RUGĂCIUNEA: CEA MAI BUNĂ CAFEA!


Cu mai bine de un an în urmă, în timp ce toată lumea dormea în apartament, un gând răsare: rugăciunea e cea mai bună cafea. Nu beau cafea, dar pentru amatori cred că știți cât de puternică e această afirmație.

Nu de multe ori mi se reproșa că sunt prea energică dimineața. Da, eram o persoană cam matinală, dar îmi dau seama, privind retrospectiv, că rugăciunea mă făcea astfel. Mi se închideau ochii în gură când îmi plecam capul la rugăciune, dar când îl ridicam eram un alt om.

A trecut ceva timp și am părăsit campusul. Parcă am uitat de acea putere pe care ți-o dă rugăciunea făcută în miezul dimineții-până săptămâna trecută.

Vreau să împărtășesc ceva cu voi. Sper să nu vă adorm-asta în caz că nu dormiți la această oră 😀.

Luni- 01.02.2016, un examen cât casa de greu. Timp de învățare foarte scurt. Alte sarcini pe lângă examen de îndeplinit.

76900ac1d165f5b7c20e397cb0eb81a9

Duminică-31.01.2016, știam că nu o să pot să fac ce îmi propun fără rugăciune. Am îndrăznit să rog niște prieteni să se roage pentru mine. Da, unii au zis un politicos nu, dar alții au spus da. Le-am spus EXACT pentru ce aveam nevoie să se roage.

Luni- 01.02.2016, ceasul meu trebuia să sune la ora 3 jumate, dar a sunat la 3. Mă ridic în câteva minute din pat. Ca tot omul mă așteptam să îmi fie somn. Da, de unde. Nu știu dacă se ruga cineva pentru mine chiar în acel moment, dar eu mă simțeam cea mai odihnită persoană din lume. M-am pus să învăț după vreo 20 de minute. M-am așteptat să nu rețin mare lucru. Eh, am reținut chiar mai mult și mai repede decât m-am așteptat. Sună alarma pentru a merge la școală. Mă îmbrac, mănânc ceva și mă urc în mașină. Ajung la școală. Eram de serviciu. Toată lumea vuia în jurul meu, eu eram liniștită. Nu eram stresată pentru examen, nu mă zdruncina zgomotul din jur. Eram calmă în mijlocul furtunii. Cu o oră jumate înainte de examen întâlnesc un necunoscut.

– Ai învățat?
– Un pic.
Duc mâna la ochi, în ciuda faptului că nu mă simțeam obosită.
– Te-ai trezit devreme?
– Cam pe la 3.
Un „pfoa” străbate camera.
– Câte cafele ai băut?
– Nu beau cafea.
– Cola?
– Un pic. Nu am avut timp.
– Și cum reziști?
Dau din umeri și zâmbesc. Nu ar înțelege. Nici eu nu am înțeles până azi.

Ajung la examen. Măi, de obicei sunt albă ca varul. Toată tremur și simt că mor. Acum nu prea aveam nimic. Primesc un mesaj. Domnul e alături de tineTotul va fi bine! Ești mai importantă decât un examen. Orice ar fi, pentru noi ești valoroasă. Un alt mesaj: Succes!

Am terminat de scris și am plecat acasă.

Încă zâmbeam.

Ultima mea grijă era condusul înapoi spre casă. Îmi era tare frică să nu intru în șanț sau în ceva mașină. Nu știu cum să spun, dar parcă un înger ținea mașina în mână. Niciodată nu am condus mai în siguranță.

Am ajuns acasă plină de pace. Parcă nici nu a fost furtună.

Cum am reușit?

Prin RUGĂCIUNE!

Am trecut prin câteva sesiuni infernale și nu am luat în calcul puterea rugăciunii- cel puțin nu în așa fel.

Îi poți spune prieten celui care se roagă pentru tine. 

Asta am experimentat eu.

Știți, rugăciunea nu e plictisitoare. Noi suntem cei plictisitori.

Dumnezeu nu are nevoie de rugăciunile noastre. Noi avem nevoie de rugăciune. Știți care e cea mai schimbată persoană când te rogi?

Tu, tu ești. 

Când îți cere cineva să te rogi pentru ea, roagă-te. Mai fă ceva. Trimite-i un mesaj de încurajare.

Dacă nu ai timp să te rogi, mai bine spune-i. Nu o lăsa să se încreadă în ceva ce nu există.

Rugăciunea nu e o armă individuală. E singura armă care funcționează cel mai bine când e ținută în mână de fiecare războinic. 

