să realizeze căci calea pe care și-a ales-o duce direct în jos, din toate punctele de vedere. Dar suntem învățate să nu ne pese prea mult de sentimentele noastre, să nu acordăm importanță respectului de sine… ci să trăim clipa. Că ce vine după trăirea clipei nu prea contează.
Aceste povești pe care le-am scris nu sunt de fapt povești. Sunt cazuri adevărate și nu sunt singurele în societate, ci sunt numai două dintre nu știu câte sute sau chiar mii despre care ajungem să auzim pe parcursul vieții noastre. Problema noastră este că nu înțelegem, chiar nu ne intră în cap faptul că FIECARE alegere pe care o facem are o consecință, bună sau rea. Eu am văzut asta în viața mea. Și o alegere rea atrage cu ea o consecință rea. Și apoi vor urma altele, fiindcă nu ne putem opri numai la atât. Dacă dăm de mâncare răului, răul va cere mai mult, fiindcă culegem exact ceea ce semănăm. Știu, suntem tineri și trebuie să ne simțim bine, să ne bucurăm de tinerețe. Din păcate însă, folosim această replică pentru a ne face de cap și de a ajunge în unele extreme care vor fi neplăcute pentru noi la un moment dat. Dar momentan nu s-a întâmplat nimic rău aseară în club când a trecut de ora 12, deși la ora aceea părinții trebuiau să ne știe în pat. Suntem vii, nu am avut accident pe drum. Relaxează-te. Asta ne spunem de fiecare dată când știm că întrecem limita, găsim o justificare pentru tot ce facem. Atâta timp cât suntem în regulă, înseamnă că ceea ce am făcut nu e atât de rău precum se zice. Da, ne-am cam amețit de la băutura aceea și parcă ni s-a încețoșat privirea conducând spre casă, dar am ajuns în siguranță și Dumnezeu ne-a păzit. Am ajuns chiar și să folosim numele Său pentru a ne acoperi faptele noastre cu consecințe rele.
Nu vom fi mereu tineri, nu vom avea mereu această vârstă frumoasă. Anii vor trece, iar roadele noastre vor crește și se vor vedea. Dacă am semănat neghină, de asta vom avea parte în viața noastră. Când ne vom căsători și noi într-un final după nu știu câte relații eșuate, oare ce bucurie vom avea în ziua nunții, când noi deja știm și teorie, dar și prctică? Când am învățat deja destule de pe website-uri care dau sfaturi ieftine și ne învață cum să dăm pe gratis ceea ce avem cel mai de preț? Când zilnic auzim că nu mai există dragoste adevărată și că trebuie să ne mulțumim cu firimituri, când muzica de la radio e numai despre inimi frânte? Dar despre copiii pe care îi vom avea? Știu, ne dorim ca ”într-o zi viața mea să arate așa”, dar cum vom putea să le dăm copiiilor noștri o creștere binecuvântată și armonioasă când noi eram cei care ne certam în fiecare zi cu părinții și îi desconsideram?
Dorințele noastre sunt frumoase, dar vor rămâne numai niște dorințe dacă nu facem niște schimbări serioase în viața noastră și alegem să semănăm sămânță sănătoasă, alegem să trăim diferit chiar cu riscul de a fi luați în derâdere și alegem să Îl cinstim pe Dumnezeu mai presus de orice.
Imagine: google
Am ajuns vremea… – de Cristian Boariu
Am ajuns vremea când câinii sunt iubiți mai mult decât copiii. Când orfanii rămân neînfiați iar pentru animale se bat organizațiile care mai de care mai tare. Am ajuns vremea când o mamă care dă viața la copii e arătată cu degetul iar cea care face întreruperi de sarcină e aplaudată.
-Am ajuns vremea când ziarele și revistele sunt mult mai apreciate ca Biblia. Când avem timp de știri, de integrame și de rebus dar n-avem timp de suflet.
-Am ajuns vremea când Dumnezeu pleacă de la noi. Nu că l-am rugat, cum au făcut Gadarenii, ci pentru ca i s-au dat legi să părăsească țara. Ceea ce n-au știut gadarenii și nu știu nici cei de azi e ca atunci când Isus pleacă de la tine nu-ți rămâne altceva decât iadul.
