Categorie: „IZVOR” de GÂNDURI

De ceva vreme am ajuns la concluzia că am postit o perioadă mare din viață inadecvat. Nu văd acea perioadă ca pe un eșec total, acele zile de post ca pe niște păcate pentru că sunt conștient că fără infantilitatea lor nu ajungeam să am azi o nouă înțelegere și sunt convins că după mai multă cugetare o să găsesc iar elemente pe care azi le fac și pot fi perfecționate. Problema nu e la vremurile de neștiință ci le cele de știință. Ce fac azi când știu câte ceva despre postul plăcut Domnului?

Spuneam că privarea de mâncare e inutilă și poate chiar dăunătoare dacă nu ținem postul după regulile lui Dumnezeu și eu personal am identificat pentru mine că la post e necesar să dedic acea zi lui Dumnezeu, ca să mă conectez cu El și în același timp trebuie să îi dau loc caracterului cristic să stăpânească mintea mea care tânjește să „țâșnească repede spre rău” pentru că asta e pornirea ei. Am recomandat și îmi susțin această recomandare, la post e bine să ne deconectăm de ceea ce înseamnă normal și obișnuit în viața noastră.

O deconectare de la normalul vieții în vederea punerii deoparte, pentru „prinderea frecvenței” divine cu mai mare acuratețe implică și alte acțiuni colaterale nu doar programarea postului sâmbăta sau duminica pentru a fi mai puțin ispitibili. La post, ispita nu încetează, ci se întețește dar ar trebui să eliminăm bruiajele, lucrurile mici în care putem fi ispitiți pentru a da piept cu cele profunde. Putem da bătălia pe lucruri uzuale sau pe aspecte profunde și e recomandat să ne maturizăm, lăsând, lepădând ce e copilăresc.

Postul de informare

Ce am face noi fără informare, televizor, radio, computer, telefon etc? Chiar așa, ce ne-am face? Să nu știi de războaie, de politică, de meciuri, de creștinii prigoniți sau alte subiecte „fierbinți” și s-ar părea o privare de ceva prețios care trebuie neapărat știut. Totuși, noi putem trăi fără aceste informări. La modul sincer, în cazul a 99% din noi, faptul că știm aceste aspecte nu aduce nimic bun, în afară poate de câteva rugăciuni mai mult sau mai puțin corecte.

Dar trebuie să mai fim toți de acord cu un lucru: cele mai multe știri, aș îndrăzni să spun că peste 80% din ele sunt negative. Se vorbește de prețuri mărite, taxe mari, infracțiuni, DNA, jafuri, violuri, vedete tâmpe, beții, război, lipsuri, arme, înșelăciuni etc. Nu că lucruri bune nu se întâmplă, dar nu sunt prezentate, mâncăm negativism în fiecare zi în cantități uriașe. Dar ne considerăm informați. Ei bine, ce ziceți de post de 40 de zile de la aceste aspecte? Cum vi se pare o astfel de perspectivă? Să ne angajăm ca 40 de zile să ne conectăm și să ascultăm doar „frecvența cerului” și să nu căutăm nici o informație pământească. Să schimbăm sursa de informare pentru a vedea cum Dumnezeu „se ocupă de noi” și de fiecare dată în locul ascultării radioului, citirii ziarului, vizionării la televizor sau calculator să deschidem Biblia, cărți bune sau să ascultăm mesaje biblice.

Postul de la conectare

Ni se pare alarmant să nu avem semnal la telefon sau conexiune de internet. Mai ales celor care sunt mai tineri și nu au prins telefoanele prin centrală. Considerăm perfect normal, civilizat și chiar ca făcând parte din condițiile minime de trai dreptul la a fi conectați. Avem mii de minute în abonamente și zeci de gigabiți de date, pentru a ne conecta. Se pare că cineva chiar vrea să fim conectați cu rețeaua, cu sistemul în orice clipă a vieții. Am fost educați să credem că fără conectarea la rețea suntem pierduți, neajutorați, în pericol. Nu mai credem că Dumnezeu ne poate ajuta, inspira și călăuzi, ne pierdem abilitățile de a sta în solitudine și ne temem să fim deconectați de la rețea.

Hai să facem post de la conectare 40 de zile. Cum vi se pare? Să nu poți da de nimeni sau nimeni să nu poată da de tine 40 de zile decât dacă vine acasă la tine sau tu te duci la el? În același timp să cauți să te conectezi cu cerul. Hmmm… cred că vei avea surprize plăcute cu un astfel de post. Noi ne privăm adesea de mâncare crezând că acesta e postul plăcut Domnului, dar avem alte zone din viață mai legate, mult mai legate decât aceasta.