Eu sunt un prunc în ale rugăciunii, dar vreau să învăț.

Nu știu cum ești tu, dar dorește-ți ca rugăciunea să fie întregul vieții tale!

Această cântare e scrisă pentru copii, dar și David a fost un copil și a biruit un uriaș.

Roagă-te dimineaţa;

Roagă-te şi la prânz;

/:Roagă-te pe înserate;

Roagă-te orişicând. : /

Ascultă-L dimineaţa;

Ascultă-L şi la prânz;

/: Ascultă-L pe înserate;

Ascultă-L orişicând. : /

Fă bine dimineaţa;

Fă bine şi la prânz;

/: Fă bine pe înserate;

Fă bine orişicând. : /

Dă-I slavă dimineaţa;

Dă-I slavă şi la prânz;

/: Dă-I slavă pe înserate;

Dă-I slavă orişicând. : /

Dumnezeu să te facă un luptător în rugăciune! 

P.S. Am o rugăminte pentru cei care aveți un pic de timp pe agendele voastre. Aș avea un motiv mai complex de rugăciunea- mai personal- nu e ceva legat de boală/ deces sau astfel de lucruri. Cine vrea să se roage timp de o săptămână pentru motivul acesta, îl rog să îmi lase un mail până mâine seară și îi spun mai multe. Mă adresez în special celor care sunt alături de fiecare postare și sunt zidiți, încurajați. Mulțumesc anticipat. Răsplata va fi în cer! 🙂

https://boradoroteea.wordpress.com/2016/02/06/rugaciunea-cea-mai-buna-cafea/

Aniversare: Pastor Filip Cazacu


10445526_10202317579564866_5093142013667093919_n

Viaţa e ca un vis, uneori frumos alteori umbrit de norii tristeţii, ca o scânteie, an de an ne stingem şi totuşi fărâma de viaţa nu e sfârşit pentru că aşa ne-a promis Domnul Isus, „Cine crede în Mine are viaţă veşnică”… 

La mulţi ani! Ce putem să-ţi dorim mai mult decât ce a pregătit deja Dumnezeu pentru viaţa ta, dar ştim că tot ce a pregătit pentru tine, în spatele oricărui lucru se află dragostea Sa! El să-ţi călăuzească paşii şi să-ţi împlinească dorinţele… Multă prosperitate în lucrarea Domnului!

 Fii binecuvântat… şi „La mulţi ani!”frate păstor Filip Cazacu!

Din partea Bisericii pe care o păstoriți – Biserica Penticostală Maranata Vulcan

NU ÎȚI DORI SĂ ÎMBĂTRÂNEȘTI LÂNGĂ ORICINE


Câte dintre voi ați văzut filmul The Theory of Everything? Merită vizionat. E despre viața lui Stephen Hawking.
Un lucru care mi-a atras atenția, a fost momentul în care după ani buni de căsnicie ea a ales să se despartă de el. Motivul ei a fost următorul: Au spus doi ani! Nu am crezut că vei trăi atât de mult! 

Câte dintre voi știți o parte din jurământul rostit în biserică de către miri?
Finalul lui spune: Până când moartea ne va despărți.
Am ajuns la concluzia că noi ne avem în minte doar partea asta și uităm că până la moartea ne va despărți există procesul îmbătrânirii împreună. (în cele mai multe cazuri)

Cu toate că moartea lasă suferință în urmă, totul se întâmplă într-o clipă. Acum ești, imediat nu mai ești. Cu îmbătrânirea nu e așa. E greu. Sau nu. Depinde de noi.

De unde știu?
Din ceea ce văd în jur!

Gândul meu pentru voi azi e: nu vă doriți să îmbătrâniți lângă oricine!

Anii respectivi pot fi cei mai frumoși, dar în același timp e perioada în care murăturile cu verighetă prin viață. Nu mi-o luați în nume de rău, dar dacă am fi conștiente de faptul că atunci când ne căsătorim, o facem conștiente de faptul că vom îmbătrâni împreună- ne-am ușura viața.

Uitându-mă în jur am ajuns la următoarele concluzii.

Nu îți dori să îmbătrânești lângă:

 

  • Cel care schimbă fetele mai des decât își schimbă șosetele

 

Sunt sigură că ați văzut cazuri în care azi e cu una, mâine e cu alta. Dacă îl întrebi, îți va spune că sunt doar prieteni. Ei bine, nu există așa ceva. Eu aș numi-o disperare și lipsă de caracter. Am întrebat o dată pe cineva de ce are mereu o fată lângă el. Răspunsul a fost: Așa. Dacă azi face acest lucru, când va avea baston își vă păstra această tendință. Nu mă crezi? Privește în jur.