-Am ajuns vremea când tinerii își verifică Facebook-ul în fiecare oră să nu piardă vreun like sau vreun comment dar cine mai e interesat de LIKE-uri din partea cerului? Cerul dă LIKE-uri doar la cei care sunt confundați cu Isus. Cei mai puțini…nu la cei care de la atata machiaj nu-i mai recunosti
-Am ajuns vremea când prin spitale merg doar cei bolnavi și nici un sănătos nu-i vizitează. Doar doctorii…
-Am ajuns vremea când oamenii se întreabă “Ce mai faci?” dar nimeni nu e interesat de răspuns. De aia toți zic că sunt… “Bine”.
-Am ajuns vremea când ascultăm predici multe și facem ca la instructajul de la avion: sperăm să nu trebuiască să le punem în practică. Când cântăm lui Dumnezeu: “Ești tot ce vreau, tot ce-am dorit
vreodata” și nu ne dăm seama ce fals sună.
-Am ajuns vremea când se fac nunți și cei mai mulți confundă binecuvântarea cu ochii albaștrii sau cu mașina de 300 de cai. Și se bizuiesc pe caii lor. Sau pe mușchi, freză, gene și fițe. Primesc urări superbe de genul “Casă de piatră” dar fundația e pe nisip.
-Am ajuns vremea când dacă predici despre păcat nu îți mai garantează nimeni că mai trăiești mult… Ioan a predicat doar câteva luni. Apoi l-au omorât la un bal. Cea mai grea stare în care poate ajunge o națiune e să-și omoare sfinții din ea.
-Am ajuns vremea când înțeleg că vremea e pe sfârșite. Că ceasul bate a mânie din partea lui Dumnezeu peste fiii neascultării dar și a martiraj pentru cei care trăiesc cu evlavie în Christos.
-Se pregătește terenul pentru ca sfinților să le fie închisă gura. Când ni se va lua ceea ce avem dar vor afla îndată că nu ne pot lua ce avem în inimă. Apropo, ai ceva în inimă?
-Am ajuns vremea când lumea se pregătește de înmormântare. Moartea a doua. Sfinții se pregătesc de nuntă. Biruitorii se pregătesc de navigare pe marea de cristal unde în loc de vâsle vom avea alăute în mâini.
-Răscumpărați vremea. Garantez generației mele că nu mai ajungem la 80 de ani. Avem puțin timp ca să ne mai punem toată energia la dispoziția lui Dumnezeu. Mai avem numărate clipele când mai putem împărți Biblii gratis, când mai putem face evanghelizări (mai ales prin fapte) și când mai putem ține ușa bisericii deschisă.
-Fiți cu ochii în patru la păcat ca să nu pierdeți premiul. Atenție la direcție nu doar la viteză…
Am ajuns vremea… sfârșitului. Pentru cei sfinti însă e doar începutul bucuriei eterne.
Izolarea, una din cele mai periculoase strategii a celui rau
Dragii mei sunt unele lucruri in viata pe care trebuie sa le stim bine si apoi sa le spunem si altora ca sa putem fi scutiti de unele necazuri si probleme serioase.
Una din strategiile cele mai des folosite ale diavolului este de a izola (luandu-l deoparte ) omul facandu-l sa creada ca este victima si ca nimeni nu il intelege.
Aceasta strategie o gasim inca de la inceputul lumii in gradina Eden .
Oare cum a ajuns diavolul sa vorbeasca numai Evei ? Unde era Adam ?
Reusise sa o izoleze prin te miri ce tertipuri (Tertip= Șiretlic, stratagemă, truc, viclenie ) astfel a putut sa ii vorbeasca si sa o influenteze.
Aceleasi metode cel rau le foloseste si azi de aceea e bine sa le cunoastem ca sa putem fi paziti de orice rau.
Martirul secolul xx, martirul viu al Cortinei de Fier Richard Wurmbrand amintea odata ca oamenii ar trebuii sa studieze demologia, sa cunoasca cine e satan si care sunt metodele lui de lucru ca sa poata fi scutiti de multele necazuri pricinuite de el.