Postul de biserică

Ups, aici știu că veți zice… asta e prea de tot, cu biserica ce mai ai? Nu am nimic, da zic așa că e necesar postul de la frecventarea bisericii uneori. Să ții post de la dependența de tradiții și obiceiuri religioase. Să ții post de la a încredința altora datoria creșterii tale spirituale. Să ții post de la a considera pe alții răspunzători să te hrănească din Scriptură. Să ții post de la a critica tot ce mișcă la biserică. Să ții post de la propria ta neprihănire. Să ții post de la nevoia ta de apreciere pentru slujire. Să ții post de la nevoia ta de „amin-uri”. Să ții post de la confortul tău psihic că ai făcut tot ce trebuie pentru viața spirituală mergând la biserică. Ce zici de un astfel de post? Mă întreb uneori și eu de ce Domnul Isus nu a fost dus în sinagogă sau templu să postească și să dea bătăliile spirituale?

În fine, te-am tulburat destul și nu vreau să scriu doar de dragul de a impresiona. Aș vrea să te provoc, pentru că așa am fost și eu provocat de Duhul Sfânt să gândim corect și să nu ne amăgim. AM sperat că pot încheia azi seria, dar mai e nevoie de o scriere, dacă ajută Dumnezeu, mâine.

Sursa : http://www.filedinjurnal.ro/postul-util-sau-inutil-iii/

Așa cum scriam ieri, consider că privarea de mâncare într-o zi pusă deoparte pentru Dumnezeu este nu un chin, nu o pedeapsă a corpului, nu o disciplinare ci o acțiune care ajută, chiar dacă corpul are de îndurat o abatere de la ceea ce el consideră a fi normal.

Postirea centrată pe privarea de mâncare e mai degrabă prostire, dacă doar atât am realizat postind e inutil. La fel și postul ținut pentru palmares, cel ținut de ochii altora, cel ținut pentru a scăpa de sexul cu soțul și altele. Să nu ne înșelăm singuri, acesta nu este post. E vital „să-l ținem” ca la carte. Biblia ne spune clar cum trebuie să postim și așa ar trebui să procedăm dacă vrem să aibă vreo eficiență. Postul în care elementul central si unic e privarea de mâncare e inutil, ba chiar dăunător fizic și spiritual.

Ziua de post trebuie să fie una a bunătății și dragostei

Dacă țin post și eu nu „dezleg lanțurile răutății” dacă țin post și nu iubesc, dacă țin post și nu îl caut pe Dumnezeu ceva nu este în regulă. De obicei „la post” devenim mai acri cu ceilalți, vrem să fim lăsați în pace și avem nevoie de clemență pentru acea zi. De fapt, undeva este normală o astfel de reacție și de aceea în ce scriam ieri recomandam ca acea zi să fie pusă deoparte pentru Dumnezeu în întregime. Inima e nespus de înșelătoare și va „pedepsi” pe cei din jur pentru privarea de satisfacții la care o supunem.

Un om conectat cu Dumnezeu, cunoscător de Dumnezeu va ști sau va fi dispus să învețe că postul plăcut este unul în care se manifestă dragostea, mila, bunătatea și ascultarea. Pentru un astfel de post doar uneori e nevoie de privare de mâncare. Cei ce practică aceste lucruri, conform Scripturii sunt într-o stare permanentă de post. Postul de a lăsa inima să urmeze pornirile ei rele, post de la egoism, post de la aroganță, post de la ură, invidie și duritate față de alții.

Nou ne închipuim adesea că postul egal lipsa de mâncare și eventual de sex. În realitate aceste două acțiuni sunt semnalul pentru corpul nostru că noi deținem controlul nu instinctele și că noi am decis să ne conformăm Scripturii. E zona pe care putem să o controlăm mai ușor pentru a dobândi deprinderea de a controla și zonele cu adevărat problematice și anume „pornirile inimii” despre care Scriptura ne spune că sunt spre rău. Așadar, postul adevărat e cel în care bunătatea și dragostea triumfă.

Ziua de post trebuie să fie una  a transformării

Dacă țin o zi de post și din acel punct mai departe sunt mai sfânt, mai stăpân pe mine, mă controlez mai bine mă supun voii lui Dumnezeu mai eficient, atunci am ținut o zi de post cu folos. Dacă însă în urma zilei de post am devenit mai mândru, mai arogant, mai lăudăros sau poate mai dezamăgit că nu mi-a răspuns Dumnezeu la rugăciuni sau mai depresat, atunci postul nu a fost cu folos.