 

  • Cel care face glume proaste

 

Nu sunt eu cu glumele, dar le apreciez pe cele cu bun gust. De fapt apreciez ironia înțeleaptă. Dacă azi face glume pe seama celorlalți, când va avea 60 de ani va face glume pe seama ta (sau mai repede). Ce vei face atunci? Păi mai poți doar să te rogi. Nu îl vei putea schimba. Nu ai cum. Glumele proaste sunt semnul superficialității. Ai grijă!

  • Cel care îl are pe Dumnezeu pe buze, dar nu în inimă și în minte

Cred că acest lucru e cel mai greu de observat. Acum toată lumea e „sfântă”. Toți îl iubim pe Domnul, dar uităm să ne închidem telefoanele la biserică. Uităm să ridicăm pe cel de lângă noi. Vorbim de ajutorarea sărmanilor, dar ne lăsăm vecinul să moară de foame. E ușor să vezi dacă un băiat e ascuns în Cristos. Doar privește-l când nu știe că îl privești. Vei fi surprinsă.

  • Cel care oferă ceva, pentru a primi ceva. 

Trocul. E la modă. El îți spune un compliment, tu treci peste „ora de somn/ de venit acasă” (da, există și așa ceva[cred]). El te duce cu mașina, tu cobori ștacheta. El îți trimite trandafiri, tu îl lași să te țină de mână etc. Stați. NU mă înțelegeți greșit. Nu e nimic greșit în a primi flori, a merge la plimbare etc. Nu. E chiar drăguț, dacă în spate nu se ascunde altceva. Dacă înainte de căsătorie dorește să se apropie cât mai mult fizic de tine și să nu te respecte (sau să o facă până la cât de departe e prea departe), când o să fiți doi bătrânei, o să te împingă spre alte lucruri. Cu siguranță nu te va apropia de Dumnezeu.

  • Cel care vorbește verzi și uscate
Sursă aici.

Da, e de știut că băieții au darul vorbirii. Nu vorbesc mult, dar din două cuvinte pot să te facă să uiți ziua în care te-ai născut. Un băiat ascuns în Cristos nu va arunca cuvintele în sus și în jos. Nu va căuta prin cuvinte să te cucerească. Dacă te cucerește prin intermediul lor, bătrânețea va fi plină de cuvinte goale și multă muncă de una singură.

  •  Cel pentru care școala nu e importantă

Zilele trecute aveam o carte lângă mine. Un domn, față de care am tot respectul, s-a uitat la ea și m-a întrebat dacă nu mai am ceva cărți de genul acesta, deoarece ar vrea să învețe. Are cam în jur la 65 de ani. 65. Și vrea să mai învețe. Să se perfecționeze. Bunicul meu mi-a spus că ar da orice, numai să vadă să citească. Și are câteva clase. E importantă școala. Nu spun că trebuie să aibă doctorate și postdoctorate. Spun doar să iubească cartea. O să creșteți copii împreună. Copiii vor pleca. O să rămâneți singuri. Pensionari. Ce o să vorbiți toată ziua? Chiar dacă se înscrie în categoriile de mai sus, și e bun de gură, tot va rămâne fără cuvinte sau va fi o meliță stricată. Deschide bine ochii.

  • Cel care e înscris la 100 metri garduri, nu la maraton

Nu știu câte ați citit cartea O mie de daruri, dar pe mine m-a învățat să privesc viața ca pe un maraton. Să nu sar peste clipe. Să nu îmi doresc să vină ziua de mâine, și să sar gardul de azi. Să trăiesc din plin acolo unde mă aflu. Sunt băieți care sunt mereu pe fugă. Mereu sunt înscriși într-o probă de 100 metri garduri. Nu vei putea sta cu moșul tău (îmi place cum sună) la o ceașcă de ceai, pe verandă discutând lucruri profunde sau doar ascultând ciripitul păsărelelor. Nu te vei putea bucura de astfel de clipe. Și sunt deosebite.