” Iată, îţi pun azi înainte viaţa şi binele, moartea şi răul.” Deut 30:15
Este o bucurie si o placere sa vorbesti despre lucrurile frumoase despre viata si despre bine dar este imperios de necesar ca sa cunoasteam si partea negativa a lucrurile adica moartea si raul.
Despre succes ( izbanda,victorie) iubire, frumos, bine si viata se vorbeste foarte mult, se scriu poezii peste poezii, carti, articole, eseuri , etc . dar putini amintesc de strategiile celui lui rau care uneori sunt cai spre sinucidere.
Binenteles ca nu vom vorbii toata ziua numai de ele dar asa cum aminteam este important cunoasterea inamicului omului. Nu omul este dusmanul nostru ci diavolul , ingerii lui si duhurile rele. Asa cum se aminteste in unele scrieri, omul are 3 dusmani : pe el, lumea si satan cu metodele sale.
Una din strategiile satanei este sa iti faca „spalarea la creier” incet, subtil .
El iti sopteste ideea de izolare apoi o repeta mereu facandu-te sa crezi ca sunt gandurile tale iar acceptandu-le devii o unealta in mana lui.
Exact cum animalele de prada izoleaza victima de turma ca apoi sa o inhate asa si cel rau, cauta sa te izoleze de cei dragi , de sot(ie), mama, tata, de prieteni, de adunare, de toti oamenii care ar putea sa te ajute prin sfaturile lor bune si pozitive.
Izolarea este strategia celui rau sugerata prin indoiala, minciuna si inselatorie.
Oare a zis Dumnezeu ? Oare este omul drept ? Oare cine este sfant sa ajunga in cer ? Oare ce rost are viata ? Oare va fi ceva dupa moarte ? Oare ce rost are sa ii slujesti lui Dumnezeu ? Oare ce rost are sa traiesc in curatie cand atatia tineri traiesc in pacat si parca nu vad nici o diferenta ? Oare, oare ???
Metoda aceasta a lui o gasim scrisa si in Biblie si daca nu am cunoaste-o poate am lua-o ca si o gandire buna .
Iov 4:15-21
Un duh a trecut pe lângă mine… tot părul mi s-a zbârlit ca ariciul…
Un chip cu o înfăţişare necunoscută era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea încetişor:
„Fi-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat înaintea Celui ce l-a făcut?
Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi, dacă găseşte El greşeli chiar la îngerii Săi,
cu cât mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, care îşi trag obârşia din ţărână şi pot fi zdrobiţi ca un vierme!
De dimineaţă până seara sunt zdrobiţi, pier pentru totdeauna şi nimeni nu ţine seama de ei.
Li se taie firul vieţii: mor şi tot n-au căpătat înţelepciunea! „
Planul celui rau e sa te distruga ca sa nu ai parte de mantuire, de viata vesnica in prezenta lui Dumnezeu, Creatorul tau care ti-a pregatit un loc in cer . Domnul Iisus singurul mijlocitor intre oameni si Dumnezeu (1 Timotei 2:5 ) ne spune
„În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.”- Ioan 14:2
Cel rau vrea sa iti deie o alta realitate distorsionand adevarul. Inoculandu-ti virusul indoielii si izolarii te face sa vezi totul printr-o alta a prisma a realitatii.
Diavolul iti pune in asa fel ideea intr-o forma logica ca tu sa poti sa o accepti.El iti cunoaste felul de gandire stie cum sa iti puna problema.
Printr-o relatie adevarata cu Tata din cer atat prin citirea zilnica a Bibliei cat si prin rugaciune vei putea fi pazit de orice plan a celui rau.
Nu sunt lucruri de gluma si nici de joaca.Sunt cazuri reale caci satana te amageste sa te atraga in izolare si apoi sa te faca sa iti iei singur(a ) viata.
Este trist si dureros sa scriu despre sinucidere dar printr-o informare corecta vei putea sa iti schimbi modul de gandire si sa iei in serios relatia ta cu Creatorul, care te poate pazii de orice rau atat pe tine cat si pe cei dragi ai tai.
Cu drag din drag Angela Insula Ekklesia
http://www.insulaekklesia.ro/izolarea-una-din-cele-mai-periculoase-strategii-a-celui-rau/
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 