Ziua de post nu trebuie să fie o insulă izolată în mare, ci trebuie să fie parte dintr-un proces de devenire. Ziua de post ar trebui să fie o zi de jertfă pentru Dumnezeu nu pentru mine. Pentru că fiind pentru mine îmi alimentez egoismul și dorința de satisfacție, dar fiind pentru Dumnezeu mintea mea știe că trebuie să se supună regulilor Dumnezeiești știe că treptat va trebui să se alinieze nu impulsurilor naturale, ci voii Duhului Sfânt. Va învăța că în permanență trebuie să își valideze impulsurile în altceva, într-o autoritate superioară care este Dumnezeu. Asta înseamnă transformare. Așa învăț că nu mai sunt eu stăpânul, nici mintea mea, nici inima mea ci toate sunt puse sub autoritatea Duhului Sfânt care știe infinit mai bine cum și când se procedează.

Da, voi recomanda ca zilele de post să fie „ținute” în solitudine deși asta nu e neapărat o regulă e o recomandare care să ne fie de sprijin nouă. Voi recomanda ca zilele de post să fie ținute în alte zile decât cele cruciale ale examenelor, operațiilor, termenelor limită, nunții etc. Noi nu suntem în necunoștință de planurile dușmanului și recomand să le dejucăm. Nu vă complicați singuri, căutați să țineți cu voi.

Pentru post recomand să vă retrageți din activitățile uzuale ale zilei, recomand să îl țineți în acea zi în care interacțiunea socială e mică, în care efortul fizic e mic sau cel puțin nu implică răspundere în fața altora. Mai mult recomand să țineți post de mâncare doar când e nevoie și să țineți post la răutate, aroganță, mândrie, egoism cât de des se poate. Un astfel de post e foarte eficient și face ca postul cu privarea de mâncare să fie chiar simplu. Când pui inima la astfel de restricții, privarea de mâncare e elementul cel mai neînsemnat de acolo.

Mâine dacă ajută Dumnezeu vom vedea câteva aspecte despre postul de televizor, de internet, de telefon, de biserică, de muncă, de afaceri și de confort. Doamne dă izbândă.

Sursa: http://www.filedinjurnal.ro/postul-util-sau-inutil-ii/

 

Scriu aceste rânduri pentru cei care vor accepta să recunoască, așa cum eu am fost nevoit să admit, că au procedat sau procedează greșit în privința postului. Scenariul următor poate vă este cunoscut: ”Azi postesc, nu mănânc de dimineață nimic, renunț până și la cafeaua preferată ba chiar nici apă nu beau. Am pus o zi deoparte pentru Domnul. Voi mânca doar la 4 când ajung acasă și închei ziua de post.” Eu recunosc că am ținut multe astfel de zile de post și la fel recunosc că nu am văzut mari progrese în urma lor.

Un lucru interesant e că, în astfel de zile, soția sau soțul te enervează cumplit, copii sunt neascultători, șeful are pretenții aiurite, oamenii din trafic sunt de-a dreptul nesimțiți, colegii de muncă numai despre sex vorbesc și mai uiți ceva acasă de trebuie să te întorci. Concluzia infantilă pe care o tragem este că, cel rău se opune postului nostru. Păi normal, se opune, dar noi care pricepem, de ce nu îi dejucăm planurile?

Privarea de mâncare cred că e doar o componentă a postului și nicidecum cea mai însemnată, deși așa cred cei mai mulți oameni. Despre postul plăcut Domnului avem referințe clare în Sfânta Scriptură și puține din ele fac referire la privarea de mâncare. De fapt întrebarea Scripturii sau întrebările privitoare la un astfel de post sunt mai mult decât concludente: Oare aceasta este postul plăcut Mie: să-și chinuiască omul sufletul o zi? Să-și plece capul ca un pipirig, și să se culce pe sac și cenușă? Acesta numești tu post și zi plăcută Domnului? Cred că oamenii care procedează cum și eu am procedat în trecut își chinuie sufletul pe degeaba. Să te privezi de mâncare o zi sau două pe care le începi normal cu o rugăciune și le închei la fel dar să continui fără nici o altă schimbare acea zi.