  • Cel care nu te vede

Am preluat această idee din filmul You are not you. Știam lucrul acesta în subcoștient, dar nu puteam să îl pun în cuvinte. Vedeam cupluri la 50-60 de ani, care are străine unele de altele și nu înțelegeam de ce. El a încetat să o mai vadă sau nu a văzut-o niciodată. Suntem fete. Suntem vasul mai slab. Și e minunat faptul că avem acest statut. E nevoie ca cineva să aibă grijă de noi și să ne protejeze. Să ne îmbrățișeze, chiar dacă zicem noi că nu vrem. E nevoie ca cineva să creadă în noi, chiar dacă noi ne vedem un mare zero. E nevoie ca cineva să se roage pentru noi și pentru ceea ce avem nevoie, chiar dacă nu rostim în cuvinte toate acele lucruri. Dar pentru toate astea e nevoie ca el să te vadă. Să te vadă! Va fi groaznic să îmbătrânești lângă cineva care nu te vede.

  • Cel pentru care ești o opțiune, nu e prioritate

Am constat cu durere acest lucru. Băieții vorbesc cu multe fete (bine, nu toți; să nu generalizăm), dar cel puțin au două în minte. Uneori vorbesc cu Domnul despre acest subiect. Dacă prima fată la care merg le spune nu, mai e fata numărul doi. Fata care a fost numărul 1, mereu va fi numărul 1. Nimic nu e mai dureros pentru o fată, decât să știe că a fost aleasă, doar pentru că prima fată a spus nu. Mentalitatea lor: Doar nu voi rămâne neînsurat! Pun sub semnul întrebării relația băiatului respectiv cu Domnul. Nu știu cum poți afla dacă ești numărul 1 sau 2 (20). Chiar nu știu. Nici eu nu știu, dar mă încred în Domnul.

Poate sunt absurdă, dar am văzut aceste lucruri în jurul meu. Nu am zâmbit când mi-am dat seama de aceste lucruri. Ar mai fi câteva idei de spus, dar mă opresc aici.
Ceea ce am scris mai sus nu e super spiritual sau poate sunt copilării, dar puse cap la cap aceste lucruri duc șa depărtarea de Dumnezeu. Normal că nu știu cum e să ai o relație. E adevărat, dar tatăl meu mă învață să deschid ochii. Și să-i deschid bine. V-am scris pentru că îmi pasă de voi și de inima voastră. Nu vă lăsați amăgite.

Închei astfel.

Cel mai bun loc de întâlnire, cea mai bună relație de prietenie, cea mai frumoasă căsnicie e în Cristos, la umbra aripilor Sale! 

ÎMI PARE RĂU, DAR REFUZ!


Refuz să mă joc cu dragostea. 

Refuz să flirtez. Nu știu să fac asta și nici nu vreau să învăț. Cuvintele trebuie să dea viață. O relație care începe prin flirt se îndreaptă spre prăpastie cu 100 km/h. Asta e. Mai bine fată bătrână, decât „să mă râd” și să îmi scot ochii din orbite în fața unui mascul (îmi cer scuze, dar un bărbat ascuns în Cristos nu va accepta aceste lucruri).

Refuz să mă îmbrac dezbrăcat. Nu fac acest lucru pentru că nu am un corp de fotomodel. Fac acest lucru pentru că mă respect prea mult încât să mă consider o plăcintă pentru privitori. Da, fac acest lucru în semn de respect pentru soțul meu, dar înainte de asta fac acest lucru pentru mine. Pentru demnitatea mea.

Refuz să câștig inima unui băiat prin trupul meu. După cum el este mai mult decât trup, după cum eu sunt mai mult decât trup, și relația noastră trebuie să fie mai mult decât trup.

Refuz să îmi machiez sufletul. Da, sunt prea sinceră. Uneori sufăr din cauza asta. Uneori nu știu când oamenii profită de mine. Și ce? Asta nu îmi dă dreptul să mă îmbrac în pământ. Ceea ce sunt în fața ta, sunt și în spatele tău.

Refuz să mă sărut înainte de căsătorie. Nu fac acest lucru pentru că vreau să ies în evidență. Fac acest lucru, deoarece vreau să investesc cât pot mai mult în relația mea cu viitorul meu soț, fără a implica și trupul.

Refuz să am relații intime înainte de căsătorie. Da, e demodat. Și ce? Îmi place să fiu demodată. Ador acest lucru. De ce să îmi răpesc o binecuvântare (enormă) de-a lui Dumnezeu, doar pentru a asculta de moftul lumii?

9f3e6f69444902ee88b958f02894b1a0

 

Refuz să nu îmi ascult părinții. Ei sunt binecuvântările mele. Ei sunt cei care sunt alături de mine, chiar dacă nu trec un examen, chiar dacă îmi pierd locul de muncă, chiar dacă îmi sare țandăra. Îmi ascult părinții, pentru că asta e porunca lui Dumnezeu. Îmi ascult părinții, pentru că sunt mai înțelepți decât mine. Îmi ascult părinții pentru că așa voi cunoaște fericirea.