Ziua de post trebuie să fie una dedicată lui Dumnezeu

Recomandare mea este ca în ziua de post să nu te duci la activitățile normale ale acelei zile. Să nu ții post lunea când te duci la muncă. Postul înseamnă să pui deoparte o zi pentru Domnul, dar nu doar stomacul e al Domnului, ci tot trupul și toată mintea. Eu cred că e în avantajul nostru să dejucăm planurile dușmanului prin care caută să ne zădărnicească eforturile. Dacă ții pot, planifică treaba asta într-o zi pe care o poți pune întreagă deoparte pentru Dumnezeu într-un mod cât mai complet.

Să nu ținem post în ziua de examen, în cea în care avem audiență, în cea în care se operează soțul sau soția, în cea în care avem de făcut o treabă grea. În astfel de zile avem nevoie de energie și de o funcționalitate bună a trupului și minții. Postul într-o astfel de zi este un demers inutil întrucât mintea nu ne va sta la Domnul ci la noi și problema noastră, ziua aceea nu e pentru Domnul ci pentru noi. E normal să ceri ajutorul și chiar să postești pentru astfel de evenimente dar nu în acea zi, ci în una pe care o putem dedica Domnului.

Dacă privim puțin la ce se întâmpla în vechime vedem că ziua de post era ținută altfel. Omul postea de multe ori îmbrăcat în sac și cenușă, asta înseamnă o renunțare completă la sine și satisfacțiile sale. O dedicare totală a acelei zile lui Dumnezeu. Mai mult vedem situații în care și animalele de pe lângă casa omului sufereau din cauza acelui post, deci oamenii nu mai făceau lucrul obișnuit, se dedicau lui Dumnezeu în întregime.

Fă din ziua de post una a Lui nu una  a ta. Dacă tot ții post și îți chinui sufletul asigură-te că ești eficient, că tot scriam despre eficiență zilele trecute.

Ziua de post trebuie să fie una a conectării cu Dumnezeu

Nu doar că trebuie să fie dedicată lui Dumnezeu acea zi ci trebuie să te asiguri că te conectezi mult mai eficient cu Dumnezeu într-o astfel de zi. De fapt, privarea de mâncare la asta ar trebui să ajute. Nu cred că Dumnezeu are o problemă cu mâncarea și privarea de ea ar fi un fel de chinuială. Privarea de mâncare ține mintea omului ageră și îl ajută în momente de mare concentrare, cum sunt cele în care vrea să se conecteze cu Dumnezeu. Când mâncăm trupul alocă energie și resurse procesării mâncării, tinde spre relaxare pentru că unele organe cum ar fi mâinile, picioarele, creierul nu mai primesc aceleași resurse. Când privăm trupul de mâncare puterea de concentrare crește, agerimea minții este alta, auzul se ascute și multe alte avantaje.

Pentru un om care vrea să audă vocea lui Dumnezeu, privarea de mâncare nu trebuie să fie un chin ci o măsură ajutătoare luată. Citirea Scripturii la post ne oferă o înțelegere deosebită. Rugăciunile sună altfel, înțelegerea vorbirii lui Dumnezeu e alta.

Dacă vrei să te conectezi cu Dumnezeu mai puternic decât în zilele normale are rost postul, dacă vrei doar să primești ceva de la El nu știu dacă are rost. Dumnezeu așteaptă să ne vadă dorința de conectare cu el. De la păcatul din Eden El tot caută să vorbească cu omul, dar omul și la zilele de post fuge la ale lui. Ziua de post trebuie să fie una a conectării cu El.

Sursa : http://www.filedinjurnal.ro/

Eficiența este apanajul oamenilor care se maturizează pe când nepăsarea e ceva ce oamenii care fug de responsabilități realizează. Un om care evoluează, se maturizează și crește va dori să devină din ce în ce mai eficient. La început va căuta să fie eficient în lucruri „începătoare” ca maia apoi să devină eficient prin renunțare la tot ce nu este de folos și să se concentreze doar pe „lucrurile de sus”.

Scriam în ultimele postări că activismul religios îl consider ca făcând parte din „lucrurile începătoare” și la un moment dat trebuie să ne maturizăm, trebuie să observăm că suntem chemați la lucruri mult mai înalte, mai profunde și mai grele. Mulți consideră că „zdroaba” pentru o religie sau cult, e „lucrarea Domnului” dar nu e neapărat adevărat. Poți să te extenuezi ani de zile pentru o religie dar să nu aibă de a face cu maturitatea sau cu slujirea lui Dumnezeu, însă un om care pune ca prioritatea a vieții lui creșterea spirituală și apropierea de Dumnezeu poate deveni un slujitor în biserica locală și nu numai. În momentul în care te consideri întreg al Lui, nu mai limitezi slujirea ta la o arie, la un loc, la o grupare, ea se revarsă spre alții în fiecare moment al vieții. Mai mult, nu mai e o slujirea standardizată de o anumită religie ci una în voia lui Dumnezeu.

Ca să fie eficientă viața religioasă, eficientă din punct de vedere spiritual, că material e uneori, trebuie să existe o tot mai mare apropiere de Dumnezeu. Cu cât omul religios renunță la șabloanele religioase pentru a permite Duhului Sfânt să lucreze liber, cu atât va fi mai eficient în slujirea pe care o face. Doar că intervine un amănunt important aici. Va fi liber să slujească o biserică sau o comunitate în care Dumnezeu tronează, dar nu va fi liber să slujească o comunitate fără Dumnezeu, pentru că Duhul nu îl lasă și pentru că acea comunitate nu îl lasă.

Așadar, pentru o viață religioasă eficientă e necesar să creștem spiritual. Această creștere nu doar că ne autorizează din punct de vedere spiritual să slujim eficient și corect ci ne și energizează și ne motivează la slujire. Un om matur spiritual nu va putea sta cu mâinile împreunate și cu fundul pe banca bisericii fără să își aducă contribuția. Mai mult, cu cât omul e mai bine hrănit spiritual, cu atât energia și disponibilitatea sa pentru trăirea unei vieți religioase eficiente e mai mare, pentru că puterea de slujire vine din Dumnezeu prin Duhul Sfânt care se va manifesta cu putere în faptele acelui om.

Aș îndrăzni să spun, deși poate nu toți veți fi de acord cu mine, că pentru a avea o viață religioasă eficientă e nevoie de o viață izolată cu Dumnezeu în cunoașterea si înțelegerea Sa. Sunt mulți „hărupiști” dar e nevoie de mulți oameni duhovnicești cu putere spirituală. Poate e mai lesne să pui „forța” la muncă în lucrările bisericii, asta înseamnă să folosești elenul tinerilor, puterea muzicii, decorul sălii, amplificarea, proiecția și sunt bune dar e mult mai indicat să ai în biserică oameni „grei” care prin înțelepciune și inspirație divină și pună puterea lui Dumnezeu în slujire. Sau poate mai bună e o combinare a celor două.

O viață religioasă eficientă stă întotdeauna în tine și acțiunile tale, în luarea în serios a creșterii și disciplinei tale spirituale și mai puțin în păstor, preot sau slujitorii bisericești. Ei da, vor avea mereu nevoie de „forță de muncă” pe lângă ei, unii folosind-o corect, alții abuzând, dar pentru ca tu să nu muncești la viziunea altora și să ajungi nemulțumit, trebuie să crești spiritual.

Eficiența vieții religioase nu stă în doborârea de recorduri, ci în adâncimea relației cu Dumnezeu și în procentul pe care Dumnezeu îl controlează din tine. Mă doare adesea să aud expresii „tu câți oameni ai întors la Domnul?” sau „tu pe câți ai pocăit” sau „prin harul Domnului, la predicile mele s-au pocăit 200 de oameni” aceste afirmații le rostesc oamenii care nu au profunzime în relația cu Dumnezeu, la fel cum fac și cei care se folosesc de numărul mare de copii ca să își arate „mușchii religioși”. Dacă ai putut vesti evanghelia oamenilor e doar Harul Său și te felicit că te-ai lăsat folosit, dacă ai mulți copii, sunt o binecuvântare de la Domnul și te felicit, dar să afirmi că acolo e vrednicia ta denotă infantilism, e ca atunci când doi copii de la grădiniță își încordează mușchii pe care nu îi au, unul în fața altuia.

O viață religioasă eficientă se poate trăi doar dacă se trăiește o relație cu Dumnezeu profundă, doar dacă există dedicare față de Dumnezeu. Vrei să fii eficient în biserica locală, să produci bucurie prin slujirea ta, să aduci împrospătare și bunăvoie, ai nevoie mai întâi ca tu să fii conectat bine cu Dumnezeu. Ai nevoie să îl cunoști pe Dumnezeu nu să cunoști despre Dumnezeu.

El să ne dea înțelepciune tuturor.

Sursa : http://www.filedinjurnal.ro/category/meditatii/