Refuz să mă joc cu inima unui băiat. E ușor să faci acest lucru. Nu își dau băieții seama de cât de ușor pot fi învârtiți pe degete. Refuz să fac acest lucru. Nu am să îi fac să se îndrăgostească de mine, doar pentru a-mi umple un anumit gol al inimii.

Refuz să ascult de lume. Da, refuz. Înapoi e lumea, înainte-i crucea. Am să îmi duc crucea pe genunchi. Refuz să nu mă rog. Refuz să nu citesc Biblia.

Refuz să îmi plâng de milă. Da și ce dacă nu sunt căsătorită, dacă nu am cel mai bun nu știu ce? Și ce? Trebuie să învăț să mă bucur de ceea ce am. Refuz să fiu cârtitoare. Refuz să mă eschivez și refuz să bolborosesc.

Refuz să scriu doar pentru a mă elibera. Vreau să scriu pentru a da viață. Plângerile inimii le păstrez pentru Dumnezeu. Dacă nu scriu împreună cu Dumnezeu, nu scriu deloc.

Refuz să lucrez cu jumătăți de măsură. Ori dau totul, ori nimic.

Refuz să trec prin viață privind la trecut. Am greșit? Da. Dacă se mai poate schimba ceva,bine, dacă nu, învăț și merg mai departe.

Refuz să fiu o prietenă falsă. 

Refuz să mă lepăd de Cristos. 

Îmi pare rău, dar
REFUZ! 

STAȚI…

De fapt,

ÎMI PARE BINE! 

https://boradoroteea.wordpress.com/2016/01/31/imi-pare-rau-dar-refuz/

Florin Ianovici – Ce se intampla, Doamne, cu bisericile noastre de sunt reci?


Photo credit

Ionatan Pirosca, un poet crestin deosebit. Voi nu-l stiti, cei mai multi dintre voi. Dar, il gasiti daca vreti sa-l cititi.

Ionatan Pirosca Photo Saltstreetjournal.com

Pe cand era copil, mergea cu sania trasa de cal. Era cu fratele lui, care era in fata, el era in spate.  Ningea, viscolea si s-au apropiat de satul unde trebuia sa fie.

La un moment dat, cand a facut sania o usoara curba, fiindca el atipise, el a zburat din sanie.

Pana sa se dezmeticeasca, pana sa se ridice, striga: „Tata! Tata!” Tata mergea cu sania inainte.

A inceput sa planga si a strigat: „Frate! Frate!” Sania mergea inainte.

Iar a strigat: „Tata!!”

Se opreste sania si tata intoarce.

A venit tata si el, siruind cu lacrimile pe obraz, i-a zis: „Tata, m-ai auzit cand te-am strigat?” Si el i-a zis: „Nu.”

„Frate,” a zis el, „m=ai auzit cand am strigat?” Si i-a zis: „Nu.”

Si atunci zice: „Dar, cum de ati oprit sania?”

La care fratele a zis: „S-a facut rece in spate.” Il tinea in spate (pe Ionatan) si cand a cazut de pe sanie, i s-a facut rece in spate.

Ce se intampla, Doamne, cu bisericile noastre de sunt reci?

Pai, tot cad oameni. Mai cade unul, mai cade altul.. si noi nu simtim.

In aceasta seara suntem aici ca sa spunem ca noi vrem sa fim ca Isus. Striga bartimeu: „Isuse, Fiul lui David, ai mila de mine.” Si toti ii ziceau: „Taci!” Si el mai tare striga. Hristos, in zarva aceea s-a oprit si s-a dus la El si a spus: „Ce vrei sa-ti fac?” A zis: „Da-mi ochi, ca vreau sa merg si eu la Ierusalim cu Tine la sarbatoare. Niciodata n-am vazut si n-am fost la sarbatoare.”

In aceasta seara, as vrea Isuse scump sa fiu ca Tine, in pribegia mea pe acest pamant. As vrea, in aceasta seara, sa fac ce a facut Isus, sa fiu prieten cu cei ce sunt prieteni cu Isus si nimic in plus sa nu fac decat ceea ce a spus Isus.

Din predica Noi vrem sa fim ca tine Isuse (VIDEO)

https://rodiagnusdei.wordpress.com/2016/02/02/florin-ianovici-ce-se-intampla-doamne-cu-bisericile-noastre-de-sunt-reci/